Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 722/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 722/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 22-12-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ
operator de date cu caracter personal nr._
dosar nr._
DECIZIA PENALĂ nr. 722/C
Ședința publică din data de 22.12.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – N. A. - judecător
GREFIER – C. V.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul C. M., împotriva sentinței penale nr. 2439 din data de 15.10.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015.
Potrivit art. 369 alin. 1 C. pr. pen., ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat condamnatul C. M., aflat in stare de detenție, asistat de av.al. D. T., care depune împuternicirea avocațială nr._/2015, precum și de av. of. D. D. A., conform delegației avocațiale atașată la fila 12 din dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că a fost atașată caracterizarea condamnatului comunicată de către Penitenciarul Jilava, după care:
În temeiul art. 91 alin. 4 C. pr. pen., față de prezența la termen a apărătorului ales, Tribunalul constată încetată delegația apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnatul C. M., av.D. D. A..
Av. al. D. T. depune la dosarul cauzei înscrisuri în circumstanțiere, respectiv 2 rapoarte de recompensare și 2 certificate de calificare profesională.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, arată că este de acord cu admiterea probei cu înscrisuri solicitată de inculpat.
Tribunalul, deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de inculpat și constată administrarea lor prin atașarea la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau exceptii de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acorda cuvantul în dezbaterea acesteia.
Av. D. T. având cuvântul în apărarea condamnatului C. M., în temeiul art.4251 alin.7 pct.2 lit.a C.pr.pen. solicită admiterea contestatiei, desființarea sentinței penale contestate ca netemeinică și nelegală și, rejudecând, să se admită cererea de liberare condiționată formulată de condamnat, apreciind că îndeplinește condițiile cerute de lege, respectiv a executat fracția cerută de lege executând un număr de 502 zile, va avea un loc de muncă dacă va fi liberat și a participat la activitățile desfășurate la nivelul locului de detenție.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de condamnatul C. M., împotriva sentinței penale nr. 2439 din data de 15.10.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015, ca nefondată, și menținerea sentinței contestate ca legală și temeinică, raportat la faptul că petentul este cunoscut cu antecedente penale.
Acordându-i-se cuvântul în completare, av.D. T., arată că termenul de reiterare stabilit pe data de 30.01.2016 este depășit raportat la faptul că petentul condamnat a obținut două rapoarte de recompensare în plus, față de momentul analizării în Comisie, din care rezultă că s-a îndreptat.
Condamnatul C. M., acordându-i-se cuvântul, arată că este pentru prima dată în penitenciar și a depus toate eforturile pentru îndreptare.
S-au declarat dezbaterile închise, după care:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestatiei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2439 din data de 15.10.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015, s-au dispus următoarele:
S-a respins propunerea de liberare condiționată a petentului condamnat C. M. formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare al pedepselor privative de liberate din cadrul Penitenciarul București – Jilava, ca neîntemeiată.
S-a fixat termen de reiterare la data de 30.01.2016.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sector 4 București a reținut următoarele:
Sub nr._ a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe propunerea de acordare a beneficiului liberarii condiționate formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul PNT București Jilava a petentului condamnat C. M..
În procesul-verbal nr. 38/01.10.2015 întocmit de Comisia de propuneri, s-a reținut că executarea acestei pedepse a început la data de 31.07.2014 și urmează să expire la data de 30.05.2016, pedeapsa fiind egala cu 670 zile.
Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuia să execute fracția de 2/3 din pedeapsă, respectiv 446 zile de închisoare, din care, în cazul în care muncește 111 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 335 zile efectiv executate.
Comisia a constatat sub acest aspect că deținutul a executat și câștigat 450 zile de închisoare.
Comisia a considerat că deținutul poate fi liberat condiționat, acesta fiind la prima analiză.
În primul rând trebuie observat că instanța a facut aplicarea art. 5 NC.p. cu privire la legea penală mai favorabilă, urmând a analiza condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare, iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate, cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 59 Cod penal pentru acordarea liberării condiționate, reținând în acest sens că deținutul a executat fracția obligatorie din pedeapsa prevăzută de lege, iar în perioada detenției conduita sa a fost corespunzătoare.
Așa cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, de la depunerea în penitenciar și până in prezent petentul a avut un comportament oscilant, fiind sancționat disciplinar o dată și fiind recompensat de două ori. Prin urmare, nu rezultă dovezi convingătoare cu privire la eforturile petentului de a-și îndrepta comportamentul.
În ceea ce privește participarea petentului la programele educationale organizate la locul de deținere, numarul acestora urmează a fi apreciat in raport cu perioada efectiva de timp petrecuta in interiorul locului de detentie. În plus, instanta a retinut ca petentul este cunoscut cu antecedente penale, a demonstrat perseverență infracțională și nu a înțeles să-și îndrepte conduita, motiv pentru care nu se poate dispune liberarea sa condiționată în urma primei analize.
Din aceste motive, instanța a reținut că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prevăzută de lege deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate impunându-se ca petentul să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept.
Prin urmare, față de cele reținute mai sus, propunerea de liberare condiționată a fost respinsă ca neîntemeiată, instanța fixand termen de reiterare a cererii la data de 30.01.2016.
Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestatie în termen legal condamnatul C. M., aceasta fiind înregistrata pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 04.11.2015.
Contestația nu a fost motivată în scris, motivele care au stat la baza cererii fiind dezvoltate oral în fața instanței, la termenul de judecată.
Din examinarea comparativă a dispozițiilor art. 100-101 C. pen. și art. 59- 60 C. pen. din 1969 privitoare la liberarea condiționată, rezultă că au fost înăsprite condițiile de acordare a liberării condiționate condamnaților la pedeapsa închisorii pentru toate tipurile de infracțiuni deoarece, deși fracțiunile de pedeapsă au rămas neschimbate (cu excepția infracțiunilor săvârșite din culpă, a infracțiunilor săvârșite de condamnați cu vârsta de peste 60 de ani pentru care fracția de pedeapsă s-a majorat), au fost introduse noi cerințe pe care condamnații trebuie să le îndeplinească.
În ce privește legea aplicabilă, reținând că fapta pentru care condamnatul C. M. a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare din a cărei executare se solicită liberarea condiționată a fost săvârșită la data de 30.07.2014, Tribunalul reține incidența, în speță, a noilor dispoziții legale în materie.
Potrivit art. 100 alin. 1 C. pen. liberarea condiționată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă: a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani; b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis; c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nici o posibilitatea să le îndeplinească; d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate”.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept prin prisma acestor reglementări, respectiv în condițiile prevăzute de art. 4251 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 416 C.pr.pen. și art.418 C.pr.pen., tribunalul, împărtășind punctul de vedere al instanței de fond, apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Astfel, din probatoriul existent la dosar se constată că petentul C. M. a fost condamnat de Tribunalul București, Secția I Penală, prin sentința penală nr. 2663/2014 la 1 an și 10 luni închisoare pentru trafic și consum de droguri prev. de Legea nr.143/2000; de asemenea, se constată că, cel în cauză, a executat fracția minimă obligatorie (446 zile închisoare), până la data de 01.10.2015 având castigate si executate 450 zile de închisoare.
Din caracterizarea și procesul verbal nr. 38 / 01.10.2015 întocmite de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate rezultă că petentul condamnat a fost repartizat pentru executarea pedepsei în regim semideschis, că aceasta este cunoscut cu antecedente penale, ca a participat la activitățile și programele de educație și asistență psihosocială și a absolvit cursul de calificare în meseria de tâmplar; a fost selecționat să desfășoare activități productive în interiorul locului de deținere începând cu luna septembrie 2015; a fost sancționat disciplinar o data pentru nerespectarea R.O.I. (fumat în loc nepermis), iar pentru implicarea în cadrul activităților productive și de reintegrare socială a fost recompensat de două ori inclusiv cu ridicarea măsurii disciplinare aplicate anterior.
Sub aspectul profilului psihologic, s-a identificat că, la data evaluării, deținutul prezenta o personalitate structurată atitudinal pe normele și valorile grupului de proveniență; declarativ a urmat un tratament medicamentos pentru diagnostic psihiatric; totodată s-a constatat că evită situațiile care i-ar periclita poziția, prezentând un potențial adaptativ mediu la condițiile vieții carcerale.
Este relevantă din acest punct de vedere măsura în care antecedentele penale reflecta o potentialitate criminogena, neputând fi ignorate atunci când se fac aprecieri cu privire la existența premiselor că persoana condamnată să se îndrepte, nici gravitatea infracțiunilor savarsite în trecut, nici natura omogena sau eterogena a acestor infractiuni, nici intervalul de timp scurs între savarsirea lor, nici condițiile în care ele au fost comise.
Or, față de împrejurarea ca petentul C. M., aflat la prima analiză a situației sale juridice sub aspectul acordării liberării condiționate, este cunoscut cu antecedente penale suferind, anterior, o altă condamnare, aspect care denotă perseverență infracțională și nerealizarea scopului pedepsei, de comportamentul în detenție, se poate constata existența și persistența unor modalitati antisociale ce impun în continuare privarea de libertate a condamnatului- contestator.
În consecință, din analiza dispozițiilor legale relative la instituția liberării condiționate rezultă că aceasta nu se aplică automat, după executarea fracțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, ci numai în situația în care din probatoriul administrat rezultă convingerea, ținând seama de conduita condamnatului în timpul executării pedepsei și de antecedentele sale penale, că îndreptarea și reeducarea acesteia sunt posibile și fără executarea în penitenciar a restului de pedeapsă. În atari împrejurări, Tribunalul constata, ca nu exista dovezi temeinice de indreptare apreciind că, raportat la cele anterior expuse, în mod legal si temeinic prima instanță a respins propunerea de liberare condiționată a condamnatului, apreciind că timpul pe care l-a petrecut în penitenciar în executarea pedepsei nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, prevăzut de art. 100 C. pen.
Nu exista premisele ca timpul executat din pedeapsă să fi fost suficient pentru reeducarea condamnatului și că aceasta și-a format o atitudine corectă față de valorile sociale, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, scopul preventiv și educativ al pedepsei fiind atins, însă funcțiile de exemplaritate și eliminare temporară ale pedepsei nu sunt îndeplinite, astfel încât în viitor să se încadreze într-o viață normală, părăsind câmpul infracțional.
Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen., Tribunalul urmează să respingă ca nefondată contestația formulată de condamnatul C. M., pe care, în baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen., il va obliga la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 272 alin. 2 C. pr. pen., suma de 130 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu se va achita din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b rap la art. 587 alin. 3 C. pr. pen. respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul C. M., fiul lui S. și I., născut la data de 10.09.1987 împotriva sentinței penale nr. 2439 din data de 15.10.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul penal nr._ / 2015.
În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă contestatorul la plata sumei de 300,00 lei- cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art. 272 alin. 1 C. pr. pen., suma de 130 lei, reprezentând onorariu cuvenit apărătorului din oficiu, va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.12.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. A. C. V.
Red./Tehn.jud.N.A./2015
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 657/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 72/2015.... → |
|---|
