Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 67/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 67/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 05-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 67/C
Ședința publică din data de 05.02.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – R. P.
GREFIER – M. C. I.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror N. M..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestație la liberarea condiționată formulată de contestatorul-petent I. Ș. împotriva sentinței penale nr. 4135/27.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.
Potrivit art. 369 alin. 1 Cod procedură penală, ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat contestatorul-petent I. Ș., personal, aflat în detenție la Penitenciarul București - Jilava și asistat de apărător desemnat din oficiu – avocat D. M., cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie . nr._/2015 depusă la fila 12 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Tribunalul acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul desemnat din oficiu al contestatorului-petent I. Ș., având cuvântul, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată de petent. De asemenea, solicită desființarea sentinței penale 4135/27.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București. Susține că petentul-condamnat a executat 1.704 zile și a câștigat 135 ca urmare a muncii prestate. De asemenea, solicită să se țină cont de concluzia Comisiei de liberări condiționate, deținutul beneficiind de un aviz favorabil, deci apreciază că petentul poate fi liberat condiționat.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, arată că, deși Comisia de la penitenciar a dat un aviz favorabil, instanța de judecată este cea care trebuie să aprecieze dacă deținutul merită sau nu să fie liberat condiționat. Învederează că deținutul se află la a doua analiză, este recidivist, a fost sancționat disciplinar, iar cei care au dat avizul pozitiv au apreciat că deținutul pe perioada detenției a avut un comportament oscilant, fiind sancționat disciplinar pentru că ar fi staționat nejustificat într-un loc nepermis și, de asemenea, pentru că a avut o atitudine necuviincioasă față de cadrele de la penitenciar. Apreciază că această atitudine față de cadrele penitenciarului în zona de detenție nu-l recomandă pe petent pentru liberare.
Pe cale de consecință, concluziile sunt de respingere a contestației, în temeiul art. 587 Cod procedură penală și de menținere a hotărârii pronunțate de Judecătoria Sectorului 4 București.
Contestatorul-petent I. Ș., având ultimul cuvânt, recunoaște că a fost sancționat, dar arată că în urma muncii prestate la groapa de gunoi Glina a contactat un virus pe care îl are și la ora actuală, care i-a distrus tot sistemul urogenital. În consecință, solicită liberarea sa condiționată.
Tribunalul declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 4135/27.11.2014 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 4 București a respins propunerea de liberare condiționată a petentului-condamnat I. Ș., fiul lui C. și M., născut la data de 07.06.1981, deținut în Penitenciar București – Jilava, formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare al pedepselor privative de liberate din cadrul Penitenciarul București – Jilava, ca neîntemeiată.
A fost fixat termen de reiterare la data de 22.02.2015.
Cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._ la data de 29.10.2014, Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul PNT București Jilava a propus acordarea beneficiului liberării condiționate a petentului-condamnat I. Ș..
În procesul-verbal nr. 42/23.10.2014 întocmit de Comisia de propuneri, s-a reținut că executarea acestei pedepse a început la data de 03.05.2010 și urmează să expire la data de 02.05.2017, pedeapsa fiind egala cu 2.557 zile.
Pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuia să execute fracția de 2/3 din pedeapsă, respectiv 1.704 zile de închisoare, din care, în cazul în care muncește 426 de zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 1.278 de zile efectiv executate.
Comisia a constatat sub acest aspect că deținutul a executat și câștigat 1.770 zile de închisoare.
Comisia a considerat că deținutul poate fi liberat condiționat, acesta fiind la a doua analiză.
Instanța de fond a făcut aplicarea art. 5 din Noul Cod penal cu privire la legea penală mai favorabilă și a analizat condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare, iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive, atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate, cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 59 Cod penal pentru acordarea liberării condiționate, reținând în acest sens că deținutul a executat fracția obligatorie din pedeapsa prevăzută de lege, iar în perioada detenției conduita sa a fost corespunzătoare.
Așa cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, de la depunerea în penitenciar și până în prezent petentul a avut un comportament oscilant, fiind sancționat disciplinar o dată pentru că staționa nejustificat pe hol și a avut o atitudine necuviincioasă față de cadre. Instanța a avut în vedere că petentul a fost recompensat de 5 ori pe perioada detenției însă acesta a fost depus în penitenciar în luna mai a anului 2010, astfel încât raportat la timpul petrecut în penitenciar, numărul recompenselor nu reprezintă o dovadă convingătoare în sensul depunerii de eforturi temeinice pentru îndreptarea comportamentului. De altfel, ultima recompensă datează din mai 2013, fiind urmată de sancțiunea disciplinară, motiv pentru care comportamentul petentului poate fi considerat necorespunzător pe parcursul ultimei perioade din executarea pedepsei.
În plus, petentul a participat la un număr redus de programe educaționale organizate la locul de deținere, numărul acestora urmând a fi apreciat în raport cu perioada efectivă de timp petrecută în interiorul locului de detenție. În plus, instanța a reținut că petentul este recidivist. Aceste aspecte coroborate cu lipsa dovezilor temeinice de îndreptare conduc la concluzia că petentul nu este încă pregătit pentru reinserția în societate.
Din aceste motive, instanța a reținut că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a petentului chiar dacă acesta a îndeplinit fracția prevăzută de lege, deoarece față de acesta funcțiile pedepsei nu au fost realizate, impunându-se ca acesta să-și intensifice eforturile în ceea ce privește formarea unei atitudini de respect față de valorile sociale și ordinea de drept.
În consecință, având în vedere comportamentul avut până la acest moment instanța a constatat astfel că timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei, astfel încât în viitor să nu mai comită și alte fapte infracționale și să fie redat societății.
Chiar dacă petentul-condamnat a executat deja parte din pedeapsă acest fapt nu are relevanță în cauză, în condițiile în care acesta nu a avut un comportament corespunzător nici măcar la locul de deținere, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai reveni în mediul penitenciar.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la liberare condiționată, instituție juridică ce de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul-condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional, garanție ce ar trebui să reiasă din faptul că în penitenciar acesta a avut un comportament care să genereze măcar o prezumție în acest sens. Or, așa cum s-a arătat comportamentul petentului în penitenciar nu a fost în acest sens. Instanța a considerat că petentul trebuie să dovedească cu mai mult certitudine sau claritate faptul că scopul pedepsei este realizat față de el, printr-un comportament care să iasă în evidență.
Prin urmare, instanța a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, și, față de cele reținute mai sus, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
Instanța a fixat termen de reiterare a cererii la data de 22.02.2015, termen pe care instanța l-a considerat corespunzător comportamentului manifestat de petent. Onorariul avocatului din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul București.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul I. Ș., cale de atac înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 09.01.2015.
Examinând sentința contestată, față de motivele invocate și din oficiu, Tribunalul va respinge contestația formulată de petentul I. Ș., pentru următoarele considerente:
Astfel cum în mod legal și temeinic a reținut instanța de fond, simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la acordarea liberării condiționate, instituție juridică ce, de altfel, ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul-condamnat, odată pus în libertate, nu își va perpetua comportamentul infracțional, garanție ce ar trebui să reiasă din faptul că în penitenciar acesta a avut un comportament care să genereze măcar o prezumție în acest sens.
Or, din caracterizarea înaintată de Penitenciarul București - Jilava rezultă că petentul-condamnat, de la depunerea în penitenciar și până la a doua analiză a comisiei, a avut un comportament oscilant, fiind sancționat disciplinar o dată pentru nerespectare ROI (staționare în loc nepermis și atitudine necuviincioasă față de cadrele unității) și recompensat de 5 ori pentru implicarea sa în cadrul activităților productive.
În plus, Tribunalul reține că petentul a participat la un număr redus de programe educaționale organizate la locul de deținere, numărul acestora urmând a fi apreciat în raport cu perioada efectivă de timp petrecută în interiorul locului de detenție. Prin urmare, eforturile depuse de petent au fost minime și nicidecum nu pot duce la concluzia existenței unor dovezi temeinice de îndreptare.
Se constată că persoana condamnată, deși a executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege, din punct de vedere disciplinar a adoptat un comportament oscilant, rezultând astfel că, în speță, continuarea privării de libertate în baza unei hotărâri definitive de condamnare poate fi apreciată de instanța de judecată ca reprezentând soluția legală și necesară pentru ocrotirea societății, pentru înfăptuirea justiției și atingerea funcțiilor pedepsei, printre care și cea de exemplaritate.
Pe de altă parte, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite pentru care petentul execută în prezent pedeapsa de 7 ani închisoare (tâlhărie), starea de recidivă, față de cuantumul ridicat al pedepsei pe care acesta o are de executat, comportamentul oscilant manifestat pe perioada detenției, dar și restul rămas de executat, Tribunalul apreciază că se impune executarea în continuare a pedepsei în vederea atingerii scopului educativ și preventiv al acesteia, atât pentru a atrage atenția petentului asupra ordinii de drept și normelor de conviețuire socială, cât și asupra obligativității respectării acestor valori, nefiind îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune liberarea condiționată.
Prin urmare, Tribunalul apreciază că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, motiv pentru care va respinge contestația ca nefondată, făcând și aplicarea disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod de procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul-petent I. Ș. (fiul lui C. și M., născut la 07 Iunie 1981, în prezent încarcerat la Penitenciarul București – Jilava).
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 200 lei (care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - Cod fiscal_).
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură penală onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 100 de lei, se avansează și va fi plătit din fondul Ministerului Justiției în favoarea Baroului Ilfov conform Protocolului încheiat între M. Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 05.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. P. M. C. I.
Red. și tehnored. jud. R.P. / 24.03.2015
Jud. Sectorului 4/jud. L.Z.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 76/2015.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 23/2015.... → |
|---|
