Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 470/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 470/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 06-08-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 470/C
Ședința publică din data de 06.08.2015
Tribunalul constituit din :
PREȘEDINTE: C. G.
GREFIER: M. C. I.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov - a fost reprezentat de procuror N. M. C..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul EL B. N. G. EL SAIED împotriva sentinței penale nr. 1521/17.06.2015 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ .
Potrivit art. 369 alin. 1 Cod procedură penală, ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul –condamnat El B. N. G. El Saied personal, aflat în detenție la Penitenciarul București – Jilava, asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat Z. A. D., care depune delegația pentru asistentă juridică obligatorie . nr._/2015 la fila 11 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune pe scurt obiectul cauzei – liberare condiționată (art. 587 NCPP), stadiul procesual – contestație, după care:
La interpelarea instanței, petentul El B. N. G. El Saied, având cuvântul, arată că înțelege limba română și nu are nevoie de interpret.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Tribunalul acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul desemnat din oficiu al contestatorului - condamnat El B. N. G. El Saied, având cuvântul, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată. Consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege privind liberarea condiționată, având în vedere că petentul – condamnat a executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege, a participat la activități socio – educative desfășurate pe perioada detenției, iar acesta execută pedeapsa în regim semideschis, rezultând dovezi clare de îndreptare.
De asemenea, solicită să se țină cont atât de fila 4 din dosarul de fond, cât și de caracterizarea condamnatului de unde reiese că acesta nu are antecedente penale, iar la evaluarea psihologică a prezentat personalitate structurată atitudinal pe normele și valorile grupului de proveniență, încearcă să evite situațiile conflictuale fiind orientat spre o situație care să-i asigure liniște și confort.
Apreciază că aceste elemente sunt suficiente pentru ca petentul – condamnat să poată beneficia de instituția liberării condiționate. Totodată, solicită să se aibă în vedere și situația familială a contestatorului. În consecință, solicită admiterea contestației și punerea acestuia în libertate de îndată.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, susține că dacă psihologul a remarcat faptul că petentul – condamnat își dorește confortul nu înseamnă că trebuie admisă automat o cerere de liberare condiționată, ci trebuie avute în vedere și celelalte criterii prevăzute de lege, cum ar fi: recompensele, sancțiunile și comportamentul acestuia pe perioada detenției. De asemenea, învederează că petentul – condamnat nu a câștigat nicio zi ca urmare a muncii prestate pe perioada detenției, nu a fost niciodată recompensat, însă a fost sancționat disciplinar pentru lovirea supraveghetorului de pe secția de deținere.
În consecință, pune concluzii de respingere a contestației ca vădit neîntemeiată față de cele expuse. Cu cheltuieli de judecată în sarcina contestatorului – condamnat.
Contestatorul-condamnat El B. N. G. El Saied, având ultimul cuvânt, arată că are o fată de 16 ani, care nu are unde locui și a divorțat în anul 2007 când a câștigat custodia fetei sale. Susține că de 8 ani este și tată și mamă, având în vedere că fosta soție nu a căutat-o niciodată pe fată. Învederează că, după condamnarea sa, fata a rămas pe stradă, aceasta stă pe la prieteni, mutându-se din casă în casă. De asemenea, arată că fata sa este premiantă și tot încearcă să dea de ea, dar nu mai răspunde la telefon. Susține că nu este vinovat de sancțiunea primită în penitenciar. Mai arată că a recunoscut fapta reținută în sarcina sa în fața organelor de poliție. Solicită liberarea sa condiționată pentru a avea posibilitatea să ia legătura cu fata sa, având în vedere că nu știe unde locuiește.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, susține că apărările petentului - condamnat nu au legătură cu cauza și exced obiectului acesteia.
Tribunalul declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penala nr. 1521/17.06.2015 pronunțată de către Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
S-a respins ca nefondată cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul El B. N. G. El Saied (fiul lui G. și N., născut la data de 28.10.1970 în El Menoufia, Egipt, CNP_).
S-a fixat termen de reiterare a cererii la data de 03.12.2015.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală a fost obligat petentul - condamnat la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul pentru asistența juridică din oficiu s-a plătit conform Protocolului încheiat între M. Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București, petentul - condamnat El B. N. G. El Saied a contestat procesul - verbal al Comisiei de liberări din cadrul PNT București - Jilava prin care s-a propus amânarea liberării condiționate, solicitând liberarea sa condiționată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că la data de 04.06.2015 Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate, în ceea ce privește acordarea liberării condiționate, din cadrul Penitenciarului București-Jilava a analizat situația condamnatului și dispus amânarea sa cu 6 luni.
Din procesul - verbal nr. 21/04.06.2015 rezultă că petentul se află în executarea pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 87/2010 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală, în baza căreia a fost emis mandatul de executare nr. 145/2014. Executarea pedepsei a început la data de 04.12.2014 și va expira la 03.12.2016; pedeapsa este egală cu 730 zile, iar pentru a putea deveni propozabil în vederea liberării condiționate condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 486 zile, din care, în cazul în care muncește 121 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate, și 365 zile efectiv executate. A executat de la 04.02.2014 până la 04.06.2015 un număr de 486 zile, i se consideră ca executate pe baza muncii prestate 0 zile, în total având 486 zile câștigate și executate.
Instanța de fond a făcut aplicarea art. 5 NCP cu privire la legea penală mai favorabilă și a analizat condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare, iar nu conform noilor reglementări penale și procesual penae intrate în vigoare la data de 01.02.2014.
Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate, instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive, atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate, cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat. În plus, noua reglementare cuprinde cerințe suplimentare cum ar fi îndeplinirea integrală a obligațiilor civile, faptul că persoana condamnată are vocația de a fi liberată condiționat numai dacă execută pedeapsa în regim semideschis sau deschis.
Potrivit art. 59 din Codul penal din 1969, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei condamnatul care a executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege, este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Petentul - condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, însă acest lucru nu îi conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea liberării condiționate. Liberarea condiționată este o măsură de excepție, care trebuie justificată temeinic de comportamentul condamnatului, de natură a crea instanței convingerea că executarea restului de pedeapsă în stare de libertate ar conduce la atingerea scopului educativ și preventiv al pedepsei.
Instanța de fond a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, întrucât condamnatul nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, nu a fost disciplinat iar timpul executat din pedeapsă nu este suficient pentru reeducarea acestuia.
Astfel, pe durata detenției petentul a avut un comportament în general necorespunzător, nu a făcut eforturi serioase în vederea reintegrării sociale, nu a muncit, nu a fost recompensat niciodată, fiind însă sancționat disciplinar o dată pentru comiterea unei abateri disciplinare (lovirea supraveghetorului de pe secția de deținere).
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate conduce în mod automat la liberare condiționată, instituție juridică care de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul - condamnat, odată pus în libertate, nu își va mai continua comportamentul infracțional.
Se observă totodată că persoana condamnată se află la prima analiză în cadrul comisiei.
Față de aceste considerente, instanța de fond a apreciat că la acest moment este nevoie de executarea în continuare a pedepsei în vederea atingerii scopului educativ și preventiv prevăzut de lege și a respins cererea de liberare condiționată ca nefondată, conform art. 587 alin. 2 Cod procedură penală.
Instanța a fixat un termen de reiterare a cererii la data de 03.12.2015 (șase luni de la momentul analizei în cadrul comisiei), termen pe care l-a considerat necesar a fi stabilit în vederea reexaminării situației petentului.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, petentul - condamnat a fost obligat la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul pentru asistența juridică din oficiu s-a plătit conform Protocolului încheiat între M. Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul-condamnat El B. N. G. El Saied, contestație înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ la data de 06.07.2015.
Examinând sentința contestată, față de motivele invocate și din oficiu, Tribunalul va respinge contestația formulată de petentul El B. N. G. El Saied, pentru următoarele considerente:
Tribunalul apreciază că judecătorul fondului a analizat în mod amănunțit situația condamnatului El B. N. G. El Saied, atât din punct de vedere legal, cât și personal, pronunțând o soluție legală și temeinică.
Astfel, conform art. 100 alin. 1 NCP condițiile liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii sunt, printre altele:
a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Conform art. art. 59 Cod penal 1969, după ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.
Analizând comparativ instituția liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii, conform disp. art. 59 Cod penal 1969 și art. 100 NCP, Tribunalul constată că, sub aspectul condițiilor ce trebuie îndeplinite de condamnat pentru a beneficia de aceste dispoziții, dispozițiile legale din vechea lege sunt mai favorabile acestuia.
Astfel, legea nouă introduce condiții noi pe care condamnatul trebuie să le îndeplinească în cazul în care dorește să beneficieze de beneficiile liberării condiționate cum ar fi: cel condamnat să se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis și cel condamnat să fi îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească. Prin alin. 4 al art. 100 NCP s-a reformulat într-o manieră mai largă condiția cu privire la evaluarea din punct de vedere personal a condamnatului după executarea fracției obligatorii prevăzută de lege.
Făcând aplicarea disp. art. 59 din Cod penal 1969, Tribunalul constată că, într-adevăr chiar dacă condamnatul a executat fracția prevăzută de lege, timpul pe care l-a executat condamnatul din pedeapsă nu este suficient pentru ca acesta să își însușească în totalitate scopul preventiv și educativ al pedepsei și nu este pregătit din punct de vedere educativ să revină în societate, având în vedere natura infracțiunii săvârșite (infracțiunea de complicitate privind legea nr. 656/2002 privind sancționarea spălării banilor) caracterizată printr-o gravitate socială deosebită, prin lipsă de respect față de valori esențiale, precum patrimoniul. Tribunalul apreciază că timpul efectiv executat nu este suficient pentru reeducarea acesteia, toate aceste elemente formând convingerea că la momentul prezent, contestatorul nu prezintă suficiente dovezi ale realizării unor eforturi concrete îndestulătoare în sensul reeducării.
Se observă, de asemenea, așa cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, contestatorul se află în executarea unei pedepse de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate privind legea nr. 656/2002 privind sancționarea spălării banilor și de la depunerea în penitenciar, iar până la această analiză a comisiei petentul a avut un comportament necorespunzător și, deși a participat la programe de activități educative și asistență psihosocială organizate la locul de deținere, nu a fost recompensat pe timpul detenției, a fost sancționat 1 dată pentru lovire cadre (l-a agresat verbal și l-a împins cu mâinile în zona pieptului pe supraveghetorul de pe secție), este de natură a crea convingerea instanței că persoana condamnată nu este pregătită din punct de vedere educativ să revină în societate, nedând dovadă că ar încerca să se evidențieze în vreun fel, motiv pentru care nu există suficiente garanții că petentul condamnat, odată pus în libertate, nu va reitera un comportamentul infracțional.
Deși petentul a participat la programe de activități educative și asistență psihosocială organizate la locul de deținere, numărul acestora poate fi considerat redus în raport cu perioada efectivă de timp petrecută în interiorul locului de detenție, respectiv din anul 2014. Prin urmare, eforturile depuse de petent au fost minime și nicidecum nu pot duce la concluzia existenței unor dovezi temeinice de îndreptare.
Termenul fixat de instanța de fond după data de 03.12.2015, nu apare excesiv și nejustificat, ci rezonabil și necesar, remarcând și considerentele expuse anterior.
Aspectele invocate de apărare, în sensul că petentul a executat o fracție mult mai mare decât minimul prevăzut de lege și a participat la activități educative, deși apar favorabile, raportat la toate motivele expuse anterior sunt insuficiente la acest moment, în vederea liberării condiționate. Aspectele pozitive trebuie continuate și consolidate.
Pentru considerentele expuse, Tribunalul constată că prima instanță a făcut o justă apreciere a dispozițiilor incidente în cauză, prin prisma criteriilor enumerate de art. 59 Cod penal, nejustificându-se, la acest moment, liberarea condiționată și, în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod procedură penală va respinge ca nefondată contestația formulată de El B. N. G. El Saied împotriva sentinței penale nr. 1521 din data de 17.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
Văzând și disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de EL B. G. N. G. EL SAIED (fiul lui G. și N., născut la 28 Octombrie 1970, în prezent încarcerat la Penitenciarul București – Jilava) împotriva sentinței penale nr. 1521 din data de 17.06.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de către stat în cuantum de 200 lei (care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - Cod fiscal_).
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 130 lei, se va avansa din fondul M.J. și rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06.08.2015.
PREȘEDINTE, Pentru grefier
C. G. M. C. I.,
aflat în CO, semnează grefier șef
Red. și tehnored. jud. G.C. /2 ex./04.09.2015
Jud. Sectorului 4 / jud. D.S.G.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 480/2015.... | Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei.... → |
|---|
