Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 251/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 251/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 30-04-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL ILFOV - SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 251/C
Ședința publică din data de 30.04.2015
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE – R. P.
GREFIER – M. C. I.
M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror F. G..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestație la liberarea condiționată formulată de contestatorul-petent D. P. G. împotriva sentinței penale nr. 639/10.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București.
Potrivit art. 369 alin. 1 Cod procedură penală, ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat contestatorul-petent D. P. G. personal, aflat în detenție la Penitenciarul București - Jilava și asistat de apărător desemnat din oficiu – avocat G. M., cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie . nr._/2015 depusă la fila 13 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune pe scurt obiectul cauzei – contestație privind liberarea condiționată a contestatorului-petent D. P. G. (art. 587 Cod procedură penală), după care:
Tribunalul, față de dispozițiile art. 356 alin. 2 Cod procedură penală, permite apărătorului desemnat din oficiu o scurtă grefă cu contestatorul-petent D. P. G., care solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care depune în ședința publică un bilet de ieșire din spital (filele 14 - 15 dosar).
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, arată că nu se opune administrării probei cu înscrisuri.
Tribunalul, deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de condamnat, apreciind-o utilă și concludentă soluționării cauzei.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Tribunalul acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul desemnat din oficiu al contestatorului-petent D. P. G., având cuvântul, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată împotriva sentinței penale nr. 639/10.03.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București. Susține că din actele depuse la dosarul cauzei rezultă faptul că petentul a executat 2/3 din pedeapsă, are un regim de executare a pedepsei semideschis, a fost recompensat o dată, a participat la programe educaționale, sociale și psihologice. De asemenea, arată că din actele depuse la dosar rezultă că petentul are ciroză hepatică.
În concluzie, solicită admiterea liberării condiționate, considerând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 100 Cod penal. În subsidiar, în condițiile în care nu se va admite prezenta liberare condiționată, solicită micșorarea termenului de reiterare a cererii, față de cel fixat de instanța de fond la data de 25.08.2015.
Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondată, apreciind sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București ca fiind legală și temeinică.
Contestatorul-petent D. P. G., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța, având în vedere că este foarte bolnav, având ciroză hepatică.
Tribunalul declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 639/10.03.2015 pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Sectorului 4 București a respins ca nefondată cererea de liberare condiționată formulată de petentul-condamnat D. P. G., fiul lui T. și A., născut la data de 06.05.1990, deținut în Penitenciarul București Jilava.
A fost termen de reiterare a cererii la data de 25.08.2015.
În baza art. 275 alin. 2 din Cod procedură penală a fost obligat petentul-condamnat la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.
Măsura dispusă s-a comunicat Administrației locului de deținere.
Onorariul apărătorului din oficiu s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr._ din data de 03.03.2015 petentul-condamnat D. P. G. a contestat procesul-verbal al Comisiei de liberări din cadrul PNT București Jilava prin care s-a propus amânarea liberării condiționate, solicitând liberarea sa condiționată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 891/2014 a Judecătoriei Sector 4 București, petentul D. P. G. a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 209 din Vechiul C. pen. (MEPI nr. 1264/2014).
Potrivit procesului-verbal nr. 8/25.02.2015 întocmit de Comisia de propuneri pentru punerea în liberate condiționată din cadrul Penitenciarului Jilava București, petentul a început executarea pedepsei la data de 28.02.2012 și va expira la termen, la data de 27.08.2016, transformată în zile pedeapsa este egală cu 1.643 zile, iar pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate deținutul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1.095 zile, din care, în cazul în care muncește 274 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 821 zile efectiv executate.
Petentul-condamnat a câștigat și executat la data analizei în comisie în total 1.099 zile, fiind la prima analiză.
Comisia a apreciat că deținutul nu poate fi liberat condiționat și a dispus amânarea pe un termen de 6 luni, date fiind comportamentul indisciplinat și perseverența infracțională.
În primul rând, analizând prevederile legale în vigoare în materia liberării condiționate, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 59 VCP, poate fi liberat condiționat condamnatul care a executat fracția de pedeapsa prevăzută în mod obligatoriu de lege, a fost disciplinat, stăruitor în muncă și a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale. Astfel, trebuie observat că instanța a făcut aplicarea art. 5 NCP cu privire la legea penală mai favorabilă și a analizat condițiile impuse de lege pentru acordarea beneficiului liberării condiționate conform legislației anterioare, iar nu conform noilor reglementări penale intrate în vigoare la data de 01.02.2014. Analizând condițiile impuse de cele două legi penale succesive pentru acordarea beneficiului liberării condiționate instanța a constatat că legea penală mai favorabilă este cea a Codului Penal din anul 1969, această lege cuprinzând dispoziții mai permisive, atât cu privire la cerințele imperative pentru acordarea liberării condiționate, cât și cu privire la modul de supraveghere al petentului după ce acesta ar fi fost liberat condiționat.
Raportând aceste criterii legale la situația petentului-condamnat și analizând actele aflate la dosarul cauzei, instanța a apreciat că, deși petentul-condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, această împrejurare nu-i conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind la latitudinea instanței de judecată.
Așa cum rezultă din caracterizarea aflată la dosarul cauzei, de la depunerea în penitenciar petentul a avut un comportament oscilant, fiind sancționat disciplinar o dată (în luna octombrie 2012), iar recompensat – o singură dată (în luna iulie 2012), aspecte care nu reprezintă însă, în opinia instanței, date rezonabile cum că acesta a avut o atitudine care să confirme conștientizarea scopului pedepsei aplicate.
Astfel, instanța a constatat că participarea la programe și activități educative și de asistență psihosocială organizate la locul de deținere este una minimală în raport cu perioada efectivă de timp petrecută în interiorul locului de detenție. Prin urmare, eforturile depuse de petent au fost normale și nicidecum nu pot duce la concluzia existenței unor dovezi temeinice de îndreptare. Astfel, este evident că, încă nu a reușit să conștientizeze gravitatea faptelor sale și să își conformeze comportamentul dispozițiilor legale.
Instanța, analizând cele menționate mai sus, a constatat în acord cu Comisia de propuneri din cadrul Penitenciarului Jilava că timpul petrecut în penitenciar de către petent nu este suficient pentru a-l libera condiționat pe acesta, nefiind îndeplinite față de acesta funcțiile pedepsei prev. de art. 52 VCP.
Chiar dacă petentul-condamnat a executat deja parte din pedeapsă acest fapt nu are relevanță în cauză, în condițiile în care acesta nu a avut un comportament corespunzător nici măcar la locul de deținere, iar el ar trebui să fie redat societății cu convingerea că se va reintegra și nu va mai reveni în mediul penitenciar.
Simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la liberare condiționată, instituție juridică ce de altfel ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul-condamnat odată pus în libertate nu își va mai continua comportamentul infracțional, garanție ce ar trebui să reiasă din faptul că în penitenciar acesta a avut un comportament care să genereze măcar o prezumție în acest sens. Or, așa cum s-a arătat, comportamentul petentului în penitenciar nu a fost în acest sens. Instanța a considerat că petentul trebuie să dovedească cu mai multă certitudine sau claritate faptul că scopul pedepsei este realizat față de el, printr-un comportament care să iasă în evidență.
Prin urmare, instanța a apreciat că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, și, față de cele reținute mai sus, cererea, în temeiul art. 587 alin. 2 Cod procedură penală, a fost respinsă ca nefondată.
Instanța a fixat termen de reiterare a cererii, pentru data de 25.08.2015, termen pe care instanța l-a considerat corespunzător comportamentului dezinteresat manifestat de petent.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală petentul-condamnat a fost obligat la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul D. P. G., cale de atac înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ din data de 01.04.2015.
Examinând sentința contestată, față de motivele invocate și din oficiu, Tribunalul va respinge contestația formulată de petentul T. C. G., pentru următoarele considerente:
Astfel cum în mod legal și temeinic a reținut instanța de fond, simpla trecere a timpului în penitenciar nu poate duce în niciun caz automat la acordarea liberării condiționate, instituție juridică ce, de altfel, ar trebui să garanteze cel puțin teoretic că petentul-condamnat, odată pus în libertate, nu își va perpetua comportamentul infracțional, garanție ce ar trebui să reiasă din faptul că în penitenciar acesta a avut un comportament care să genereze măcar o prezumție în acest sens.
Or, din caracterizarea înaintată de Penitenciarul București - Jilava rezultă faptul că petentul-condamnat, de la depunerea în penitenciar și până la prima analiză a comisiei, a avut un comportament oscilant, fiind sancționat disciplinar o dată pentru atitudine necuviincioasă față de cadre, iar pentru implicarea în cadrul activităților productive a fost recompensat o dată cu suplimentarea dreptului la pachet și vizită. Prin urmare, eforturile depuse de petent au fost minime și nicidecum nu pot duce la concluzia existenței unor dovezi temeinice de îndreptare.
Se constată că persoana condamnată, deși a executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege, din punct de vedere disciplinar a adoptat un comportament oscilant, rezultând astfel că, în speță, continuarea privării de libertate în baza unei hotărâri definitive de condamnare poate fi apreciată ca reprezentând soluția legală și necesară pentru ocrotirea societății, pentru înfăptuirea justiției și atingerea funcțiilor pedepsei, printre care și cea de exemplaritate.
Pe de altă parte, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii săvârșite pentru care petentul execută în prezent pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare (furt calificat), restul rămas de executat, starea de recidivă, cuantumul pedepsei pe care acesta o are de executat, comportamentul oscilant manifestat pe perioada detenției, dar și faptul că acesta a mai beneficiat de instituția liberării condiționate, însă a continuat să persevereze pe calea infracțională, Tribunalul apreciază că se impune executarea în continuare a pedepsei în vederea atingerii scopului educativ și preventiv al acesteia, atât pentru a atrage atenția petentului asupra ordinii de drept și normelor de conviețuire socială, cât și asupra obligativității respectării acestor valori, nefiind îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune liberarea condiționată.
Prin urmare, Tribunalul apreciază că la acest moment nu se impune liberarea condiționată a condamnatului, motiv pentru care va respinge contestația ca nefondată, făcând și aplicarea disp. art. 275 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod de procedură penală respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul-petent D. P. G. (fiul lui T. și A., născut la 06 Mai 1990, în prezent încarcerat la Penitenciarul București – Jilava).
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală obligă contestatorul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 200 lei (care se vor achita în contul pentru Tribunalul Ilfov - RO16TREZ4225032XXX001018 deschis la Direcția de Trezorerie B. - Cod fiscal_).
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură penală onorariul apărătorului desemnat din oficiu în cuantum de 100 de lei, se avansează și va fi plătit din fondul Ministerului Justiției în favoarea Baroului Ilfov conform Protocolului încheiat între M. Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 30.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
R. P. M. C. I.
Red. și tehnored. jud. R.P. / 05.06.2015
Jud. Sectorului 4/jud. F.M.P.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 245/2015.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
