Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 292/2015. Tribunalul ILFOV

Tribunalul ILFOV - Sentințe și decizii penale / 2015

Decizia nr. 292/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 26-05-2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV- SECȚIA PENALĂ

operator de date cu caracter personal nr._

dosar nr._

DECIZIA PENALĂ nr. 292/C

Ședința publică din data de 26.05.2015

TRIBUNALUL constituit din:

PREȘEDINTE: N. A.- judeător

GREFIER: C. I. R.

M. P. – P. de pe lângă Tribunalul Ilfov a fost reprezentat de procuror G. F..

Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de M. P. – P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, împotriva încheierii de ședință din data de 19.05.2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ 15.

Potrivit art. 369 alin. 1 C. pr. pen., ședința de judecată a fost înregistrată cu mijloace tehnice audio.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns inculpatul B. C. personal, aflat in stare de arest preventiv și asistat de apărător desemnat din oficiu – avocat D. M., conform delegației pentru asistența juridică obligatorie . nr._/2015, atașată la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care expune pe scurt obiectul și stadiul procesual al cauzei – contestație privind verificarea măsurii preventive (art. 206 NCPP), după care:

Tribunalul aduce la cunoștința inculpatului faptul că M. P. – P. de pe lângă Judecătoria Cornetu a formulat contestație împotriva încheierii din data de 19.05.2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ 15 prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Tribunalul, față de dispozițiile art. 206 Cod Procedură Penală, acordă cuvântul în dezbaterea contestației.

Reprezentantul Ministerului P., având cuvântul, solicită admiterea contestației, apreciind că încheierea penală din data 19.05.2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul_ 15 este nelegală și netemeinică, raportat la circumstanțele și împrejurările săvârșirii infracțiunilor; totodată, arată că inculpatul este recidivist, aspect ce demonstrează perseverență infracțională și riscul ca lăsat în libertate să comită noi infracțiuni.

Av. D. M., având cuvântul în apărarea inculpatului B. C., solicită respingerea contestației formulată de M. P. – P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, menținerea încheierii penale din data de 19.05.2015 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul_ 15 ca fiind legală și temeinică, respectiv menținerea stării de arest la domiciliu a inculpatului, apreciind că au încetat temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și, în mod corect, instanța de fond a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură preventivă mai blândă, respectiv cu măsura arestului la domiciliu.

Intimatul - inculpat B. C., având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a cauzei, învederând că regretă faptele comise și are un copil minor în întreținere.

Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra contestației formulate.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra contestației de față, reține următoarele:

Prin încheierea din data de 19.05.2015 pronunțată în dosarul nr._ 15, Judecătoria Cornetu a dispus, următoarele:

În baza art. 362 alin. 2 C.pr.pen. coroborat cu art. 208 alin. 2 C.pr.pen. și art. 223 alin. 2 C.pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpatul B. C..

În baza art. 242 alin. 2 rap. la art. 218 alin. 1 CPP s-a înlocuit măsura arestării preventive dispuse față de inculpatul B. C. prin încheierea nr. 1 a Judecătoriei Cornetu în dosar nr._, în temeiul căreia a fost emis M.A.P. nr. 1/07.01.2015 cu măsura arestului la domiciliu pe o durată de 60 de zile de la data rămânerii definitive.

În baza art. 221 alin. 1 și 2 C. pr. pen. s-au stabilit în sarcina inculpatului următoarele obligații:

1) să nu părăsească imobilul unde locuiește, fără permisiunea instanței și să se supună restricțiilor stabilite de aceasta;

2) să se prezinte în fața instanței de judecată ori de câte ori este chemat;

3) să nu comunice cu persoana vătămată S. Noni F. sau cu membrii familiei acesteia și cu coinculpatul O. L., precum și cu martorii din cauză, direct sau indirect, pe nicio cale: D. L., M. M., Husmuz Ș., S. F.;

În temeiul art. 221 al. 4 C.p.p. s-a atras atenția inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credința a măsurii sau a obligațiilor care-i revin se va lua față de acesta măsura arestării preventive.

În temeiul art. 221 al. 5 C.p.p. pe durata măsurii inculpatul poate părăsi imobilul în care locuiește pentru prezentarea în fața organelor judiciare, la chemarea acestora.

În baza art. 221 alin. 9 C. pr. pen. a desemnat cu supravegherea inculpatului Poliția Slobozia.

În baza art. 221 alin. 8 C. pr. pen., copia încheierii s-a comunicat, de îndată, inculpatului și instituției desemnate cu supravegherea sa, organului de poliție în a cărei circumscripție locuiește inculpatul, serviciului public comunitar de evidență a persoanelor și organelor de frontieră.

S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar formulată de către inculpatul B. C. prin apărător din oficiu ca neîntemeiată.

Măsura dispusă s-a comunicat administrației locului de deținere și devine executorie la data rămânerii definitive a prezentei încheieri.

În baza art. 362 alin. 2 C.pr.pen. coroborat cu art. 208 alin. 2 C.pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii controlului judiciar dispus fațță de inculpatul O. L. prin încheierea din data de 30.03.2015 de către Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ 15 .

În baza art. 208 alin. 3 și 5 rap. la art. 207 alin. 4 Cod procedură penală s-a menținut măsura controlului judiciar a inculpatului O. L. dispusă prin Încheierea din ședința din data de 30.03.2015 de către Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ 15, până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 60 de zile.

S-au menținut obligațiile stabilite în sarcina inculpatului O. L. prin Încheierea din ședința din data de 30.03.2015 de către Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ 15, și anume:

- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

- să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;

- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea lui, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

- să nu depășească limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;

- să nu comunice cu celălalt participant la comiterea infracțiunii – în speță B. C. -, cu persoana vătămată S. Noni F., precum și cu martorii din cauză, direct sau indirect, pe nicio cale: D. L., M. M., Husmuz Ș., S. F.;

- să comunice periodic informațiile relevante despre mijloacele sale de existență.

S-a atras atenția inculpatului O. L. că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor ce-i revin, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.

S-a dispus comunicarea copiei prezentei încheieri, inculpaților, Poliției M., Poliției Slobozia, Serviciului P. Comunitar de Evidență a Persoanelor, Poliției de Frontieră Române, în vederea asigurării respectării de către inculpații B. C. și O. L. a obligațiilor care le revin, organele în drept dispunând darea acestora în consemn la punctele de trecere a frontierei.

S-a atras atenția inculpatului O. L. că, în cazul în care, pe durata măsurii controlului judiciar, încalcă, cu rea-credință, obligațiile care-i revin sau există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva lor, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, la cererea procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. 3 din C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate în cauză au rămas în sarcina statului. Onorariul avocatului din oficiu în cuantum de 100 de lei pentru fiecare inculpat a fost avansat din fondurile MJ.

Pentru a pronunța această încheiere instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 25/P/2015 din data de 30.01.2015 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților:

B. C. pentru săvârșirea în stare de recidivă postexecutorie și în concurs real a infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prev. și ped. de art. 205 alin. 1, alin. 3 lit. a) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen. și lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen. ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. și

O. L. pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. și ped. de art. 48 alin. 1 C.pen. raportat la art. 205 alin. 1, alin. 3 lit. a) C.pen. și uzurpare de calități oficiale prev. de art. 258 alin. 1 C.pen. ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen.

În sarcina inculpatului B. C. în fapt, s-a reținut că la data de 05.01.2015, împreună cu inculpatul O. L. a lipsit-o de libertate pe numita S. Noni-F. și a obligat-o să îl însoțească împotriva voinței sale din orașul P. în orașul Slobozia, agresând-o pe aceasta pentru a îl însoți, iar în sarcina inculpatului O. L. s-a reținut că în luna decembrie 2014 s-a prezentat la locul de muncă al persoanei vătămate arătând că este lucrător de poliție și în această calitate i-a luat acesteia o declarație pentru a afla domiciliul ei, iar ulterior, în data de 05.01.2015 l-a ajutat pe inculpatul B. C. să o lipsească de libertate pe numita S. Noni-F. și a obligat-o să îl însoțească împotriva voinței sale din orașul P. în orașul Slobozia.

Inculpatul B. C. a fost arestat în baza MAP nr. 01/07.0.2015 emis în baza încheierii nr. 01/07.01.2015 a Judecătoriei Cornetu, de la data de 07.01.2015 până la data de 05.02.2015 inclusiv, iar inculpatul O. L. a fost arestat în baza MAP nr. 02/07.0.2015 emis în baza încheierii nr. 01/07.01.2015 a Judecătoriei Cornetu, de la data de 07.01.2015 până la data de 05.02.2015 inclusiv.

Prin încheierea de ședință din data de 02.03.2015, în baza art. 348 C.pr.pen. coroborat cu art. 207 alin. 2 și 4 C.pr.pen. coroborat cu art. 223 alin. 2 C.pr.pen. judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpații B. C. și O. L. menținând arestarea preventivă a acestora pentru o perioadă de 30 zile.

Prin încheierea de ședință din data de 09.03.2015, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 346 alin. 2 C.pr.pen. a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu privind pe inculpații B. C. pentru săvârșirea în stare de recidivă postexecutorie și în concurs real a infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prev. și ped. de art. 205 alin. 1, alin. 3 lit. a) C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen. și lovire sau alte violențe prev. de art. 193 alin. 2 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. 1 C.pen. ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen. și O. L. pentru săvârșirea în concurs real a infracțiunilor de complicitate la infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. și ped. de art. 48 alin. 1 C.pen. raportat la art. 205 alin. 1, alin. 3 lit. a) C.pen. și uzurpare de calități oficiale prev. de art. 258 alin. 1 C.pen. ambele cu aplicarea art. 38 alin. 1 C.pen.

Potrivit art.208 alin. (2) și (4) C. proc. pen., instanța de judecată verifică din oficiu, periodic, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea, prelungirea sau menținerea măsurii preventive.

Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive luată față de inculpat, conform art. 208 alin. 4 C. pr. pen. instanța de judecată a constatat că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale.

Instanța a constatat că în cauză sunt întrunite condițiile art. 223 alin. 2 C. p. pen., existând indicii care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis infracțiunile pentru care sunt cercetați.

În acest sens sunt: declarațiile persoanei vătămate S. NONI-F. – din care rezultă că, în dimineața zilei de 05.01.2015, în jurul orelor 07:30-08:00, în timp ce se afla în bucătăria imobilului situat în orașul P., Int. I. C., nr. 33, jud. Ilfov, unde locuiește cu chirie, împreună cu numita D. L., proprietara imobilului, în încăpere a intrat inculpatul B. C., fostul ei concubin, fără a-i fi permis accesul în imobil de vreo persoană. Acesta i-a cerut persoanei vătămate să meargă cu el, iar în momentul în care ea a refuzat, a devenit agresiv, luând-o de păr, lovind-o cu palma în zona feței și trântind-o pe podea. La un moment dat numita S. Noni-F. a observat că în camera a pătruns o altă persoană de sex masculin pe care nu o cunoștea și căreia numitul B. C. i-a cerut să-l ajute să o scoată din cameră. Între timp persoana vătămată a observat că suspectul era înarmat cu un cuțit de bucătărie pe care i l-a pus la gât și a început să o amenințe, spunându-i că dacă nu merge cu el, o să o taie. Numita S. Noni-F. a încercat să se opună, moment în care B. C. a tăiat-o cu cuțitul la nivelul feței, în zona bărbiei. Văzând că aceasta se împotrivește în continuare, inculpatul a înțepat-o cu același cuțit în zona coapselor, precum și în laba piciorului stâng, zona superioară. În tot acest timp, persoana vătămată era ținută și de către bărbatul care a pătruns ulterior în cameră. La un moment dat acesta din urmă i-a dat drumul și s-a dus la D. L. care se afla de față și care striga la cei doi să o lase în pace.

Într-un final, inculpatul a reușit să o scoată cu forța pe numita S. Noni-F., trăgând-o de păr, din bucătăria imobilului, precum și din curtea acestuia, în .. În timpul altercației, inculpatul a dărâmat mai multe articole de veselă, o parte din acestea spărgându-se pe jos.

În continuare, inculpatul B. C. împreună cu suspectul O. L. a condus pe persoana vătămată, împotriva voinței sale, de pe . pe . a oprit un taxi în care s-au urcat cu toții, persoana vătămată deși nu a mai fost bruscată în niciun fel a urcat în autoturism, deoarece se temea să nu fie rănită de cei doi, plecând către mun. București, aceasta aflându-se pe bancheta din spate alături de suspect pentru a nu-i permite să fugă.

Pe timpul deplasării persoanei vătămate i s-a făcut rău, moment în care inculpatul i-a spus că o va duce la Spitalul Fundeni, însă ajungând în apropierea spitalului, suspectul O. i-a cerut șoferului să-i ducă în mun. Slobozia, jud. Ialomița unde urma să-i achite și cursa acestuia. În timpul cursei, numita S. Noni-F. nu a cerut ajutorul șoferului, deoarece se temea de reacția celor două persoane.

Ajungând în mun. Slobozia, jud Ialomița persoana vătămată a fost dusă într-un apartament aparținând unor rude ale inculpatului B. C., unde au stat circa o oră, după care a fost dusă de către inculpat și suspectul O. L. într-un apartament aparținând acestuia din urmă. În acest apartament persoana vătămată a rămas împreună cu inculpatul B. C., susOvezea L. plecând.

În această locație inculpatul B. C. i-a cerut persoanei vătămate S. Noni-F. să întrețină raporturi sexuale cu el și deși nu a fost de acord, la insistențele acestuia persoana vătămată, din cauza stării de temere pe care inculpatul i-a creat-o a cedat, întreținând cu acesta raporturi sexuale. Cu ocazia audierii, persoana vătămată a precizat faptul că a avut o relație de concubinaj cu B. C. în urmă cu un an de zile, timp în care aceștia au fost plecați în Germania, unde numita S. Noni-F. a practicat prostituția de bunăvoie. De circa 3 luni de zile l-a părăsit pe B. C. și a revenit la actualul concubin împreună cu care are un copil de 6 ani. Din momentul despărțirii, B. C. a început să o sune în mod frecvent pe S. Noni-F., spunându-i să se întoarcă la el, pentru a pleca în afară împreună, în caz contrat va veni la domiciliul ei și o va lua cu forța.

De asemenea, persoana vătămată a declarat că nu cunoaște persoana care l-a însoțit pe B. C., însă nu este prima oară când l-a văzut pe acesta, deoarece în urmă cu aprox. 2 săptămâni, în timp ce lucra în cadrul Spitalului Fundeni ca femeie de serviciu, s-a prezentat persoana menționată mai sus care și-a declinat o falsă calitate de lucrător de poliție și care i-a solicitat consemnarea unei declarații, în care a consemnat numărul de telefon și adresa; act medico-legal emis de SML Ilfov - care arată că victima prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp înțepător-tăietor, posibil cuțit sau similar(plagă tăiată sau înțepată). Leziunile pot data din 05.01.2015 și necesită circa 7 zile de îngrijiri medicale; declarațiile martorei D. L. – potrivit cărora, la data de 05.01.2014 in timp ce se afla cu persoana vătămată in bucătarie au intrat doua persoane iar una dintre ele i-a luat cuțitul din mana dupa care s-a îndreptat către S. Noni-F. si a amenințat-o cu cuțitul spunându-i ca o omoară. In acest timp cealaltă persoana a prins-o pe martora de mâini si i-a spus sa stea liniștită ca nu au nimic cu ea. Persoana care era lângă partea vătămată a început să tragă de ea sa o scoată din casa si întrucât numita S. Noni-F. s-a împotrivit și s-a agățat de martora, le-a împins pe amândouă de perete. Ulterior, a început să o tragă de par pe partea vătămata iar martora și-a pierdut cunoștința; declarațiile martorilor HUSMUZ Ș. și M. M. care confirmă susținerile persoanei vătămate S. Noni F.; declarațiile inculpatului B. C. care nu recunoaște comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, acesta declarând că persoana vătămată S. Noni F. l-a însoțit de bunăvoie, întrucât acesta își dorea să locuiască cu suspectul B. C.. Inculpatul a mai declarat că a tras-o de mână pe doamna care se afla în același imobil cu persoana vătămată, întrucât aceasta s-a opus plecării din imobil a numitei S. Noni F.. De asemenea a declarat că a mai fost însoțit de un prieten, care se numește Luci, și care a participat alături de el la eliberarea din mâinile doamnei a persoanei vătămate S. F.; declarațiile inculpatului O. L. – în cuprinsul cărora a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa și a detaliat circumstanțele, motivațiile și considerentele pentru care acestea au fost săvârșite.

De asemenea, s-a reținut că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 223 alin. 2 C.proc.pen. în sensul că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații B. C. și O. L. au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B. C., instanța a apreciat că se păstrează în continuare temeiurile care au determinat luarea măsurii arestului preventiv. Astfel, pe lângă cele amintite mai sus, instanța a apreciat pe baza gravității faptelor, a modului și circumstanțelor de comitere a acestora (împreună cu alte persoane, aspect ce caracterizează un comportament premeditat, prin folosirea unei arme, de către două persoane împreună, prin afectarea libertății persoanei, aspecte care relevă un grad ridicat de periculozitate) de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care este cercetat (infracțiuni de rezultat), de valorile sociale pretins a fi fost lezate (libertatea persoanei, integritatea corporală) și din circumstanțele personale ale inculpatului – mediul, anturajul din care provin, antecedența penală a acestuia (inculpatul B. C. este recidivist), nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, ceea ce denotă o predispoziție a acestora de a încălca normele de conviețuire socială.

In jurisprudența sa, C.E.D.O. a dezvoltat patru motive fundamentale pentru a justifica arestarea preventivă a unui acuzat suspectat că ar fi comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să fugă (S. împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, . nr. 9, § 15); riscul ca acuzatul, odată repus în libertate, să împiedice administrarea justiției (W. împotriva Germaniei, Hotărârea din 27 iunie 1968, . nr. 7, § 14), să comită noi infracțiuni (M. împotriva Austriei, Hotărârea din 10 noiembrie 1969, . nr. 10, § 9) sau să tulbure ordinea publică (L. împotriva Franței, Hotărârea din 26 iunie 1991, . nr. 207, § 51, și H. împotriva Olandei, nr. 43.701/04, 5 iulie 2007).

Pericolul de împiedicare a bunei desfășurări a procedurii penale nu poate fi invocat în mod abstract de autorități, ci trebuie să se bazeze pe probe faptice (B. împotriva Moldovei, nr. 9.190/03, § 59, 4 octombrie 2005). La fel este și cazul tulburării ordinii publice; dacă un astfel de motiv poate intra în discuție din perspectiva art. 5 al Convenției în aceste circumstanțe excepționale si în măsura în care dreptul intern recunoaște această noțiune, el nu poate fi considerat ca relevant si suficient decât dacă se întemeiază pe fapte de natură să demonstreze că punerea în libertate a deținutului ar tulbura într-adevăr ordinea publică (L., citată anterior).

Astfel, în cauză, punerea în libertate a inculpatului ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societății, având în vedere atât gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor de care este acuzat, cât și modalitatea și circumstanțele comiterii acestora.

Conform jurisprudenței C.E.D.O., dedusă din cauza Brenobic c. Croației, nu este necesar să existe suspiciunea rezonabilă sau certitudinea că va săvârși infracțiuni, ci doar un „risc”, dedus din circumstanțele concrete ale cauzei. În aceste condiții, riscul încălcării din nou a regulilor de conviețuire socială printr-o activitate a inculpatului, ulterioară infracțiunii, este unul din elementele pericolului concret pentru ordinea publică și unul dintre scopurile prevăzute de art.202 alin.1 C.pr.pen., ca justificând măsura arestării preventive.

Raportat la motivul împiedicării administrării justiției, instanța a reținut că măsura arestului preventiv este justificată de faptul că dacă ar fi lăsat în libertate, inculpatul ar putea legătura cu partea vătămată și cu martorii și să influențeze declarațiile ulterioare ale acestora. De asemenea, instanța a reținut că inculpatul B. C. are o legătură apropiată cu partea vătămată S. NON F., aceasta fiind însărcinată cu acesta, prin urmare rezultă un risc mare ca inculpatul să o determine să-și schimbe declarațiile. Acest risc este augmentat și de faptul că acesta nu recunoaște faptele reținute în sarcina sa, ci susține că a luat-o pe aceasta pentru că mama respectivei nu o lasă să aibă legături cu aceasta. În plus, instanța a reținut că în acest moment procesual, nu au fost luate încă declarații ale inculpaților, părți civile și ale martorilor în fața instanței de judecată.

În ceea ce privește termenul rezonabil al arestării preventive, Judecătoria a reținut că în conformitate cu art. 239 alin. 1 C.pr.pen., în cursul judecății în primă instanță, durata totală a arestării preventive a inculpatului nu poate depăși un termen rezonabil. În conformitate cu jurisprudența CEDO, durata rezonabilă a detenției provizorii nu poate fi analizată în abstract, ci trebuie să fie considerată din perspectiva fiecărei cauze în parte, având în vedere particularitățile acesteia.

Analizând caracterul rezonabil al duratei detenției, instanța a constatat subzistența acestuia, atâta timp cât inculpatul B. C. este arestat preventiv de aproximativ trei luni, respectiv din 07.01.2015, dosarul fiind trecut în faza de judecată, perioadă ce, în opinia judecătorului, nu afectează caracterul rezonabilății detenției provizorii, durata acesteia nefiind depășită. Astfel, judecătorul a constatat că în cauză nu au existat perioade de inactivitate culpabile organelor judiciare, fiind astfel respectată obligația de diligență specială incidentă în cauzele în care inculpații sunt arestați preventiv.

Astfel, instanța a reținut că perioada de arestare preventivă a inculpatului B. C. în continuare pentru 60 de zile nu depășește durata rezonabilă a arestării preventive, prin raportare la dispozițiile art. 5 paragraful 3 din CEDO și la principiile și criteriile stabilite de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza B. c. Austriei, Hotărârea din 28 martie 1990, cauza Labita c. Italiei, Hotărârea din 6 aprilie 2000, parag. 152 și urm, cauza W. c Elveției, Hotărârea din 26 ianuarie 1993, parag. 30-40, cauza Contrada c Italiei, Hotărârea din 24 august 1998, parag. 51-57, cauza I.A. c. Franței, Hotărârea din 23 septembrie 1998, parag. 94-112).

Pentru a răspunde exigențelor art. 5 pct. 1 lit. c) din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului, precum și concluziilor formulate de apărătorul inculpatului, instanța a analizat și posibilitatea luării unor măsuri alternative întrucât numai dacă acestea nu se justifică în cazul concret se poate proceda la menținerea măsurii arestării preventive față de inculpați (cauza McKay c Regatului Unit). Jurisprudența Curții a fost preluată la nivel normativ de către legiuitor, art. 202 alin. 3 arătând în mod expres că orice măsură preventivă trebuie să fie proporțională cu gravitatea acuzației adusă persoanei față de care este luată și necesară pentru realizarea scopului urmărit prin dispunerea acesteia.

În ceea ce privește cererea formulată de inculpat prin apărător desemnat din oficiu privind revocarea măsurii arestului preventiv, respectiv de luarea unei alte măsuri preventive, cea a arestului la domiciliu instanța a respins-o ca neîntemeiată.

Astfel, raportat la dispozițiile art. 242 alin. 2 C. pr. pen. și având în vedere considerentele reținute mai sus, față de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual, față de caracterul rezonabil al duratei măsurii, față de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru protejarea publicului împotriva pericolului de repetare a faptelor de natura celor față de care se efectuează cercetări și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulate împotriva inculpatului și cu scopul urmărit, precum și față de persoana acestuia, instanța a constatat caracterul insuficient al unor astfel de măsuri, avându-se în vedere totodată că deși regula este judecarea persoanei in stare de libertate, măsurile privative de libertate având un caracter excepțional, în anumite împrejurări particulare are prioritate protejarea ordinii publice.

În acest sens, instanța a apreciat că pentru realizarea scopului de a preveni săvârșirea de alte astfel de fapte, precum și aceea de a asigura buna desfășurare a procesului penal, înlăturarea stării concrete de pericol pentru ordinea publică, acestea nu pot fi realizate doar prin luarea măsurii preventivă a arestului la domiciliu.

În ceea ce-l privește pe inculpatului O. L., raportat la dispozițiile art. 242 alin. 2 C. pr. pen., Judecătoria a apreciat în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei, că luarea unei măsuri preventive mai ușoare este suficientă pentru realizarea scopului prev. de art. 202 alin. 1 C. pr. pen.

În acest sens, instanța a apreciat că pentru realizarea scopului de a preveni săvârșirea de alte astfel de fapte, precum și aceea de a asigura buna desfășurare a procesului penal și înlăturarea stării concrete de pericol pentru ordinea publică, acesta poate fi realizat prin înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar.

Instanța a apreciat că măsura preventivă dispusă inițial nu mai este, la acest moment, proporțională cu scopul urmărit și implicit nu mai este necesară în vederea bunei desfășurări a procesului penal.

În acord cu jurisprudența C.E.D.O., dar si cu practica instanțelor naționale, măsura arestării preventive este o măsură de excepție si aceasta trebuie luată doar în situația în care niciuna dintre celelalte măsuri preventive cuprinse în dispozițiile art. 202 C. proc. pen. nu este potrivită datelor speței (cauza W. contra Germaniei).

Riscul unui impact negativ asupra opiniei publice descrește după ce este atenuat șocul inițial creat de săvârșirea infracțiunii (CEDO, cauza D. c. României, cererea nr._/02, hotărârea din 06.07.2010). Astfel, instanțele naționale trebuie să ofere argumente prin care să explice, odată cu trecerea timpului, care ar fi fost impactul negativ pe care punerea în libertate a inculpatului l-ar fi avut asupra societății civile sau cum ar fi obstrucționat ancheta (CEDO, cauza J. c. României, cererea nr._/04, hotărârea din 16.03.2010).

Or, în cauză, instanța a considerat că perioada scursă de la luarea măsurii preventive a fost în măsură să atenueze impactul social existent la momentul arestării preventive, organele de stat reacționând la acel moment prompt și eficient. Totodată, instanța a avut în vedre că inculpatul a stat în arest preventiv respectiv 2 luni și a apreciat că societatea a putut percepe în mod rezonabil reacția promptă din partea organelor judiciare prin arestarea preventivă a inculpatului.

Este convingerea instanței că trecerea timpului de la momentul luării măsurii arestului preventiv, mai ales în condițiile distanței și a lipsei legăturilor directe față de casă și familie pe care a suportat-o în toată această perioadă, a estompat suficient de mult pericolul pentru ordinea publică existent inițial și l-a determinat pe inculpat să conștientizeze pe deplin atât gravitatea faptelor sale, cât și consecințele repetării în viitor a unor asemenea fapte, și că menținerea în continuare a inculpatului în stare de detenție ar echivala cu o transformare a acesteia într-o veritabilă pedeapsă penală, lucru care nu poate fi acceptat.

Instanța a avut în vedere atitudinea sa de recunoaștere a faptelor reținute în seama sa, mobilul care l-a determinat la săvârșirea faptelor fiind acela de a-și ajuta un amic cu probleme în viața personală, neconștientizând la momentul respectiv gravitatea faptelor, circumstanțele personale ale inculpatului – nu are antecedente penale, faptul că este integrat social (are familie, copil minor în întreținere și avea loc de muncă anterior luării măsurii preventive) și are familie închegată ce poate manifesta un rol pozitiv în vederea reintegrării, dar și conduita de regret sincer manifestată față de instanță. Toate acestea conduc spre concluzia că acesta a conștientizat pe deplin valențele publice, sociale și gravitatea faptelor săvârșite, că acesta este o persoană care a arătat că starea de arest a avut un efect pozitiv asupra sa, iar pe viitor se va supune autocenzurii comportamentale și normelor de conviețuire socială, dar mai ales legii penale, a cărei nesocotire, desigur, va conduce la revocarea măsurii controlului judiciar.

Astfel, instanța de judecată a reținut că gravitatea faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul nu poate reprezenta singurul motiv prin care să se justifice menținerea acestuia în stare de detenție, în acest sens pronunțându-se, de altfel, în mod constant, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (exempli gratia, hotărârile pronunțate în cauzele Goral c. Poloniei, Al Akidi c Bulgariei, Klyakhin c. Rusiei). În plus, instanța a reținut că faza de urmărire penală a fost finalizată, fiind administrat probatoriul necesar trimiterii în judecată, în acest moment dosarul aflându-se în faza de judecată, fiind parcursă și procedura de cameră preliminară.

Prin urmare, instanța a apreciat că sunt îndeplinite cerințele art. 242 alin.2 C.p.p., măsura controlului judiciar fiind suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 C.p.p, a considerat că obligațiile impuse inculpatului sunt suficiente pentru a înlătura riscurile legate de persoana acestuia și pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute la art. 202 alin. 1 C.p.p, și anume buna desfășurare a procesului penal. Mai mult decât atât, instanța a apreciat că măsura preventivă a controlului judiciar este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse acestuia și este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, al împiedicării sustragerii inculpatului de la judecată și al prevenirii săvârșirii unei alte infracțiuni, având un caracter rezonabil la acest stadiu procesual.

Astfel, în baza art. 362 rap la art. 242 alin. 2 rap. la art. 211 și urm. CPP s-a înlocuit măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul O. L., arestat în baza MAP nr. 02/07.01.2015 emis de Judecătoria Cornetu cu măsura preventivă a controlului judiciar, pe o durată de 60 zile, de la data rămânerii definitive a prezentei încheieri.

În temeiul dispozițiilor art. 215 din C.pr.pen., pe timpul controlului judiciar inculpatul O. L. trebuie să respecte următoarele obligații:

- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

- să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;

- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea lui, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

- să nu depășească limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată;

- să comunice periodic informațiile relevante despre mijloacele sale de existență.

S-a dispus ca supravegherea respectării de către inculpatul O. L. a obligațiilor care îi revin pe durata controlului judiciar să se realizeze de către Poliția Slobozia, în condițiile legii.

Măsurile dispuse s-au comunicat administrației locului de deținere și devin executorii la data rămânerii definitive a prezentei încheieri.

Dispune comunicarea copiei prezentei încheieri, inculpaților, Poliției M., Poliției Slobozia, Serviciului P. Comunitar de Evidență a Persoanelor, Poliției de Frontieră Române, în vederea asigurării respectării de către inculpatul O. L. a obligațiilor care-i revin, organele în drept au dispus darea inculpatului în consemn la punctele de trecere a frontierei.

A atras atenția inculpatului O. L. că, în cazul în care, pe durata măsurii controlului judiciar, încalcă, cu rea-credință, obligațiile care-i revin sau există suspiciunea rezonabilă că a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune pentru care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva lor, judecătorul de drepturi și libertăți, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, la cererea procurorului ori din oficiu, poate dispune înlocuirea acestei măsuri cu măsura arestului la domiciliu sau a arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.

Împotriva acestei încheieri, în termenul legal, a formulat contestație M. P. – P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov - Secția Penală sub nr._ la data de 22.05.2015.

Motivele contestației au vizat netemeinicia încheierii pronunțate ca urmare a greșitei înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu în ce îl privește pe inculpatul B. C..

În dezvoltarea motivelor contestației s-a arătat că soluția pronunțată în cauză este netemeinică, învederând că din actele efectuate in cauza (declarații persoana vătămată, declarații inculpați, declarații martori, concluzii preliminare medico-legale), rezulta indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpatul B. C. a infracțiunii de lipsire de libertate in mod ilegal.

Mai arată că, din probe, rezultă suspiciunea rezonabila ca inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 10 ani si, pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, se constata ca privarea acestuia de libertate este necesara pentru înlăturarea stării de pericol pentru ordinea publica.

Totodată, apreciază că pericolul concret pentru ordinea publica rezulta si din împrejurările și modalitățile concrete de săvârșire a faptei din prezenta cauza, in urma unui plan dinainte stabilit împreună cu o alta persoana, prin violare de domiciliu prin exercitarea de amenințări si violente cu un cuțit asupra persoanei vătămate si asupra martorei D. L.. Inculpatul B. C. a pătruns fără drept împreuna cu inculpatul O. L. in locuința martorei D. L., s-a înarmat cu un cuțit ce aparținea acesteia si in prezenta martorei, a amenințat-o pe persoana vătămata cu cuțitul, a tăiat-o si a scos-o cu forța pe aceasta din casa, după care a transportat-o in Slobozia. Pericolul concret pentru ordinea publica rezulta si din perseverenta infracționala a inculpatului B. C., acesta fiind condamnat de mai multe ori pentru infracțiuni de furt calificat. Acesta a săvârșit prezenta fapta in stare de recidiva fiind condamnat la 3 ani si 6 luni de închisoare prin SP 769/2009 a Judecătoriei Slobozia.

Învederează că, pericolul concret pentru ordinea publica este motivat și de împrejurarea ca cercetarea inculpatului in stare de libertate ar crea un sentiment de insecuritate in rândul comunității, care ar avea reprezentarea ca, prin cercetarea acestuia in libertate, organele judiciare care concura la înfăptuirea justiției nu acționează cu suficienta fermitate pentru restabilirea ordinii de drept si realizarea securității raporturilor juridice.

Totodată, lăsarea in libertate a inculpatului ar putea persoane predispuse la săvârșirea unor astfel de infracțiuni teama de reacția imediata si prompta a justiției.

Astfel, se apreciază ca privarea de libertate a inculpatului este necesara pentru buna desfășurare a judecății - in special pentru ca acesta sa nu influențeze alte persoane care vor fi audiate in cauza - și in scopul împiedicării comiterii altor infracțiuni de același gen, măsura fiind proporționala față de interesul general care prevalează in cazul de fata asupra respectării regulii libertății individuale.

Pentru aceste motive, în baza dispozițiilor dispozițiilor art. 206 Cod de proc. pen coroborat cu art.238 C. proc. pen. și rap. la art. 202 alin. (1) și (3) din C. proc. pen. rap. la art. 223 alin. 2 C.p.p., solicită admiterea contestației, desființarea încheierii penale atacate, și menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul B. C..

Examinând încheierea contestată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 206 C.pr.pen., Tribunalul va admite contestația formulată de M. P. – P. de pe lângă Judecătoria Cornetu, având în vedere următoarele considerente:

În primul rând, Tribunalul observă o contradicție între considerentele și dispozitivul Încheierii penale contestate. Astfel, în ce îl privește pe intimatul Inculpat B. C., dacă întreaga motivare vizează legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv dispusă împotriva acestuia și temeiurile pentru care se impune respingerea cererii sale de înlocuire a arestului preventiv cu altă măsură preventivă mai blândă, în dispozitiv se dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu (!?), considerentele Încheierii Judecătoriei Cornetu din data de 19.05.2015 fiind, de altfel, identice cu motivarea Încheierii din data de 30.03.2015 pronunțată în același dosar.

Pe fondul cauzei, Tribunalul reține că, potrivit disp. art. 242 alin. 2 C. pr. pen., măsura preventivă se înlocuiește cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurării concrete ale cauzei și conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 C. pr. pen.

În ceea ce-l privește pe inculpatul B. C., Tribunalul constată că temeiurile care au determinat arestarea sa preventivă se mențin; astfel, conform art. 223 C.pr.pen., în cauză, există probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că infracțiunea a fost săvârșită de inculpat, iar privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. În plus, măsura preventivă a arestării preventive este necesară în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal.

Sub aspectul existenței probelor și indiciilor care justificăpresupunerea rezonabilăcă inculpatul B. C. a comis infracțiunile pentru care este cercetat se vor avea în vedere declarațiile persoanei vătămate S. NONI-F. – din care rezultă că, în dimineața zilei de 05.01.2015, în jurul orelor 07:30-08:00, în timp ce se afla în bucătăria imobilului situat în orașul P., Int. I. C., nr. 33, jud. Ilfov, unde locuiește cu chirie, împreună cu numita D. L., proprietara imobilului, în încăpere a intrat inculpatul B. C., fostul ei concubin, fără a-i fi permis accesul în imobil de vreo persoană. Acesta i-a cerut persoanei vătămate să meargă cu el, iar în momentul în care ea a refuzat, a devenit agresiv, luând-o de păr, lovind-o cu palma în zona feței și trântind-o pe podea. La un moment dat numita S. Noni-F. a observat că în camera a pătruns o altă persoană de sex masculin pe care nu o cunoștea și căreia numitul B. C. i-a cerut să-l ajute să o scoată din cameră. Între timp persoana vătămată a observat că suspectul era înarmat cu un cuțit de bucătărie pe care i l-a pus la gât și a început să o amenințe, spunându-i că dacă nu merge cu el, o să o taie. Numita S. Noni-F. a încercat să se opună, moment în care B. C. a tăiat-o cu cuțitul la nivelul feței, în zona bărbiei. Văzând că aceasta se împotrivește în continuare, inculpatul a înțepat-o cu același cuțit în zona coapselor, precum și în laba piciorului stâng, zona superioară. În tot acest timp, persoana vătămată era ținută și de către bărbatul care a pătruns ulterior în cameră. La un moment dat acesta din urmă i-a dat drumul și s-a dus la D. L. care se afla de față și care striga la cei doi să o lase în pace.

În continuare, inculpatul B. C. împreună cu coinculpatul O. L. a condus pe persoana vătămată, împotriva voinței sale, de pe . pe . a oprit un taxi în care s-au urcat cu toții, persoana vătămată deși nu a mai fost bruscată în niciun fel a urcat în autoturism, deoarece se temea să nu fie rănită de cei doi, plecând către mun. București, aceasta aflându-se pe bancheta din spate alături de suspect pentru a nu-i permite să fugă.

Pe timpul deplasării persoanei vătămate i s-a făcut rău, moment în care inculpatul i-a spus că o va duce la Spitalul Fundeni, însă ajungând în apropierea spitalului, inculpatul O. i-a cerut șoferului să-i ducă în mun. Slobozia, jud. Ialomița unde urma să-i achite și cursa acestuia. În timpul cursei, numita S. Noni-F. nu a cerut ajutorul șoferului, deoarece se temea de reacția celor două persoane.

Ajungând în mun. Slobozia, jud Ialomița persoana vătămată a fost dusă într-un apartament aparținând unor rude ale inculpatului B. C., unde au stat circa o oră, după care a fost dusă de către inculpați într-un apartament aparținând acestuia din urmă. În acest apartament persoana vătămată a rămas împreună cu inculpatul B. C., O. L. plecând.

De asemenea, persoana vătămată a declarat că nu cunoaște persoana care l-a însoțit pe B. C., însă nu este prima oară când l-a văzut pe acesta, deoarece în urmă cu aprox. 2 săptămâni, în timp ce lucra în cadrul Spitalului Fundeni ca femeie de serviciu, s-a prezentat persoana menționată mai sus care și-a declinat o falsă calitate de lucrător de poliție și care i-a solicitat consemnarea unei declarații, în care a consemnat numărul de telefon și adresa; act medico-legal emis de SML Ilfov - care arată că victima prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp înțepător-tăietor, posibil cuțit sau similar(plagă tăiată sau înțepată). Leziunile pot data din 05.01.2015 și necesită circa 7 zile de îngrijiri medicale; declarațiile martorei D. L. – potrivit cărora, la data de 05.01.2014 in timp ce se afla cu persoana vatamata in bucatarie au intrat doua persoane iar una dintre ele i-a luat cutitul din mana dupa care s-a indreptat catre S. Noni-F. si a amenintat-o cu cutitul spunandu-i ca o omoara. In acest timp cealalta persoana a prins-o pe martora de maini si i-a spus sa stea linistita ca nu au nimic cu ea. Persoana care era langa partea vatamata a inceput sa traga de ea sa o scoata din casa si intrucat numita S. Noni-F. s-a impotrivit si s-a agatat de martora, le-a impins pe amandoua de perete. Ulterior, a inceput sa o traga de par pe partea vatamata iar martora si-a pierdut cunostinta; declarațiile martorilor HUSMUZ Ș. și M. M. care confirmă susținerile persoanei vătămate S. Noni F.; declarațiile inculpatului B. C. date în faza urmăririi penale, prin care nu recunoaște comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, acesta declarând că persoana vătămată S. Noni F. l-a însoțit de bunăvoie, întrucât acesta își dorea să locuiască cu suspectul B. C.. Inculpatul a mai declarat că a tras-o de mână pe doamna care se afla în același imobil cu persoana vătămată, întrucât aceasta s-a opus plecării din imobil a numitei S. Noni F.. De asemenea a declarat că a mai fost însoțit de un prieten, care se numește Luci, și care a participat alături de el la eliberarea din mâinile doamnei a persoanei vătămate S. F.; declarațiile coinculpatului O. L. date, de asemenea, în cursul urmăririi penale– în cuprisnul cărora a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa și a detaliat circumstanțele, motivațiile și considerentele pentru care acestea au fost săvârșite.

Asupra incupaților planează suspiciunea rezonabilă că ar fi comis infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, în stare de recidivă inculpatul B. C.; raportat și la valorile sociale pretins lezate (libertatea psihică și de mișcare a persoanei, integritatea corporală), instanța apreciază că prin lăsarea în libertate a inculpaților s-ar crea pericol pentru ordinea publica.

De asemenea, se reține că sunt întrunite cumulativ exigențele imperative ale art. 223 alin. 2 C.proc.pen. în sensul că din probele administrate în cursul urmăririi penale rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul B. C. a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare, Tribunalul apreciind că, pe baza gravității faptelor, a modului și circumstanțelor de comitere a acestora (mai multe persoane împreună, aspect ce caracterizează un comportament premeditat al participanților; uzurparea de calități oficiale – aceea de polițist pentru a afla domiciliul victimei, prin folosirea unei arme, de către două persoane împreună, prin afectarea libertății persoanei, aspecte care relevă un grad ridicat de periculozitate) de natura și gravitatea infracțiunilor pentru care este cercetat (infracțiuni de rezultat), de valorile sociale pretins a fi fost lezate (libertatea persoanei, integritatea corporală, relații sociale privind autoritatea statului) și din circumstanțele personale ale inculpatului – mediul, anturajul din care provine, antecedența penală (inculpatul B. C. este recidivist), nu a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina lor, acesta denotă o predispoziție de a încălca normele de conviețuire socială. Toate acestea justifică o reacție fermă, de reprimare și sancționare, din partea autorităților judiciare.

Analizând caracterul rezonabil al duratei detenției, judecătorul a constatat subzistența acestuia, atâta timp cât inculpatul B. C. este arestat preventiv de aprox. 4 luni, respectiv din 07.01.2015, raportat la gravitatea acuzației și la persoana inculpatului.

Luând în considerare posibilitatea luării față de inculpatul B. C. a altor măsuri preventive mai puțin intruzive în libertatea sa, față de circumstanțele cauzei în acest stadiu procesual (debutul cercetării judecătorești, cauza ieșind din Camera Preliminară în 09.03.2015), față de caracterul rezonabil al duratei măsurii, față de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru protejarea publicului împotrivapericolului de repetare a faptelor de natura celor față de care se efectuează cercetări și pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, față de caracterul proporțional al măsurii cu gravitatea acuzației penale formulată împotriva inculpatului și cu scopul urmărit, precum și față de persoana acestuia, Tribunalulconstată caracterul insuficient al unor astfel de măsuri, avându-se în vedere totodată că deși regula este judecarea persoanei in stare de libertate, măsurile privative de libertate având un caracter excepțional, în anumite împrejurări particulare are prioritate protejarea ordinii publice.

Reținând astfel că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului se mențin la acest moment procesual și având în vedere caracterul insuficient al altor măsuri privative de drepturi față de circumstanțele cauzei, fără a afecta în nici un mod prezumția de nevinovăție, în temeiul art. 425¹ alin. 7 pct. 2 lit. a rap la art. 206 C. pr. pen., Tribunalul urmează a admite contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu împotriva Încheierii ședinței publice din data de 19.05.2015 dispusă de Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr._ 15 pe care o va desființa în parte, în ce îl privește pe inculpatul- intimat B. C., și rejudecând, în baza art. 362 rap. la art. 208 C.pr.pen. va constata legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului B. C., pe care o va menține până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 60 de zile.

În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, iar în temeiul art. 272 alin. 1 C. pr. pen. onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică inculpatului se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

În temeiul art. 425¹ alin. 7 pct. 2 lit. a rap la art. 206 C. pr. pen. admite contestația formulată de P. de pe lângă Judecătoria Cornetu împotriva Încheierii ședinței publice din data de 19.05.2015 dispusă de Judecătoria Cornetu în dosarul penal nr._ 15 pe care o desființează în parte, în ce îl privește pe inculpatul- intimat B. C., și rejudecând dispune:

În baza art. 362 rap. la art. 208 C.pr.pen. constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului B. C..

Menține măsura arestării preventive a inculpatului B. C., fiul lui V. și G., născut la data de 22.03.1974 în București, cu domiciliul în Slobozia, ., ., . identificat cu CNP_, reținut în baza MAP nr. 1/ 07.01.2015 emis de Judecătoria Cornetu, până la o nouă verificare, dar nu mai târziu de 60 de zile.

În baza art. 275 alin. 3 C. pr. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

În temeiul art. 272 alin. 1 C. pr. pen. suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică inculpatului se va plăti din fondurile Ministerului Justiției.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică azi, 26.05.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

N. A. C. I. R.

Red. și tehnored. Jud.N.A../ /2 ex.

Jud. Cornetu / jud. M.V.B.

← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 251/2015....		Dare de mită. Art.290 NCP. Sentința nr. 113/2015. Tribunalul... →

Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 292/2015. Tribunalul ILFOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 292/2015. Tribunalul ILFOV