Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 497/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 497/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 06-05-2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 497
Ședința publică de la 06 mai 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A.-M. L.
GREFIER – I.-C. C.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnatul C. M. fiul lui N. și al lui A., născut la 30 August 1972, în prezent deținut în Penitenciarul Ploiești, privind aplicarea dispozițiilor legii mai favorabile.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29 aprilie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 06 mai 2014, când a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La data de 28.02.2014, Tribunalul P. a fost sesizat de către Comisia pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Ploiești cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, în temeiul art.6 Cod penal, în legătură cu condamnatul C. M., fiul lui N. și A., născut la data de 30.08.1972 în P., jud. I., aflat în Penitenciarul Ploiești.
Urmare a sesizării, a fost constituit dosarul nr.1_, fiind atașate fișa de evaluare a condamnatului și, în fotocopie, M.E.P.I. nr.846 din 23.01.2000 emis de Tribunalul P., s.p. nr.377/05.12.2000 a T. P. și cazierul judiciar al persoanei condamnate.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin s.p. nr. 377/05.12.2000 pronunțată de Tribunalul P., desființată în parte prin d.p. nr.194/25.04.2001 a Curții de Apel Ploiești, inculpatul C. M. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare și 8 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a b e Cod penal după executarea pedepsei principale, după cum urmează:
- 8 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art.189 alin.1, 2 cu aplic. art.37 lit.a Cod penal anterior;
- 20 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor deosebit de grav, prev. de art.174 – 175 lit.i și art.176 lit. a, c cu aplic. art.37 lit.a Cod penal anterior;
- pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a, b și e Cod penal anterior pe o durată de 8 ani după executarea pedepsei principale;
- restul de 895 zile devenit executabil urmare a revocării liberării condiționate din pedeapsa aplicată prin s.p. nr.47/1994 a T. București.
În baza sentinței menționate a fost emis M.E.P.I. nr.846 din 23.01.2000 de către Tribunalul P..
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr.286/2009 privind Codul penal, care prevede limite maxime mai mici pentru pedeapsa complementară aplicată persoanei condamnate.
Potrivit dispozițiilor art.6 alin.1 și 6 Noul Cod penal, „(1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
(6) Dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă ”.
De asemenea, potrivit art.4 din Legea nr.187/2012, legea de punere în aplicare a codului penal, „pedeapsa aplicată pentru a infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi”.
Prin urmare, se constată că, în aplicarea acestor dispoziții, instanța este ținută să verifice doar dacă pedeapsa aplicată în concret printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru o anumită infracțiune, depășește limita maximă a pedepsei prevăzute de legea nouă pentru acea infracțiune.
În realizarea acestui demers, se va face o corespondență între textele legale care incriminează fapta concretă a persoanei condamnate, sub imperiul ambelor legi și apoi se vor compara limitele de pedeapsă.
Instanța mai constată că, spre deosebire de art.5 din Codul penal, care în reglementarea aplicării legii penale în situații în care nu s-a pronunțat încă o hotărâre de condamnare, face vorbire de aplicarea legii mai favorabile, ceea ce implică o analiză a tuturor instituțiilor privind răspunderea penală, art.6 obligă instanța să compare numai pedeapsa prevăzută de legea nouă cu pedeapsa definitiv aplicată, restul dispozițiilor sentinței de condamnare, de exemplu tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni sau al stării de recidivă, fiind intrate în puterea lucrului judecat. Singura derogare, deci, de la aplicarea principiului puterii lucrului judecat privește doar reducerea pedepsei aplicate, până la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea comisă.
Aplicând principiile enunțate în prezenta speță, instanța constată, în privința infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal și omor deosebit de grav, că acestea sunt actualmente reglementate de art.205 Cod penal și art.189 Cod penal, fiind pedepsite cu închisoarea de la 7 la 15 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, respectiv închisoarea de la 15 la 25 ani și interzicerea exercitării unor drepturi, prin urmare pedepsele aplicate în concret condamnatului pentru aceste infracțiuni, de 8 ani închisoare, respectiv de 20 ani închisoare, nu depășesc acest maxim, astfel că nu sunt incidente prevederile art.6 Cod penal.
Referitor, însă, la pedeapsa complementară aplicată prin s.p. nr. 377/05.12.2000 a T. P., se constată că aceasta depășește limita maximă de 5 ani, prevăzută de art.66 alin.1 Cod penal, astfel încât, observând incidența dispozițiilor art.6 alin.6 Cod penal, se va dispune reducerea sa la 5 ani.
Concluzionând, pentru argumentele expuse în precedent, tribunalul va admite sesizarea Comisiei pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Ploiești, cu privire la condamnatul C. M., fiul lui N. și A., născut la data de 30.08.1972 în P., jud. I., și, în consecință, în baza art.6 rap. la art.66 Cod penal, va reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a, b și e Cod penal anterior pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale, constatând, totodată, că față de celelalte pedepse principale aplicate nu sunt incidente dispozițiile art.6 Cod penal.
În plus, va di dedusă din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 11.01.2000 la zi și se vor menține în rest dispozițiile sentinței penale nr.377/05.12.2000 pronunțată de Tribunalul P., desființată în parte prin d.p. nr.194/25.04.2001 a Curții de Apel Ploiești.
Totodată, se va dispune anularea M.E.P.I. nr.846/23.01.2002 emis de Tribunalul P. și emiterea unui nou mandat de executare, conform considerentelor prezentei hotărâri.
În baza art.275 alin.3 Cod proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat se va dispune să rămână în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art.23 din Legea nr.255/2013, admite sesizarea Comisiei pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Ploiești, cu privire la condamnatul C. M., fiul lui N. și A., născut la data de 30.08.1972 în P., jud. I., și, în consecință:
În baza art.6 rap. la art.66 Cod penal, reduce pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit. a, b și e Cod penal anterior pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.
Constată că față de celelalte pedepse principale aplicate nu sunt incidente dispozițiile art.6 Cod penal.
Deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive, de la 11.01.2000 la zi.
Menține în rest dispozițiile sentinței penale nr.377/05.12.2000 pronunțată de Tribunalul P., desființată în parte prin d.p. nr.194/25.04.2001 a Curții de Apel Ploiești.
Dispune anularea M.E.P.I. nr.846/23.01.2002 emis de Tribunalul P. și emiterea unui nou mandat de executare, conform considerentelor prezentei hotărâri.
În baza art.275 alin.3 Cod proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.05.2014.
Președinte,Grefier,
A.-M. L. I.-C. C.
Red./tehnored. A.M.L.
ex./16.05.2014
Operator de date cu caracter personal nr.4058
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 189/2014.... | Omorul. Art. 174 C.p.. Sentința nr. 15/2014. Tribunalul PRAHOVA → |
|---|
