Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 137/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 137/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 05-06-2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA PENALA
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 137
Ședința publică din data de 05.06.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - S. A. C.
GREFIER - D. L.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror R. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de condamnatul C. C., fiul lui C. și V., născut la 04.01.1988, C.N.P._, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva s.p. nr. 1389/29.04.2014 a Judecătoriei Ploiești, pronunțată în dosarul penal nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns condamnatul C. C. personal, în stare de deținere, asistat de avocat din oficiu V. M. din cadrul Baroului Prahova, potrivit delegației pentru asistența juridică obligatorie aflată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care.
Cu permisiunea instanței avocat V. M. a luat legătura cu condamnatul.
Av. V. M. arată că petentul condamnat insistă în contestația formulată.
După declarația orală că nu mai sunt cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cererea în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat V. M. având cuvântul în fond pentru petentul condamnat C. C., solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată în sensul de a se face aplicarea legii penale mai favorabile față de pedeapsa rezultantă aplicată și limitele actuale ale pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației formulate de condamnatul Cosmuineanu C. întrucât pedeapsa aplicată nu depășește maximul prevăzut de legea penală.
Condamnatul C. C. solicită admiterea contestației deoarece pedeapsa rezultantă este mai mare decât maximul prevăzut de lege.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin s.p. nr. 1389/29.04.2014 pronunțată de J. Ploiești, în baza art. 595 rap. la art. 597 alin.4, 598 lit. d) Noul Cod procedură penală, s-a respina contestația la executare formulată de condamnatul C. C., fiul lui C. și V. născut la data de 04.01.1988, C.N.P._, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești.
În baza art 275 alin 2 NCPP a fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că aplicarea art. 6 C. pen. trebuie să asigure doar menținerea pedepsei aplicate în limitele ce ar fi putut fi dispuse potrivit legii noi, însăși rațiunea existenței instituției aplicării obligatorii a legii penale mai favorabile, care reprezintă o limitare a autorității de lucru judecat fiind aceea de a asigura faptul că pedeapsa efectiv aplicată sub imperiul legii vechi nu depășește pedeapsa maximă pe care acesta ar fi putut-o primi prin aplicarea instituțiilor incidente potrivit legii noi în raport de maximul de pedeapsa prevăzut de legea nouă.
Se arată că petentul a fost condamnat prin sentința penală nr 174/25.05.2012 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin decizia penală nr 1157/10.09.2012 a Curții de Apel Ploiești la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni prevăzute de art 208 alin 1-209 alin 1 lit e, g și i C pen, cu aplic art 41 alin 2 C pen, cu aplic art 37 alin 1 lit a C pen
În NCP, fapta reținută în sarcina condamnatului are corespondent în dispozițiile art 228 alin 1-229 alin 1 lit b și d d C pen, cu aplic art 35 alin 1, iar pedeapsa maximă aplicabilă este de 5 ani închisoare, la care se adaugă sporul de 3 ani pentru reținerea formei continuate a infracțiunii așadar mai mare decât pedeapsa de 3 ani aplicată, astfel încât nu se impune reducerea acesteia.
Petentul a fost condamnat prin sentința penală nr 282/04.09.2012 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin decizia penală nr 1594/29.11.2012 a Curții de Apel Ploiești la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni prev de art 192 alin 2 C pen, cu aplic art 37 lit a C pen și cu aplic art 320 ind 1 alin 7 C pr pen
În NCP, fapta reținută în sarcina condamnatului are corespondent în dispozițiile art 224 alin 2 NCP, cu aplic art 375 și art 396 alin 10 NCPP, iar pedeapsa maximă aplicabilă este de 2 ani închisoare ( 3 ani închisoare redusă cu 1/3).
În ce privește pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr 327/10.11.2006 a Tribunalului Bihor, definitivă prin neapelare la data de 22.11.2006, ca urmare a revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei potrivit art 86 ind 4 C pen aceasta se compune din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru art 211 alin 2 lit c C pen, cu aplic art 74 lit a și 76 C pen și pedeapsa de 2 luni inchisoare pentru art 293 alin 1 C pen, cu aplic art 74 lit a și 76 C pen, pedepse contopite, dandu-se spre executare pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.
Instanța a arătat că nu se impune reducerea pedepsei, având în vedere că maximul pedepsei închisorii ce s-ar putea aplica petentului pentru infracțiunea de tâlhărie ( art 233 alin 1 NCP ) ar fi de 7 ani închisoare, mai mare decât cea aplicată condamnatului potrivit C pen din 1969 . Instanța de fond a învederat că circumstanța atenuantă prevăzută deart 74 lit a C pen, nu se mai regăsește în NCP, astfel încât nu vor putea fi aplicate dispozițiile art 76 alin 1 NCP.
De asemenea nu se impune nici reducerea pedepsei de 2 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev de art 293 alin 1 C pen, pedeapsa maximă prevăzută la art 327 NCP fiind de 3 ani închisoare.
Mai arată prima instanță că potrivit art 15 alin 2 C pr pen, regimul suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza C pen 1969, inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia este cel prevăzut de C pen din 1969, astfel încât nu se impune nici reducerea pedepsei rezultante.
Împotriva acestei soluții, în termen legal, a declarat contestație condamnatul.
În motivarea contestației, condamnatul a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile față de limitele actuale ale pedepsei.
Tribunalul, examinând sentința contestată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, având în vedere și motivele invocate de condamnată, constată contestația formulată ca nefondată.
Astfel, Tribunalul reține că prin s.p. nr. 314/20.03.2013 a Judecătoriei Moreni, definitivă prin d.p. nr. 148/30.04.2013 a Tribunalului Dâmbovița s-a admis cererea de contopire formulată de condamnatul C. C..
S-a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 7 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 174/25.05.2012 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin d.p. nr. 1157/2012 a Curții de Apel Ploiești în pedepsele componente: 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. e,g,i C.penal cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal, art. 37 lit. a C.penal; 3 ani închisoare aplicată prin s.p. 327/2006 a Tribunalului Bihor, ca urmare a revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
S-a dispus descontopirea pedepsei rezultante de 5 ani închisoare aplicată prin s.p. 282/2012 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin d.p. 1594/2012 a Curții de Apel Ploiești în pedepsele componente: 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prev. de art. 192 alin. 2 cu aplic. art. 37 lit. a, 3201 alin. 7 C.p.p.; 3 ani închisoare aplicată prin s.p. 327/2006 a Tribunalului Bihor, ca urmare a revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
S-au contopit pedepsele menționate anterior și s-a dispus ca petentul condamnat să execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani, la care a fost adăugată pedeapsa de 3 ani închisoare executabilă ca urmare a revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, în final pedeapsa dată spre executare fiind de 7 ani închisoare.
În baza acestei sentințe a fost emis M.E.P.I. nr. 351/07.05.2013 al Judecătoriei Moreni.
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
De asemenea, potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012, legea de punere în aplicare a codului penal, pedeapsa aplicată pentru a infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a cestei legi.
Prin urmare, se constată că, în aplicarea acestor dispoziții, instanța este ținută să verifice doar dacă pedeapsa aplicată în concret printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru o anumită infracțiune, depășește limita maximă a pedepsei prevăzute de legea nouă pentru acea infracțiune.
În realizarea acestui demers, instanța va avea în vedere definiția noțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, care potrivit dispozițiilor art. 187 C.penal reprezintă pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Prin urmare, nu pot fi avute în vedere instituții precum circumstanțele atenuante sau agravante (în acest sens s-a pronunțat și I.C.C.J. prin decizia nr. 8 din 26.05.2014, pronunțată în dezlegarea în principiu a unei probleme de drept), cauza de majorare a pedepsei prevăzută pentru infracțiunea continuată (în acest sens s-a pronunțat și I.C.C.J. prin decizia nr. 7 din 26.05.2014, pronunțată în dezlegarea în principiu a unei probleme de drept), a reducerea pedepsei în cazul judecății potrivit art. 3201 C.p.p. (în acest sens s-a pronunțat și I.C.C.J. prin decizia nr. 14 din 16.06.2014, pronunțată în dezlegarea în principiu a unei probleme de drept) sau alte cauze de majorare sau reducere a pedepsei.
Se va face o corespondență între textele legale care incriminează fapta concretă a persoanei condamnate, sub imperiul ambelor legi și apoi se vor compara limitele de pedeapsă.
Aplicând principiile enunțate la cauza de față, Tribunalul constată, în privința infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. e (în public), g (în timpul nopții), i (prin efracție) C.penal cu aplic. art. 41 alin. 2 C.penal, art. 37 lit. a C.penal pentru care petentul a fost condamnat prin s.p. 174/2012 a Judecătoriei Câmpina, că acesteia îi corespunde în prezent infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 228- 229 alin. 1 lit. b (în timpul nopții), d (prin efracție) Noul Cod penal, pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani, prin urmare pedeapsa aplicată în concret condamnatului pentru această infracțiune, de 4 ani închisoare, nu depășește acest maxim.
În privința infracțiunii de violare de domiciliu, prev. de art. 192 alin. 2 cu aplic. art. 37 lit. a, 3201 alin. 7 C.p.p., acesteia îi corespunde în prezent infracțiunea prev. de art. 224 alin. 2 (în timpul nopții) Noul Cod penal, pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani, prin urmare pedeapsa aplicată în concret condamnatului pentru această infracțiune, de 2 ani închisoare, nu depășește acest maxim.
În privința pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin s.p. 327/2006 a Tribunalului Bihor, executabilă ca urmare a revocării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, aceasta este compusă la rândul său din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 2 lit. c cu aplic. art. 74 lit. a,c, 76 C.penal și 2 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de fals privind identitatea, prev. de art. 293 alin. 1 C.penal cu aplic. art. 74 lit. a,c, 76 C.penal.
Infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 211 alin. 2 lit. c (dintr-un mijloc de transport) cu aplic. art. 74 lit. a,c, 76 C.penal își are corespondent în dispozițiile art. 233- 234 alin. 1 lit. e (într-un mijloc de transport), fiind pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani, prin urmare pedeapsa aplicată în concret condamnatului pentru această infracțiune, de 3 ani închisoare, nu depășește acest maxim.
Infracțiunea de fals privind identitatea prev. de art. 293 alin. 1 C.penal cu aplic. art. 74 lit. a,c, 76 C.penal își are corespondent în dispozițiile art. 327 C.penal, fiind pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani, prin urmare pedeapsa aplicată în concret condamnatului pentru această infracțiune, de 2 luni închisoare, nu depășește acest maxim.
Nefiind deci incidente prevederile art. 6 C.penal în cazul condamnatului, cu privire la nici una dintre pedepsele aplicate acestuia, Tribunalul urmează ca în baza art. 4251 alin. 7 pct. 1 lit. b C.p.p.să respingă ca nefondată contestația formulată
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., Tribunalul urmează să oblige condamnatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 50 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul C. C., fiul lui C. și V., născut la 04.01.1988, C.N.P._, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, împotriva s.p. nr. 1389/29.04.2014 a Judecătoriei Ploiești.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă condamnatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 50 lei.
Onorariu apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.06.2014.
PREȘEDINTE
S. A. C.
GREFIER
D. L.
Fiind în C.O.,
semnează P.-grefierul instanței
Red. S.A./S.A.
4 ex/ 27.06.2014
Dosar fond_ J. Ploiești
Judecător fond – M. L.
Operator de date cu caracter personal 4058
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 139/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 643/2014.... → |
|---|
