Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 204/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 204/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 13-03-2014
ROMÂNIA
T. P.
SECTIA PENALA
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 204
Ședința publică din data de 13.03.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - S. A. C.
GREFIER - R. C. I.
Pe rol fiind judecarea contestației formulată de condamnatul U. M. V., fiul lui G. și H., născut la 04.07.1983, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, C.N.P._., privind aplicarea legii mai favorabile
Fără citarea condamnatului și fără participarea procurorului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se învederează instanței că s-au depus la dosar adresa nr B2/_/27.02.2014 emisă de Penitenciarul Ploiești copia mandatului de executare al pedepsei închisorii nr. 558/2003 emis de T. P., relații privind situația juridică a condamnatului.
Instanța rămâne în pronunțare cu privire la contestația formulată de condamnat.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.02.2014 și înregistrată sub numărul_, condamnatul U. M. V., fiul lui G. și H., născut la 04.07.1983, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, C.N.P._ a solicitat instanței ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să dispună aplicarea legii penale mai favorabile.
În vederea soluționării cauzei s-a depus la dosar copia M.E.P.I. nr. 558/2013 emis de T. P..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin s.p. nr. 366/12.10.2012 a Tribunalului P., definitivă prin d.p. nr. 3284/25.10.2013 a I.C.C.J s-a aplicat condamnatului U. M. V.în baza art. 7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 – inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup, cu aplic. art. 3201 C.p.p. o pedeapsă de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II a și b, C.p.; în baza art. 42 alin. 1,2 și 3 din Legea nr. 161/2003 cu cu aplic. art. 41 alin.2, C.p. și art.3201 C.p.p. accesul fără drept la un sistem informatic o pedeapsă de 2 ani închisoare; în baza art. 44 alin.1 și 2 din Legea nr. 161/2003 - fapta de a modifica, șterge sau deteriora date informatice ori de a restricționa accesul la aceste date, fără drept, cu aplic. art.41 alin.2, C.p. și art. 3201 C.p.p., o pedeapsă de 2 ani închisoare; în baza art. 46 alin.1 lit. a,b și alin. 22 din Legea nr. 161/2003 fapta de a produce, vinde, de a importa, distribui sau de a pune la dispoziție, sub orice alta forma, fără drept, a unui dispozitiv sau program informatic conceput sau adaptat în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 42-45; fapta de a produce, vinde, de a importa, distribui sau de a pune la dispoziție, sub orice alta forma, fără drept, a unei parole, cod de acces sau alte asemenea date informatice care permit accesul total sau parțial la un sistem informatic în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 42-45 și deținerea, fără drept, a unui dispozitiv, program informatic, parola, cod de acces sau data informatica dintre cele prevăzute la alin. (1) în scopul săvârșirii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 42-45, cu aplic. art. 41 alin.2, C.p. și art. 3201 C.p.p. o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare; în baza art. 49 din Legea nr. 161/2003, fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice, prin restricționarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a funcționarii unui sistem informatic, în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul cu aplic. art.41 alin.2, C.p.și art. 3201, C.p.p. o pedeapsă de 2 ani închisoare. În baza art. 33 lit.a și 34 lit.b, C.p. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a, teza a II a și b, C.p. S-au aplicat disp.art.71 rap.la art.64 lit.a cu excepția dreptului de a alege și lit. b c.p.
În baza sentinței menționate a fost emis M.E.P.I. nr.558/2013 din 28.10.2013.
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, lege care a abrogat dispoziții penale din legi speciale, pe acre le-a preluat în conținutul său.
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
De asemenea, potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012, legea de punere în aplicare a codului penal, pedeapsa aplicată pentru a infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a cestei legi.
Prin urmare, se constată că, în aplicarea acestor dispoziții, instanța este ținută să verifice doar dacă pedeapsa aplicată în concret printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru o anumită infracțiune, depășește limita maximă a pedepsei prevăzute de legea nouă pentru acea infracțiune.
În realizarea acestui demers, instanța va avea în vedere definiția noțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, care potrivit dispozițiilor art. 187 C.penal reprezintă pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Prin urmare, nu pot fi avute în vedere instituții precum tentativa, circumstanțele atenuante sau agravante, reducerea pedepsei în cazul judecății potrivit art. 3201 C.p.p. sau alte cauze de majorare sau reducere a pedepsei.
Se va face o corespondență între textele legale care incriminează fapta concretă a persoanei condamnate, sub imperiul ambelor legi și apoi se vor compara limitele de pedeapsă.
Instanța mai constată că, spre deosebire de art. 5 din Noul Cod penal, care în reglementarea aplicării legii penale în situații în care nu s-a pronunțat încă o hotărâre de condamnare, și care face vorbire de aplicarea legii mai favorabile, ceea ce implică o analiză a tuturor instituțiilor privind răspunderea penală, art. 6 obligă instanța să compare numai pedeapsa prevăzută de legea nouă cu pedeapsa definitiv aplicată, restul dispozițiilor sentinței de condamnare, de exemplu tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni sau al stării de recidivă, fiind intrate în puterea lucrului judecat. Singura derogare deci de la aplicarea principiului puterii lucrului judecat privește doar reducerea pedepsei aplicate, până la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea comisă.
Aplicând principiile enunțate la cauza de față, instanța constată că în privința infracțiunii de prevăzute la art. 7 din Legea 39/2003, actualmente aceasta este reglementată de dispozițiile art. 367 C.penal, pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Pedeapsa aplicată în concret condamnatei, de 3 ani închisoare, nu depășește acest maxim, prin urmare nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 alin. 1 c.penal.
Infracțiunea prevăzută de art. 42 alin.1,2,3 din Legea 161/2003 este actualmente prevăzută de dispozițiile art. 360 C.penal, fiind pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 ani, deci pedeapsa aplicată în concret condamnatului, de 2 ani închisoare, nu depășește maximul special, neimpunându-se reducerea sa.
Infracțiunea prevăzută de art. 44 alin. 1,2 din legea 161/2003 este actualmente prevăzută de dispozițiile art. 362,364 C.penal, pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani, deci pedeapsa aplicată în concret condamnatului, de 2 ani închisoare, nu depășește maximul special, neimpunându-se reducerea sa.
Infracțiunea prevăzută de art. 46 alin. 1lit. a,b, alin. 21 din legea 161/2003 este actualmente prevăzută de dispozițiile art. 365 C.penal, pedepsite cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani, deci pedeapsa aplicată în concret condamnatului, de 1 an și 6 luni închisoare, nu depășește maximul special, neimpunându-se reducerea sa.
Infracțiunea prevăzută de art. 49 din legea 161/2003 este actualmente prevăzută de dispozițiile art. 249 C.penal, pedepsite cu închisoarea de la 2 la 7 ani, deci pedeapsa aplicată în concret condamnatului, de 2 ani închisoare, nu depășește maximul special, neimpunându-se reducerea sa.
Cum nici cuantumul pedepsei complementare aplicate condamnatului nu depășește cuantumul maxim de 5 ani prevăzut de legea nouă, instanța constată că în privința condamnatului nu sunt aplicabile dispozițiile art. 6 C.penal.
Față de considerentele expuse, se va respinge ca nefondată contestația formulată, iar în baza art. 274 alin. 2 C.p.p., condamnatul va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 50 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 23 din Legea 255/2013, art. 6 C.penal, respinge ca neîntemeiată contestația formulată de condamnatul U. M. V., fiul lui G. și H., născut la 04.07.1983, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești, C.N.P._.
În baza art. 274 alin. 2 C.p.p., obligă condamnatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 50 lei.
Cu drept de contestație, în 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.03.2014.
PREȘEDINTE
S. A. C.
GREFIER
R. C. I.
RED S.A./S.A.
4 EX /26.03.2014
Operator de date cu caracter personal 4058
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 203/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Hotărâre din... → |
|---|
