Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 342/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 342/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 18-07-2014
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA NR. 342
Ședința publică din data de 18 iulie 2014
PREȘEDINTE –I. P. D.
GREFIER –M. M. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. G. ,din
cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova
Pe rol fiind judecarea contestațiilor formulate de P. DE PE L. J. PLOIEȘTI și condamnatul C. I. C., fiul lui I. și M., născut la data de 02.12.1986 în Câmpina, județul Prahova, domiciliat în Câmpina, ., . împotriva sentinței penale nr. 641/05.03.2014 a Judecătoriei Ploiești.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 8 iulie 2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru data de 18 .07.2014, când a dat următoarea hotarâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale de față:
Prin sentința penală nr. 641/05.03.2014 Judecătoriei Ploiești, în baza art. 23 din Legea 255/2013 modificat prin OUG 116/2013, raportat la art. 595 NCPP., a respins sesizarea Comisiei pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Ploiești, cu privire la condamnatul C. I. C., fiul lui I. și M., născut la data de 02.12.1986, CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești. In baza art 275 alin 3 NCPP, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin sentința penală nr.141/07.05.2010 a Judecătoriei Ploiești, definitivă prin decizia penală 176/30.06.2010 a Tribunalului Prahova inculpatul C. I. C. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și 3 luni pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de disp art 211 alin 1, alin 2 lit c C pen, alin 2 ind 1 lit a cu aplic art 75 lit c C pen
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 175/2010 din data de 26.07.2010 de J. Câmpina, executarea pedepsei începând la data de 14.01.2010.
Potrivit art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform art. 4din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Instanța a constatat că aplicarea art. 6 C. pen. trebuie să asigure doar menținerea pedepsei aplicate în limitele ce ar fi putut fi dispuse potrivit legii noi, insăși rațiunea existenței instituției aplicării obligatorii a legii penale mai favorabile, care reprezintă o limitare a autorității de lucru judecat fiind aceea de a asigura faptul că pedeapsa efectiv aplicată sub imperiul legii vechi nu depășește pedeapsa maximă pe care acesta ar fi putut-o primi prin aplicarea instituțiilor incidente potrivit legii noi în raport de maximul de pedeapsa prevăzut de legea nouă.
În consecință, pedeapsa aplicată sub legea veche va fi redusă numai dacă aceasta depășește maximul special din norma de incriminare plus sporul aplicabil pentru circumstanța agravantă incidentă care-și găsește corespondentul in reglementarea actuală in prevederile art 77 lit c NCP.
Potrivit noului Cod penal, pedeapsa maximă aplicabilă în cazul tâlhăriei (art. 233 NCP) cu retinerea art 77 lit c NCP este de 9 ani (pedeapsa de 7 ani la care se adaugă 2 ani ca urmare a reținerii circumstanței agravante), prin urmare, mai mare decât pedeapsa în executarea căreia se află condamnatul.
Având în vedere cele expuse, în baza art. 23 din Legea 255/2013 modificat prin OUG 116/2013, raportat la art 595 NCPP, va respinge sesizarea Comisiei pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Ploiești, cu privire la condamnatul C. I. C., fiul lui I. și M., născut la data de 02.12.1986, CNP_, în prezent aflat în Penitenciarul Ploiești.
In baza art 275 alin 3 NCPP, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație P. de pe L. J. Ploiești și condamnatul C. I. C., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală.
La termenul de judecata din data de 8 iunie 2014, contestatorul condamnat a precizat că își retrage contestația formulată.
În motivarea contestației P. de pe lângă J. Ploiești a arătat că pedeapsa aplicată condamnatului depășește limita maximă de 7 ani prevăzută de noua lege, considerente față de care în temeiul art. 23 alin.3 din Legea nr. 597 alin.7 cod procedură penală a solicitat admiterea contestației, desființarea sentinței penale atacate, și, ca urmare a rejudecării să se facă aplicarea art. 6 alin.1 cod penal cu privire la pedeapsa de 7 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 141/2010 a Judecătoriei Câmpina, pentru infracțiunea de tâlhărie prev.de art. 233 alin.1 cod penal, în sensul reducerii cuantumului acesteia la 7 ani închisoare.
Tribunalul, examinând sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar si din oficiu potrivit disp.art.425/1 c.p.p. raportat la art. 417 c.p.p., apreciază contestația formulată ca fondată, pentru considerentele ce se vor arăta:
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
De asemenea, potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012, legea de punere în aplicare a codului penal, pedeapsa aplicată pentru a infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Prin urmare, se constată că, în aplicarea acestor dispoziții, instanța este ținută să verifice doar dacă pedeapsa aplicată în concret printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru o anumită infracțiune, depășește limita maximă a pedepsei prevăzute de legea nouă pentru acea infracțiune.
În realizarea acestui demers, se va face o corespondență între textele legale care incriminează fata concretă a persoanei condamnate, sub imperiul ambelor legi și apoi se vor compara limitele de pedeapsă.
Instanța mai constată că, spre deosebire de art. 5 din Noul Cod penal, care în reglementarea aplicării legii penale în situații în care nu s-a pronunțat încă o hotărâre de condamnare, și care face vorbire de aplicarea legii mai favorabile, ceea ce implică o analiză a tuturor instituțiilor privind răspunderea penală, art. 6 obligă instanța să compare numai pedeapsa prevăzută de legea nouă cu pedeapsa definitiv aplicată, restul dispozițiilor sentinței de condamnare, de exemplu tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni sau al stării de recidivă, fiind intrate în puterea lucrului judecat. Singura derogare deci de la aplicarea principiului puterii lucrului judecat privește doar reducerea pedepsei aplicate, până la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea comisă.
În aplicarea principiilor sus-menționate, tribunalul constată că infracțiunea de tâlharie prevazută de art.211 alin.1, alin.2. lit.c si alin.2 1 lit.a cod penal din 1968 cu aplicarea art. 75 lit. C Cod penal pentru care condamnatului i-a fost aplicată pedeapsa de 7 ani si 3 luni închisoare își are corespondent în noul Cod penal în art. 233 cod penal și este pedepsită cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
În consecință, întrucât pedeapsa aplicată în concret condamnatului, de 7 ani si 3 luni închisoare, depășește maximul special prevăzut de legea nouă, tribunalul apreciază că în cauză se impune reducerea pedepsei la maximul special prevăzut de codul penal conform dispozitiilor art. 6 alin.1 Cod penal si art. 4 din Legea 187/2012.
Deși instanța de fond a reținut că circumstanța agravantă reținută în sarcina condamnatului și prevăzută de art.75 lit.c. Cod penal din 1968( săvârsirea infracțiunii de către un major, dacă aceasta a fost comisă împreună cu un minor) își are corespondent în legea nouă în dispozițiile art.77 lit.d noul Cod penal și se pedepsește potrivit dispozițiilor legii noi cu o pedeapsă până la maximul special la care se poate adăuga un spor de până la doi ani ( în concret pedeapsa condamnatului ajungând la 9 ani închisoare), tribunalul va reține că susținerile instanței de fond sunt neîntemeiate.
Potrivit Deciziei nr. 8/26.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei potrivit art. 6 alin.1. Cod penal, la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea savârșită nu se vor lua în considerare circumstanțele atenuante sau agravante reținute condamnatului și care apar valorificate în pedeapsa concretă, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă.
În raport de cele arătate, tribunalul constată că pedeapsa aplicată condamnatului de 7 ani și 3 luni depășește maximul special prevăzut de noua lege, fiind astfel incidente dispozițiile art. 6 din Noul cod penal ce reglementează reducerea pedepselor aplicate prin hotărâri judecătorești definitive la maximul prevăzut de noua lege.
Față de cele arătate mai sus, tribunalul urmează să ia act de retragerea contestației formulată de condamnatul C. I. C., împotriva sentinței penale nr. 641/05.03.2014 a Judecătoriei Ploiești.
În baza art. 4251 alin.7 pct.2 lit.a cod procedură penală va admite contestația formulată de P. DE PE L. J. PLOIEȘTI împotriva sentinței penale nr. 641/05.03.2014 a Judecătoriei Ploiești.
Va desființa în totalitate sentința penală atacată și, soluționând cauza pe fond va admite sesizarea Comisiei pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Ploiești.
În baza art. 6 Noul Cod penal, rap. la art. 211 alin.1 ,alin.2 lit.c și alin.21 lit.a Cod penal cu aplicarea art. 75 lit.c Cod penal și art. 233 noul Cod penal se va reduce pedeapsa de 7 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 141/07.05.2010 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin decizia penală nr. 176/30.06.2010 a Tribunalului Prahova,aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă din 14.01.2010, la 7(șapte) ani închisoare .
Totodată, se va deduce din pedeapsa aplicată perioada executată de la 14.01.2010 la zi, mentinându-se în rest dispozițiile sentinței de condamnare. De asemenea, se va dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 175/26 iulie 2010 emis de J. Câmpina și dispune emiterea unui nou mandat de executare potrivit dispozițiilor prezentei hotărâri.
Văzând si art. 275 alin. 3 NC.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Ia act de retragerea contestației formulată de condamnatul C. I. C., fiul lui I. și M., născut la data de 02.12.1986 în Câmpina, județul Prahova, domiciliat în Câmpina, ., . împotriva sentinței penale nr. 641/05.03.2014 a Judecătoriei Ploiești.
În baza art. 4251 alin.7 pct.2 lit.a cod procedură penală admite contestația formulată de P. DE PE L. J. PLOIEȘTI împotriva sentinței penale nr. 641/05.03.2014 a Judecătoriei Ploiești.
Desființează în totalitate sentința penală atacată și, soluționând cauza pe fond admite sesizarea Comisiei pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Ploiești.
În baza art. 6 Noul Cod penal, rap. la art. 211 alin.1 ,alin.2 lit.c și alin.21 lit.a Cod penal cu aplicarea art. 75 lit.c Cod penal și art. 233 noul Cod penal reduce pedeapsa de 7 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 141/07.05.2010 a Judecătoriei Câmpina, definitivă prin decizia penală nr. 176/30.06.2010 a Tribunalului Prahova,aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă din 14.01.2010, la 7(șapte) ani închisoare .
Deduce din pedeapsa aplicată perioada executată de la 14.01.2010 la zi.
Menține în rest dispozițiile sentinței de condamnare menționată anterior.
Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 175/26 iulie 2010 emis de J. Câmpina și dispune emiterea unui nou mandat de executare potrivit dispozițiilor prezentei hotărâri.
În baza art. 275 alin. 3 NC.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08 iulie 2014 .
PREȘEDINTE GREFIER
I. P. D. M. M. C.
Red. I.P.D.
Tehn.DC
d.f._ J. Ploiesti
j.f. M. L.
4 ex/21.07.2014
Operator de date cu caracter personal nr.4058
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 786/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 336/2014.... → |
|---|
