Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 379/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 379/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 21-08-2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.379
Ședința publică din data de 21.08.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A.-M. L.
GREFIER – G. C.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror – G. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de P. DE PE L. J. PLOIEȘTI împotriva sentinței penale nr.1043/07.04.2014 pronunțată de J. Ploiești, prin care în baza art. 23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen., s-a admis contestația la executare ca urmare a sesizării privind pe condamnata C. K., fiica lui N. și L., născută la 29.11.1976, deținuta în PNT Targsor cu privire la s.p. 181/15.04.2013 a Judecătoriei Alba Iulia, definitivă prin decizia penala nr. 1000/14.10.2013 a Curtii de Apel A. I..
În baza art. 6 alin. (1) C. pen., s-a redus pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.54/23.01.2013, pronunțată de J. Sectorului 1, definitivă prin decizia penala nr. 846/30.04.2013 a Curtii de Apel Bucuresti la pedeapsa de 3 ani.
În baza art. 6 alin. (1) C. pen., s-a redus pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.54/23.01.2013, pronunțată de J. Sectorului 1, definitivă prin decizia penala nr. 846/30.04.2013 a Curții de Apel București la pedeapsa de 3 ani.
S-a constatat că nu se impune aplicarea art. 6 C.p. cu privire la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată condamnatului prin s.p. nr. 54/23.01.2013, pronunțată de J. Sectorului 1, definitivă prin decizia penala nr. 846/30.04.2013 a Curtii de Apel Bucuresti pentru savarsirea infracțiunii prev. de art. 323 alin. 1 C.P.. anterior.
În baza art. 33 lit,a. 34 lit. b C penal anterior, s-au contopit pedepsele menționate anterior, condamnata urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată, perioada executată de la data de 10.10.2000 la 19.01.2001, de la 06.11.2002 la 09.12.2003 si de la 24.03.2012 la zi.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 70/03.05.2013 emis de J. Sectorului 1 București și va dispune emiterea unui nou mandat, conform prezentei sentințe.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata condamnată Cski K., în stare de deținere și asistată din oficiu avocat N. G. din cadrul Baroului Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința, după care:
Cu permisiunea instanței avocat din oficiu N. G. a luat legătura cu intimata condamnată C. K., aflată în stare de deținere, după care arată că nu maia re alte cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, ia act de susținerile părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, critică sentința atacată ca fiind netemeinică și nelegală, întrucât condamnata execută pedeapsa stabilită prin s.p. 181/15.04.2013 a Judecătoriei Alba Iulia, definitivă prin d.p.1000/14.102.103, pedeapsă pentru care a fost sesizată instanța, iar aceasta a avut în vedere pedepsele stabilite printr-o altă hotărâre care nu se referă las această condamnată, respectiv s.p. 54/23.01.2013 pronunțată de J. Sectorului I București, definitivă prin d.p.1000/14.102.103 a Curții de Apel București.
Examinând mecanismul prin care instanța a aplicat legea penală mai favorabilă condamnatei și a redus pedeapsa aplicată, constată că acesta este greșit.
În vederea stabilirii legii penale mai favorabile în cazul condamnatei C. K. se impune a fi efectuată o comparație în două etape.
Într-o primă etapă trebuie comparate pedepsele aplicate pentru fiecare dintre infracțiunile reținute în sarcina condamnatului și dacă acestea depășeau limita maximă la care acesta putea fi condamnat potrivit noului cod penal, ar fi trebuit reduse la acest maxim.
În această etapă, instanța trebuie să repună în individualizare pedepsele stabilite prin s.p. 181/15.04.2013 a Judecătoriei Alba Iulia, respectiv:
- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 alin.1- 209 alin.1 lit.e c.pen. din 1968 și să constate că se impune reducerea acesteia conform art.6 alin.1 C.pen.
- pedeapsa de 3 ani și 6 luni aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1 – 209 al.1 lit.e C.pen. din 1968 cu aplic. art. 37 lit.a și b c.pen. din 1968 pe care să o reducă la maximul de 3 ani prev. de art’t. 228 alin.1 NCVP.
Deoarece această ultimă infracțiune a fost săvârșită atât în stare de recidivă postcondamnatorie cât și postexecutorie, se impune adăugarea la aceste pedepse a restului de pedeapsă de 331 zile din pedeapsa de 3 ani și 8 luni, conform art.43 alin.1 N.C.pen.
În cea de-a doua etapă, ar fi trebuit comparată pedeapsa rezultantă aplicată potrivit Codului penal din 1968 cu pedeapsa rezultantă la care s-ar fi ajuns potrivit noului C.pen. Aplicând regulile concursului de infracțiuni din această lege penală la pedepsele reduse, în prealabil, atunci când a fost cazul potrivit aceleiași legi penale. Astfel comparând pedeapsa de 3ani și 6 luni aplicată cu pedeapsa de 5 ani și 3 luni la care se ajunge aplicând regulile concursului de infracțiuni conform legii noi și constatând că pedeapsa aplicată este mai mică, s-ar fi impus ca sesizarea privind pe condamnata C. K. să fie redusă.
Contopind pedepsele reduse după parcurgerea primei etape potrivit regulilor aplicabile concursului de infracțiuni în Codul penal din 1968 și reducând pedeapsa rezultantă la pedeapsa astfel obținută, apreciază că instanța a încălcat principiul autorității de lucru judecat și a creat o „lex tertia”.
Potrivit art. 6 C.pen., aplicarea legii penale mai favorabile în cazul condamnărilor definitive se face doar în cazul în care se constată că pedeapsa aplicată depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea comisă pedeapsa aplicată reducându-se la acest maxim.
Noul cod penal reducând semnificativ limitele de pedeapsă pentru majoritatea infracțiunilor, a instituit un regim sancționatoriu mai aspru în cazul pluralității de infracțiuni. Pentru acest motiv apreciază că dispozițiile art. 6 C.pen. trebuie interpretate ținând cont de noua optică a legiuitorului.
La momentul pronunțării hotărârii de condamnare, instanța investită cu soluționarea cauzei avea posibilitatea de a aprecia, dat fiind concursul de infracțiuni, cu privire la necesitatea aplicării unui spor de pedeapsă în cazul în care pedeapsa cea mai grea sporită către maximul special apărea csa neîndestulătoare. În condițiile în care noul Cod penal prevede limite de pedeapsă reduse în mod semnificativ față de limitele de pedeapsă anterioare, reducerea pedepsei rezultante, ca urmare a aplicării regulilor mai puțin aspre ale concursului de infracțiuni prevăzute de vechiu7l cod penal, tocmai în considerarea limitelor mai ridicate de pedeapsă pe care le prevedea, apare ca o încălcare a principiului autorității d lucru judecat.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea contestației formulată de P. de pe lângă J. Ploiești, desființarea sentinței atacate și ca urmare a rejudecării să se respingă sesizarea privind pe condamnata C. K.. Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Avocat N. G., având cuvântul, pentru contestatoarea condamnată C. K., solicită admiterea contestației formulată de P. de pe lângă J. Ploiești pentru motivele arătate în cuprinsul acesteia, dar și dorința intimatei-condamnate de a nu-i fi majorată pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare în a cărei executare se află.
Intimata condamnată C. K., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației formulată de P. de pe lângă J. Ploiești și arată că este de acord să rămână definitivă pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.
TRIBUNALUL
Prin sentința penală nr.1043 pronunțată de J. Ploiești la data de 07.04.2014, în baza art. 23 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 C. proc. pen., a fost admisă contestația la executare ca urmare a sesizării privind pe condamnata C. K., fiica lui N. și L., născută la 29.11.1976, deținuta în PNT Targsor cu privire la s.p. 181/15.04.2013 a Judecatoriei A. I., definitivă prin decizia penala nr. 1000/14.10.2013 a Curtii de Apel A. I..
În plus, în baza art. 6 alin. (1) C. pen., a fost redusă pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.54/23.01.2013, pronunțată de J. Sectorului 1, definitivă prin decizia penala nr. 846/30.04.2013 a Curtii de Apel Bucuresti la pedeapsa de 3 ani, precum și o altă pedepasă tot de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.54/23.01.2013, pronunțată de J. Sectorului 1, definitivă prin decizia penala nr. 846/30.04.2013 a Curtii de Apel Bucuresti, la pedeapsa de 3 ani.
Totodată, s-a constatat că nu se impune aplicarea art. 6 C.p. cu privire la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată condamnatei prin s.p. nr. 54/23.01.2013, pronunțată de J. Sectorului 1, definitivă prin decizia penala nr. 846/30.04.2013 a Curtii de Apel Bucuresti pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 323 alin. 1 C.P.. anterior, iar în baza art. 33 lit,a. 34 lit. b C penal anterior, au fost contopite pedepsele menționate anterior, condamnata urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
De asemenea, a fost dedusă din pedeapsa rezultantă aplicată, perioada executată de la data de 10.10.2000 la 19.01.2001, de la 06.11.2002 la 09.12.2003 si de la 24.03.2012 la zi și s-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 70/03.05.2013 emis de J. Sectorului 1 Bucuresti și emiterea unui nou mandat, conform prezentei sentințe.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 181/15.04.2013 a Judecatoriei A. I., definitivă prin decizia penala nr. 1000/14.10.2013 a Curtii de Apel A. I., inculpata C. K. a fost condamnată la pedeapsa de 3 ani și 6 luni inchisoare.
De la data de 01.02.2014, noul Cod penal prevede pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat deținutul posibilitatea aplicării unei pedepse cu închisoarea cuprinse între 6 luni si 3 ani sau pedeapsa amenzii (art. 228 noul C.p., în condițiile în care noua reglementare nu mai prevede ca formă agravată a infracțiunii de furt săvârșirea acesteia în public).
Pentru aceste motive, instanța va face aplicarea art. 6 C. pen. și va admite contestația la executare.
În baza art. 6 alin. (1) C. pen., reduce pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.54/23.01.2013, pronunțată de J. Sectorului 1, definitivă prin decizia penala nr. 846/30.04.2013 a Curtii de Apel Bucuresti la pedeapsa de 3 ani.
În baza art. 6 alin. (1) C. pen., reduce pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.54/23.01.2013, pronunțată de J. Sectorului 1, definitivă prin decizia penala nr. 846/30.04.2013 a Curtii de Apel Bucuresti la pedeapsa de 3 ani.
Constata că nu se impune aplicarea art. 6 C.p. cu privire la pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată condamnatului prin s.p. nr. 54/23.01.2013, pronunțată de J. Sectorului 1, definitivă prin decizia penala nr. 846/30.04.2013 a Curtii de Apel Bucuresti pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 323 alin. 1 C.P.. anterior.
În baza art. 33 lit,a. 34 lit. b C penal anterior, contopește pedepse menționate anterior, condamnatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
Deduce din pedeapsa rezultantă aplicată, perioada executată de la data de 10.10.2000 la 19.01.2001, de la 06.11.2002 la 09.12.2003 si de la 24.03.2012 la zi.
Dispune anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 70/03.05.2013 emis de J. Sectorului 1 Bucuresti și va dispune emiterea unui nou mandat, conform prezentei sentințe.
Împotriva sentinței pronunțate de J. Ploiești, în termen legal a formulat contestație P. de pe lângă J. Ploiești, solicitând desființarea acesteia, cu consecința respingerii sesizării privind pe condamnata C. K., pentru motivele ce se regăsesc în practicaua prezentei decizii..
Contestația a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 24.07.2014.
Examinând contestația formulată prin raportare la actele dosarului și dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că aceasta este fondată, urmând să o admită pentru următoarele considerente:
Prin s.p. nr.181/15.04.2013 a Judecătoriei Alba Iulia, definitivă prin d.p. nr.1000/14.10.2013 a Curții de Apel A. I., s-a dispus condamnarea inculpatei C. K. la pedeapsa rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208 alin.1 – 209 alin.1 lit.e Cod penal cu aplic. art.37 lit.a și b Cod penal, pedeapsă ce a fost contopită cu alte pedepse aplicate inculpatei prin s.p. nr.501/29.03.2007 a Judecătoriei târgu M., s.p. nr.964/03.08.2009 a Judecătoriei G., s.p. nr.771/04.06.2008 a judecătoriei Târgu M., s.p. nr.1407/23.10.2007 a Judecătoriei Târgu M., s.p. nr.555/26.03.2004 a Judecătoriei Târgu M. și s.p. nr.1625/13.09.2004 a Judecătoriei B..
Urmare rămânerii definitive a acestei hotărâri, a fost emis M.E.P.I. nr.227 din 15.10.2013 de către J. A. I..
La data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.
Potrivit dispozițiilor art.6 alin.1 din Codul penal, „când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim”.
De asemenea, potrivit art.4 din Legea nr. 187/2012, legea de punere în aplicare a Codului penal, „pedeapsa aplicată pentru a infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi”.
Prin urmare, se constată că, în aplicarea acestor dispoziții, instanța este ținută să verifice doar dacă pedeapsa aplicată în concret printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru o anumită infracțiune, depășește limita maximă a pedepsei prevăzute de legea nouă pentru acea infracțiune.
În realizarea acestui demers, instanța va avea în vedere definiția noțiunii de pedeapsă prevăzută de lege, care potrivit dispozițiilor art.187 Cod penal reprezintă pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei.
Se va face o corespondență între textele legale care incriminează fapta concretă a persoanei condamnate, sub imperiul ambelor legi și apoi se vor compara limitele de pedeapsă.
În interpretarea dispozițiilor art.6 C.penal citate anterior, dată fiind împrejurarea că în cauză s-a dispus condamnarea numitei C. K. pentru un concurs de infracțiuni, instanța va avea în vedere și dispozițiile deciziei nr.1/14.04.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în M.O. nr.349/13.05.2014, urmând, astfel, ca după compararea pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente să procedeze la analizarea pedepsei rezultante, pedeapsa rezultantă definitiv stabilită urmând a fi comparată cu pedeapsa rezultantă ce s-ar stabili conform legii noi. Ca atare, pedepsele rezultate în urma operației de reducere, dacă va fi cazul, vor fi ipotetic contopite conform regulilor prevăzute de art.39 noul Cod penal și numai dacă rezultanta obținută va fi mai mică decât cea stabilită de instanță, se va proceda la reducerea pedepsei date spre executare inițial.
Aplicând toate principiile enunțate la situația concretă a condamnatei, instanța constată, comparând pedeapsa rezultantă stabilită prin hotărârea definitivă, cu pedeapsa ce ar rezulta prin aplicarea dispozițiilor art.39 noul Cod penal, conform cărora atunci când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, condamnatul va executa pedeapsa cea mai grea, la care se va adăuga o treime din totalul restului pedepselor.
Astfel, condamnata ar urma să execute o pedeapsă rezultantă mai mare decât cea de 3 ani și 6 luni stabilită potrivit legii vechi, prin urmare se constată lipsa de efect a dispozițiilor art.6 Cod penal.
Concluzionând, pentru argumentele expuse în precedent, tribunalul va admite contestația formulată de P. DE PE L. J. PLOIEȘTI împotriva sentinței penale nr.1043/07.04.2014 pronunțată de J. Ploiești, pe care o va desființa în parte, cu consecința respingerii sesizării Comisiei pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Târgșor cu privire la condamnata C. K., fiica lui natural și L., născută la data de 29.11.1976 în Târnăveni, jud. M., în prezent aflată în Penitenciarul Târgșor, ca fiind neîntemeiată.
În plus, în baza art.275 alin.3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat se va dispune să rămână în sarcina acestuia, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite contestația formulată de P. DE PE L. J. PLOIEȘTI împotriva sentinței penale nr.1043/07.04.2014 pronunțată de J. Ploiești.
Desființează sentința contestată, și, în consecință:
Respinge sesizarea Comisiei pentru evaluarea dosarelor constituită la nivelul Penitenciarului Târgșor cu privire la condamnata C. K., fiica lui natural și L., născută la data de 29.11.1976 în Târnăveni, jud. M., în prezent aflată în Penitenciarul Târgșor, ca fiind neîntemeiată.
În baza art.275 alin.3 Cod proc. penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.08.2014.
Președinte, Grefier,
A.-M. L. G. C.
Red./tehnored. A.M.L.
ex./05.09.2014
Jud. fond C. cătălina – J. Ploiești
Operator de date cu caracter personal nr.4058
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 363/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 901/2014.... → |
|---|
