Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 363/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 363/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 24-07-2014
ROM Â N I A
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA PENALA
Dosar nr._
DECIZIA NR 363
Ședința publică din data de 24 Iulie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE Z. T.
Grefier C. R.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror D. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova
Pe rol fiind judecarea contestației formulată de condamnata I. A. fiica lui M. și T., născută la data de 26.04.1964, în C., în prezent aflată în Penitenciarul C. împotriva sentinței penale nr.1632/ 19.05.2014 a Judecătoriei Ploiești .
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit contestatoarea reprezentată de avocat ales C. din cadrul Baroului Prahova
Procedura de citare este legat îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care
Av Mirița I. depune la dosar o cerere de acordare a onorariului parțial avocat din oficiu pentru asistența juridică acordată condamnatei la termenul de judecată din 22.07.2014 .
Reprezentantul parchetului nu formulează alte cereri .
Tribunalul, având în vedere actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri .
Apărătorul condamnatei având cuvântul, solicită aplicarea art 15 vechiul cod penal, pedeapsa nu se regăsește în noul cod penal, aplicarea art 5. vechiul cod penal după pronunțarea hotărârii în timpul executării pedepsei se poate dispune menținerea / reducerea pedepsei, punerea în libertate .
Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită respingerea contestației ca nefondată, menținerea sentinței penale nr. 1632/2014 ca legală și temeinică, pedeapsa aplicată nu depășește maximul special prevăzut de noua reglementare .
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată:
Prin sentința penală nr. 1632/ 19.05.2014 J. Ploiești, în baza art. 595 C. proc. pen., a respins ca neîntemeiată cererea formulată de persoana condamnată I. A., (fiica lui M. si T., nascuta la data de 26.04.1964), de aplicare a legii penale mai favorabile.
În baza art. 275 al. 2 din C.pr.p., a fost obligată petenta condamnată la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 250 lei.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 2529/30.10.2008 a Judecătoriei C., definitivă prin neapelare, inculpata I. A. a fost condamnată la o pedeapsă rezultanta de 3 ani inchisoare.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 2798/2008/24.11.2008 de către J. C..
Conform art. 23 alineat 1 cererile [...] introduse în termen de 6 luni de la data intrării in vigoare a Legii nr. 286/2009, cu modificările și completarile ulterioare, având ca obiect aplicarea legii 4 și 6 din această lege în cazul hotărârilor rămase definitive anterior intraării in vigoare, se solutionează după procedura prevăzută in prezentul articol, care se completează cu dispozitiile Codului de procedură penală.
Potrivit alineatului 2 al aceluiași articol, cererile [...] se solutionează [...] de către instanța corespunzătoare în grad instanței de executare în a cărei circumscripție se află locul de deținere [...].
Potrivit art. 6 C.P.Aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei
(1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Astfel, prima instanța a constatat că petenta a fost condamnată la o pedeapsa rezultanta de 3 ani închisoare, ca urmare a revocării suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicate condamnatei prin s.p. 1502/02.04.2003 a Judecătoriei C.., definitiva prin neapelare. Pedeapsa rezultanta de 3 ani închisoare este compusa din următoarele pedepse: 2 ani închisoare pentru savarsirea infracțiunii prev. si ped. de art. 288 alin. 1 C. pen. anterior (art. 320 NCP, avand limite de pedeapsa 6 luni-3 ani închisoare), cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. anterior, 1 an închisoare pentru savarsirea infracțiunii prev. si ped. de art. 291 alin. 1 C. pen. anterior (art. 323 NCP, cu limite de pedeapsa 3 luni- 3 ani inchisoare ), cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., 1 an inchisoare aplicata pentru savarsirea infracțiunii prev. si ped. de art. 292 C. pen. anterior (art. 326 NCP, cu limite de pedeapsa 3 luni-2 ani închisoare), 3 ani închisoare aplicata pentru savarsirea infracțiunii prev. si ped. de art. 215 alin. 1, 2, 3 C. pen. anterior (art. 244 NCP, cu limite de pedeapsa 6 luni – 3 ani închisoare).
Raportat la limitele de pedeapsa prevăzute de noua lege pentru aceleași infracțiuni, instanța a constatat ca aceste pedepse nu se impun a fi reduse având in vedere ca nu depășesc maximul special prevăzut de noua reglementare.
Pentru aceste motive, instanța in baza art. 595 C. proc. pen., a respins ca neîntemeiată cererea formulată de persoana condamnată I. A., (fiica lui M. si T., nascuta la data de 26.04.1964), de aplicare a legii penale mai favorabile.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnata criticând-o ca fiind netemeinica și nelegală, aratând că solicită aplicarea art 15 vechiul cod penal, pedeapsa nu se regăsește în noul cod penal, iar prin aplicarea art. 5 vechiul cod penal după pronunțarea hotărârii în timpul executării pedepsei se poate dispune menținerea / reducerea pedepsei, punerea în libertate .
Tribunalul, examinând sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, dar si din oficiu potrivit disp.art.425/1 c.p.p. raportat la art. 417 c.p.p., apreciază contestația formulate ca nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta:
Astfel, tribunalul reține că prin prin sentința penală nr. 2529/30.10.2008 a Judecătoriei C., definitiva prin neapelare, inculpata I. A. a fost condamnata la o pedeapsa rezultanta de 3 ani închisoare.
În baza sentinței penale menționate s-a emis MEPI nr. 2798/2008/24.11.2008 de catre J. C..
De asemenea, potrivit art. 4 din Legea nr. 187/2012, legea de punere în aplicare a codului penal, pedeapsa aplicată pentru a infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Prin urmare, se constată că, în aplicarea acestor dispoziții, instanța este ținută să verifice doar dacă pedeapsa aplicată în concret printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pentru o anumită infracțiune, depășește limita maximă a pedepsei prevăzute de legea nouă pentru acea infracțiune.
Instanța de fond a constatat în mod legal si temeinic că noul cod penal, intrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, prevede pentru infracțiunile pentru care a fost condamnată prin sentința penala nr. penală menționată anterior, au fost aplicate pedepse cu închisoarea ale căror cuantum se încadrează în limitele de pedeapsă prevăzute de noul Cod Penal
În speță sunt aplicabile dispozițiile deciziei nr. 1/14.04.2014 a ICCJ – Completul pentru Dezlegarea unor probleme de drept în materie penală, astfel încât instanta după ce a verificat mai întâi incidenta disp.art 6 din codul penal cu privire la pedepsele individuale ,urmează ca în a doua etapa sa verifice daca pedeapsa rezultanta potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi potrivit art. 39 din codul penal, iar în cazul în care pedeapsa rezultanta aplicata potrivit legii vechi, depășește maximul la care se poate ajunge in baza art. 39 c.p,., pedeapsa rezultanta va fi redusă la acest maxim.
Constatând ca pedeapsa nu depășește maximul la care se poate ajunge potrivit art. 39 din codul penal instanța de fond a respins în mod legal si temeinic contestația formulată de condamnată.
Instanța de fond în mod legal si temeinic a constatat că petenta a fost condamnată la o pedeapsa rezultanta de 3 ani închisoare, ca urmare a revocarii suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicate condamnatei prin s.p. 1502/02.04.2003 a Judecătoriei C.., definitiva prin neapelare. Pedeapsa rezultanta de 3 ani închisoare este compusa din următoarele pedepse: 2 ani închisoare pentru savarsirea infracțiunii prev. si ped. de art. 288 alin. 1 C. pen. anterior (art. 320 NCP, avand limite de pedeapsa 6 luni-3 ani închisoare), cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen. anterior, 1 an închisoare pentru savarsirea infracțiunii prev. si ped. de art. 291 alin. 1 C. pen. anterior (art. 323 NCP, cu limite de pedeapsa 3 luni- 3 ani închisoare ), cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., 1 an închisoare aplicata pentru savarsirea infracțiunii prev. si ped. de art. 292 C. pen. anterior (art. 326 NCP, cu limite de pedeapsa 3 luni-2 ani închisoare), 3 ani închisoare aplicata pentru savarsirea infracțiunii prev. si ped. de art. 215 alin. 1, 2, 3 C. pen. anterior (art. 244 NCP, cu limite de pedeapsa 6 luni – 3 ani închisoare).
Raportat la limitele de pedeapsa prevăzute de noua lege pentru aceleași infracțiuni, instanța a constatat ca aceste pedepse nu se impun a fi reduse având in vedere ca nu depășesc maximul special prevăzut de noua reglementare. Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 1 Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Apreciind ca instanța de fond, în acord si cu decizia 14 din 16.06.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dezlegarea în principiu a unei probleme de drept, a pronunțat o hotarâre legala si temeinică, tribunalul urmează să respingă ca neîntemeiate contestațiile formulate de P. de pe lângă J. Ploiești și condamnatul N. V. F., născut la data de 08.08.1988, fiul lui I. și V., deținut în Penitenciarul Ploiești împotriva sentinței penale nr.732/12.03.2014, pronunțată în baza H.G 836/2013 de J. Ploiești . Văzând si art. 275 alin. 2 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de condamnata I. A. fiica lui M. și T., născută la data de 26.04.1964, în C., în prezent aflată în Penitenciarul C. împotriva sentinței penale nr.1632/ 19.05.2014 a Judecătoriei Ploiești .
În baza art. 274 alin. 2 C.p.p., obligă condamnata la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 50 lei.
Onorariul parțial pentru apărătorul din oficiu avocat M. I. în cuantum de 50 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.07.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
T. Z. R. C. I.
Red.T.Z.
Tehn.DC
d.f._ J. Ploiesti
j.f. B. I.
4 ex/28.07.2014
Operator de date cu caracter personal nr.4058
| ← Verificare măsuri preventive. Art.205 NCPP. Decizia nr.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
