Înlocuire măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 91/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 91/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 07-04-2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 91
Ședința publică din data de 7 aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE – S. A. C.
GREFIER – I. G.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror A. E., din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulate de inculpatul C. C. N., fiul lui A. și E., născut la data de 04.05.1972 în mun. C., jud. Prahova, domiciliat în orașul B., ., jud. Prahova, C.N.P._, împotriva încheierii pronunțate de J. C. la data de 31.03.2015 în dosarul nr._ 14.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul inculpat C. C. N., în stare de arest preventiv asistat din oficiu de avocat I. G. în substituire avocat Elenga Liz P., din cadrul Baroului Prahova, potrivit delegației de asistență judiciară obligatorie depusă la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a permis apărătorului din oficiu să ia legătura cu contestatorul-inculpat, aflat în stare de arest preventiv, după care arată că acesta își menține contestația formulată.
Avocat I. G., pentru contestatorul inculpat având cuvântul, arată că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în susținerea contestației.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, arată că alte cereri nu mai are de formulat în cauza de față.
Tribunalul ia act că alte cereri nu mai sunt de formulat în cauza de față și, față de actele și lucrările dosarului consideră cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Avocat I. G. pentru contestatorul-inculpat C. C. N., având cuvântul, solicită admiterea contestației așa cum a fost formulată, desființarea încheierii din data de 31.03.2015 a Judecătoriei Ploiești, să nu se mențină măsura arestării preventive, inculpatul a recunoscut faptele săvârșite, s-a împăcat cu trei din cele patru părți vătămate, urmând să se împace și cu cea de-a patra, familia producând diligențe în acest sens. Solicită a se avea în vedere că acesta are în întreținere un minor de 15 ani, care în prezent a rămas în grija și întreținerea unei verișoare, iar la acest moment prezența tatălui este necesară.
Concluzionând solicită admiterea contestației, casarea încheierii atacate și reținând cauza spre rejudecare înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura controlului judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea încheierii Judecătoriei C. din 31.03.2015 ca legală și temeinică, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat, arestarea preventivă este proporțională cu gravitatea acuzației – infracțiuni de furt calificat și violare de domiciliu și este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol. Totodată se arată că inculpatul a suferit mai multe condamnări fiind liberat condiționat.
Contestatorul-inculpat C. C. N., având ultimul cuvânt, solicită luarea măsurii controlului judiciar arătând că mama sa este grav bolnavă și nu are cine să aibă grijă de fetița sa, sa-a împăcat cu trei părți vătămate, cu una se încearcă împăcarea.
Instanța analizând actele și lucrările dosarului rămâne în pronunțare cu privire la contestația formulată.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Încheierea pronunțată de J. C. la data de 31.03.2015 în cadrul dosarului_ 14, în baza art. 242 alin. 2 C.p.p. s-a respins ca inadmisibilă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a controlului judiciar formulată de către inculpatul C. C. N., fiul/fiica lui A. și E., născut(ă) la data de 04.05.1972, în mun. C., jud. Prahova, domiciliat în orașul B., ., jud. Prahova, C.N.P._, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 454 din data de 27.10.2014, emis de J. C..
În motivarea acestei soluții, analizând împrejurările concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpatului, reținând, fără a reitera, cele avute în vedere de judecătorul de drepturi și libertăți și de judecătorul de cameră preliminară, respectiv instanța de judecată, la luarea, prelungirea, respectiv menținerea arestării preventive, instanța de fond a apreciat că o măsură preventivă mai ușoară nu este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 C.p.p. cererea formulată în acest sens de inculpat fiind nefondată, pe cale de consecință neputând fi admisă, urmând a fi respinsă ca atare.
Instanța de fond a apreciat că există indicii că lăsarea inculpatului în libertate prezintă atât un pericol concret pentru ordinea publică, în raport de modalitatea desăvârșire a infracțiunilor, faptele de violare de domiciliu fiind comise în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală, creând o stare de temere, ignorând impactul faptelor sale asupra valorilor sociale protejate de lege, cât și o stare de neliniște în rândul societății civile, generată de rezonanța negativă a faptului că o persoană asupra căreia planează acuzația comiterii unor infracțiuni grave ar fi cercetată în stare de libertate, stimulând astfel temerea comunității că față de persoanele ce încalcă legea instituțiile statului rămân în pasivitate, în raport de natura faptelor penale săvârșite și gravitatea acestora, apreciază că pericolul concret sporit subzistă și justifică menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpat.
Ca aspect vizând legalitatea măsurii dispuse în faza de urmărire penală, instanța a constatat că maximul special al infracțiunii de furt calificat prev. de art. 209 alin. 2 lit. b C.p. este de șapte ani, fiind satisfăcută astfel exigența art. 223 alin. 2 C.p.p. din acest punct de vedere.
Totodată instanța a avut în vedere, strict sub aspectul prev. de art. 202 alin. 2 C.p.p., poziția persoanelor vătămate I. I. și O. A., astfel încât în analiza făcută nu a avut în vedere infracțiunile de violare de domiciliu comise în dauna acestora, din această perspectivă.
Nu în ultimul rând instanța a considerat că de la data luării măsurii arestării preventive împotriva inculpatului nu a trecut un interval de timp care poate fi considerat nerezonabil, raportat și la particularitățile cauzei. În concret măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat la data de 27.10.2014, iar instanța a fost sesizată la data de 16.12.2014, dată de la care, potrivit disp. art. 239 alin. 2 teza I C.p.p. curge termenul ce reglementează durata maximă a arestării preventive a inculpatului în cursul judecății în primă instanță. Or inculpatul este acuzat de săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228-229 alin. 1 lit. d și alin. 2 lit. b C.p cu un maxim special al pedepsei închisorii de 7 ani, astfel încât timpul scurs de la trimiterea în judecată, de aproximativ o lună și jumătate, nu se apropie nici pe departe de termenul maxim prev. de art. 239 alin. 1 C.p.p.. În același sens instanța are în vedere că organele de urmărire penală au depus eforturile necesare pentru soluționarea cu celeritate a cauzei, inculpații fiind trimiși în judecată la scurs timp după luarea măsurii arestării preventive.
Se mai arată că dosarul a parcurs faza de cameră preliminară în mai puțin de 60 de zile, termenul maxim stabilit de legiuitor, încheierea prin care s-a dispus începerea judecății fiind pronunțată la data de 27.01.2015. Asupra acestuia aspect instanța își exprimă convingerea că în cauzele cu inculpați aflați în stare de arest preventiv trebuie asigurat un echilibru între celeritatea procedurii și drepturile procesuale ale inculpaților, aceștia neputând valorifica în aceleași condiții ca o persoană neprivată de libertate termenul judecătoresc prev. de art. 344 alin. 2 C.p.p. pentru consultarea dosarului și contactarea, respectiv angajarea unui avocat, legătura cu avocatul desemnat din oficiu având loc, de regulă, la termenul de judecată.
Totodată, instanța de fond a apreciat că perioada de timp ce a trecut de la luarea măsurii arestării preventive nu contravine, pentru aceleași considerente, nici prevederilor art. 5 paragraful 3 din Convenția europeană, atât organele de urmărire penală cât și instanța de judecată depunând diligențele necesare în desfășurarea procedurii.
În același sens s-a avut în vedere că în practica CEDO o încălcare a duratei rezonabile a măsurii arestării preventive a fost reținută fie când aceasta a atins o durată de mai mulți ani, fie când durata a fost redusă, redusă – 6 luni în Cauza Letellier contra Franței, de exemplu - persoana cercetată a fost reîncarcerată după o perioadă în care s-a aflat în libertate provizorie și a avut o conduită corespunzătoare, ultim caz ce nu se regăsește în speța dedusă judecății, o asemenea apreciere urmând a fi făcută în concret, funcție de particularitățile cauzei (Cauza Labita contra Italiei).
Astfel fiind, instanța de fond a reținut că simpla trecere a timpului nu este încă în măsură a diminua nici pericolul social și nici starea de insecuritate socială ce s-ar crea prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate.
Instanța a mai constatat că, față de modalitatea de săvârșire a faptelor, modul în care a acționat, se poate forma presupunerea mai mult decât rezonabilă că există riscul ca o dată pus în libertate inculpatul să săvârșească și alte asemenea fapte.
Apreciind asupra împrejurărilor privitoare la persoana inculpatului, prima instanță a reținut perseverența infracțională a acestuia cât și disprețul pentru respectarea normelor legale. Astfel, potrivit fișei de cazier judiciar, inculpatul a fost sancționat în repetate rânduri pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat, fiind liberat condiționat succesiv, restul de pedeapsă rămas neexecutate crescând progresiv până la atingerea unei maxim de 1144 de zile. Ca urmare, se poate considera că inculpatul a tratat cu nepăsare clemența arătată de organele judiciare, perseverând în activitatea infracțională, numărul mare de fapte putând duce la concluzia că infracțiunea de furt a devenit un obicei al inculpatului. Aceste aspecte, măsura controlului judiciar sau o altă măsură preventivă mai blândă fiind insuficientă pentru atingerea scopului măsurilor preventive și buna desfășurare a procesului penal.
Atitudinea sinceră a inculpatului, de recunoaștere în fața organelor judiciare, precum și faptul că are un copil minor în întreținere, iar mama sa este grav bolnavă, ultimele două aspecte în continuare neprobate de vreun înscris doveditor, nu pot fi avute în vedere în opinia instanței la înlocuirea măsurii preventive cu o alta mai blândă, putând fi reținute la o eventuală individualizare a pedepsei.
Susținerile inculpatului privind situația sa familială, dorința de a-și ajuta mama bolnavă și a avea grijă de fiica sa, sunt deziderate umane normale pe care în primul rând inculpatul ar fi trebuit să le aibă în vedere când a ales să părăsească sediul Parchetului de pe lângă J. C., unde fusese adus în stare de reținere pentru audieri, folosind fereastra de la baie.
În fine, instanța a mai avut în vedere că asupra acestor motive s-a mai pronunțat prin încheierea din data de 10.03.2015, menținută prin decizia nr. 71/16.03.2015 a Tribunalului Prahova, iar de la acea dată nu au apărut elemente de fapt care să modifice situația inculpatului, simplul fapt că se află în greva foamei, conform susținerilor apărătorului ales, fiind fără nicio relevanță în cauză.
Față de considerentele expuse mai sus, instanța de fond a reținut că măsura arestării preventive este necesara și utilă realizării scopului masurilor preventive conform disp.art.202 NCPP, iar aplicarea unei alte măsuri mai blânde n-ar fi suficientă în vederea asigurării și protecției ordinii publice, gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată justificând intruziunea în viața privată a acestuia prin privarea sa de libertate, o altă măsură mai blândă nefiind suficientă realizării scopului măsurilor preventive și bunei desfășurări a procesului penal.
Împotriva încheierii pronunțate de J. C., în termen legal a declarat contestație inculpatul, solicitând desființarea acesteia, cu consecința admiterii cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura controlului judiciar, motivând că a recunoscut comiterea faptelor pentru care este cercetat, cu persoana vătămată B. C. s-a împăcat, iar pentru infracțiunile de violare de domiciliu prev. de art. 224 alin. 1 CP, părțile vătămate I. I. și O. A. și-au retras plângerile prealabile formulate împotriva inculpatului, astfel încât instanța urmează să facă aplicarea disp. art. 16 lit. g) CPP.
Pentru aceste motive inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii cu măsura controlului judiciar arătând că recunoaște și regretă comiterea faptelor și se obligă să se prezinte la instanță oro de câte ori va fi solicitat, învederând totodată că are o situație familială deosebită. Mama sa fiind în vârstă și este imobilizată la pat, iar fiica sa minoră se află în îngrijirea unei verișoare, întrucât mama ei biologică a părăsit-o și a plecat în străinătate.
Tribunalul, examinând contestația formulată prin raportare atât la susținerile contestatorului, cât și la actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente, constată că aceasta este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Prin Rechizitoriul nr. 3381/P/2014 din 15.12.2014 al Parchetului de pe lângă J. C. s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului C. C. N., sub aspectul comiterii infracțiunilor de furt calificat, prev. de art. 228 -229 alin. 1 lit. d, alin. 2 lit. b C.penal (persoane vătămate Ciroba F. și Ciroba E.); violare de domiciliu (persoană vătămată O. A.); violare de domiciliu (persoană vătămată I. I.).
În cursul urmăririi penale, prin încheierea din data de 27.10.2014 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul nr._ s-a dispus față de inculpatul C. C.-N. luarea măsurii arestării preventive, pentru o perioadă de 30 de zile, de la data de 27.10.2014 la data de 25.11.2014, în baza art. 202 C.p.p, art. 223 alin. 2 C.p.p. și art. 226 C.p.p. Măsura preventivă a fost luată urmare a admiterii propunerii formulate de P. de pe lângă J. C. în data de 24.10.2014 în dosarul penal cu nr. 3381/P/2014.
Prin încheierea din data 25.10.2014 a Judecătoriei C., pronunțată în dosarul_ s-a dispus față de inculpatul C. C.-N. luarea măsurii arestării preventive, urmare a admiterii propunerii arestării preventive formulată la data de 25.10.2014 de către P. de pe lângă J. C. în dosarul penal cu nr. 3382/P/2014. Prin încheierea nr. 320/29.10.2014 pronunțată de Tribunalul Prahova a admis contestația inculpatului, a desființat încheierea pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Judecătoriei C., a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului C. C.-N., dispunând față de acesta luarea măsurii de siguranță a controlului judiciar, până la soluționarea cauzei.
Prin Ordonanța din data de 18.11.2014 a Parchetului de pe lângă J. C. s-a dispus reunirea cauzelor penale cu nr._ și 3382/P/2014 sub numărul unic_ .
Ulterior, starea de arest preventiv a fost periodic prelungită, respectiv menținută, ultima dată prin încheierea din data de 10.03.2015.
Potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.p.p., măsura preventivă se înlocuiește, din oficiu sau la cerere, cu o măsură preventivă mai ușoară, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și a conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut la art. 202 alin. 1 C.p.p.
Tribunalul constată, în acord cu instanța de fond, că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele textului legal citat anterior pentru a se putea dispune admiterea cererii formulate de inculpat.
Astfel, față de împrejurările cauzei, se apreciază că la acest moment procesual o măsură preventivă mai blândă nu ar fi eficientă în situația inculpatului, nefiind aptă de a atinge scopul bunei desfășurări a procesului penal.
Se observă în primul rând că nu au intervenit schimbări în situația juridică a inculpatului de la data ultimei mențineri a stării de arest preventiv, care a fost cenzurată de instanța de control judiciar în urmă cu aproximativ trei săptămâni.
În continuare, pe baza probatoriilor efectuate în cursul urmăririi penale, dar având în vedere și declarația dată de inculpat la termenul din 10.03.2015, se reține de către Tribunal că există presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată, înțelegând prin aceasta existența unor date, informații care să convingă un observator obiectiv și imparțial că este posibil ca o persoană să fi săvârșit o infracțiune, faptele probatorii care ar putea da naștere unei presupuneri rezonabile netrebuind trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru a justifica o condamnare (C.E.D.O., hotărârea din 7 aprilie 2005, în cauza Calleja contra Maltei), infracțiuni pedepsite de lege cu închisoarea de 5 ani.
În concret, se reține în sarcina inculpatului, referitor la infracțiunea de furt calificat, că În perioada 20-21.10.2014, inculpatul a pătruns în imobilul aparținând persoanelor vătămate Ciroba F. și Ciroba E., din mun. C., ., prin forțarea unei ferestre termopan. Din interiorul acestuia, numitul C. C. N. a furat mai multe bunuri care aparțineau persoanelor vătămate: 50 lei, doua casete pentru bijuterii, (una în formă de inimă iar altă dreptunghiulară, cu picioare de metal); mai multe bijuterii din aur și argint (3 perechi de cercei din aur - o pereche de cercei tip sfera, cu striații, o pereche de cercei cu fundiță și una cu pietre maro aplicate, o brățara din aur, un lănțișor de argint, etc); produse cosmetice (un parfum marca Dolce&Gabanna, unul Armâni Code, etc.) și un troler.
Inculpatul a dus bijuteriile la S.C Stelis Stoc I.F.N. S.R.L. din localitatea B., pentru a le amaneta. Din conținutul contractului nr. 4943/21.10.2014 precum și din declarația martorei Lepus R. E., gestionar la S.C. Stelis Stoc I.F.N. S.R.L., reiese că inculpatul a amanetat perechea de cercei tip sfera cu striații, pentru suma de 100 de lei. Acesta a încercat să amaneteze și perechea de cercei cu fundița și un lanț, dar, pentru că gestionara nu avea certitudinea că sunt din aur, a refuzat să îi primească.
O parte dintre bunurile sustrase din imobilul persoanelor vătămate a fost dusă de inculpat la locuința familiei D.. Din declarația martorului D. I. C. rezultă că inculpatul C. C. N. a venit la locuința acestuia, în perioada 21-22.10.2014, aducând o brățară, o perene de cercei și o cutie pentru bijuterii în formă de inimă, pentru a le face cadou. A fost întrebat de către D. I. C. de unde provin bunurile, inculpatul ascunzând proveniența acestora, spunându-i că le aparțin.
Tot din declarația acestui martor, reiese că la 27.10.2014, numitul C. C. N. a sunat-o pe soția lui, D. E. și i-a transmis că bunurile „sunt cu probleme, și ar fi bine să le predea". Soția acestuia a predat bijuteriile și caseta agenților din cadrul Poliției Municipiului C..
O mare parte din lucrurile sustrase a fost identificată și ridicată cu ocazia efectuării percheziției domiciliare la locuința inculpatului: o pereche de cercei cu piatra maro, 3 brățări, o cutie pentru bijuterii dreptunghiulară cu picioare de metal, un parfum marca Dolce&Gabanna, unul Armani Code, etc. (f. 106-149). Bunurile au fost prezentate și predate persoanei vătămate C. E., care le-a recunoscut ca fiind cele sustrase din locuința sa.
În plus, în cauză subzistă condiția necesității preîntâmpinării unei stări de pericol pentru ordinea publică și condiția proporționalității măsurii cu împrejurările concrete ale cauzei.
Textul legal de la art. 242 alin. 2 C.p.p., menționat anterior, prevede în mod expres că la soluționarea cererii de înlocuire se va proceda la o evaluare a împrejurărilor concrete ale cauzei și la conduita procesuală a inculpatului.
În privința împrejurărilor concrete ale cauzei, Tribunalul are în vedere natura și modalitatea comiterii faptei, prin efracție, din locuință, cuantumul destul de ridicat al prejudiciului cauzat, fapta prezentând astfel un grad de pericol social concret ridicat, în ciuda împrejurării că legiuitorul a înțeles să diminueze limitele de pedeapsă pentru infracțiunea de furt calificat.
Fapta sunt de natură să producă un sentiment puternic de insecuritate în cadrul colectivității din care părțile vătămate provin, iar acest sentiment, deși diminuat în prezent, nu poate fi considerat complet dispărut, în opinia instanței.
În privința circumstanțelor personale ale inculpatului, trebuie avută în vedere în primul rând împrejurarea că acesta a acționat după ce a fost liberat condiționat din executarea unei pedepse aplicate tot pentru comiterea de infracțiuni de furt calificat, împrejurare care denotă perseverență infracțională și chiar specializare, dispreț față de valorile sociale protejate de normele penale și un indiciu că pedepsele anterioare nu și-au atins scopul educativ.
Împrejurările familiale expuse nu sunt de natură a conduce la o altă concluzie, fiind necesar a se asigura un echilibru între interesul inculpatului de a fi judecat în stare de libertate și interesul comunității de a fi protejată de persoane bănuite a fi comis infracțiuni repetate contra patrimoniului, balanța înclinând în acest moment în favoarea menținerii stării de arest preventiv.
Inculpatul nu prezintă la acest moment procesual suficiente garanții pentru a putea beneficia de instituția înlocuirii măsurii preventive, fiind de subliniat și împrejurarea că inculpatul a fugit din sediul poliției în încercarea de a se sustrage cercetărilor, dar și împrejurarea că durata măsurii arestului preventiv nu a atins o limită dincolo de care menținerea acestei măsuri ar apărea nerezonabilă sau disproporționată în cauza concretă.
Față de cele arătate, Tribunalul urmează ca în baza art. 4251alin. 7 pct. 1 lit. a C.p.p. să respingă ca nefondată contestația formulată de inculpat, care va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat. Onorariul apărătorului din oficiu urmează să fie avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul C. C. N., fiul lui A. și E., născut la data de 04.05.1972 în mun. C., jud. Prahova, domiciliat în orașul B., ., jud. Prahova, C.N.P._, împotriva încheierii pronunțate de J. C. în dosarul_ 14 la data de 31.03.2015
În baza art.275 alin.2 Cod proc. penală, obligă contestatorul-inculpat la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S. A. C. I. G.
Red./tehnored. S.A.
4 ex./07.04.2015
Jud. fond T. S. – J. C.
Operator de date cu caracter personal nr.4058
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Constituire grup infracţional organizat. Art.367 NCP. Sentința... → |
|---|
