Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 104/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 104/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 22-04-2015
T. P.
SECTIA PENALA
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 104
Ședința publică din data de 22 aprilie 2015
Completul compus din:
Președinte – M. V.
Grefier – I. G.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror- A. E. din cadrul Parchetului de pe lângă T. P.
Pe rol fiind soluționarea contestației formulată de inculpatul P. C., fiul lui M. C. și M., născut la data de 02.10.1979 în mun.Ploiești, jud.P., domiciliat în mun. Ploiești, ., jud. P., CNP_, aflat în prezent în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii din Camera de consiliu pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 10.04.2015 în dosar nr._ 14, prin care în baza art. 348 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 207 alin. 4 C.pr.pen., art. 223 alin.2 C.pr.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, luată față de inculpatul P. C., aflat în prezent în Penitenciarul Mărgineni, arestat in baza mandatului de arestare preventiva nr. 137/DL/02.11.2014, trimis în judecată prin rechizitoriul nr._/P/2014 emis de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești, reținându-se în sarcina acestuia săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de ultraj, prevăzută de art.257 alin.1 și 4 Cod penal raportat la art.193 alin.2 C.penal (persoană vătămată A. C. Ș.) și conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art.335 alin.1 din Codul penal, ambele cu aplicarea art.38 alin.1 din Codul penal, măsură ce a fost menținută.
Dezbaterile în fond asupra contestației au avut loc în ședința publică din data de 21.04.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta când T. având nevoie de timp mai îndelungat pentru a studia actele și lucrările dosarului, având în vedere încărcătura copmpletului, a amânat prounțarea pentru data de astăzi, 22.04.2015 când a dat următoarea decizie:
T.:
Deliberând asupra contestației penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din Camera de consiliu pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 10.04.2015, în dosar nr._ 14, prin care în baza art. 348 alin. 2 C.pr.pen. raportat la art. 207 alin. 4 C.pr.pen., art. 223 alin.2 C.pr.pen., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, luată față de inculpatul P. C., aflat în prezent în Penitenciarul Mărgineni, arestat in baza mandatului de arestare preventiva nr. 137/DL/02.11.2014, trimis în judecată prin rechizitoriul nr._/P/2014 emis de P. de pe lângă Judecătoria Ploiești, reținându-se în sarcina acestuia săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de ultraj, prevăzută de art.257 alin.1 și 4 Cod penal raportat la art.193 alin.2 C.penal (persoană vătămată A. C. Ș.) și conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art.335 alin.1 din Codul penal, ambele cu aplicarea art.38 alin.1 din Codul penal, măsură ce a fost menținută.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul de cameră preliminară a constatat că măsurile preventive au fost luate cu respectarea dispozițiilor legale, iar temeiurile care au determinat luarea acesteia se mențin.
Verificând starea de arest a inculpatului P. C., precum și măsura controlului judiciar luată față de inculpatul P. M. C., conform art. 207 C.pr.pen. s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 223 alin. 2 C.pr.pen. în sensul că există indicii temeinice că inculpații ar fi săvârșit infractiuni pedepsite de lege cu inchisoarea de 5 ani sau mai mare.
În cauza de față, se apreciază că actele premergătoare și mijloacele de probă existente în dosarul de urmărire penală, furnizează un ansamblu de date credibile care conturează, în linii mari, următoarea situație de fapt: la data de 01.11.2014, în jurul orei 10.40, inculpatul P. C., a condus autoturismul Skoda F., cu nr. de înmatriculare_, în mun. Ploiești, pe ., Taninului, fără a poseda permis de conducere și nu a oprit la semnalele organelor de poliție. Ulterior, după ce a fost prins de organele de politie pe timpul procedurii de imobilizare, inculpatul P. C. a exercitat acte de violență fizică (lovituri cu capul și cotul) asupra agentului de poliție A. C. -Ș., căruia i-a cauzat vătămări ce necesită 3-4 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
La data de 01.11.2014, organele de poliție din cadrul I.P.J. P. – Poliția Municipiului Ploiești – Biroul Rutier se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe . în două echipe operative echipa formată din a.s.p. I. D. și a.s.a.p. G. M. acționa cu aparatul radar, iar echipa formată din a.s.a.p. A. C. Ș., a.p.p. R. I. M. și a.s.a.p. C. A.-V. acționa pentru oprirea autoturismelor care circulau cu viteză peste limita legală.
În jurul orei 10.40, primul echipaj a observat autoturismul marca Skoda F. cu numărul de înmatriculare_ care circula pe . M. B., fiind condus de inculpatul P. C.. Organele de poliție au efectuat semnal de oprire a acestui autoturism, conducătorul auto a redus viteza până a ajuns în dreptul echipajului de poliție, după care și-a continuat deplasarea, accelerând.
Prin stația emisie-recepție s-a comunicat celuilalt echipaj să procedeze la oprirea autoturismului marca Skoda. Astfel, martorul C. A.-V. – polițist în cadrul Biroului Rutier a efectuat semnal de oprire, însă inculpatul P. C. a procedat în aceeași modalitate. Întrucât persoanele vătămate A. C. Ș., a.p.p. R. I. M. se aflau în autoturismul marca L. cu numărul de înmatriculare MAI_, au plecat în urmărirea autoturismului condus de inculpat, pornind semnalele luminoase și acustice. Inculpatul P. C. și-a continuat deplasarea de pe . M. B. și apoi pe alte străzi din cartierul M. B., circulând cu viteză excesivă, fără a acorda prioritate de trecere pietonilor aflați în traversarea străzii și fără a opri la indicatoarele „Oprire”, deși în autoturismul condus de acesta, pe locul din dreapta față, se afla nepoata sa, în vârstă de 5 ani, punând astfel în pericol atât integritatea fizică a acesteia, cât și a celorlalți participanți la trafic.
Pe parcursul urmăririi, organele de poliție au somat, prin portavoce, conducătorul auto să se oprească, menționând că vor face uz de armă, însă, întrucât au observat că în autoturism se afla un copil, nu au recurs la acest mijloc.
Ajungând pe .. Ploiești, inculpatul a oprit autoturismul în fața locuinței sale, rămânând însă în autoturism. Organele de poliție s-au deplasat la autoturismul inculpatului pentru a-l extrage pe acesta din auto și pentru a-l imobiliza, însă autoturismul avea sistemul de asigurare activat. S-a procedat la somarea inculpatului pentru a coborî din autoturism și, întrucât acesta nu s-a conformat, organele de poliție au procedat la somarea inculpatului, prin folosirea armamentului din dotare.
La un moment dat, inculpatul P. C. a dezasigurat autoturismul și a coborât din acesta, ținând în brațe copilul, fapt pentru care organele de poliție au introdus armamentul în toc. Între timp, în fața locuinței inculpatului, a ieșit și mama acestuia care a preluat copilul, moment în care organele de poliție au început procedura de imobilizare a inculpatului.
La scurt timp, la locul incidentului a apărut și inculpatul P. M.-C. – tatăl inculpatului P. C. care, pentru a împiedica imobilizarea, îi trăgea pe polițiști de haine și mâini. Văzând că nu reușește să împiedice imobilizarea, inculpatul P. M.-C. a mers în curtea sa de unde a luat o bâtă din lemn, cu care a ieșit la poartă amenințând persoanele vătămate A. C. Ș. și R. I. M.. Întrucât a fost somat cu armamentul din dotare de către persoana vătămată A. C. Ș., inculpatul P. M. C. a aruncat bâta lângă gardul locuinței.
Pe timpul procedurii de imobilizare, inculpatul P. C. a exercitat acte de violență fizică (lovituri cu capul și cotul) asupra agentului de poliție A. C. -Ș., căruia i-a cauzat vătămări ce necesită 3-4 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
Ulterior, la locul incidentului au mai sosit 2 echipaje de poliție care au procedat la conducerea inculpaților la sediul Poliției Municipiului Ploiești.
Cu ocazia cercetării locului faptei, din autoturism au fost prelevate urme papilare de pe portierele autoturismului și a fost ridicată bâta folosită de inculpatul P. M. C. la amenințarea persoanelor vătămate.
Din verificările efectuate, a reieșit că inculpatul P. C. nu figurează în baza de date ca fiind posesor al permisului de conducere.
Judecătorul a mai reținut că materialul probator existent la dosar ( proces-verbal de cercetare la fața locului (filele nr. 10-13); planșe fotografice (filele 17-24, 28-36); adresă Serviciul Rutier (fila 43); declarația persoanei vătămate I. R. M. (filele nr. 57-58); fișă UPU I. R. M., concluzii preliminare (fila 59-60), raport de expertiză medico - legală nr. 771/03.11.2014 (fila nr. 62); declarația persoanei vătămate A. C. Ș. (filele nr. 64-65); fișă UPU A. C. Ș., concluzii preliminare (fila 66-69), raport de expertiză medico - legală nr. 772/03.11.2014 (fila nr. 71); declarațiile martorilor P. V., Stancutu C. și D. A. (filele 44-47); declarațiile martorilor C. A.-V., P. O. M., C. C. C., I. N. D., G. M. (filele nr. 75-89); raport de constatare criminalistică privind detectarea comportamentului simulat nr._/20.11.2014 (filele nr.94-97); raport de expertiză medico-legală nr. 795/14.11.2014 (fila nr.111); declarații suspecți (filele 134, 149); declarații inculpat (filele nr. 136, 137, 151); înscrisuri în circumstanțiere (filele 159-181)), furnizează, cu suficiență, un set de date credibile, care sunt de natură să convingă că inculpatul ar fi putut comite infracțiunea pentru care este cercetat penal, ceea ce face să fie îndeplinită prima condiție înscrisă la art. 223 alin. 2 C.pr.pen.
Judecătorul a amintit faptul că probele în baza cărora poate fi dispusă o măsură preventivă nu trebuie să aibă forța probelor care stau la baza unei trimiteri în judecată și, cu atât mai puțin, a unei soluții de condamnare, ci acestea trebuie să furnizeze o . date, informații verosimile și credibile care să susțină presupunerea rezonabilă conform căreia persoana față de care a fost declanșată urmărirea penală a săvârșit fapta/faptele de care este acuzată; exigența în analiza probelor sporește substanțial o dată cu necesitatea stabilirii vinovăției persoanei anchetate (Cauzele CEDO: Murray contra Regatului Unit,_/88, 28 octombrie 1994, Tallat Tepe contra Turciei,_/96, 21 noiembrie 2004, Calleja c. Maltei, 5274/01, 7 aprilie 2005). Lipsa inculpării sau a trimiterii în judecată nu implică, în mod necesar, faptul că o privare de libertate nu urmărește un scop legitim care să fie conform cu art. 5 paragraf 1 lit. c. Existența unui asemenea scop trebuie să fie analizată independent de realizarea sa și art. 5 paragraf 1 lit. c nu presupune ca organul de urmăire penală să fi adunat suficiente probe pentru a putea formula o punere sub acuzare, fie la momentul arestării, fie în cursul perioadei privării de libertate (V. contra României,_/01, 11 martie 2008, Marturana contra Italiei,_/00, 4 martie 2008, Labita contra Italiei,_/95, 6 aprilie 2004).
Pe baza evaluării gravității faptelor, a modului și a circumstanțelor de comitere a acestora, a anturajului și a mediului din care inculpații provin, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana inculpatului, s-a constatat că privarea de libertate a inculpatului P. C., precum și măsura controlului judiciar față de inculpatul P. M. C., sunt necesare în continuare pentru înlăturarea stării de pericol concret pentru ordinea publică (art. 207 alin. 4 C.pr.pen. ).
Referitor la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului P. C., se menționează că, deși nu se confundă cu pericolul social al faptelor bănuit comise, această formă de pericol nu poate fi analizată și apreciată distinct de pericolul social – abstract dar, mai ales, concret – al faptelor penale imputate. În opinia judecătorului, între cele două forme de pericol, există o strânsă legătură, astfel că mijloacele de probă ce dovedesc presupusa activitate infracțională reliefează și pericolul pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din particularitățile cauzei de față și anume:
- existența unor probe din care rezultă suspiciunea rezonabilă că faptele reținute în sarcina inculpaților, de ultraj și conducere a unui vehicul fără permis de conducere, fapte care prezintă o gravitate sporită, mai ales prin prisma modului de operare reținut in cauză;
- urmările faptelor pentru care există motive plauzibile de a se bănui că au fost comise, respectiv, producerea unui prejudiciu persoanelor vătămate, sentimentul de insecuritate socială pe care îl generează în rândul membrilor societății faptele de genul celor imputate inculpaților, îndreptățesc la a reține că persoanele asupra cărora planează bănuiala rezonabilă că au participat, în calitate de autori, la comiterea unor astfel de fapte, prezintă un pericol real și concret pentru ordinea publică.
Chiar dacă inculpații beneficiază de prezumția de nevinovăție pentru săvârșirea acestor fapte, judecătorul de camera preliminara nu poate să nu observe că față de modalitatea de săvârșire a faptelor, a modului în care acestia au acționat, se poate forma presupunerea mai mult decât rezonabilă ca exista riscul ca, fără a se menține măsurile preventive dispuse în cauză, acestia să săvârșească și alte asemenea fapte.
În ceea ce privește datele legate de persoana inculpaților, s-a reținut că inculpatul P. C. a fost sancționat administrativ pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prev.de art. 180 alin.2 C.penal din 1968.
Antecedentele inculpatului denotă că acesta are o fire violentă, înțelegând să gestioneze situațiile prin folosirea forței fizice; totodată, se mai reține că inculpatul P. M. C. este recidivist, din fișa de cazier reieșind că acesta a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, prin sentința penală nr. 528/05.10.2007 a Tribunalului P., definitivă prin decizia penală nr.770/ 04.03.2008 a înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru săvârșirea a 2 infracțiuni de tentativă la infracțiunea de omor calificat și 1a infracțiune de încăierare.
Având în vedere comiterea acestor infracțiuni contra vieții de către inculpatul P. M. C., s-a constatat că săvârșirea infracțiunilor din prezenta cauză nu reprezintă o conduită izolată.
Pentru înlăturarea pericolului concret pentru ordinea publică, autoritățile judiciare trebuie să aibă o reacție fermă și să ia, în mod prompt, măsurile corespunzătoare pentru scoaterea din mediul social a indivizilor care comit fapte de genul celor imputate inculpaților din prezenta cauză, deoarece numai în această modalitate se realizează o apărare reală a ordinii publice.
Lăsarea în libertate a inculpatului P. C. ar genera un sentiment acut de insecuritate în comunitate și ar induce percepția, periculoasă pentru statul de drept, că în fața unor conduite de genul celor avute de inculpați, autoritățile statului nu au o reacție fermă, menită să înlăture riscul de reiterare a unor conduite asemănătoare (reiterare care poate veni fie din partea inculpaților din prezentul dosar fie din partea altor persoane care ar considera că pot acționa într-o manieră asemănătoare, fără ca statul, prin instituțiile abilitate, să reacționeze proporțional cu gravitatea încălcărilor produse). De asemenea, persoanele implicate și, în general, cetățenii comunității în care au fost comise faptele din prezentul dosar, s-ar vedea lipsiți de protecția pe care autoritățile unui stat democratic trebuie să le-o asigure.
În considerarea aspectelor prezentate, judecătorul de fond a reținut că este îndeplinită și cea de a doua condiție cumulativă cerută de textul art. 223 alin. 2 C.pr.pen.
În aprecierea măsurii ce se va dispune, judecătorul a avut în vedere și numărul în creștere al acestor fapte, trebuind să existe o reacție promptă și fermă din partea autorităților pentru a restabili orice sentiment de insecuritate ce ar putea interveni în rândul cetățenilor prin comiterea de infracțiuni de acest gen.
Judecătorul a considerat că luarea unei alte măsuri preventive neprivative de libertate față de inculpatul P. C., nu poate fi compatibilă cu gradul de pericol social al inculpatului și a faptelor acestuia, acesta prezentând un pericol concret pentru ceilalți membri ai societății, lăsarea lui în libertate nefiind bine venită la acest moment.
Astfel in doctrina s-a statuat ca pentru acordarea măsurii preventive a controlului judiciar, instanța are prerogativa de a analiza atât îndeplinirea condițiilor formale precum si a condițiilor de fond in acest context analizând de o parte subzistenta temeiurilor care au determinat luarea fata de inculpat a măsurii arestării preventiv cat si in ce măsura buna desfășurare a procesului penal este împiedicata de punerea in libertate sub control judiciar a inculpatului.
Nu exista dubiu in a aprecia ca orice dispoziție legala este necesar a fi interpretata, nu numai in litera ci si in spiritul legii si poate tocmai de aceea pentru a permite organului judiciar sa analizeze cu obiectivitate orice situație ivita legiuitorul a transpus o argumentație juridica fără echivoc in Decizia in interesul legii nr. 17/2011, care isi găsește aplicabilitatea si in actualul context al modificărilor legislative. Raliindu-se acestor dispoziții in materie a admis ca măsura controlului judiciar nu reprezintă un drept al inculpatului ce se naște odată cu privarea sa de libertate, fiind o facultate a instanței, care va aprecia asupra oportunității indiferent de temeiul pentru care s-a dispus arestarea preventiva.
Altfel spus instanța este datoare sa verifice si in acord cu dispozițiile CEDO art. 5 paragraful 3 din Convenția EDO daca acordarea controlului judiciar in cursul procedurii judiciare ar putea fi subsumata unor garanții procesuale care sa asigure desfășurarea in bune condiții a procesului penal.
Așadar pentru a reflecta asupra subzistentei temeiurilor ce au fost avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive instanței este datoare a se apleca si asupra analizei circumstanțelor personale ale inculpatului fata de care va aprecia daca acesta poate fi in continuare cercetat in stare de arest preventiv sau in stare de libertate fără a se impieta asupra bunei desfășurări a procesului penal.
Fiind audiat, inculpatul a invederat instanței ca a înțeles sa formuleze acesta cerere, printre altele, deoarece părinții săi sunt bolnavi.
Plecând de la sediul materiei respectiv de la art. 211 C.proc.pen si decelând prin prisma interpretării logico-juridice aceste dispoziții instanța a reținut ca, in analiza pe fond a cererii nu va fi avut in vedere pericolul social al infracțiunii, ci pericolul social concret pe care astăzi il mai reprezintă sau nu inculpatul luând in calcul in același context si momentul de la care s-a dispus arestarea preventiva.
Pentru a se justifica o detenție provizorie este necesar ca pericolul social concret sa nu se fi estompat in timp astfel încât, persistenta unei stări privative de libertate sa fie de natura a periclita situația inculpatului, or, raportat la împrejurările obiective si la modalitatea in care inculpatul a acționat judecătorul de camera preliminara va retine ca pericolul social concret analizat cu ocazia luării măsurii subzista in continuare.
Raportat la situația familiala invocata de către inculpat instanta nu poate nega dreptul pe care orice persoana il are de a fi alaturi de parinti, in special cand acestia din urma sufera de diverse afectiuni, insa, cu toate acestea, instanta va retine ca situatia parintilor inculpatului nu este una speciala de natura a reclama aplicabilitatea dispozitiilor art 211 C.p.p astfel ca argumentatia inculpatului este net inferioara exigentelor impuse de institutia controlului judiciar cu atat mai mult cu cat acesta situatie a fost analizata si apreciata si la momentul la care s-a dispus arestarea preventiva.
Asadar, prin raportare la modul si mijloacele de savarsire a infractiunilor la natura si circumstantele personale ale inculpatului analizate in context actual potrivit aceleiasi Decizii in interesul legii nr. 17/2011, instanta a apreciat că temeiurile care au impus arestarea preventivă subzista in continuare, raportat la probele administrate pana in prezent existand presupunerea rezonabila ca inculpatul este autorul infractiunilor retinute in sarcina sa, nefiind incalcat principul prezumtiei de nevinovatie.
Potrivit arieratelor expuse s-a constatat ca cercetarea in libertate a inculpatului ar fi de natura a impieta asupra bunei desfășurari a procesului penal, neputand sa fie subestimat nici aspectul ca de la momentul la care a intervenit arestarea preventiva si pana la momentul promovarii cererii, intervalul de timp scurs este unul rezonabil starea de insecuritate si sentimentul iminent de nesiguranta nefiind inca estompat.
Astfel, pentru acordarea controlului judiciar trebuie sa fie reținute nu numai aspectele referitoare la natura faptei, ci trebuie cercetate toate consecințele apte a conduce la concluzia ca . exista sau nu temeiuri de natura a deroga de la regula judecării in stare de libertate, in cauza, fata de considerentele expuse instanța apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile de oportunitate, astfel incat urmeaza a respinge ca neintemeiata cererea inculpatului de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura controlului judiciar.
În ceea ce privește luarea unei măsuri preventive mai putin restrictive, respectiv arestul la domiciliu, față de inculpatul P. C., judecătorul a considerat de asemenea că luarea unei astfel de măsuri, nu este oportună în cauză la acest moment și nu constituie o garanție suficientă pentru protejarea societății, având în vedere și intervalul de timp foarte scurt care s-a scurs de la momentul arestării preventive și până în prezent.
În consecință, judecătorul, în temeiul disp. art.207 alin.4, art.223 alin.2 C.pr.pen. a constatat legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive față de inculpatul P. C., și a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a formulat contestație inculpatul P. C., precizând că înțelege să conteste menținerea măsurii arestării preventive.
A arătat că în raport cu probatoriul administrat și pentru o bună desfășurarea procesului penal apreciază că măsura controlului judiciar ar fi oportună, legalitatea măsurii există întrucât a recunoscut fapta comisă, și a achitat prejudiciul in cauză pentru două părți vătămate, de asemenea solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale acestuia, se află la prima abatere de acest gen.
A mai arătat inculpatul că, a recunoscut că a greșit și și-a manifestat poziția de a acoperi prejudiciul, părțile vătămate sunt organele de poliție astfel că nu se poate vorbi de o împietare a bunei desfășurări a cercetării judecătorești prin influențarea acestora.
Judecătorul de cameră preliminară, examinând contestația formulată prin prisma susținerilor contestatorului inculpat, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și a dispozițiilor legale incidente, constată că aceasta este nefondată, urmând să o respingă pentru următoarele considerente:
Prin Rechizitoriul nr._/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților:
- P. C., fiul lui M. C. și M., născut la data de 02.10.1979 în mun.Ploiești, jud.P., domiciliat în mun. Ploiești, ., jud. P., CNP_, reținându-se în sarcina acestuia săvârșirea, în concurs real, a infracțiunilor de ultraj, prevăzută de art.257 alin.1 și 4 Cod penal raportat la art.193 alin.2 C.penal (persoană vătămată A. C. Ș.) și conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art.335 alin.1 din Codul penal, ambele cu aplicarea art.38 alin.1 din Codul penal;
- P. M. C., fiul lui G. și Z., născut la data de 24.07.1956 în mun.Ploiești, jud. P., domiciliat în mun. Ploiești, ., jud.P., CNP_, reținându-se în sarcina acestuia săvârșirea a 2 infracțiuni de ultraj, prev. de art.257 alin.1 și 4 Cod penal raportat la art.206 alin.1 C.penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 C.penal (persoană vătămată A. C. Ș.), și prev. de art.257 alin.1 și 4 Cod penal raportat la art.206 alin.1 C.penal, cu aplicarea art. 41 alin.1 C.penal (persoană vătămată I. R. M.), ambele cu aplicarea art.38 alin.1 din Codul penal.
Prin încheierea nr. 79 pronunțată în dosarul nr._/281/2014 din data de 02.11.2014 s-a dispus luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul P. C., pe o durată de 30 de zile, de la 02.11.2014 la 01.12.2014 inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 137/DL/2014.
În fapt s-a reținut că, la data de 01.11.2014, în jurul orei 10.40, inculpatul P. C., a condus autoturismul Skoda F., cu nr. de înmatriculare_, în mun. Ploiești, pe ., Taninului, fără a poseda permis de conducere și nu a oprit la semnalele organelor de poliție.
Ulterior, după ce a fost prins de organele de politie pe timpul procedurii de imobilizare, inculpatul P. C. a exercitat acte de violență fizică (lovituri cu capul și cotul) asupra agentului de poliție A. C.-Ș., căruia i-a cauzat vătămări ce necesită 3-4 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare. La data de 01.11.2014, organele de poliție din cadrul I.P.J. P. – Poliția Municipiului Ploiești – Biroul Rutier se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe . în două echipe operative echipa formată din a.s.p. I. D. și a.s.a.p. G. M. acționa cu aparatul radar, iar echipa formată din a.s.a.p. A. C. Ș., a.p.p. R. I. M. și a.s.a.p. C. A.-V. acționa pentru oprirea autoturismelor care circulau cu viteză peste limita legală.
Din verificările efectuate, a reieșit că inculpatul P. C. nu figurează în baza de date ca fiind posesor al permisului de conducere.
Întradevăr când constată că au încetat temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive și nu există temeiuri noi care să o justifice ori în cazul în care au apărut împrejurări noi din care rezultă nelegalitatea măsurii preventive, judecătorul de cameră preliminară dispune prin încheiere revocarea acesteia și punerea în libertate a inculpatului, dacă nu este arestat în altă cauză.
În cauza de față se constată, în acord cu judecătorul Judecătoriei, faptul că temeiurile avute în vedere la menținerea măsurii arestării preventive sunt aceleași ca și cele avute în vedere la luarea măsurii preventive a arestării, respectiv starea de pericol care în mod corect a fost evaluată atât prin prisma criteriilor expres prevăzute de legiuitor în textul legal, judecătorul dar mai ales prin modalitatea de comitere a faptei la care a fost expus și un minor aflat în autoturismul condus de inculpat fără a avea permis de conducere.
În privința circumstanțelor ce țin de persoana inculpatului, se observă că acesta nu se află la prima abatere de la normele legale, tocmai de aceea timpul scurs de la momentul luării măsurii arestării preventive și până la acest moment în care s-a declanșat procedura de cameră preliminară nu este unul nerezonabil prin raportare și la scopul pentru care se dispune o măsură preventivă.
La acest moment procesual tribunalul constată că arestul preventiv este singura măsură aptă să satisfacă interesul bunei desfășurări a procedurii camerei preliminare, inculpatul neprezentând suficiente garanții personale pentru punerea în libertate, iar durata arestului preventiv până în prezent, de aproximativ o lună de zile nu este nerezonabilă.
De asemenea împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, pe parcursul cercetărilor a recunoscut savarsirea faptei de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere sau că a achitat prejudiciul nu conduce la concluzia schimbării temeiurilor ce au fost avute in vedere la luarea masurii arstarii preventive și nici la diminuarea pericolului social al faptei, aspectele putând fi valorificate la o eventuală individualizare a pedepsei.
Față de aceste considerente, tribunalul urmează să respingă ca nefondată contestația formulată de inculpatul P. C., care va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în temeiul art. 275 alin. 2 c.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația formulată de inculpatul P. C., fiul lui M. C. și M., născut la data de 02.10.1979 în mun.Ploiești, jud.P., domiciliat în mun. Ploiești, ., jud. P., CNP_, aflat în prezent în Centrul de reținere și arest preventiv din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție P., împotriva încheierii pronunțată de Judecătoria Ploiești la data de 10.04.2015 în dosarul penal nr._ 14.
În baza art. 275 alin. 2 C.p.p., obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în cuantum de 50 de lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi, 22.04.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. V. I. G.
Tehnored. M.V.
4 ex./ 23.04.2015
j.f. B. I.
d.f._ 14 Judecătoria Ploiești
Operator de date cu caracter personal nr.4058
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 170/2015.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 226/2015.... → |
|---|
