Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Hotărâre din 20-12-2012, Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 20-12-2012
ROMANIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECTIA PENALA
DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.
R E C U R S
Ședința publică de la 20 decembrie 2012
Tribunalul compus din:
Președinte: E. E.
Judecător: T. I.
Judecător: M. V.
Grefier: M. A. M.
/========/
Ministerul Public-P. de pe lângă Tribunalul Teleorman a fost reprezentat prin procuror P. L..
Pe rol fiind soluționarea recursului penal declarat de P. de pe lîngă J. Roșiorii de V., împotriva încheierii penale nr. 260 pronunțată la data de 18 decembrie 2012 de J. Roșiorii de V..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata inculpată C. G., personal, aflată în stare de arest și asistată avocat ales A. M..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
S-a procedat la ascultarea intimatei inculpate, în prezența apărătorului ales, a cărei declarație a fost consemnată și atașată la dosar.
Tribunalul avînd în vedere actele aflate la dosar, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvîntul pe fond:
Procurorul, avînd cuvîntul, apreciază că încheierea pronunțată de instanța de fond este nelegală și netemeinică deoarece constatînd că subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, a reținut în mod greșit că buna desfășurare a procesului penal nu este împiedicată de punerea în libertate a inculpatei.
Consideră că în cauză în temeiul prev. de art.148 lit.f C.p.p. care a determinat arestarea inculpatei, impune în continuare privarea de libertate . Așa cum s-a arătat la momentul arestării, pericolul pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatei rezultă atît din natura și gravitatea faptelor comise, urmările acestora, cît și modalitatea concretă de săvîrșire, rezonanța socială negativă produsă, cauza fiind intens mediatizată, dar și prin raportare la datele privind persoana inculpatei. Este vorba de infracțiuni privitoare la libertatea psihică și fizică a persoanei, integritatea corporală a acesteia, cu un grad ridicat de pericol social, apreciat nu numai prin raportare la limitele de pedeapsă, dar și prin prisma conduitei și atitudinii inculpatei din momentul săvîrșirii faptelor, aceasta dovedind o violență extremă în realizarea actelor ce intră în conținutul infracțiunilor reținute în sarcina sa.
Apărarea inculpatei, în sensul că nu are antecedente penale, că a avut o atitudine corespunzătoare înainte de a fi confruntată cu legea penală, că s-a bucurat de respect și apreciere la locul de muncă, nu subzistă față de atitudinea de care a dat dovadă în timpul săvîrșirii faptelor, atitudine de sfidare a legii, încercînd să își facă singură dreptate.
Nici apărarea inculpatei în sensul că faptele au fost săvîrșite sub imperiul provocării, nu este susținută de probatoriul administrat în cauză, dimpotrivă, sunt probe suficiente că inculpata a premeditat faptele.
De asemenea, nici motivele de ordin medical invocate de inculpată în sprijinul solicitării sale de liberare provizorie sub control judiciar nu se justifică, inculpata putînd beneficia de tratament medical și în regim de detenție.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, respingerea ca nefondată a cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpată.
Avocat A. M., pentru intimata inculpată, avînd cuvîntul, apreciază că în prezent măsura arestării preventive nu este necesară și nici justificată, întrucît urmărirea penală a fost finalizată și nu există indicii noi care să justifice în continuare privarea de libertate a inculpatei și nu există indicii că inculpata ar săvîrși noi infracțiuni.
Anterior săvîrșirii faptei a lucrat într-o instituție bancară și a avut o conduită bună în societate.
Legea prevede că instanța are posibilitatea să impună inculpatei restricții, iar aceasta nu se va sustrage de la judecată.
Apreciază că lăsarea acesteia în stare de libertate nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, s-a finalizat urmărirea penală, instanța a fost sesizată și s-a fixat termen fond, astfel încît pericolul pentru ordinea publică s-a diminuat.
Să se aibă în vedere poziția sinceră de recunoaștere și regret a faptelor săvîrșite, faptul că nu are antecedente penale și a fost provocată și insultată de partea vătămată. Anterior suferea de depresie, ceea ce i-a creat o stare de tulburare puternic emoțională. Părțile s-au împăcat, iar partea vătămată nu mai are pretenții nici civile și nici pe latură penală și nici pe latură civilă.
La fila 216 din dosarul de urmărire penală se află declarația părții vătămate în care a recunoscut că a provocat-o pe inculpată.
La dosar mai există un raport de constatare medico-legală din care reiese că nu constituie sluțire, iar pe viitor nu va avea repercursiuni.
Avînd în vedere poziția sinceră, faptul că părțile s-au împăcat, apreciază că scopul preventiv educativ poate fi atins și cu inculpata în stare de libertate, astfel încît solicită respingerea recursului și menținerea încheierii instanței de fond ca legală și temeinică.
Intimata inculpată C. G., în ultimul cuvînt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
TRIBUNALUL:
Deliberînd constată următoarele:
Prin încheierea nr. 260 din 18 decembrie 2012,J. Roșiorii de V. a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata C. G..
A dispus punerea în libertate provizorie a inculpatei C. G., fiica lui I. și M., născută la 28.01.1985, în municipiul Roșiorii de V., județul Teleorman, CNP_, cetățenie română, studii superioare, ocupație casieră, domiciliată în ., ., fără antecedente penale, aflată în stare de arest la Arestul I.P.J. Teleorman, în temeiul art. 1608a alin. 2 Cod procedură penală de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 57/U.P. emis de Tribunalul Teleorman la data de 12 noiembrie 2012, în baza încheierii nr. 71 din 12 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman.
În baza art. 1608a alin. 3 Cod procedură penală a stabilit ca pe timpul liberării provizorii, inculpata să respecte următoarele obligații prev. de art. 1602 alin. 3 Cod procedură penală: a) să nu depășească limita teritorială a județului Teleorman, decât în condițiile stabilite de instanță; b) să se prezinte la organele de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemată; c) să se prezinte la Poliția Municipiului Roșiorii de V., organul desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de supraveghere întocmit de organele de poliție sau ori de câte ori este chemată; d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura; e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 1602 alin. 31 Cod procedură penală a impus inculpatei ca pe timpul liberării provizorii să respecte următoarele obligații: a) să nu se apropie de persoana vătămată Covete C. A., membrii familiei acesteia sau de persoana împreună cu care este cercetată în cauza de față, N. A. M. și să nu comunice direct sau indirect cu acestea; b) să nu se afle în locuința persoanei vătămate.
În baza art. 1602 alin. 32 Cod procedură penală a atras atenția inculpatei că în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor ce îi revin se va lua față de aceasta măsura arestării preventive.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr. 2444/P/2012 din 7 decembrie 2012, P. de pe lângă J. Roșiori de V. a dispus trimiterea în judecată a inculpatei C. G., pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal și vătămare corporală gravă, prev. de art. 189 alin. 1 și 2 tezele 4, 7 și 8 Cod penal, art. 182 alin. 1, alin. 2 teza 4 și alin. 3 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a și art. 75 alin. 1 lit. c Cod penal.
S-a stabilit primul termen de judecată la data de 30 ianuarie 2013.
Prin încheierea nr. 71 din 12 noiembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Teleorman s-a dispus arestarea preventivă a inculpatei C. G.. S-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive la primirea dosarului, în baza art. 160 raportat la art. 3001 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, prin încheierea din data de 07 decembrie 2012.
La data de 17 decembrie 2012, apărătorul ales al inculpatei a formulat cerere de liberare provizorie sub control judiciar, cerere însușită de inculpată în fața instanței.
În conformitate cu disp. art. 1602 și următ. Cod procedură penală instanța de judecată poate acorda la cerere liberarea provizorie sub control judiciar, în cursul judecății, dacă sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602 alin. 1 Cod procedură penală.
În speță, maximul special al pedepselor stabilite de lege pentru faptele reținute în sarcina inculpatei este de 15 ani închisoare, iar în cauză nu există date din care să rezulte necesitatea de a o împiedica pe inculpată să săvârșească alte infracțiuni sau că aceasta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea altor părți din proces, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă.
Sub acest aspect este de reținut declarația părții vătămate din data de 6 decembrie 2012 în sensul că s-a împăcat necondiționat cu inculpata, neavând nici o pretenție atât de natură penală cât și de natură civilă și că nu înțelege să se constituie parte civilă cu nici o sumă de bani.
Liberarea provizorie sub control judiciar se instituie pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin aspră, dar suficientă pentru a garanta o bună desfășurare a procesului penal sau a împiedica comiterea de alte fapte penale periculoase.
Se poate dispune liberarea provizorie atunci când instanța constată că deși temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, reține în același timp că nu mai este necesară privarea de libertate a inculpatei atâta vreme cât aceasta (raportat la circumstanțele sale personale și atitudinea în procesul penal) nu ar putea periclita înfăptuirea actului de justiție (în acest sens este și decizia RIL a ÎCCJ nr. 17/2011).
Este certă gravitatea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată inculpata, dar acesta nu este un criteriu singular care să fie avut în vedere la aprecierea temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Circumstanțele personale ale inculpatei, în concret: nu are antecedente penale, vârsta și pregătirea profesională, recunoașterea faptelor, asumarea responsabilității și conștientizarea gravității faptei comise, justifică oportunitatea lăsării sale în libertate sub control judiciar în acest stadiu al procesului (în acest sens și jurisprudența CEDO – cauza Neumaister contra Austriei).
La dosar nu sunt dovezi sau alte date din care să rezulte intenția inculpatei de a se sustrage judecății sau de a zădărnici aflarea adevărului ori că ar pregăti comiterea de noi infracțiuni.
În jurisprudența CEDO s-au dezvoltat câteva motive acceptabile pentru a se refuza liberarea sub control judiciar: riscul ca acuzatul să nu se mai prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni sau să tulbure ordinea publică (cauza Smirnova contra Rusiei, Stogmuler contra Austriei, Letellier contra Franței).
Astfel, instanța a reținut că impactul negativ asupra opiniei și ordinii publice al faptelor inculpatei s-a diminuat, aceasta fiind în stare de arest preventiv din data de 12 noiembrie 2012, urmărirea penală a fost încheiată, cauza fiind trimisă Judecătoriei Roșiori de V., iar manifestarea de clemență față de inculpată nu poate echivala cu un act de injustiție socială.
Pentru argumentele expuse, instanța a apreciat că deși subzistă temeiurile inițiale ale arestării preventive, cererea de liberarea provizorie sub control judiciar este întemeiată, urmând a fi admisă, prevenția fiind realizată prin impunerea unor obligații inculpatei.
S-a dispus, în baza art. 1608a alin. 3 Cod procedură penală, ca pe timpul liberării provizorii, inculpata să respecte următoarele obligații prev. de art. 1602 alin. 3 Cod procedură penală: a) să nu depășească limita teritorială a județului Teleorman, decât în condițiile stabilite de instanță; b) să se prezinte la organele de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemată; c) să se prezinte la Poliția Municipiului Roșiorii de V., organul desemnat cu supravegherea de instanță, conform programului de supraveghere întocmit de organele de poliție sau ori de câte ori este chemată; d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura; e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 1602 alin. 31 Cod procedură penală s-a dispus ca pe timpul liberării provizorii, inculpata să respecte următoarele obligații: a) să nu se apropie de persoana vătămată Covete C. A., membrii familiei acesteia sau de persoana împreună cu care este cercetată în cauza de față, N. A. M. și să nu comunice direct sau indirect cu acestea; b) să nu se afle în locuința persoanei vătămate.
În baza art. 1602 alin. 32 Cod procedură penală a atras atenția inculpatei că, în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor ce îi revin, se va lua față de aceasta măsura arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs P. de pe lângă J. Roșiorii de V. criticînd-o pentru nelegalitate și netemeinicie, apreciind că în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze prin raportare atît la elementele ce privesc faptele săvîrșite de inculpată dar și la datele care circumstanțiază persoana acesteia precum și funcție de aptitudinea liberării provizorii de a asigura realizarea efectivă a scopului măsurilor preventive nu se impunea admiterea unei asemenea cereri.
Analizînd recursul atît sub aspectul motivelor invocate cît și din oficiu potrivit disp. art. 3856 alin. 3 C.p.p., tribunalul apreciază ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 160/2 C.p.p., liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvîrșite din culpă precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Totodată liberarea provizorie nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvîrșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Cum în cauză maximul special al pedepselor pentru faptele reținute în sarcina inculpatei este de 15 ani și nu există date din care rezultă necesitatea de a o împiedica pe inculpată să săvîrșească alte infracțiuni sau că aceasta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului în mod corect instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ prevederile textului de lege sus menționat.
De asemenea, apreciază tribunalul că în mod corect instanța de fond a avut în vedere aspectul că privarea de libertate a inculpatei nu mai este necesară atîta vreme cît nu ar putea periclita înfăptuirea actului de justiție.
Este certă gravitatea faptelor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei, însă analiza cererii de liberare provizorie sub control judiciar se realizează ținînd cont și de circumstanțele personale ale inculpatei și de asemenea de aspecte care privesc riscul ca acuzatul să nu se mai prezinte la proces sau posibilitatea ca în cazul eliberării să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni, sau să tulbure ordina publică.
Cum în cauza de față circumstanțele personale ale inculpatei sunt favorabile admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar și nu există probe că inculpata nu s-ar prezenta la proces ori ar tulbura ordinea publică sau ar împiedica desfășurarea procesului penal, în mod corect instanța de fond a dispus punerea în libertate provizorie a inculpatei C. G..
Pentru considerentele expuse, tribunalul urmează ca în temeiul art. 38515 C.p.p. pct.1 lit. b C.p.p.să respingă ca nefundat recursul declarat de P. de pe lî’ngă J. Roșiorii de V., împotriva încheierii nr. 260 din 18 decembrie 2012 pronunțată de J. Roșiorii de V..
Cheltuielile judiciare avansat de stat rămîn în sarcina acestuia, potrivit disp. art. 192 alin. 3 C.p.p.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lîngă J. Roșiorii de V. împotriva încheierii nr.260 din 18 decembrie 2012 pronunțată de J. Roșiorii de V..
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămîn în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 decembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
E.E. T.I. M.V. M.A.M.
Red./E.E./21.12.2012
Th.Dact./MAM/2 ex
| ← Tulburarea de posesie. Art. 220 C.p.. Decizia nr. 2/2013.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
