Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 185/2012. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 185/2012 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 15-11-2012
ROMÂNIA
T. T.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.185
RECURS
Ședința publică din data de 15 noiembrie 2012
T. compus din :
PREȘEDINTE: T. I.
JUDECĂTOR: R. G.
JUDECĂTOR: D. L.
GREFIER: P. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă T. T. - a fost reprezentat prin procuror P. L..
Pe rol, soluționarea recursului penal declarat de recurentul-inculpat-parte vătămată B. A.-D., împotriva sentinței penale nr. 90 din 02 mai 2012 pronunțată de Judecătoria T. M., județul T..
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 06 noiembrie 2012, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată – parte integrantă din prezenta – când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea asupra cauzei la 15 noiembrie 2012, dată la care a pronunțat prezenta decizie penală.
TRIBUNALUL :
Prin sentința penală nr. 90 din 2 mai 2012 pronunțată de Judecătoria T. M. s-a dispus în baza art. 181 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 3201 C.pr.pen. prin schimbarea încadrării juridice în sensul înlăturării disp. art. 73 lit. b C.pen., condamnarea inculpatului B. A. D., fiul lui M. C. și A., născut la data de 14.08.1989, în mun. T. M., jud. T., domiciliat în mun. T. M., .. C 4, ., jud. T., CNP_, posesor C.I. . nr._, de cetățenie română, necăsătorit, situația militară nesatisfăcută, fără antecedente penale, student anul III la Universitatea S.-Haret București, la pedeapsa de 6 luni închisoare, cu executare în regim de detenție pentru fapta de vătămare corporală săvârșită în dauna părții civile N. C. A..
În baza art.71 cod penal s-au interzis inculpatului B. A. D. exercițiul drepturilor prev. de art.64 litera "a" teza a II-a (dreptul de a fi ales) și litera "b" cod penal, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h C.p.pen., s-a încetat procesul penal, prin împăcarea părților, privind pe inculpatul- parte vătămată B. A. D. și partea vătămată - inculpat N. L. C., fiul lui C. și V., născut la data de 20.05.1982, în mun. T. M., jud. T., domiciliat în ., cetățenia română, studii superioare, fără ocupație și loc de muncă, căsătorit, situația militară nesatisfăcută, fără antecedente penale, posesor C.I. . nr._, CNP_, pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin.2 C.pen. cu aplic. art. 73 lit. b. C.pen.și art. 75 lit. a și c C.pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h C.p.pen., s-a încetat procesul penal, prin împăcarea părților, privind pe inculpatul- parte vătămată N. L. C. și partea vătămată- inculpat B. A. D. pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin.2 C.pen. cu aplic. art. 73 lit. b. C.pen..
În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h C.p.pen., s-a încetat procesul penal, prin împăcarea părților, privind pe inculpatul D. D. A., fiul lui A. și C., născut la data de 10.11.1991, în mun. T. M., jud. T., domiciliat în mun. T. M., .. B, ., cetățenia română, 10 clase, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, situația militară nesatisfăcută, fără antecedente penale, posesor C.I. . nr._, CNP_, și partea vătămată N. L. C. pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin.2 C.pen. cu aplic. art. 75 lit. a C.pen. și art. 99 și urm. C.pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h C.p.pen., s-a încetat procesul penal, prin împăcarea părților, privind pe inculpatul Ț. M. M., fiul lui N. și M.-D., născut la data de 08.11.1992, în mun. T. M., jud. T., domiciliat în mun. T. M., ..A.I., ., cetățenia română, 12 clase, necăsătorit, situația militară nesatisfăcută, fără antecedente penale, posesor C.I. . nr._, CNP_, și partea vătămată N. L. C. pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin.2 C.pen. cu aplic. art. 75 lit. a C.pen. și art. 99 și urm. C.pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h C.p.pen., s-a încetat procesul penal, prin împăcarea părților, privind pe inculpatul T. B. M., fiul lui F. și E., născut la data de 15.03.1991, în mun. T. M., jud. T., domiciliat în mun. T. M., .. 4 A, jud. T., cetățenia română, necăsătorit, situația militară nesatisfăcută, fără antecedente penale, CNP_, și partea vătămată N. L. C. pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin.2 C.pen. cu aplic. art. 75 lit. a C.pen. și art. 99 și urm. C.pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h C.p.pen., s-a încetat procesul penal, prin împăcarea părților, privind pe inculpatul C. A. M., fiul lui G. și T., născut la data de 14.04.1991, în mun. T. M., jud. T., domiciliat în T. M., .. C 4, ., jud. T., CNP_, posesor C.I. . nr._, de cetățenie română, necăsătorit, situația militară nesatisfăcută, fără antecedente penale, student Universitatea Politehnică București, și partea vătămată N. L. C. pentru infracțiunea prev. de art. 180 alin.2 C.pen. cu aplic. art. 75 lit. a C.pen. și art. 99 și urm. C.pen.
În baza art.14 Cod pr.pen. rap. la art 998 cod civil s-a obligat inculpatul B. A. D. să plătească părții civile N. C. A., suma de 50.000 lei reprezentând daune materiale și 100.000 lei reprezentând daune morale.
S-a obligat inculpatul B. A. D. la suma de 1051,80 lei despăgubiri civile către S. Județean de Ambulanță T. și la 185 lei despăgubiri civile către S. M. T. M., plus dobânda legală începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă a debitului.
S-a obligat inculpatul B. A. D. la suma de 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
S-a obligat inculpatul-parte vătămată N. L. C. la suma de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, inculpatul minor D. D. A., în solidar și cu partea responsabilă civilmente D. A., la suma de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat precum și inculpații minori Ț. M. M., T. B. M. și C. A. M., în solidar și cu părțile responsabile civilmente B. M. D., T. F. și C. G. la câte 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Din cheltuielile judiciare în sumă totală de 1500 lei, suma de 900 lei reprezintă onorariu avocat oficiu pentru avocat P. C., în faza de judecată pentru inculpații minori Ț. M. M., T. B. M. și C. A. M., și va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria T. M. cu nr.461/P/2011 au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații:
- B. A. D., pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală prev. și ped. de art. 181 C.pen. cu aplic. art. 73 lit. b C.pen. în dauna părții vătămate N. C. A. și pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 73 lit. b C.pen. și art. 75 lit.a C.pen și art. 33 lit. a C.pen. în dauna părții vătămate N. L. C.
- D. D.-A., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 75 lit. a C.pen. și art. 99 și urm. C.pen. în dauna părții vătămate N. L. C.
-Ț. M. M., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 75 lit. a C.pen. și art. 99 și urm. C.pen. în dauna părții vătămate N. L. C.
-T. B. M. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 75 lit. a C.pen. și art. 99 și urm. C.pen. în dauna părții vătămate N. L. C.
- C. A. M., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. art. 75 lit. a C.pen. și art. 99 și urm. C.pen. în dauna părții vătămate N. L. C.
- N. L. C., pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C.pen. cu aplic. art. 73 lit. b C.pen. în dauna părții vătămate B. A. D..
Situația de fapt reținută prin rechizitoriu este următoarea:
Inculpatul - parte vătămată B. A.-D. și inculpații D. D.-A., Ț. M.-M., C. A.-M., T. B.-M. și Lițeanu D.-I. sunt prieteni și în seara zilei de 07.03.2009 au participat la petrecerea de majorat a martorului J. C. I., organizată la restaurantul Casa Armatei din mun. T. M..
Tot în aceeași seară, partea civilă N. C.-A. s-a deplasat cu autoturismul propriu la o discotecă din mun. Caracal, jud. O., fiind însoțit de partea vătămată-inculpat N. L.-C. (fratele) și de martorii C. V., R. S.-A. și Saftere S., prietenii lor.
În jurul orei 02,00 noaptea, la întoarcerea, spre mun. T. M., martorul Saftere S. a fost contactat telefonic de către inculpatul C. A.-M., care l-a invitat să vină, împreună cu prietenii săi, la restaurantul Casa Armatei din Mun. T. M., unde se sărbătorea majoratul prietenului lor, martorul J. C. I..
Martorul Saftere S. a acceptat invitația, și însoțit de partea vătămată-inculpat N. L.-C., de partea civilă N. C.-A. (frați) și de martorii C. V. și R. S.-A. au venit la local, unde, la început, s-au comportat civilizat și nu au dat dovadă de un comportament neadecvat. Chiar martorul J. C. I., persoana sărbătorită, i-a invitat la un suc.
În timpul petrecerii, până la sosirea fraților N. și a prietenilor acestora, între B. A. D. și un alt tânăr participant la petrecere, D. M., a avut loc un conflict, în cadrul căruia primul l-a lovit pe cel de-al doilea cu palmele peste față, după care D. M. a plecat acasă.
S-a mai reținut de organul de urmărire penală că, în timpul petrecerii, în timp ce dansau, partea civilă N. C. A. l-a ars, din greșeală, cu țigara pe obraz, pe inculpatul - parte vătămată B. A.-D.. Urmare acestui fapt, între cei doi a pornit o ceartă, care a continuat în afara localului, inculpatul - parte vătămată B. A.-D. reproșându-i părții civile N. C. A. faptul că și-a stins țigara pe fața sa. În această împrejurare cei doi nu s-au lovit, discutând doar în contradictoriu.
Petrecerea a mai durat aproximativ 20-30 de minute, după care s-a încheiat, finalul acesteia fiind anunțat și la stația de amplificare care asigura sonorizarea.
În jurul orei 03,00, în timp ce o parte din tineri părăseau localul, iar martorii C. V. și R. S.-A. se aflau afară pe trotuar în fața restaurantului și îl așteptau pe prietenul lor, Saftere S., a venit la ei inculpatul - parte vătămată B. A.-D., care era în starea de ebrietate, și fără motiv, l-a lovit, mai întâi, cu piciorul pe R. S.-A., trântindu-l la pământ. Martorul C. V. a intervenit în ajutorul martorului R. S.-A., încercând să-l ridice de la sol, moment în care a fost lovit și el de inculpatul - parte vătămată B. A.-D. cu palmele peste față și cu picioarele peste corp. De teamă, martorul C. V. a fugit în direcția parcului municipal, fiind urmărit de inculpatul - parte vătămată B. A.-D. și prietenii săi, care nu au reușit să-l ajungă și s-au întors în fața localului.
Martorul C. V., scăpat prin fugă de urmăritorii săi, a sunat pe telefonul mobil pe inculpatul-parte vătămată N. L.-C. și i-a spus că fratele său, partea civilă N. C. A. este în fața localului, și este posibil să fie bătut de B. A.-D. și de prietenii acestuia.
Alarmat de acest apel telefonic, inculpatul - parte vătămată N. L. C. a ieșit din restaurant și a mers către inculpatul - parte vătămată B. A.-D., întrebându-l ce se întâmplase, împrejurare în care a fost lovit de inculpatul - parte vătămată B. A.-D. cu pumnii în zona feței. Cum între timp de ei s-a apropiat partea civilă N. C.-A., inculpatul - parte vătămată B. A.-D. l-a lovit și pe acesta, puternic, cu pumnul în zona feței.
Pe acest fond au intervenit și inculpații D. D.-A., Ț. M.-M., C. A.-M., T. B.-M., care, după ce i-au înconjurat pe frații N., au început să-i aplice lovituri cu pumnii și picioarele părții vătămate- inculpat N. L.-C.. Acesta a încercat să se apere de lovituri și și-a acoperit fața cu mâinile, retrăgându-se spre o mașină parcată pe stradă și sprijinindu-se de aceasta. În împrejurarea de mai sus, partea vătămată- inculpat N. L.-C. a lovit cu pumnul în zona feței atât pe inculpatul - parte vătămată B. A.-D. cât și pe inculpatul minor D. D. A., fiind la rându-i lovit de inculpații D. D.-A., Ț. M.-M., C. A.-M., T. B.-M. .
Tot în acel context, inculpatul - parte vătămată B. A.-D., s-a îndreptat către partea civilă N. C. A., ce se afla pe trotuarul din fața restaurantului, și pe neașteptate, l-a împins și l-a trântit la pământ, apoi l-a lovit de mai multe ori cu piciorul în zona feței și capului, până când acesta și-a pierdut cunoștința.
Fiind anunțată de către administratorul localului că afară, în fața localului, este scandal și că mai mulți tineri se lovesc, martora J. D. a mers în afara localului unde a văzut mai mulți tineri care se loveau, din cercetări rezultând că aceștia erau inculpații D. D.-A., Ț. M.-M., C. A.-M., T. B.-M. care continuau să-l lovească pe partea vătămată- inculpat N. L.-C.. La intervenția ei inculpații au încetat cu loviturile.
Potrivit declarației martorei J. D. partea vătămată N. L. C. se afla căzut la sol, în poziția ghemuit, cu sânge pe fața, cu mâinile la cap și în stare de șoc.
Martora a fost cea care a chemat pe soțul său, martorul J. Iulică iar acesta a văzut căzut jos și în stare mult mai gravă, pe partea civilă N. C. A., care se afla în stare de inconștiență, cu mult sânge sub cap.
La fața locului au ajuns organele de poliție și un echipaj al serviciului de ambulanță.
La sosirea organelor de poliție, inculpații B. A.-D., D. D.-A., Ț. M.-M., C. A.-M., T. B.-M. au plecat de la locul săvârșirii faptelor.
Partea civilă N. C. A. a fost preluat de echipajul de pe salvare și transportat la S. M. T. M.. În ambulanță, alături de fratele său, s-a urcat și partea vătămată- inculpat N. L.-C..
Prima instanță a constatat că, pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 C.pen., toate părțile s-au împăcat, așa încât în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. h C.p.pen., s-a dispus încetarea procesului penal privind pe inculpatul - parte vătămată B. A. D. și partea vătămată- inculpat N. L. C., pe inculpatul - parte vătămată N. L. C. și partea vătămată- inculpat B. A. D., pe inculpatul D. D. A. și partea vătămată N. L. C., privind pe inculpatul Ț. M. M. și partea vătămată N. L. C., privind pe inculpatul T. B. M., și partea vătămată N. L. C., pe inculpatul C. A. M., și partea vătămată N. L. C..
Totodată, s-a reținut că, din probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv plângerile și declarațiile părților vătămate, procesul-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare, procesele-verbale încheiate cu ocazia cercetărilor efectuate în cauză,certificatele medico-legale și rapoartele de expertiză medico-legale, planșe fotografice; fișele de cazier judiciar, declarațiile inculpaților și declarațiile martorilor J. D., J. Iulică, C. V. - F., Saftere S., V. M., R. S. - A., D. R. – F., J. C. – I., G. G. – Angel, N. C. – I., T. B. – D., M. C. – N., V. D. – C., Bîjă C. – D., N. V. – F., N. V., M. D. – D. și P. I., probe însușite în totalitate de către inculpatul B. A. D. care a recunoscut prin declarație autentică, fapta pentru care a fost trimis în judecată, iar ceilalți inculpați nu au combătut situația de fapt reținută și au ajuns la împăcare pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 C.pen., a rezultat că situația de fapt expusă în rechizitoriu este corect stabilită iar la dosar sunt suficiente date cu privire la persoana inculpatului B. D. A. pentru a permite stabilirea unei pedepse.
Așa fiind, prima instanță a admis cererea inculpatului B. D. A. pentru aplicarea procedurii recunoașterii vinovăției prevăzută de art.320 ind.1 cod procedură penală, urmând să dispună condamnarea acestuia prin reducerea limitelor pedepsei cu câte 1/3.
Fapta inculpatului B. D. A., comisă în împrejurările descrise mai sus, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, respectiv art. 181 alin. 1C.pen.. Cât privește circumstanța atenuantă a provocării dată de procuror la încadrarea juridică a faptei prin rechizitoriu, instanța, față de probatoriul aflat la dosar dar și din situația de fapt expusă î actul de sesizare a apreciat că această circumstanță de atenuare a pedepsei nu operează, așa încât a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei, prin înlăturarea prevederilor art. 73 litera b C. pen., pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 73 lit. b din Codul penal, constituie circumstanță atenuantă săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă.
Rezultă că pentru reținerea scuzei provocării trebuie îndeplinite mai multe condiții, respectiv infracțiunea să fi fost săvârșită sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, stare care să fi avut drept cauză o provocare din partea persoanei vătămate.
Actul provocator, în oricare din modalitățile sale, trebuie să fi fost de așa natură încât să fi trezit, în persoana împotriva căreia a fost îndreptat, o intensă reacție psihică, o stare de tulburare puternică, sufletească sau o puternică emoție.
Pentru existența circumstanței atenuante prevăzute de art. 73 lit. b din Codul penal, este necesar să existe o legătură de la cauză la efect între actul provocator și tulburarea psihică sau emoția sub stăpânirea căreia s-a săvârșit infracțiunea.
Reglementarea, prin lege, a circumstanței atenuate a provocării are la bază ideea că acțiunea ilicită a provocatorului constituie cauza infracțiunii săvârșite și că infractorul nu ar fi comis fapta fără existența acțiunii provocatoare.
S-a arătat că, în condițiile în care judecata s-a desfășurat după procedura simplificată, reținându-se din probele administrate în timpul urmăririi penale aceeași situație de fapt reținută prin rechizitoriu și însușită de inculpat, susținerea părții civile cu privire la inexistența faptei acesteia de a atinge, din greșeală, pe inculpat cu țigara pe față, nu poate fi primită, fiind înlăturată de declarațiile martorilor cât și de declarațiile tuturor părților implicate în acest proces, declarații date în timpul urmăririi penale.
S-a reținut de către instanță, ca și de procuror, că în timpul petrecerii, până la sosirea fraților N. și a prietenilor acestora, între B. A. D. și un alt tânăr participant la petrecere, D. M., a avut loc un conflict, B. A. D. lovind cu palmele peste față pe D. M..
În timpul petrecerii, în timp ce dansau, partea civilă N. C. A. l-a ars, din greșeală, cu țigara pe obraz, pe inculpatul - parte vătămată B. A.-D.. Au avut o discuție care nu a degenerat în ceartă, discuție pe care au continuat-o și în afara localului, inculpatul reproșându-i părții civile faptul că l-a ars cu țigara pe față. Cei doi nu s-au manifestat, în acea împrejurare, violent unul față de altul. După acest eveniment, petrecerea a mai durat aproximativ 20-30 de minute iar acțiunile de lovire între părți și consecințele acestora s-au produs după acest interval de timp, în modul arătat anterior.
Prin urmare, în perioada de circa 30 de minute de la momentul când partea civilă, din greșeală, l-a ars cu țigara pe obraz pe inculpat, între cei doi nu a intervenit nici o agresiune, ci dimpotrivă, inculpatul, sub influența băuturilor alcoolice, a agresat, fără motiv, alți doi tineri. Acțiunea bruscă, neașteptată și deosebit de violentă asupra părții civile, la un interval de circa 30 de minute exclude existența tulburării sau emoției la care face referire disp. art. 73 lit. b C.pen., starea de tulburare nefiind determinată de acțiunea părții civile, . fiind săvârșită sub influența băuturilor alcoolice.
Scuza atenuantă a provocării presupune esențial existența unei relații cauzale între acțiunile victimei și reacția inculpatului, relația cauzală care în speță nu există.
Pe de altă parte, leziunile suferite de victimă demonstrează că inculpatul a reacționat deosebit de violent, ceea ce face să existe o mare disproporție între pretinsul act provocator și urmările faptei comise de inculpat.
Pentru aceste considerente instanța de fond, constatând că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 73 lit. b. C.pen., a înlăturat disp. art. 73 lit. b C.pen. din încadrarea juridică dată prin rechizitoriu.
La individualizarea pedepsei s-au avut în vedere dispozițiile art.72 cod penal, și anume împrejurările în care au fost comise faptele, gradul de pericol social ridicat, pericol determinat de modul de operare, de consecințele suportate de victimă, numărul de zile de îngrijiri medicale și zona corpului în care s-au produs leziunile, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care chiar după săvârșirea faptei ce formează obiectul acestui proces, a mai comis fapte violente, în timpul urmăririi penale a avut o poziție nesinceră, nu a contribuit cu nimic la înlăturarea consecințelor faptei sale în sensul că nu a sprijinit-o pe victimă în perioada în care aceasta a necesitat îngrijiri medicale, având o poziție de recunoaștere doar după sesizarea instanței prin declarația autentică dată pentru a beneficia de reducerea cuantumului pedepsei.
În raport de datele expuse mai sus, instanța a apreciat că scopul legii penale se poate realiza prin aplicarea pedepsei închisorii, într-un cuantum mai ridicat față de minimul prevăzut de lege prin aplicarea art. 3201 C.pr.pen, dar cu executare în regim de detenție.
În baza art.71 cod penal s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 litera "a" teza a II-a (dreptul de a fi ales) și litera "b" cod penal, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
Cât privește latura civilă a procesului penal, în cazul infracțiunii prevăzută de art. 181 alin. 1 C.pen., instanța a constatat că partea vătămată N. C. A. s-a constituit parte civilă cu suma de 50.000 lei despăgubiri materiale și cu suma de 100.000 lei daune morale.
Despăgubirile materiale au fost în totalitate dovedite. Astfel, în perioada celor 45-50 de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală ( fila 28 din dosarul de urmărire penală), partea civilă a suferit intervenții chirurgicale repetate și potrivit actelor depuse la dosar coroborate și cu depozițiile martorilor C. I. și C. V., părinții părții civile au efectuat cheltuieli de peste 50.000 lei.
De asemenea, probatoriul a relevat că, în perioada spitalizării partea civilă a avut nevoie de o persoană care să-l îngrijească permanent, fiind însoțit de către mama sa, care a fost nevoită astfel să nu mai meargă la serviciu. Și ulterior spitalizării, așa cum rezultă din depoziția martorei C. I., partea civilă, având maxilarul imobilizat într-un aparat medical a avut în permanență, timp de cinci săptămâni nevoie de o persoană care să-l îngrijească și să-l alimenteze doar cu paiul și cu hrană adecvată, partea civilă fiind în imposibilitate și de a vorbi. Părinții părții civile au fost nevoiți să apeleze la soacra acestei martore la care partea civilă a locuit efectiv, întrucât părinții având serviciu nu-i puteau acorda o asistență permanentă.
Partea civilă a avut nevoie ca săptămânal să fie prezentă la București la controlul medical pe o perioadă de trei luni, iar părinții acesteia au apelat la o persoană care îl transporta cu autoturismul și pe care au plătit-o cu câte 300 lei pentru fiecare transport.
Pentru medicamente, intervențiile chirurgicale, cheltuieli de transport, hrana specială și plata persoanei care să-l îngrijească, părinții părții civile au fost nevoiți să facă împrumuturi bancare, cheltuielile depășind suma de 50.000 lei.
În ce privește daunele morale, instanța de fond a apreciat că, față de leziunile cauzate victimei ce au necesitat 45-50 de zile de îngrijiri medicale (așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală fila 28 din dosarul de urmărire penală ), suferințele deosebit de mari îndurate de victimă care a fost nevoită, așa cum s-a arătat mai sus, să fie hrănită numai cu paiul timp de cinci săptămâni, să nu vorbească, să aibă maxilarul imobilizat într-un aparat special, să suporte multe intervenții chirurgicale, să piardă cursurile școlare și să depună un efort suplimentar pentru a recupera materia predată, suma de 100.000 lei se justifică și este de natura să aducă o compensație morală pentru suferințele îndurate.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 14 C. proc. pen., inculpatul B. A. D. a fost obligat să plătească părții civile N. C. A., suma de 50.000 lei reprezentând daune materiale și 100.000 lei reprezentând daune morale
În baza disp.art.14 Cod procedură penală și art.I.34 din OUG nr.72/2006, pentru modificarea și completarea Legii nr.95/2006, a fost obligat inculpatul B. A. D. și la suma de 1051,80 lei despăgubiri civile către S. Județean de Ambulanță T. și la 185 lei despăgubiri civile către S. M. T. M., plus dobânda legală începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la plata efectivă a debitului.
Totodată, inculpatul B. A. D. a fost obligat la plata sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 191 C.pr.pen. s-u obligat inculpatul-parte vătămată N. L. C. la suma de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, inculpatul minor D. D. A., în solidar și cu partea responsabilă civilmente D. A., la suma de 400 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat și inculpații minori Ț. M. M., T. B. M. și C. A. M., în solidar și cu părțile responsabile civilmente B. M. D., T. F. și C. G. la câte 500 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Din cheltuielile judiciare în sumă totală de 1500 lei, suma de 900 lei reprezintă onorariu avocat oficiu pentru avocat P. C., în faza de judecată pentru inculpații minori Ț. M. M., T. B. M. și C. A. M., va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Prin încheierea din data de 16 mai 2012 Judecătoria T. M. a dispus din oficiu îndreptarea omisiunii vădite strecurate în cuprinsul sentinței penale nr. 90 din 02.05.2012, în sensul obligării inculpatului B. D. A. la plata către partea vătămată N. C. A. a sumei de 3000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv plată onorariu avocat, potrivit înscrisului doveditor aflat la fila 117 dosar fond.
Împotriva sentinței penale nr. 90 din 2 mai 2012 pronunțată de Judecătoria T. M. a formulat recurs în termenul legal prevăzut de art. 385/2 C. proc. pen. inculpatul B. A. D., motivând că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport de fapta penală comisă asupra părții civile N. C. A. iar despăgubirile civile la care a fost obligat către această parte sunt prea mari.
În declarația dată în recurs, conform prevederilor art. 385/14 C. proc. pen . și art. 6 CEDO, recurentul a menționat că recunoaște vinovăția în comiterea faptei în raport de care a fost condamnat în primă instanță, a urmărit să se împace cu partea vătămată N. C. A., așa cum s-a împăcat cu celelalte părți însă acest lucru nu s-a realizat datorită pretențiilor bănești exagerate cerute de această parte civilă.
Intimatul parte civilă N. C. A., prin apărător ales a solicitat respingerea recursului, motivând că hotărârea atacată este temeinică și legală atât sub aspectul soluționării laturii penale cât și a celei civile.
Analizând recursul declarat de recurentul inculpat B. A. D. în raport de motivele de recurs formulate dar și di oficiu, potrivit art. 385/6 alin. 3 C. proc. pen. tribunalul apreciază că acesta este întemeiat, urmând să fie admis pentru considerentele ce se vor succede:
Recurentul inculpat este învinuit de comiterea infracțiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen., comisă asupra intimatului parte civilă N. C. A. și în împrejurările expuse atât în rechizitoriu cât și în hotărârea primei instanțe. Situația de fapt expuse în cele două acte procedurale nu a fost contestată de inculpat, acesta însușindu-și probele administrate în cursul urmăririi penale și recunoscând vinovăția în comiterea infracțiunii, în condițiile art. 320/1 C. proc. pen.
Prin urmare, se reține de tribunal că lovirea părții civile de către recurentul inculpat s-a produs spontan, după participarea acestora la un eveniment organizat pentru a sărbătorii un majorat, în jurul orei 03,00 a datei de 07.03.2009, ambele părții fiind sub influența băuturilor alcoolice. În acest conflict au fost angrenate mai multe persoane, părți în cauza de față, însă între care a intervenit împăcarea, fapt ce a condus, în cazul acestora, la încetarea procesului penal .
Este adevărat că, în cursul conflictului, recurentul inculpat a fost persoana care a manifestat o agresiune vădită și nejustificată în raporturile cu persoanele victimă, pe care le-a lovit nejustificat, pe rând, cu pumnii și picioarele, iar în cazul intimatului, urmările faptei au fost grave. Potrivit probatoriului, în urma faptei de lovire comisă de inculpat, partea vătămată N. C. A. a suferit un traumatism cranio-facial cu fractură ramură mandibulă, traumatism piramidă nazală fapt ce a determinat internarea la S. Clinic de Chirurgie O.- Maxilo-Facială București în perioada 08.03._09 iar urmare a unor complicații apărute au fost necesare mai multe intervenții chirurgicale ce au necesita o prelungire a perioadei de îngrijire medicală, totalizând 45-50 de zile de îngrijiri medicale.
Fapta comisă de recurentul inculpat, prin circumstanțele în care s-a produs și urmări, se înscrie în categoria faptelor grave, fiind de altfel, sancționată de legiuitor cu pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani .
Potrivit prevederilor art. 72 alin. 1 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Totodată, art. 52 C. pen. dispune cu privire la pedeapsă că, aceasta, reprezintă o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Pornind de la aceste dispoziții legale raportate la probatoriu, văzând și datele care caracterizează persoana recurentului inculpat, tânăr, student în cadrul Universității S. Haret, anul III de studiu, necunoscut cu antecedente penale, a recunoscut vinovăția în comiterea faptei, solicitând judecata sa în condițiile procedurii simplificate prevăzute de art. 320/1 C. proc. pen., a regretat comiterea infracțiunii și a fost de acord cu repararea prejudiciului însă într-un cuantum mai mic decât cel solicitat de partea civilă, tribunalul apreciază că pedeapsa aplicată de prima instanță, de 6 luni închisoare ( deasupra minimului special prevăzut de lege, după aplicarea reducerii cu 1/3, conform art. 320/1 alin. 7 C. proc. pen.) este corect individualizată . Modalitatea de executare aleasă de instanță, respectiv executarea în regim de detenție, este apreciată însă, față de datele care caracterizează persoana inculpatului, infractor primar, care a recunoscut și regretat fapta, urmărea o împăcare cu victima, ca fiind excesivă, neconducând la reeducare în spiritul legii, așa cum este prevăzut la art. 52 din Codul Penal.
Prin urmare, tribunalul apreciază că față de inculpat sunt îndeplinite condițiile pentru ca acesta să beneficieze de suspendarea condiționată a pedepsei, și anume nu a mai suferit anterior condamnări la pedeapsa închisorii, pedeapsa aplicată în prezenta cauză nu depășește 3 ani închisoare iar din comportamentul avut pe parcursul procesului penal, constând în recunoașterea faptei se poate desprinde concluzia că acesta a înțeles consecințele faptelor sale, putând fi reeducat și fără executarea pedepsei.
T. apreciază că și sub aspectul soluționării laturii civile hotărârea primei instanțe este criticabilă, suma la care inculpatul a fost obligat către partea civilă N. C. A. ( 50.000 cu titlu de daune materiale și 100.000 lei daune morale) fiind disproporționată în raport de prejudiciul material și moral produs prin infracțiune.
Temeiul răspunderii civile a inculpatului pentru prejudiciile cauzate în urma săvârșirii infracțiunii îl constituie temeiul general al răspunderii civile delictuale, astfel cum este reglementat în art. 998-99 C. civ., în reglementarea în vigoare la data comiterii infracțiunii.
Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile care au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor.
În cauză s-a stabilit că partea civilă a suferit, printre altele, un traumatism cranio-facial cu fractură ramură mandibulă, traumatism piramidă nazală fapt ce a determinat internarea la S. Clinic de Chirurgie O.- Maxilo-Facială București în perioada 08.03._09 iar urmare a unor complicații apărute au fost necesare mai multe intervenții chirurgicale ce au necesita o prelungire a perioadei de îngrijire medicală, totalizând 45-50 de zile de îngrijiri medicale.
Astfel, tribunalul constată că, potrivit probatoriului, partea civilă a efectuat cheltuieli pentru îngrijirea medicală, tratament, refacere, alimentație specială, îngrijire ce se ridică la suma de 30.000 lei.
Față de leziunile create părții civile, dar și față de tratamentul medical la care aceasta a fost supusă, urmările lăsate de intervențiile chirurgicale repetate, este incontestabil că aceasta a suferit și un prejudiciu moral, constând în suferința pe care a fost nevoită să o îndure în toată această perioadă și împiedicată să ducă o viață normală, specifică sexului și vârstei sale, de 20 ani..
În raport de gravitatea și intensitatea suferințelor morale produse părții civile, se apreciază că evaluarea prejudiciului moral de către prima instanță la suma de 100.000 lei este disproporționată, așa încât prin stabilirea prejudiciului moral la suma de 30.000 lei se apreciază că se poate asigura părții civile o despăgubire echitabilă și satisfăcătoare.
În raport de considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art. 385/15 alin. 2 litera d C. proc. pen., art. 385/6 alin. 3 C. proc. pen., văzând și prevederile art. 385/8 alin. 1 C. proc. pen. urmează să admită recursul declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 90 din 2 mai 2012 pronunțată de Judecătoria T. M. pe care o va casa și rejudecând va înlătura dispoziția privind interzicerea față de inculpat a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 litera a, teza II-a și litera b C. pen. în condițiile art. 71 C. pen., dispunând aplicarea față de acesta a dispozițiilor art. 81, 82 și 83 C. pen. Se va face totodată aplicarea prevederilor art. 71 alin. 5 C. pen., în sensul că se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate, constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 litera, teza II-a și litera b C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Se va reduce cuantumul daunelor acordate de prima instanță și la care a fost obligat recurentul către partea civilă de la 150.000 lei la 60.000 lei, din care 30.000 lei reprezintă daune materiale și diferența daune morale.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate ca fiind legale și temeinice.
În temeiul art. 192 alin. 3 C. proc. pen . cheltuielile judiciare avansate vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul inculpat parte vătămată B. A.-D. împotriva sentinței penale nr.90 din 02.05.2012 pronunțată de Judecătoria T. M. pe care o casează, în sensul că:
Înlătură dispoziția privind interzicerea față de inculpatul B. A.-D. a drepturilor prevăzute de art.64 Cod penal, alin.1 lit.a, teza a II-a și lit.b Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal.
În baza art.81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului B. A. - D., de 6 luni închisoare, fixează termen de încercare de 2 ani și 6 luni și atrage atenția inculpatului asupra consecințelor înscrise la art.83 Cod penal, referitoare la revocarea suspendării condiționate.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal în condițiile art.71 Cod penal.
Aplică dispozițiile art.71 alin.5 Cod penal, în sensul că dispune suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Reduce cuantumul despăgubirilor civile la care a fost obligat inculpatul B. A.-D. către partea vătămată și civilă N. C. A., de la 150.000 lei la 60.000 lei, din care 30.000 lei reprezintă daune materiale și 30.000 lei cu titlu de daune morale.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
T. I. R. G. D. L. P. S.
Pt.jud. D.L.,
aflată în c.o.
semnează
Președinte,
Red./tehnored./ R.G.
19.12.2012/ 2 ex.
d.f. nr._
jud.fond N. F.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 14/2015.... | Tulburarea de posesie. Art. 220 C.p.. Decizia nr. 2/2013.... → |
|---|
