Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 191/2012. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 191/2012 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 27-11-2012
ROMÂNIA
T. T.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR. 191
Ședința publică de la 27 noiembrie 2012
T. compus din:
Președinte: T. I.
Judecător: M. V.
Judecător: E. E.
Grefier: M. A. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă T. T. a fost reprezentat prin procuror P. L..
Pe rol, judecarea recursurilor penale declarate de inculpații G. R. și G. M. L., împotriva sentinței penale nr. 182 pronunțată la data de 12 septembrie 2012 de Judecătoria Roșiorii de V..
Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 20 noiembrie 2012 care face parte integrantă din prezenta, cînd la cererea apărătorului ales al recurenților inculpați, avocat B. C. de a depune note scrise, a amânat pronunțarea la această dată, când a pronunțat prezenta decizie.
TRIBUNALUL :
Asupra recursului, de față:
Prin sentința penală nr. 182 din 12.09.2012 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de V., în baza art. 180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal a fost condamnat inculpatul G. R., fiul lui N. și A., născut la data de 04 iulie 1970 în ., cu același domiciliu, cu antecedente penale, la 1 (un) an închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, fixându-se, conform art. 82 Cod penal, un termen de încercare de 3 (trei) ani și s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepse s-a dispus suspendarea și a executării pedepselor accesorii.
În baza art.180 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal s-a dispus condamnarea inculpatului G. M. L., fiul lui R. și F., născut la data de 21 septembrie 1993 în municipiul Roșiorii de V., județul T., domiciliat în ., fără antecedente penale, la 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal, a fost condamnat același inculpat la 6 (șase) luni închisoare.
În baza art.33 lit. a și art. 34 lit. b Cod penal, inculpatul G. M. L. urmează să execute pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal.
În baza art.110 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei și s-a fixat, conform art. 110 Cod penal, un termen de încercare de 1 (un) an, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 110/1 alin.2 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepse s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
Au fost obligați inculpații, în solidar, inculpatul G. M. L., în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata către partea vătămată P. G. a sumei de 4.000 lei, reprezentând despăgubiri materiale, precum și a sumei de 2.000 lei reprezentând despăgubiri morale.
Totodată, au fost obligați inculpații, în solidar, inculpatul G. M. L., în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata următoarelor despăgubiri civile: către S. municipal C. Roșiorii de V., a sumei de 1192.80 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate, către S. C. de Urgență București, a sumei de 1880,41 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate și către S. Județean de Ambulanță T., a sumei de 403,40 lei, reprezentând cheltuieli transporta sanitar pentru partea vătămată, sume la care se adaugă dobânda legală, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la achitarea integrală a debitului .
Fiecare dintre inculpați, iar inculpatul G. M. L., în solidar cu părțile responsabile civilmente, au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de câte 100 lei.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că la data de 04.01.2012 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ plângerea formulată de petentul P. G. împotriva ordonanței nr. 617/P/2011 din 17.11.2011 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de V. și rezoluției nr.343/II/2/2011 din 08.12.2011 a prim procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de V., în contradictoriu cu intimații G. R. și G. M. L..
Prin încheierea din data de 20 februarie 2012 dată de către Judecătoria Roșiorii de V., în prezenta cauză, a fost admisă, în parte plângerea formulată de petent împotriva ordonanței nr. 617/P/2011 din 17.11.2011 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de V. și rezoluției nr. 343/II/2/2011 din 08.12.2011 a prim procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de V. .
Au fost desființate, în parte, ordonanța și rezoluția cu privire la soluția de scoatere de sub urmărire penală a intimaților G. R., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și G. M. L., pentru infracțiunile prevăzute de art.180 alin.2 Cod penal și art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 99 și următoarele Cod penal, reținându-se cauza spre rejudecare sub aceste aspecte.
Cu ocazia administrării probatoriului în faza de judecată, instanța a reținut că în data de 25 martie 2011 partea vătămată se afla pe câmp împreună cu numiții P. L. C. și S. T., efectuând paza unor culturi de grâu. La un moment dat l-a observat pe inculpatul G. M. ieșind cu o turmă de oi de pe un teren cultivat cu grâu și îndreptându-se către pădurea Crîngeni. Partea vătămată împreună cu ceilalți doi paznici, cărora li s-au alăturat și numiți V. O. și V. D., l-au urmărit pe inculpat pentru a-i atrage atenția că nu are voie să pășuneze oile pe culturile de grâu. Inculpatul a reacționat încercând să-l lovească cu un ciomag pe numitul V. O., între cei doi intervenind fiul acestuia din urmă. Celălalt inculpat, G. R., a fost chemat prin telefon de către fiul său, apărând la fața locului după circa 15 minute. A coborât din căruță având în mână o țeavă metalică, a mers direct la P. G., i-a aplicat mai multe lovituri la nivelul capului trântindu-l la pământ. Inculpatul G. M., la rândul său, a luat din căruță o furcă și a început să-l lovească partea vătămată cu aceasta peste corp, fiind oprit de P. L. C.. Imediat inculpatul a scos din buzunar un cuțit cu lamă rabatabilă, intenționând să-l lovească pe partea vătămată în timp ce tatăl său și partea vătămată erau căzuți la pământ.
Cei doi inculpați au părăsit locul faptei iar numitul P. L. a anunțat telefonic organele de poliție și a solicitat o ambulanță, care a transportat pe petent la spital pentru îngrijiri medicale.
Acestuia i-a fost eliberat certificatul medico-legal nr.215 /C/583 din 5.04.2011 în care s-a constatat că prezenta traumatism cranio-cerebral deschis cu numeroase plăgi deschise pericraniene. Concluziile certificatului medico-legal au fost în sensul că leziunile s-au putut produce prin lovire cu corp dur, puteau data din data de 25.03.2011 și au necesitat 7 – 8 zile de îngrijiri medicale.
Raportul de constatare medico-legală întocmit la data de 7.07.2011 de către S. de Medicină Legală T. a concluzionat același număr de zile de îngrijiri medicale pentru leziunile suferite, leziuni care nu au pus în primejdie viața victimei.
A constat instanța de fond că, situația de fapt expusă mai sus rezultă atât din probele administrate în faza de urmărire penală cât și cele administrate în faza cercetării judecătorești, probe propuse atât de către partea vătămată cât și de către inculpați, respectiv declarații de martori care se coroborează și cu declarațiile părților date în fața instanței. Astfel concludente sunt declarațiile date în instanță de persoanele care au fost de față la data producerii evenimentele, martorii oculari V. O., S. T., P. F., P. L. C..
Din declarațiile acestor persoane rezultă, fără dubii, situația de fapt, respectiv împrejurarea că scandalul între părți a pornit de la faptul că inculpatul G. M. L. a pătruns cu oile pe culturile de grâu aparținând persoanelor pentru care partea vătămată împreună cu S. T. și P. L. executa paza. În contextul derulării evenimentelor, inculpații au devenit violenți la solicitarea părții vătămate de a explica motivul pentru care au pătruns cu oile în culturile de grâu.
Instanța a apreciat că declarația, în special, a martorului P. L. C. este esențială pentru stabilirea situației de fapt și nu există nici un motiv pentru înlăturarea acesteia, ca subiectivă, astfel cum pretind inculpații, atâta vreme cât se coroborează cu declarațiile celorlalți martori, chiar și cu declarațiile părților.
Din analiza probelor de la dosarul cauzei rezultă cu certitudine . comisă de inculpați, constând în aceea că inculpatul G. R. l-a lovit pe partea vătămată cu o țeavă metalică în cap, iar inculpatul G. M. L., l-a lovit cu furca peste picioare, încercând să se folosească și un briceag, ambii inculpați adresând injurii părții vătămate, care a fost transportată la spital, plin de sânge în zona capului, cu multiple și grave leziuni, după cum rezultă atât din declarațiile martorilor cât și din actele medicale existente la dosar.
Instanța a apreciat că nu poate lua în considerație apărarea inculpaților, în sensul că și G. R. ar fi fost agresat de partea vătămată în aceleași împrejurări, atâta vreme cât martorii audiați nu fac referire la o atare situație, mai mult, unii dintre ei afirmă că leziunile la care face referire inculpatul, rezultând din certificatul medico-legal, ar avea o cauză diferită de incidentul dintre părți, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu a formulat o plângere penală împotriva părții vătămate.
Față de probele administrate în cauză s-a apreciat că s-a făcut dovada săvârșirii de către ambii inculpați a infracțiunii de lovire, faptă prevăzută și pedepsită de art. 180 alin.2 Cod penal, inculpatul G. M. L. săvârșind și fapta prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
La alegerea și individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța a ținut seama de gradul de pericol social al faptelor comise, determinat de circumstanțele reale ale producerii acestora, dar și de circumstanțele personale ale inculpaților care nu au recunoscut faptele comise, inculpatul G. R., având antecedente penale, iar inculpatul G. M. L., fiind minor la data săvârșirii infracțiunii.
Inculpatului G. R. i se vor interzice drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal s-a apreciat că se impune suspendarea condiționată a executării pedepsei în cuantum de 1 an închisoare, urmând a se fixa, conform art. 82 Cod penal, un termen de încercare de 3 (trei) ani, atrăgându-i-se atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepse se va suspenda și executarea pedepselor accesorii.
Inculpatului G. M. L. i se vor interzice de asemenea drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b Cod penal, în condițiile art. 71 Cod penal.
În baza art.110 Cod penal s-a apreciat că se impune suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare, fixându-se, conform art. 110 Cod penal, un termen de încercare de 1 (un) an și i se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 110/1 alin.2 Cod penal, privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În baza art. 71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei se va suspenda și executarea pedepselor accesorii
În baza dispozițiilor art. 346 Cod procedură penală,art. 14 și următoarele Cod procedură penală instanța a obligat pe inculpați, în solidar, pe inculpatul G. M. L., în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata către partea vătămată P. G. a sumei de 4.000 lei, reprezentând despăgubiri materiale, precum și a sumei de 2.000 lei reprezentând despăgubiri morale.
S-a reținut că partea vătămată a solicitat prin declarația dată în instanță suma de 4.000 lei reprezentând cheltuieli pe care le-a efectuat cu îngrijirea medicală, tratament, hrană, cheltuieli cu transportul la spital, suma fiind dovedită prin declarația martorilor V. O. și P. L. C., care au prezentat în instanță informații detaliate cu privire la aceste aspecte. Martorii au arătat că partea vătămată a avut nevoie de o hrană specială în spital și de medicamente, pe care le-a cumpărat separat, de asemenea martorul V. O. a arătat că i-a cerut suma de 1.000 lei numai pentru deplasarea părții vătămate la București și pentru zilele cât a stat cu el în spital. S-a dovedit de asemenea că, după perioada spitalizării, partea vătămată nu a mai putut munci câteva luni de zile.
Pe de altă parte au fost cerute în cauză daune morale în cuantum de 10.000 lei, partea vătămată precizând că a suferit moral în urma agresiunii celor doi inculpați, teama lui, întrucât, după cum declară în instanță, au vrut să-l omoare, mai mult, de teama inculpaților, partea vătămată este reținută în relațiile cu consătenii.
Având în vedere modalitatea concretă în care s-au comis faptele, instanța a apreciat că se impune acordarea unor daune morale, partea vătămată a suferit din punct de vedere moral, însă totodată se impune cenzurarea sumei pretinse de partea vătămată, constatându-se că un cuantum de 2.000 lei este suficient pentru acoperirea prejudiciului moral.
În baza dispozițiilor art. 346 Cod procedură penală, art. 14 și următoarele Cod procedură penală, dar și dispozițiilor speciale înscrise în Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, față de actele depuse la dosarul cauzei de unitățile spitalicești unde partea vătămată a suferit internări și tratamente, instanța a obligat pe inculpați, în solidar, pe inculpatul G. M. L., în solidar cu părțile responsabile civilmente, la plata următoarelor despăgubiri civile: către S. municipal C. Roșiorii de V., a sumei de 1192.80 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate, către S. C. de Urgență București, a sumei de 1880,41 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare a părții vătămate și către S. Județean de Ambulanță T., a sumei de 403,40 lei, reprezentând cheltuieli transporta sanitar pentru partea vătămată, sume la care se adaugă dobânda legală, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la achitarea integrală a debitului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpații G. R. și G. M. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivarea recursului, inculpații au arătat că din probele administrate nu rezultă că inculpatul minor G. M. L. ar fi participat în vreun fel la conflict și nuci că ar fi săvârșit acte de violență asupra părții vătămate. În aceste condiții, instanța de fond ar fi trebuit să dispună achitarea acestuia.
Un alt motiv de recurs invocat de recurenții inculpați vizează individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, apreciindu-se că sunt prea aspre în raport de circumstanțele săvârșirii faptelor și de circumstanțele personale ale inculpaților.
Au mai susținut recurenții inculpați că nici latura civilă nu a primit o soluționare legală și temeinică, arătând că sumele acordate cu titlu de despăgubiri părților civile nu au fost dovedite prin probele administrate.
Totodată, în cuprinsul motivelor de recurs, s-a arătata că instanța, în mod nejustificat a revenit asupra probei cu înscrisuri, soluționând cauza.
Analizând sentința penală nr. 182 din 12.09.2012 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de V. în raport de motivele de recurs formulate de recurenți, cât și sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, tribunalul constată și reține următoarele:
La data de 04.01.2012 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Roșiorii de V., sub nr._ plângerea formulată de partea vătămată P. G. împotriva ordonanței nr. 617/P/2011 din 17.11.2011 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de V., în contradictoriu cu inculpații G. R. și G. M. L. iar prin încheierea din data de 20 februarie 2012 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de V. a fost admisă, în parte plângerea formulată de petent împotriva ordonanței nr. 617/P/2011 din 17.11.2011 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Roșiorii de V..
A fost desființată, în parte, ordonanța cu privire la soluția de scoatere de sub urmărire penală a intimaților G. R., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal și G. M. L., pentru infracțiunile prevăzute de art.180 alin.2 Cod penal și art. 2 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 33 lit. a și art. 99 și următoarele Cod penal, reținându-se cauza spre rejudecare sub aceste aspecte.
Având în vedere mijloacele de probă aflate la dosar, administrate atât în faza de urmărire penală cât și în cursul judecății, tribunalul constată că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, constând în aceea că în data de 25 martie 2011 partea vătămată se afla pe câmp împreună cu numiții P. L. C. și S. T., efectuând paza unor culturi de grâu. La un moment dat l-a observat pe inculpatul G. M. ieșind cu o turmă de oi de pe un teren cultivat cu grâu și îndreptându-se către pădurea Crîngeni. Partea vătămată împreună cu ceilalți doi paznici, cărora li s-au alăturat și numiți V. O. și V. D., l-au urmărit pe inculpat pentru a-i atrage atenția că nu are voie să pășuneze oile pe culturile de grâu. În aceste împrejurări, inculpatul a reacționat încercând să-l lovească cu un ciomag pe numitul V. O., între cei doi intervenind fiul acestuia din urmă. Inculpatul G. R., a fost chemat prin telefon de către fiul său, venind la fața locului după circa 15 minute. A coborât din căruță având în mână o țeavă metalică, a mers direct la P. G., i-a aplicat mai multe lovituri la nivelul capului trântindu-l la pământ. Inculpatul G. M., la rândul său, cu o furcă a lovit pe partea vătămată peste corp, fiind oprit de P. L. C.. Imediat inculpatul a scos din buzunar un cuțit cu lamă rabatabilă, intenționând să-l lovească pe partea vătămată în timp ce tatăl său și partea vătămată erau căzuți la pământ.
Ulterior, cei doi inculpați au părăsit locul faptei iar P. L. a anunțat telefonic organele de poliție și a solicitat o ambulanță, care a transportat pe partea vătămată la spital pentru îngrijiri medicale. Acestuia i-a fost eliberat certificatul medico-legal nr.215 /C/583 din 5.04.2011 în care s-a constatat că prezenta traumatism cranio-cerebral deschis cu numeroase plăgi deschise pericraniene. Concluziile certificatului medico-legal au fost în sensul că leziunile s-au putut produce prin lovire cu corp dur, puteau data din data de 25.03.2011 și au necesitat 7 – 8 zile de îngrijiri medicale.
Raportul de constatare medico-legală întocmit la data de 7.07.2011 de către S. de Medicină Legală T. a concluzionat același număr de zile de îngrijiri medicale pentru leziunile suferite, leziuni care nu au pus în primejdie viața victimei.
Cele reținute sub aspectul situației de fapt sunt susținute de declarațiile părții vătămate care se coroborează cu declarațiile martorilor oculari P. L. C. și S. T., precum și cu celelalte mijloace de probă aflate la dosar.
În aceste condiții, apărarea invocată de inculpați în sensul că inculpatul G. M. L. nu a participat la conflict și nu a agresat pe partea vătămată se apreciază ca neîntemeiată, urmând a fi înlăturată.
În raport de această situație de fapt, în mod just, prima instanța a dispus tragerea la răspundere penală a recurenților inculpați, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prevăzută de art. 180 alin. 2 Cod penal, inculpatul G. R. și a infracțiunilor de lovire și portul fără drept a cuțitului, prevăzute de art. 180 alin. 2 Cod penal și art. 2 alin 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, inculpatul G. M. L., făcându-se, totodată o corectă aplicare a dispozițiilor art. 75 lit. c Cod penal în ceea ce îl privește pe inculpatul G. R. și a dispozițiilor art. 99 și urm. referitor la inculpatul G. M. L..
În ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate recurenților inculpați, tribunalul apreciază că instanța de fond a dat eficiența cuvenită dispozițiilor art. 52 și 72 Cod penal, ținând cont atât de gradul de pericol social al faptelor și împrejurările în care au fost comise, cât și de circumstanțele personale ale recurenților inculpați, dând eficiență și textelor de lege reținute la încadrarea juridică a faptelor.
Astfel referitor la pedepsele aplicate celor doi recurenți inculpați, se apreciază că în raport de criteriile prevăzute de art. 72 Cod penal și ținând seama de scopul pedepsei așa cum este prevăzut de art. 52 Cod penal, acestea, atât sub aspectul modalității cât și al cuantumului, sunt legale și în măsură să ducă la atingerea scopului prevăzut de lege.
Și sub aspectul laturii civile, având în vedere materialul probator administrat în cauză, tribunalul apreciază că latura civilă a primit o soluție legală în raport de dispozițiile art. 998 cod civil și urm.
Se reține că s-au constituit părți civile în procesul penal partea vătămată P. G., cu suma de 4.000 lei, despăgubiri materiale și 10.000 lei daune morale și S. Municipal C. Roșiorii de V., cu suma de 1.192,80 lei, S. C. de Urgență București cu suma de 1.880,41 lei, S. Județean de Ambulanță T. cu suma de 403,40 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
În acord cu instanța de fond, tribunalul apreciază că părțile civile au dovedit prin probele administrate existența și întinderea unui prejudiciu material, respectiv, în cazul părții civile P. G. și unul moral, ca urmare a săvârșirii infracțiunilor de către recurenții inculpați. Se au în vedere înscrisurile depuse la dosar și declarațiile martorilor P. L. C. și V. O..
Totodată, se constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 191 Cod procedură penală.
Astfel, tribunalul apreciază motivele de recurs invocate de recurenții inculpați ca fiind neîntemeiate și cum în cauză nu există nici alte motive de casare a sentinței penale recurate ce s-ar fi putut lua în discuție, din oficiu, urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. b Cod procedură penală să respingă ca nefondate recursurile declarate în cauză de recurenții inculpați G. R. și G. M. L. împotriva sentinței penale nr. 182 din 12.09.2012 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de V..
Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. 2 Cod procedură penală tribunalul va obliga recurenții inculpați la plata sumei de 250 lei, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați G. R. și G. M. L. împotriva sentinței penale nr. 182 din 12.09.2012 pronunțată de Judecătoria Roșiorii de V..
Obligă recurenții inculpați să plătească suma de 250 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
T. I. M. V. E. E. M. M.
Red./tehnored./ T.I.
05.12.2012/ 2 ex.
d.f.nr._
jud. fond I. D.V.
| ← Omorul. Art. 174 C.p.. Sentința nr. 167/2012. Tribunalul... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 2/2013.... → |
|---|
