Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 2/2013. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2/2013 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 29-03-2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
DECIZIA PENALĂ NR.2
Ședința publică din data de 29 martie 2013
Tribunalul compus din:
R. G. - președinte
D. L. - judecător
Z. D. - grefier
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. - a fost reprezentat prin procuror B. M..
Pe rol, judecarea apelurilor penale declarate de inculpații E. S., I. N. și de partea civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice T. – prin A.N.A.F București, împotriva sentinței penale nr.148 pronunțată de Judecătoria A., județul T. la data de 25 mai 2012.
Cauza a fost trimisă instanței, spre competentă soluționare a apelurilor, potrivit deciziei penale nr.249/2012 din 20 septembrie 2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală.
Dezbaterile în fond au avut loc la data de 12 martie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată parte componentă din prezenta -, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțare cauzei la 19 martie 2013 și apoi la 29 martie 2013.
TRIBUNALUL
P. sentința penală nr. 148 din 25 mai 2012 pronunțată de Judecătoria A. s-a dispus următoarele:
În baza art. 9 lit. b din Legea 241/2005 condamnarea inculpatului E. S., fiul lui G. și M., născut la 2 februarie 1964 în . G., cu domiciliul în A., ., ., . la 3 (trei) ani închisoare.
În baza art. 9 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art. 74 - 76 Cod penal condamnarea inculpatului I. N., fiul lui I. și I., născut la 24 noiembrie 1952, în ., cu domiciliul în A., ., ., la 1 (un) an închisoare.
În baza art. 81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor aplicate celor doi inculpați și s-au fixat termene de încercare pe o perioadă de 5 ani pentru inculpatul E. S. și de 3 ani pentru inculpatul I. N..
S-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
S-au interzis inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a - c Cod penal în condițiile art. 71 alin. 1 Cod penal iar în baza art. 71 alin. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii aplicate acestora.
În baza art. 346 Cod procedură penală coroborat cu art. 14 Cod procedură penală și art. 998 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de A.N.A.F. – D.G.F.P. T. și s-au obligat inculpații în solidar la plata sumei de 873.905 lei iar pe inculpatul E. S. și la plata sumei de 483.993 lei, către partea civilă, reprezentând despăgubiri civile (TVA și impozit pe profit plus dobânzi și penalități)
În baza art. 168 Cod procedură penală s-a instituit măsura sechestrului asigurător asupra bunurilor inculpatului I. N. - imobil situat în A., ., ., . 1310 și asupra bunurilor inculpatului E. S. – motocicletă marca VOSHOD.
S-au obligat inculpații la câte 2.500 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
S-a dispus totodată comunicată hotărârii la ORC T., la data rămânerii definitive.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. nr. 1967 P/27 decembrie 2007 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților E. S. și I. N. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 9 lit. b din Legea 241/2005, evaziune fiscală.
S-a reținut în actul de sesizare a instanței că, în perioada 1 februarie 2005 – 9 iunie 2005 cei doi inculpați s-au sustras de la plata impozitului către stat și a TVA-ului. iar în perioada 10 iunie 2005 – 30 septembrie 2006 inculpatul E. S. s-a sustras totodată de la plata impozitului pe profit și a TVA.
P. sentința penală nr. 328/ 29.10.2008 Judecătoria A. a condamnat, în baza art. 9 lit. b din legea 241/2005 cu aplicarea art. 74, 76 cod penal, pe inculpatul I. N., la pedeapsa de 1(un) an închisoare iar în baza art. 9 lit. b din legea 241/2005 cu aplicarea art. 74,76 cod penal a condamnat pe inculpatul E. S. la pedeapsa de 3(trei) ani închisoare. A făcut aplicarea art. 81 C. pen, cât privește modalitatea de executare a pedepselor aplicate celor doi inculpați și a fixat termene de încercare potrivit art. 82 C. pen. A atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 cod penal și le-a interzis acestora drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II ași b cod penal în condițiile art. 71 cod penal. Conform art. 71 alin. 5 cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepselor închisorii aplicate inculpaților, a suspendat și executarea pedepselor accesorii.
A interzis inculpatului E. S. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II a și b cod penal în condițiile art. 65 Cod penal, pe o perioadă de 2 ( doi) ani.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă A.NA.F. – D.G.F.P. T. și obligă inculpații în solidar la plata sumei de 199.994,53 lei și pe inculpatul E. S. la plata sumei de 746.439,64 lei către aceasta cu titlu de TVA. și impozit pe profit datorat la care se adaugă penalități de întârziere calculate de la data rămânerii definitive a sentinței până la plata efectivă.
A instituit măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor inculpatului I. N. – imobil situat în A., ., scara A, etaj 1, . 1313, capacitate cilindrică 1397 cmc – până la concurența sumei de 199.994, 53 lei la care a fost obligat în solidar cu inculpatul E. S..
A instituit măsura sechestrului asigurator asupra bunului inculpatului E. S. – motocicletă marca VOSHOD capacitate cilindrică 175 cmc – pentru recuperarea sumei la care a fost obligat prin prezenta sentință.
A obligat inculpații la plata sumei de câte 800 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
A dispus ca sentința să se comunice la Oficiul Registrului Comerțului T. la data rămânerii definitive.
Pentru a pronunța o astfel de hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul I. N. a fost administrator al S.C.” Hymy Serv” S.R.L. A. din anul 1996 până la 9 iunie 2005 când această societate a fost cesionată numitei B. M.. Obiectul de activitate al respectivei societăți consta în executarea de lucrări de depanare și întreținere pentru aparatură electronică și electrocasnică.
Contrar obiectului de activitate, începând cu 1 februarie 2005, conform facturilor emise, s-au comercializat, prin intermediul societății inculpatului I., semințe de cereale și floarea soarelui, bunuri ce au fost livrate conform facturilor emise către diverse societăți aceste produse.
În evidențele contabile nu s-au înregistrat actele emise astfel că nu s-au plătit nici impozitul pe profit nici taxa pe valoarea adăugată datorate.
Garda Financiară T. a constatat, conform procesului-verbal 255/2007 și procesul-verbal de constatare din 31 octombrie 2006 cu nr. 2864/2006 că, pentru valoarea cerealelor și a florii soarelui comercializată ( 5.405.713,31 lei), nu s-au plătit sumele de 865.688 lei TVA și 80.204 lei, impozit pe profit, în total 945.892 lei.
Direcția Generală a Finanțelor Publice T. a defalcat acest prejudiciu pentru perioada 1 februarie 2005 – 9 iunie 2005 la 215.466 lei, și pentru perioada 9 iunie 2005 – 30 septembrie 2006 la 945.892 lei. Astfel, s-a reținut că, în perioada 1 februarie 2005 – 9 iunie 2005 inculpatul I. N., administrator al S.C.” Hy my serv” S.R.L. A., la propunerea inculpatului E. S., a procedat împreună cu acesta la comercializarea cerealelor până la data de 9 iunie 2005, când societatea a fost cesionată martorei B. M..
De la această dată și până la 30 septembrie 2006 inculpatul E. S. a desfășurat singur activitatea de comercializare a cerealelor, prin intermediu societății, fără a înregistra actele în contabilitate, evitându-se astfel plata de impozit pe profit și t.v.a.
Raportul de expertiză întocmit în cauză a stabilit care sunt valorile impozitului pe profit și t.v.a. pe cele două perioade, calculate în raport de actele depuse la dosar și în modalitatea descrisă de expert în răspunsul la obiectivul nr. 1. Acest raport a fost contestat de ambii inculpați, argumentele lor fiind însă diferite. Astfel, inculpatul I. N. a considerat că în perioada 1 februarie 2005 – 9 iunie 2005, nu a semnat decât o parte dintre facturi așa încît TVA și impozitul pe profit aferente valorii din aceste facturi reprezintă prejudiciu creat de el, astfel cum a stabilit și expertul parte.
Sub acest aspect, s-a arătat că prejudiciul produs în perioada mai sus menționată nu se poate determina în modalitatea arătată de inculpatul I. N., întrucât fapta s-a produs urmarea unei rezoluții infracționale unice, ambii inculpați semnând acte și ridicând bani de la bancă, așa încât nu se poate aprecia că s-a urmărit separat crearea unor prejudicii.
Cât privește pe inculpatul E. S., acesta a contestat modul de calcul al prejudiciului dar și calitatea sa de subiect activ al infracțiunii de evaziune fiscală.
S-a apreciat de instanța fondului că, atât modalitatea de calcul explicată de expert cât și calculul prejudiciului făcut de organele de control, se constituie în sume ce reprezintă prejudiciul real produs de inculpați prin faptele lor iar faptele comise de inculpați atrag răspunderea lor penală .
La individualizarea judiciară a pedepselor s-au avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor care este relativ ridicat, împrejurările în care s-au produs și modalitatea în care s-a acționat, precum și circumstanțele personale ale inculpaților.
Astfel, în cazul inculpatului I. N. au fost reținute circumstanțe judiciare atenuante, pentru faptul că a recunoscut fapta în mod constant și nu a mai fost condamnat anterior, așa încât prin aplicarea prevederilor art. 74 lit. a și c cod penal și art. 76 alin. 1 lit. d cod penal s-a dispus condamnarea acestuia pentru infracțiunea în raport de care a fost trimis în judecată la pedeapsa de 1(un) an închisoare.
În cazul inculpatului E. S., instanța a reținut, de asemenea, circumstanțele judiciare atenuante, constând în lipsa antecedentelor penale, făcând astfel aplicarea prevederilor înscrise la art. 74 lit. c, art. 76 cod penal.
Cu referire la latura civilă a cauzei, instanța de fond a constatat că, A.N.A.F.- D.G.F.P. T. s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma totală de 1.772.504 lei reprezentând, TVA, impozit pe profit, dobândă și penalități, impozit pe venitul microîntreprinderilor și amenzi.
Potrivit raportului de expertiză, prejudiciul creat de cei doi inculpați în perioada 1 februarie 2005 – 9 iunie 2005 constând în TVA și impozit pe profit este de 199.995,53 lei iar prejudiciul creat de inculpatul E. S., singur, în perioada 10 iunie 2005 – 30 septembrie 2006 constând în TVA și impozit pe profit este de 746.439,64 lei.
S-a arătat că amenzile, impozitul pentru microîntreprinderi și penalitățile nu fac parte din prejudiciu, așa încât acțiunea părții civile a fost admisă în parte iar inculpații I. N. și E. S. obligați în solidar să plătească părții civile suma de 199.994,53 lei. S-a obligat, totodată, inculpatul E. S. să plătească aceleași părți civile suma de 746.439,64 lei reprezentând TVA și impozit pe profit, la care se adaugă penalități de întârziere calculate de la data rămânerii definitive a sentinței până la plata efectivă.
Obligarea la plata sumelor arătate anterior s-a dispus conform art. 998, 999 cod civil și în baza expertizei contabile, constatându-se îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale față de inculpați.
În temeiul art. 11 din legea 241/2005 și art. 163 cod de procedură penală s-a instituit sechestru asigurator asupra bunurilor imobile – apartamentul cu nr. 2 situat în A., ., scara A, etaj 1 – și mobile – autoturism Dacia 1310, capacitate cilindrică 1397 cmc, bunuri aparținând inculpatului I. N. precum și asupra unei motociclete marca Voshob, capacitate cilindrică 175 cmc, aparținând inculpatului E. S., până la concurența sumelor la care vor fi obligați.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel la 3.11.2008 de către inculpatul I. N., care a criticat hotărârea instanței de fond pentru aspecte de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, apelantul inculpat a arătat în că în mod greșit instanța a respins cererea de a se efectua o nouă expertiză contabilă sau măcar o completare a raportului de expertiză, având în vedere că raportul de expertiză întocmit de expertul principal cuprinde mari lacune și inexactități, astfel:
- nu are la bază raportul de inspecție fiscală, de la care trebuie să „plece” expertiza; - nu specifică și nu arată că societăți de profil a avut în vedere pentru comparație, atunci când a stabilit procentul de 11,04 % în procedura de estimare a impozitului pe profit;
- expertul principal, în mod greșit, a luat în calcul și 20 de facturi care nu se regăsesc la dosarul cauzei;
- nu precizează modul în care s-au făcut estimările și modalitatea concretă de calcul prin care s-a stabilit prejudiciul.
Într-o altă critică, s-a arătat că în mod eronat și fără nici o motivare instanța a respins cererea de a se încuviința o expertiză grafică. Aceasta ar fi fost utilă cauzei, în principal pentru stabilirea și defalcarea prejudiciului pus în sarcina inculpaților, putând stabili în mod concret care a fost contribuția fiecărui inculpat și ce prejudiciu a generat. Nu s-a avut în vedere poziția inculpatului I. N., care a precizat că anumite facturi nu au fost semnate de el.
Într-un alt motiv de apel s-a arătat că instanța, în mod greșit, a înlăturat concluziile expertului parte și nu a motivat acest lucru, deși concluziile acestuia din urmă sunt în flagrantă contradicție cu concluziile expertului principal. Deși își întemeiază hotărârea pe expertiza principală și implicit înlătură concluziile expertului parte, instanța nu motivează în nici un mod de ce a procedat așa.
Împotriva aceleași sentințe, la 7.11.2008 a declarat apel și inculpatul E. S., care a criticat hotărârea primei instanțe pentru aspecte de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea orală a apelului declarat de inculpat prin apărătorul său, s-a arătat că nu s-a făcut dovada faptului că inculpatul E. S. ar fi administrat în fapt această societate. Împuternicirea dată acestuia a vizat doar reprezentarea în fața a două bănci, aspect ce nu conduce la concluzia că ar fi făcut acte de administrare. S-a solicitat să se constate nevinovăția acestui inculpat pentru faptele în raport de care este cercetat, dat fiind că la momentul respectiv I. N. avea posibilități multiple de a se adresa organelor abilitate.
S-a mai arătat că nu există nici o dovadă că inculpatul E. S. a comis infracțiunea de evaziune fiscală reținută, astfel încât a solicitat desființarea sentinței instanței de fond și achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală
La data de 14.11.2008 a declarat recurs împotriva sentinței civile cu numărul de mai sus și partea civilă D.G.F.P. T., care, la rândul său, a criticat hotărârea instanței de fond pentru aspecte de nelegalitate și netemeiniciei.
În motivarea apelului apelanta parte civilă a arătat într-un prim motiv de apel că raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză este nul pentru următoarele motive:
La dosarul cauzei D.G.F.P. T., în numele Statului Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, a depus cererea de constituire ca parte civilă solicitând obligarea acestora la plata către bugetul de stat a sumei de 1.772.504 lei reprezentând datoriile și penalizările calculate până la data de 28.03.2007, așa cum rezultă din fișa sintetică totală, astfel:379.143 lei –dobândă și penalități de întârziere aferente TVA; 34 lei impozit microîntreprinderilor; 300 lei amenzi; 1.242.205 lei TVA; 150.822 lei-impozit pe profit.
În cauza de față, instanța, a dispus efectuarea unui raport de expertiză contabilă, expertiză care a fost întocmită de către expertul contabil G. I..
Conform prevederilor Hotărârii nr. 13/19.03.2008 pentru aprobarea Normelor privind realizarea de expertize fiscale la solicitarea instanțelor judecătorești, organelor de cercetare penală, invocă nulitatea raportului de expertiză, având în vedere că expertul contabil G. I. nu are calitatea de consultant fiscal.
Conform Cap.I din Normele din 19.03.2008 aprobate prin HG 13/2008, expertizele fiscale pot fi efectuate numai de către persoanele prevăzute la art. 1 din Ordonanța Guvernului nr.71/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr.198/2002, cu modificările și completările ulterioare, de membri ai Camerei Consultanților Fiscali înscriși în Registrul consultanților fiscali și al societăților de consultanță fiscală în categoria membri activi.
Expertizele fiscale judiciare pot fi făcute doar de către persoanele fizice consultanți fiscali, iar cele extrajudiciare, și de către societățile de consultanță.
În sensul prezentelor norme, expert este consultantul fiscal numit ca expert.
Având în vedere faptul că această expertiză nu a fost făcută în conformitate cu prevederile de mai sus, adică expertul contabil G. I. nu are calitatea de consultant fiscal, așa cum prevăd dispozițiile textului de lege sus citat și luând în considerare faptul că expertiza a fost făcută după . Hotărârii date pentru aprobarea Normelor privind realizarea de expertize fiscale, a solicitat să se constate nulitatea raportului de expertiză, ca fiind efectuat de către o persoană care nu avea calitatea cerută de lege.
Într-un alt motiv, s-a arătat că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
În acest sens s-a susținut că, mod greșit instanța de fond a diminuat cuantumul sumei la care au fost obligați în solidar inculpații, de la 1.772.504 lei la 946.434,17 lei, având în vedere faptul că decizia de impunere nr. 28/31.01.2007, nu a fost atacată în condițiile Titlului IX din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare și acesta constituie titlu executoriu.
Raportul de expertiză luat în calcul de instanță la stabilirea prejudiciului nu este valabil din punct de vedere legal din considerentele arătate la punctul 1.
La data de 31.03.2008 D.G.F.P. T. în numele Statului Român prin Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat cerere de constituire ca parte civilă prin care a solicitat obligarea inculpaților I. N., administrator al . și E. S., administrator la . la plata către bugetul de stat a sumei de 1.772.504 lei așa cum rezultă din fișa sintetică totală editată la data de 28.03.2008 comunicată de către Administrația Finanțelor Publice A..
În mod corect a fost calculat prejudiciul în sumă de 1.772.504 lei, luând în considerare faptul că, așa cum a mai arătat, creanța este certă, lichidă și exigibilă, fiind constatată cu ocazia controlului inopinat și prin sondaj și materializată prin Decizia de impunere nr. 28/31.01.2007.
În al III-lea motiv de apel s-a arătat că expertiza a fost efectuată în cauză cu încălcarea prevederilor art. 120 din Codul de procedură penală.
În cauza de față a fost dispusă efectuarea unei expertize contabile, aceasta făcându-se cu încălcarea dispozițiilor art. 120 alin.1 din Codul de procedură penală, D.G.F.P.- Garda Financiară - Secția T. nu a putut face observații la întrebările la care a răspuns expertul, nu a putut cere modificarea sau completarea lor, nici nu a putut formula obiecțiuni la raportul de expertiză, nu a avut cunoștință de efectuarea acestuia și nu își poate însuși constatările expertului.
Pentru aceste motive au solicitat admiterea apelului și, în consecință, modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii cererii de constituire ca parte civilă și obligarea inculpatului la plata sumei de 1.772.504 lei, cu dobânda aferentă calculată până la achitarea integrală a debitului.
P. decizia penală nr. 44A/23 aprilie 2009 Tribunalul T. a admis apelurile declarate de inculpații E. S. și I. N. precum și de apelanta parte civilă Direcția Generală a Finanțelor Publice T., Agenția Națională de Administrare Fiscală pentru Statul Român împotriva sentinței penale nr.328/29.10.2008 pronunțată de Judecătoria A., a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe, din următorul considerent:
Atât sesizarea cât și plângerea penală împotriva celor doi inculpați s-au
făcut de către M.F.P. prin instituțiile subordonate din județul T. respectiv: Garda Financiară T. (din cadrul A.) și D. T. (din cadrul (A.), astfel încât în opinia tribunalului, parte civilă în cauză ar fi trebuit citată Statul Român prin M.F.P.-A.- D. T. A., ., județ T..
Această parte civilă nu a fost conceptată și citată în prezenta cauză deși în dispozitivul sentinței apelate se menționează ca și parte civilă „A. – D. T. (fila 177 –dosar fond), așa încât s-a apreciat că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare, instanța de fond urmând să aibă în vedere toate criticele aduse hotărârii apelate de cei doi inculpați și de partea civilă.
Procedând la rejudecarea cauzei, instanța de fond a audiat pe inculpații I. N. și E. S., a dispus efectuarea unei expertize contabile, numind cu acordul apărătorilor inculpaților, în calitate de expert pe Ronciș N. (vezi încheierea din 13 aprilie 2010), ca urmare a adresei nr._/4.04.2010 a Biroului Local de Expertize prin care s-a transmis lista consultanților fiscali, care au calitate de experți contabili activi. Au mai fost audiați martorii T. M. P. și S. M. .
La data de 28.10.2010 au fost depuse la dosar Raportul de inspecție fiscală nr.254/30.01.2007 împreună cu decizia de impunere nr.28/31.01.2007 și dispoziții privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală pentru S.C. „Hymy Serv” S.R.L. A. (vezi filele 98- 121) iar la data de 12.11.2010 a fost depus la dosar raportul de expertiză fiscală judiciară ( f. 122-127).
În ședința din 3 mai 2011 instanța de fond a dispus completarea expertizei contabile, în sensul de a se preciza prejudiciul și pentru perioada 01.02._05, cât inculpatul I. N. a fost administrator, întrucât prejudiciul total de 1.357.898 lei se referea la perioada 01.01._06 când S.C. „Hymy Serv” S.R.L. a comercializat cereale către diverși beneficiari, fără ca aceste tranzacții să fie înregistrate în contabilitate .
La termenul de judecată din data de 24 octombrie 2011, la cererea inculpatului I. N., instanța a dispus efectuarea unei expertize grafologice pentru a se stabili dacă anumite facturi fiscale au fost semnate de inculpatul I. N., raport ce a fost depus la data de 27.12.2011 de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București ( f.198-207).
În ședința din data de 10 ianuarie 2012, instanța a dispus suplimentarea raportului de expertiză fiscală în raport de expertiza criminalistică, urmând să stabilească care este valoarea prejudiciului cauzat bugetului de stat și care este contribuția inculpatului I. N. în calitate de administrator, completarea fiind depusă la data de 29.02.2012 (filele 224-238).
La solicitarea inculpatului I., la termenul de judecată din 3 aprilie 2012, instanța a dispus suplimentarea raportului de expertiză fiscală, motivată de faptul că din cele 42 facturi emise în perioada mandatului inculpatului I. N., la 12 facturi expertul criminalist nu s-a putut pronunța dacă semnăturile furnizorului au fost sau nu executate de I. N..
În acest sens, expertul fiscal Ronciș N. a depus la dosar suplimentul de expertiză (f.271-287), conform încheierii de ședință din data de 8 mai 2012.
Având în vedere probele și mijloacele de probă, mai sus amintite, administrate de instanță precum și cele administrate în faza de urmărire penală instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
S.C. „Hymy Serv” S.R.L. A. este înregistrată la Oficiul Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul T. sub numărul J_ .
În perioada 29.02.1996 – 09.06.2005 inculpatul I. N. a fost asociat unic și administrator al acestei societăți, după care societatea a fost
cesionată numitei B. M. E..
În perioada 01.01.2005 – 19.05.2006 S.C. „Hymy Serv” S.R.L. a comercializat cereale către diverși beneficiari (S.C. I. .. Valea Părului, .. A., S.C. Colonial S.A. București, S.C. Eurobiltz S.A. A., S.C. Agrointernațional S.R.L. A., .. Oltenița, S.C. S. Trans S.R.L. Voluntari, S.C. Bit B. Trans .. Poroschia) fără ca aceste tranzacții să fie înregistrate în contabilitate.
În baza raportului de inspecție fiscală încheiat în data de 31.01.2007 s-a emis decizia de impunere nr. 28/20.02.2007 în care s-au înscris următoarele obligații fiscale principale și accesorii în sarcina S.C. „Hymy Serv” S.R.L.: impozit pe profit = 80.204 lei, majorări de întârziere impozit pe profit = 35.489 lei, TVA = 865.688 lei și majorări întârziere TVA = 376.517 lei, înregistrându-se în total un prejudiciu de 1.357.898 lei, pe perioada mai sus menționată, confirmat de raportul de expertiză fiscală judiciară întocmit de expert Ronciș N..
În perioada cât inculpatul I. N. a fost administrator la S.C. „Hymy Serv” S.R.L., la propunerea inculpatului E. S. a procedat împreună cu acesta la comercializarea cerealelor până la data de 9 iunie 2005, când societatea a fost cesionată martorei B. M..
De la data cesionării și până la 30 septembrie 2006 inculpatul E. S. a desfășurat activitatea de comercializare a cerealelor fără a înregistra actele în contabilitate, evitându-se astfel plata de impozit pe profit și TVA.
Potrivit raportului de expertiză criminalistică efectuat în prezenta cauză, s-a stabilit de către expertul criminalist că, anumite facturi din cele 42 de facturi emise pe perioada mandatului de administrator al lui I. N., nu au fost executate de acest inculpat, iar la alte facturi nu se poate stabili cu certitudine dacă au fost sau nu executate de I. N.. Aceste facturi sunt menționate expres în ambele expertize, expertiza fiscală stabilind totodată că valoarea celor 5 facturi neexecutate de inculpatul I. N. este de 304.611 lei, în timp ce valoarea celor 17 facturi, la care nu se poate stabili cu certitudine dacă au fost semnate de acest inculpat, este de 179.382 lei.
Faptele inculpaților care, împreună, în perioada 1 februarie 2005 – 9 iunie 2005 au comercializat cereale fără a înregistra în contabilitate actele emise, sustrăgându-se astfel de la plata impozitului pe profit și TVA și a inculpatului E. S. care în perioada 9 iunie 2005 – 30 septembrie 2006 a desfășurat aceiași activitate, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prevăzută și pedepsită de art. 9 lit. b din Legea nr. 241/2005. Inculpatul E. S. s-a apărat în sensul că el nu poate fi în cauză subiect activ al infracțiunii de evaziune fiscală deoarece nu a fost administrator al S.C. „Hymy Serv” S.R.L. A. și a solicitat să fie achitat conform art. 11, pct. 2, lit. a raportat la art. 10, lit. d Cod procedură penală.
Art. 9, lit. b din Legea nr. 241/2005 definește infracțiunea de evaziune fiscală ca fiind fapta constând în omisiunea în tot sau în parte a evidenței în actele contabile ori în alte documente legale a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate.
Din această definiție nu reiese că subiectul activ al infracțiunii trebuie să fie administrator al societății, fapta putând fi săvârșită de orice persoană care desfășoară o activitate pentru care este plătitor de TVA și datorează impozit pe profitul realizat.
Inculpatul E., care a desfășurat o activitate de comerț cu cereale împreună cu inculpatul I. N., fiind autorizat să dispună de contul societății conform adresei nr._/2006, a ridicat numerar conform extraselor de cont în
perioada 1 ianuarie 2005 – 19 mai 2006, ceea ce îi conferă atribuții în domeniul plății impozitului și a TVA.
Din proba testimonială administrată s-a reținut că inculpatul E. S. efectua în fapt acte de comerț, atât în perioada în care administrator era I. N. cât și în perioada în care era administrator B. M., aspect care completează calitatea în care acționa de fapt.
Așa fiind, răspunderea penală a celor doi inculpați urmează să fie angajată în condițiile art. 72 Cod penal, constatându-se că faptele reținute în sarcina lor sunt dovedite.
La individualizarea sancțiunii, s-a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptelor, împrejurările în care au fost săvârșite, contribuția fiecăruia la săvârșirea faptelor și de circumstanțele personale ale inculpaților.
Astfel, pentru inculpatul E. S. instanța de fond a avut în vedere faptul că nu a mai fost anterior condamnat la pedeapsa închisorii dar și aspectul că nu a recunoscut faptele comise, în timp ce pentru inculpatul I. N. s-a luat în considerare că a recunoscut fapta în mod constant, dând astfel eficiență circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74-76 Cod penal.
P. aplicarea unor pedepse de 3 ani închisoare pentru inculpatul E. S. și 1 an închisoare pentru I. N., cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, instanța a apreciat că funcțiile pedepsei pot fi realizate în acest fel. În temeiul art. 82 Cod penal a fixat termen de încercare și a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 83 Cod penal.
În temeiul art. 71, alin. 1 Cod penal au fost interzise inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- a, lit. b Cod penal pe perioada executării pedepsei și au fost aplicate dispozițiile art. 71 alin. 5 Cod penal se va dispune suspendarea executării pedepsei accesorii.
Cu privire la latura civilă, instanța a conceptat în calitate de parte civilă Statul Român prin M.F.P, A.N.A.F. prin D.G.F.P. T., care s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma totală de 1,772.504 lei, reprezentând TVA, impozit pe profit, dobândă și penalități, impozit pe venituri microîntreprinderi și amenzi.
Din raportul de expertiză fiscală judiciară rezultă că prejudiciul total provocat de inculpați părții civile este de 1.357.898 lei, din care se scad sumele de: 304.611 lei ce reprezintă contravaloarea a 5 facturi neexecutate de inculpatul I. N. și 179.382 lei, ce reprezintă contravaloarea a 17 facturi incerte din punct de vedere al executării de către același inculpat, ce-i profită acestuia din perspectiva principiului „in dubio pro reo”, sume ce vor fi plătite separat de inculpatul E. S..
Astfel, inculpatul E. S. a fost obligat să plătească în mod individual sumele care
nu-i sunt imputabile celuilalt inculpat de 304.611 lei și 179.382 lei, adică în total 483.993 lei, iar diferența de 873.905 lei, până la prejudiciul total, s-a dispus să fie suportată în mod solidar de cei doi inculpați.
Obligarea la plata sumelor arătate anterior s-a dispus în raport de prevederile art. 998, 999 Cod civil, în baza expertizei fiscale judiciare și a expertizei criminalistice, constatându-se îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale față de inculpați.
În temeiul art. 11 din Legea 241/2005 și art. 163 Cod procedură penală s-a instituit sechestru asigurator asupra bunurilor imobile – apartamentul cu nr. 2 situat în A., ., etaj 1 și mobile – autoturism Dacia 1310,capacitate cilindrică 1397 cmc – ale inculpatului I. N. și asupra motocicletei inculpatului E. S. marca Voshob, capacitate cilindrică 175 cmc – până la concurența sumelor la care vor fi obligați.
S-a dispus totodată ca, în raport de prevederile art. 13 din Legea nr. 241/2005, la data rămânerii definitive prezenta sentință să fie comunicată la Oficiul Registrul Comerțului.
Văzând și dispozițiile art. 191 Cod procedură penală.
Împotriva sentinței penale nr. 148 din 25.05.2012 pronunțată de Judecătoria A. a declarat apel inculpații și partea civilă iar prin decizia nr. 249 din 20 septembrie 2012 a Curții de Apel București s-a decis, în baza art. 42 alin. 2 C. proc. pen., declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului T..
Cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului la data de 18.12.2012, sub nr._ .
În motivele de apel depuse la data de 03.12.2012 și completate ulterior, inculpatul I. N. a criticat sentința instanței de fond sub următoarele aspecte, ce privesc atât latura civilă cât și penală a cauzei:
1. în mod greșit a fost obligat în solidar cu inculpatul E. S. la plata sumei de 873.905 lei, fără a se lua în calcul că, după data de 09.06.2005 nu a mai avut calitatea de administrator și, prin urmare, trebuia stabilit dacă a creat un prejudiciu după această dată.. Chiar în raportul de expertiză întocmit de expertul Ronciș (asupra căruia a avut obiecțiuni) s-a stabilit că prejudiciul rezultat în perioada 01.02._05 este de 179.382 iar tot ceea ce excede acestei perioade nu are legătură cu activitatea sa.
Totodată, nu s-a avut în vedere că, din totalul facturilor emise în perioada în care a fost administrator, doar o parte au fost expertizate grafic iar cererea formulată de apărătorul său în acest sens la data de 18.05.2012, și anume de expertizare a 17 facturi de care a luat cunoștință la aceea dată, a fost respinsă de instanța de fond.
P. urmare, a apreciat că a fost obligat la un prejudiciu generat în afara perioadei cât a fost administrator.
2. Întrucât infracțiune în raport de care este cercetat este de prejudiciu iar la individualizarea pedepsei instanța are în vedere și valoarea prejudiciului, apreciind că, în cazul său, se impune o soluție de achitare, în temeiul art. 11 pct. 2 litera a raportat la art. 10 litera c C. proc. pen., în situația în care valoarea prejudiciului este zero pentru perioada în care nu a mai avut calitatea de administrator sau aplicarea unei pedepse prin raportare la prejudiciul adus statului.
3. Având în vedere că din raportul de expertiză criminalistică din 13 decembrie 2011 rezultă că 6 facturi nu au fost executate de inculpatul I. și cum, în fapt, societatea era administrată de inculpatul E., instanța de fond trebuia să facă aplicarea art. 336 C. proc. pen., în sensul extinderii procesului penal pentru alte fapte, respectiv infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată ce se prefigurează a fi comisă de inculpatul E..
În apelul declarat de partea civilă se critică sentința primei instanțe sub un singur aspect, și anume pentru stabilirea greșită a prejudiciului la care a fost obligat inculpatul, respectiv de 1.357.898 lei în loc de 1.772.504 lei.
Inculpatul E. S. nu a formulat în scris motivele de apel însă la termenul de judecată din 12 martie 2013 a susținut, prin avocat ales, că sentința primei instanțe este nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive: nu s-a demonstrat că a administrat în fapt societatea la care administrator de drept era inculpatul I. N., și, prin urmare, acesta purta și răspunderea societății. Singura sa activitate în cadrul societății administrate de inculpatul I., iar ulterior de martora B., a fost aceea de prestare servicii, sens în care mergea în teren, identifica cantitățile de cereale și, în schimbul unui comision, le aducea administratorului societății, care emitea documentele. A apreciat că răspunderea, în
situația de față, aparține inculpatului I. N., în condițiile Legii contabilității.
A mai arătat că, deși s-a susținut că ar fi avut specimen de semnătură în bancă nu s-a demonstrat că a folosit mandatul dat de administrator în acest sens ori că ar fi desfășurat activități de administrare a societății.
A solicitat achitarea în raport de dispozițiile art. 10 litera a C. proc. pen. pentru lipsa vinovăției în comiterea infracțiunii de evaziune fiscală iar în subsidiar a solicitat sancționarea sa însă la individualizare instanța de judecată „ să nu fie influențată” de mențiunile din cazierul judiciar al inculpatului.
S-a depus la dosar în xerocopie situația facturilor fiscale care nu au fost expertizate de către un expert criminalist autorizat( fila 34, 35), sentința penală nr. 387 din 11 decembrie 2008 pronunțată de Judecătoria A..
S-a solicitat din oficiu și s-a depus fișa de cazier a inculpatului E. S.( fila 45,46 dosar).
În raport de actele și lucrările dosarului tribunalul, constată și reține următoarele:
Inculpații E. S. și I. N. au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria A. cu nr. 1967/2006 din 27 decembrie 2007 pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. și ped de art. 9 litera b din Legea 241/2005.
În sarcina inculpatului I. N. s-a reținut că, în calitate de administrator la . A.( societate ce nu era plătitoare de TVA), la propunerea inculpatului E. S. și împreună cu acesta, a desfășurat în perioada 01.02._05 activități de comercializare a semințelor de cereale și floarea soarelui, ce nu fac parte din obiectul de activitate al societății, sustrăgându-se de la plata obligațiilor către bugetul statului în sumă totală de 215.466 lei, din care impozit pe profit în sumă de 48.668 lei și TVA în sumă de 166.798 lei.
În sarcina inculpatului E. S. s-a reținut că, în perioada 01.02._05 a desfășurat activități de comerț cu cereale în contul .( în per. 01.02._05, împreună cu inculpatul I. iar ulterior, singur, în timp ce administrator era B. M.), sustrăgându-se de la plata obligațiilor către bugetul statului în sumă de 945.892 lei, din care impozit pe profit în sumă de 80.204 lei și TVA în sumă de 865.688 lei.
În primul ciclu procesual, Judecătoria A. a constatat în temeiul unui probatoriu legal administrat că inculpații au comis faptele pentru care sunt trimiși în judecată și a aplicat pedepse de 1 an închisoare în cazul inculpatului I. și de 3 ani închisoare în cazul inculpatului E., în raport de dispozițiile art. 72 și 52 C. pen., conform sentinței apelate în cauză. Ca modalitate de executare instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., privitoare la suspendarea condiționată a pedepselor, în cazul fiecărui inculpat.
Hotărârea instanței de fond a fost atacată de inculpații, atât pe latură penală cât și civilă precum și de partea civilă A. D. T., pentru motivele expuse mai sus.
Cu privire la apelul declarat de inculpatul E. S., tribunalul constată următoarele:
În toate declarațiile date de inculpatul E. S. pe parcursul procesului penal( atât la urmărirea penală cât și în cursul cercetării judecătorești) acesta a negat participarea sa la comiterea, în calitate de autor, a infracțiunii de evaziune fiscală, argumentele invocate fiind subsumate inexistenței calității de administrator al societății S.C. „Hymy Serv” S.R.L. A. și, implicit a lipsei temeiul în vederea sancționării sale.
Cu prilejul primei ascultări( din data 03.07.2006, fila 23) inculpatul E. a susținut că, în numele ., administrată de inculpatul I., care „îi era
prieten”, iar apoi, după cesionare, de către B. M., au fost utilizate intermedieri în comerțul cu cereale( grâu, porumb, orz, floarea soarelui) atât de el cât și de inculpatul I., realizându-se un venit de aproximativ 50-100 rol/kg. Plățile se realizau între cumpărător și vânzător sau prin intermediul . care plata se făcea prin bancă. Inculpatul a confirmat că era împuternicit de administratorul I. iar apoi de martora B. să efectueze operațiuni prin bancă, având drept de semnătură, alături de administratori și a ridicat bani din bancă „ numai atunci când ceilalți nu puteau să o facă”. A mai arătat că a intermediat livrarea a 81,5 tone floarea soarelui către ., pentru care s-au emis facturile_ și_ din 24/28.08.2005, a încasat contravaloarea livrării și a plătit din ea vânzătorul. A recunoscut că, împreună cu inculpatul I. N. a efectuat intermedieri cu cereale și către BTBAD TRANS SRL Poroschia. După cesionare( 9.06.2005) s-a ocupat singur de achizițiile de cereale.
Ulterior, inculpatul E. și-a nuanțat declarațiile susținând că numitul I. N. era doar „o cunoștință”, nu a cunoscut statutul firmei . a cunoscut dacă aceasta nu era plătitoare de TVA, nu știe dacă a uzat de împuternicirea dată de inculpatul I. cu privire la efectuarea de operațiuni bancare în numele societății, nu știe dacă a întocmit borderouri de achiziții a momentul achiziționării de cereale de la persoane fizice, a primit un comision atât de la inculpatul I. N. iar apoi de la martora B. M., pentru intermedierile de cereale efectuate în numele societății pe care aceștia au administrat-o succesiv, însă nu a semnat vreun act în acest scop.
Este adevărat că, așa cum rezultă din certificatul ORC, administrator legal al S.C. „Hymy Serv” S.R.L. A. a fost pentru perioada 29.02._05 inculpatul I. N. iar după această dată societatea a fost cesionată martorei B. M.-E., care a desfășurat activitate până la 30.09. 2006.
Pentru a fi subiect activ al infracțiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 litera b din Legea 241/2005, legea nu impune o anume calificare, putând fi orice persoană care îndeplinește condițiile pentru a răspunde penal. D. în situația în care fapta este săvârșită prin neevidențierea în documente contabile oficiale a veniturilor sau prin neînregistrarea unor documente justificative pentru cheltuieli nereale, legea cere o anume calificare, aceea de persoană cu atribuții financiar contabile.
Contrar însă susținerilor formulate de inculpatul E., la dosar s-au administrat dovezi din care rezultă în mod indubitabil că acesta administra în fapt S.C. „Hymy Serv” S.R.L. A., fiind persoana care se ocupa de achiziționarea cerealelor, mergea în teren în acest scop( uneori însoțit de inculpatul I. N.), făcea plăți către furnizori dar și operațiuni bancare, fiind împuternicit de inculpatul I. N. în acest scop. Această situație este probată atât cu înscrisurile aflate la dosar cât și prin depoziția inculpatului I. dar și a martorilor B. M., P. M..
Atitudinea acestui inculpat cu privire la faptele pentru care este cercetat este una lipsită de responsabilitate, inculpatul, contrar probatoriului, nu și-a asumat faptele, încercând să plaseze întreaga responsabilitate către inculpatul I. N..
Apreciază tribunalul că apărările inculpatului cu privire la lipsa vinovăției în comiterea infracțiunii de evaziune fiscală prev de art. 9 alin. 1 litera b sunt „pro cauza”, nefiind susținute prin nici un mijloc de probă. Dimpotrivă, materialul probator administrat susține în mod convingător teza vinovăției inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care este acuzat. Întreaga activitate infracțională constând în achiziții și livrări de cereale fără înregistrarea în contabilitate a documentelor desfășurată prin intermediul . inculpatul I. iar apoi de B.( persoană scutită de plata impozitului), cu scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale către stat, s-a desfășurat la inițiativa inculpatului E., acesta fiind
cel care se ocupa de achiziția cerealelor, de livrarea lor, de încasarea prețului și plata vânzătorului, uneori prin operațiuni bancare, pentru care avea drept de semnătură, atât din partea administratorului I. dar și din partea administratorului B.. Așa cum rezultă din depoziția martorei B. M., inculpatul E., care avea asupra sa actele și ștampila societății . cu ea în mun. Pitești pentru perfectarea actelor de cesionare, la solicitarea inculpatului I., care, fiindu-i teamă de consecințele faptelor comise împreună cu inculpatul E., nu mai dorea să o administreze. Nici un moment inculpatul E. nu și-a asumat faptele sale, mizând că va fi absolvit de orice sancțiune tocmai pentru că nu avea calitatea de administrator . Mai mult, probatoriul( cu referire aici la depoziția martorului P., P. M. și B. coroborate cu declarația inculpatului I.) a relevat că acest inculpat a avut o atitudine nesinceră, cunoscând că obiectul de activitate al societății nu avea legătură cu achizițiile de cereale, dar și faptul că societatea nu era plătitoare de TVA. Martorul P. ( fila 119, dosar fond) a declarat că a cumpărat cereale de la inculpatul E. și tot acestuia i-a făcut plata.
Deși nu a avut mandat de reprezentare legală a societății în raporturile cu partenerii comerciali ori de administrare a societății, inculpatul E. S., prin activitățile efectuate în numele societății, atât în perioada în care administrator era inculpatul I. cât și ulterior, când aceasta a fost cesionată cu drepturi depline martorei B., și constând în achiziții, livrări, operațiuni bancare în numele societății, faptul că avea asupra sa documentele societății și dispunând de ștampila acesteia, încasând și efectuând plății, toate cu scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale, s-a comportat ca un adevărat administrator, și, prin urmare este subiect activ al infracțiunii prev. de art. 9 alin. 1 litera b din Legea 241/2005, alături de inculpatul I., ambii desfășurând operațiuni comerciale prin intermediul ., ce nu au fost înregistrate în contabilitate, cu scopul vădit de a se sustrage de la pata obligațiilor fiscale către stat..
P. urmare, față de acesta în mod corect s-a dispus de instanța de fond angajarea răspunderii penale dar și civile în condițiile art. 9 alin. 1 litera b din Legea 241/2005, cuantumul pedepsei fiind dozat corect în raport de criteriile înscrise la art. 72 C. pen., inclusiv perioada în care acesta a desfășurat activitățile infracționale, datele care caracterizează persoana acestuia, valoarea ridicată a prejudiciului creat prin infracțiune dar și prin luarea în considerare a scopului pedepsei înscris la art. 52 C. pen.
În consecință, apelul declarat de inculpatul E. S. este apreciat de tribunal ca nefondat, urmând să fie respins ca atare.
Cu privire la apelul inculpatului I. N., tribunalul constată, pentru considerentele expuse anterior, că fapta de evaziune fiscală în cazul inculpatului I. N. este dovedită de întreg materialul probator, inclusiv declarațiile acestuia de recunoașterea faptelor. De altfel, în apelul declarat inculpatul I. nu a negat comiterea faptei penale ci a solicitat reducerea pedepsei aplicate în cuantum de 1 an, prin luarea în considerare, la individualizarea acesteia, a contribuției sale în comiterea infracțiunii de evaziune fiscală, a faptului că „ s-a lăsat influențat” de inculpatul E. dar și a prejudiciului creat prin infracțiune, dat fiind că o . facturi fiscale nu au fost executate de el, aspect demonstrat și prin raportul criminalistic.
Apreciază tribunalul că apărarea inculpatului I. în sensul reținerii unei atenuări judiciare a pedepsei pentru faptul că el nu a semnat o . facturi, 23 la număr, nu poate fi primit din următorul motiv: procedând la înmânarea actelor societății pe care o administra, a ștampilei societății către inculpatul E., pe care l-a și împuternicit să efectueze operațiuni bancare în numele societății, desfășurând împreună cu acesta operațiuni comerciale constând în achiziții și livrări de cereale în numele societății HYMY, în mod evident a consimțit ca acesta să procedeze la
întocmirea de facturi fiscale în numele societății pe care o administra și, mai mult, să administreze în fapt societatea. Reține tribunalul că, în declarația dată de inculpatul I. și aflată la fila 22, dosar fond, acesta a confirmat că facturile de vânzare a cerealelor comercializate erau semnate atât de el cât și de inculpatul E., acesta din urmă semnând în numele său, susținând, totodată că, i-a dat inculpatului E. facturi semnate și ștampilate de el „ în alb”. Același inculpat a declarat că a întrerupt raporturile cu E. „ când a apărut B.”, ceea ce conduce la concluzia că activitatea infracțională a inculpatului E., prin intermediul . desfășurată în perioada 01.02._05 cu acordul inculpatului I., în calitate de administrator legal.
Cu atât mai mult inculpatul I., în calitate de administrator al societății HYMY a cunoscut că activitățile de comercializare a cerealelor erau contrare obiectului de activitate al societății pe care o administra dar și faptul că toate operațiunile comerciale desfășurare împreună cu inculpatul E. sau pe care acesta din urmă le efectua singur, în numele societății nu erau înregistrate în contabilitate, scopul fiind acela de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale. Deși inculpatul I. avea cunoștință la aceea vreme ( 2005) de faptul că unele facturi erau semnate de inculpatul E. nu a reclamat organelor abilitate o astfel de faptă, pentru care abia acum sesizează existența unui fals în înscrisuri.
În cauză nu pot fi aplicate dispozițiile art. 336 C. proc. pen. referitoare la extinderea procesului penal pentru alte fapte în cazul inculpatului E. dat fiind că nu s-a solicitat de procuror, căruia îi aparține inițiativa de extindere a procesului penal, o atare cerere și nu sunt îndeplinite condițiile impuse de textul de lege invocat.
P. urmare, în acest context, faptul că un număr de 23 facturi( emise în perioada în care administrator era I.) de nu au fost semnate de inculpatul I., în calitate de administrator, nu are relevanță juridică cât privește cuantumul prejudiciului creat de acesta, singur, atâta vreme cât cei doi inculpați, E. și I., au desfășurat împreună în perioada 01.02._05 activități constând în achiziții și livrări de cereale, în numele societății, chiar inculpatul I., în calitate de administrator al . pe inculpatul E. să desfășoare activități de comercializare cereale prin intermediul societății, să efectueze plăți către furnizori și, mai mult, să desfășoare operațiuni bancare în numele societății.
Din raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul Ronciș (completare efectuată la data dec 25.07.2011, fila 155, dosar fond) rezultă că prejudiciul creat de inculpatul I. și E. pentru perioada în care primul a fost administrator legal al societății HYMY și au desfășurat activități de achiziții și livrări de cereale împreună, neînregistrate în contabilitate, cu scopul de a se sustrage de la plata obligațiilor fiscale este de 330.667 lei, așa încât, în raport de dispozițiile art. 14 C. proc. pen. și 998-999 C. civ., art. 1003 C. civ. în vigoare la data comiterii infracțiunilor, urmează să oblige pe aceștia la plata în solidar a acestei sume către partea civilă A., D. T., la care se vor adăuga penalități și dobânzile aferente până la achitarea integrală a debitului.
Nu se impune o reducere a cuantumului pedepsei aplicate de instanța fondului în cazul inculpatului I., urmare a reducerii cuantumului prejudiciului ce urmează a fi reparat de acesta, având în vedere că pedeapsa de 1 an închisoare, cu executarea suspendată condiționat este proporțională cu gravitatea faptei infracționale săvârșite de acesta și respectă celelalte criterii de individualizare înscrise la art. 72 C. pen. dar și scopului pedepsei înscris la art. 52 C. pen. În mod corect instanța de fond a aplicat circumstanțe judiciare atenuante acestui inculpat, având în vedere atitudinea sinceră, de recunoaștere avută pe parcursul procesului penal, lipsa unor antecedente penale.
Cât privește răspunderea civilă a inculpatului I., tribunalul, având în
vedere raportul de expertiză judiciară întocmit de expert Ronciș, coroborat cu celelalte mijloace de probă administrate, și anume declarații inculpați, declarații martori, înscrisuri, documente contabile, urmează să decidă admiterea apelului declarat de inculpatul I., în sensul reducerii de la 873.905 lei la 330.667 lei suma reprezentând prejudiciu, la care vor fi obligați în solidar inculpații E. și I. către partea civilă A. D. T..
Totodată, se va majora de la 483.993 lei la 1.027.231 lei suma pe care inculpatul E. S. o datorează către A., urmând să fie obligat la plata acesteia către partea civilă A., D. T..
Se va respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă A., D. T. pentru următoarele motive:
Potrivit rechizitoriului, inculpatul I. N. a adus un prejudiciu bugetului consolidat al statului, în urma faptei de evaziune fiscală, în cuantum de 215.466 lei, din care impozit pe profit în sumă de 48.668 lei și TVA în sumă de 166.798 lei iar inculpatul E. a creat un prejudiciu bugetului de stat în urma faptelor de evaziune fiscală desfășurate în perioada 01.02._05, de 945.892 lei, din care impozit pe profit în sumă de 80.204 lei și TVA în sumă de 865.688 lei. S-a avut în vedere în acest sens adresa nr. 255/2007 a D. T. potrivit căreia prejudiciul creat în perioada 01.02._05 prin neînregistrare în contabilitatea . de cereale este de 945.892 lei și constă în 865.688 lei TVA sustras și_ lei cu titlu de impozit pe profit neplătit.
Cu adresa nr. 31.396 din 22 noiembrie 2007 A. face precizări cu privire la pretențiile civile, arătând că acestea sunt în sumă totală de 1.357.898 lei, din care 80.204 lei reprezentând impozit pe profit și 865.688 lei cu titlu de TVA, diferența fiind reprezentantă de penalități și dobânzi.
De reținut este faptul că sumele reprezentând impozit pe profit și TVA se regăsesc în același cuantum și în decizia de impunere depusă de partea civilă A. la data 28.10.2010 fila 98, dosar fond_ .
P. cererea depusă la 31.03.2008( fila 30, dosar fond_ ) partea civilă a solicitat obligarea inculpaților la plata sumei de 1.772.504 lei, reprezentând datorii și penalizări calculate până la 28.03.2007, din care: 379.143 reprezintă dobânzi și penalizări aferente TVA, 34 impozit pe venit microîntreprindere, 300 amenzi, 1.242.205, TVA și 150.822 impozit pe profit.
În apelul declarat A. a adus o singură critică hotărârii instanței de fond, arătând că în mod greșit s-a dispus obligarea inculpaților la plata către A. a sumei totale de 1.357.898 lei în loc de 1.772.504 lei, cât reprezintă valoarea prejudiciului creat de inculpați prin faptele de evaziune fiscală.
Tribunalul apreciază apelul declarat ca nefondat.
Așa cum rezultă din adresa nr. 255/26.02.2007 a A., D. T.( dosar urmărire penală, fila 27), proces verbal încheiat de Garda Financiară T. la 31 iulie 2006( fila 42, dosar urmărire penală), decizia de impunere depusă de partea civilă A. la data 28.10.2010 (fila 98, dosar fond_ ), raport de expertiză fiscală judiciară întocmit de expert Ronciș N.( fila 122, dosar fond), prejudiciul adus bugetului de stat ca urmare a neînregistrării operațiunilor comerciale desfășurate de inculpați în numele . A. este de 1.357.898 lei și constă în: impozit pe profit de 80.204 lei, TVA în sumă de 865.688 lei, diferența fiind reprezentată de majorări și penalități de întârziere( a se vedea fila 127 din raport). Din valoarea acestui prejudiciu, suma de 330.667 lei este datorată de ambii inculpați în solidar pentru perioada 01.02._05 iar suma de 1.027.231 lei reprezintă prejudiciu creat de inculpatul E. S., singur, prin activitățile ilicite desfășurate în perioada 10.06._05. Amenzile și impozitul pe microîntreprindere nu reprezintă prejudiciu în cauza de față
și nu pot fi luate în considerare la angajarea răspunderii civile a inculpaților.
În consecință, suma de 1.772.504 lei pretinsă de partea civilă în apel este nejustificată prin dovezi concludente, așa încât apelul acestei părți este nefondat, urmând să fie respins.
Așa fiind, pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art. 379 pct. 2 litera a raportat la art. 378 C. proc. pen. urmează să admită apelul declarat de inculpatul I. N. împotriva sentinței penale nr. 148 din 25.05.2012 pronunțată de Judecătoria A. pe care o va desființa și rejudecând va reduce de la 873.905 lei la 330.667 lei suma la care vor fi obligați în solidar inculpații E. S. și I. N. către partea civilă A., D. T. și va majora de la 483.993 lei la 1.027.231 lei suma la acre va fi obligat inculpatul E. S. către aceeași parte civilă.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate iar în temeiul art. 379 pct. 1 litera b C. proc. pen se vor respinge apelurile declarate de A., D. T. și de inculpatul E. S. ca nefondate.
În temeiul art. 192 alin. 2 C. proc. pen. se va obliga apelantul-inculpat E. S. la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de inculpatul I. N. împotriva sentinței penale nr.148/25.05.2012 a Judecătoriei A. pe care o desființează în sensul că:
Reduce de la 873.905 lei la 330.667 lei la care vor fi obligația în solidar inculpații I. N. și E. S. către partea civilă A.-D. T..
Majorează de la 483.993 lei la 1.027.231 lei suma la care va fi obligat numai inculpatul E. S. către aceeași parte civilă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge ca nefondate apelurile părții civile A.-D. T. și inculpatului E. S. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă inculpatul E. S. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs în 10 zile de la pronunțare pentru inculpați și de la comunicare pentru partea civilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.03.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
R.G. D.L. Z.D.
Red/tehnored.
R.G.la 11.06.2013
exemplare 2*
d.f._
j.f.P.F.
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 191/2012.... | Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Sentința nr. 164/2012.... → |
|---|
