Traficul de influenţă. Art.257 C.p.. Sentința nr. 185/2012. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 185/2012 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 18-12-2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
SENTINȚA PENALĂ NR. 185
Ședința publică din data de 18 decembrie 2012
Tribunalul compus din :
PREȘEDINTE: E. E.
GREFIER: P. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman - a fost reprezentat prin procuror B. M. A..
Pe rol, soluționarea procesului penal privind pe inculpatul L. C., fiul lui P. și M., născut la 18.03.1967 în ., cu domiciliul în municipiul București, Calea Rahovei, nr.219 B, ., ., sectorul 5, trimis în judecată, în stare de libertate, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman nr. 257/P/2012 din 25 septembrie 2012, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, faptă prev.și ped.de art.257 Cod penal cu aplic.art.41-42 Cod penal.
La apelul nominal făcut în ședință publică a lipsit inculpatul L. C. – fiind reprezentat de avocat oficiu R. G. V. ( prin substituirea avocatului din oficiu I. O.), în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.628 din 02.10.2012, emisă de Baroul Teleorman, depusă la dosar ( f.7), precum și martora din lucrări M. R..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: se învederează că au fost atașate la dosar procesele verbale întocmite de Poliția sectorului 3 – Secția 11 Poliție București – C. Supraveghere Judiciară, prin care se arată că a fost adus la îndeplinire mandatul de aducere cu privire la martora din lucrări M. R., martoră care a precizat faptul că are cunoștință de cauza pentru care a fost chemată și că se va prezența din proprie inițiativă la instanță, la termenul de judecată din 18.12.2012.
Instanța pune în discuție lipsa martorei din lucrări M. R..
Procurorul, față de lipsa martorei din rechizitoriu M. R., solicită să se facă aplicarea dispozițiilor art.327 Cod procedură penală, judecarea cauzei pe baza probelor administrate.
Avocat oficiu R. V., desemnat pentru inculpatul L. C., apreciază că nu se impune audierea martorei lipsă, solicitând să fie avută în vedere declarația acesteia dată în cursul urmăririi penale.
Tribunalul, având în vedere că inculpatul nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, aspectul că procurorul apreciază că probele administrate în cauză sunt suficiente, iar martora M. R. a fost audiată la P., în cursul urmăririi penale, apreciază cauza în stare de judecată.
Tribunalul dispune amendarea martorei M. R., potrivit dispozițiilor art.198 Cod procedură penală, cu suma de 500 lei, pentru neprezentarea la instanță, în vederea audierii, în calitate de martor din rechizitoriu și pentru care s-a dispus emiterea mandatului de aducere față de lipsa nejustificată.
Tribunalul, nemaifiind cereri de formulat și nici alte probe de administrat, având în vedere înscrisurile aflate la dosar, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că inculpatul L. C. a fost trimis în judecată, în stare de libertate, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman nr. 257/P/2012 din 25 septembrie 2012, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, în formă continuată, faptă prev.și ped.de art.257 Cod penal cu aplic.art.41-42 Cod penal. Cu privire la situația de fapt, s-a reținut în esență că în cursul anului 2012, inculpatul L. C., fost ofițer de protecție internă, în cadrul D.G.I.P.I – Aparatul Central București, fiind pensionat la 2.07.2008 cu gradul profesional de comisar de poliție, a determinat anumite persoane să-i dea sume de bani pentru a le asigura angajarea în funcția de jandarm. Consideră că probele administrate în cauză sunt suficiente pentru a demonstra că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de influență. Solicită instanței ca, la individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicată inculpatului, să fie avută vârsta inculpatului, care este născut în anul 1967, este o persoană matură, pensionar, fără antecedente penale. Solicită să-i fie aplicată inculpatului o pedeapsă neprivativă de libertate, astfel încât să poată fi atins scopul pedepsei, orientarea pedepsei către maxim, și aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal – suspendarea condiționată a executării pedepsei. Totodată, solicită interzicerea față de inculpat a drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b Cod penal, cu aplicarea art.71 alin.5 Cod penal. De asemenea, în temeiul art.61 alin.3 din Legea nr.78/2000, solicită instanței să dispună restituirea sumelor de bani către denunțători. Solicită obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Avocat oficiu R. V., desemnat pentru inculpatul L. C., având cuvântul, arată că inculpatul a recunoscut fapta în cursul urmăririi penale, solicitând tribunalului să facă aplicarea art.72, 74, 76 Cod penal, precum și aplicarea dispozițiilor art.81 Cod penal, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Cât privește latura civilă a cauzei, apărătorul desemnat din oficiu arată că nu a luat legătura cu inculpatul, dar presupune că ar fi de acord cu restituirea sumelor de bani.
TRIBUNALUL :
Deliberând, constată următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 257 P/2012 din 25 septembrie 2012, P. de pe lângă Tribunalul Teleorman a dispus trimiterea în judecată a inculpatului L. C., fiul lui P. și M., născut la 18.03.1967 în ., cu domiciliul în municipiul București, Calea Rahovei nr. 219 B, ., ., CNP –_, cetățean român, pensionar M.A.I., căsătorit, un copil minor, nu are antecedente penale, pentru infracțiunea prev.de art. 257 Cod penal cu aplic.art. 41-42 Cod penal.
Prin actul de inculpare s-au constatat următoarele:
Inculpatul L. C. a fost încadrat în structurile Ministerului de Interne, ca ofițer de protecție internă (D.G.I.P.I.) - Aparatul Central București, fiind pensionat la 2.07.2008, cu gradul profesional de comisar de poliție la vârsta de 43 ani (fil.nr.203 - Decizia nr._ MAI).
Pensionarea la această vârstă, inculpatul a considerat-o ca pe o oportunitate de a obține venituri materiale suplimentare, dar pe de o poziție contrară profesiei avute, și anume, prin mijloace ilicite, apreciind că experiența ca ofițer de poliție îl va feri de incidența cu organele de urmărire penală.
Dovedind aplomb, siguranță și o forță de convingere remarcabilă, inculpatul a reușit relativ ușor să determine mai multe persoane de pe raza localităților Blejești (localitatea de origine a lui L. C.) și V. să-i ofere sume de bani, pentru ca prin relațiile pe care încă le avea în cadrul Ministerului de Interne să le asigure angajarea în funcția de jandarmi la o unitate din mun. București.
Pentru întregirea imaginii de „om cu relații”, inculpatul s-a implicat alături de „victimele” sale, spunându-le ce acte le trebuie pentru întocmirea „dosarului de angajare” și, pe unele, chiar le-a condus până la o unitate de jandarmi pentru informații „suplimentare” și le-a indicat unitatea medicală unde să efectueze controlul medical.
Este cazul și al martorului T. G. (vecin cu inculpatul la locuința acestuia din .-a abordat în toamna anului 2010, pentru a-i „angaja” și lui fiul la o unitate de jandarmi din mun. București.
Demersul lui T. G. a fost determinat de „renumele” avut de inculpat pe raza localității, de a „ajuta” mai mulți tineri să se încadreze ca jandarmi.
După o proprie examinare a lui T. D. C. (fiul lui T. G.), inculpatul i-a spus că „este înalt și se încadrează”, cerându-i suma de 2.000 lei, bani de care L. C. urma să se folosească pentru atingerea scopului propus.
Au urmat apoi mai multe întâlniri „programate” de inculpat cu T. G. la un restaurant din mun. București ales de acesta, unde îl asigura că totul este în regulă, împrejurare în care i-a mai pretins mici sume de bani între 50 – 200 lei pentru același scop.
După efectuarea „vizitei medicale” la o unitate indicată de inculpat, L. C. i-a spus victimei sale că mai trebuie să aștepte „deblocarea” unor posturi de jandarmi și, imediat, fiul său va fi încadrat pe postul dorit, în urma unui examen „aranjat”.
Cum această așteptare s-a prelungit în timp, T. G. a luat din nou legătura direct sau telefonic, împrejurare în care inculpatul L. C. invoca aceeași „blocare” a posturilor, asigurându-l pe martor că alte dificultăți nu sunt.
Dacă inițial, L. C. i-a răspuns la telefon, cu timpul a început să se eschiveze, refuzând dialogul și expediindu-i din când în când câteva mesaje telefonice de temporizare.
Ulterior, inculpatul a rupt total legătura cu „victima” sa, astfel că acesta a reușit să comunice doar cu martora M. R. aflată într-o relație specială cu inculpatul. T. G. a reușit să o contacteze, întrucât la un moment dat, inculpatul i-a expediat un mesaj de pe telefonul acesteia.
S-a menționat că martora M. R. provine din aceeași localitate cu inculpatul (. și el s-a stabilit în mun. București.
Pentru corecta stabilire a situației de fapt și obținerea unui probatoriu cert și concludent, la solicitarea Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, Tribunalul Teleorman a autorizat interceptarea și înregistrarea convorbirilor telefonice ale inculpatului și ale unor persoane cu care acesta interacționa pe „subiectul” T. G..
De asemenea, Tribunalul Teleorman a autorizat și interceptarea și înregistrarea convorbirilor în mediu ambiental dintre inculpat și martor.
Deși în perioada 28.09.-11.09.2012, a conștientizat că ar fi posibil să-i fie interceptate și înregistrate convorbirile telefonice, măsurile luate au fost tardive, existând dovezi certe ale vinovăției acestuia.
Discuțiile telefonice din data de 11.09.2012, dinainte și după ce a fost audiată la sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, martora M. R., au relevat, încă odată, relația „specială” dintre ei, schimbul „de informații” și sfaturile pe care i le-a dat martorei, L. C..
Cu ocazia primei sale audieri, la 28.08.2012, inculpatul a precizat că a încercat să-l ajute pe T. G., dar numai în limite legale: „să-l îndrume în vederea participării fiului său la concursurile organizate de unități de jandarmi din mun. București, la Biroul de Resurse Umane al Inspectoratului de Jandarmi al jud. I.”.
De asemenea, a mai precizat că „în decursul anului 2012, după o perioadă de timp, domnul T. G. se declară nemulțumit de faptul că, M.A.I. nu a organizat concursuri la care să participe și fiul acestuia și pretinzând restituirea sumei de 3.000 lei cheltuieli generate de diverse plăți efectuate la Direcția Medicală a M.A.I., Centrul de Testări Psihologice, cazier judiciar și altele sume colaterale generate de transport” (fil.nr.190-192, declarație L. C.).
Inculpatul a susținut astfel, că aceasta este destinația sumei de bani care face obiectul „litigiului” dintre el și T. G., bani de care el nu a beneficiat și nici nu s-au aflat fizic asupra lui.
În aceeași declarație, inculpatul a mai susținut că: „părinții mei sunt în vârstă de 70, respectiv 69 ani și au fost puși în situația să-mi ceară să plătesc tot ceea ce dorește numitul T. G., numai să nu mai audă aceste lucruri despre mine”.
Ori, este absurd din partea lui T. G. să-i ceară lui L. C. să-i plătească o sumă mare de bani, pentru propriile cheltuieli și este la fel de absurd ca L. C. „fost ofițer de poliție la D.G.I.P.I., care nu și-a pătat epoleții pe care i-a purtat în numele Statului Român, pentru sume de bani” (citat din declarația olografă a învinuitului - fil.nr.192), să accepte această cerere, total nejustificată, numai pentru liniștea părinților săi.
Este ilogic, irațional de acceptat această atitudine nonșalantă, bizară, din partea inculpatului, de a face o plată nedatorată din pensia de serviciu de 1.792 lei „diminuată cu 900 lei” (fil.nr.191, declarația lui L. C.).
Justificarea inculpatului pe situația de fapt relatată mai sus este o încropire de ultim moment a unor elemente naive, scornite „ad-hoc” într-o încercare disperată de a disipa adevărata proveniență a banilor pretinși a-i fi restituiți de către T. G..
Procedând la analiza primei declarații a inculpatului se mai reține și o altă versiune a acceptării plății de 3.000 lei, către T. G.: „În nenumărate rânduri, domnul T. mi-a contactat părinții care locuiesc în apropierea domiciliului acestuia, amenințând, atât pe aceștia, cât și pe mine că o să aducă concetățeni de-ai săi, care să mă ucidă în vederea recuperării acestei sume de bani”.
Sau: „Am oferit numitului (T. G. - n.a.), acea sumă de bani numai ca familia mea să fie lăsată în pace și să nu fie agresată de prietenii domnului T. din clanurile rrome de pe raza orașului V.” (fil.nr.190-191).
Din investigațiile efectuate a rezultat că T. G. nu are nimic în comun cu categoria de rromi acuzată de inculpat.
Dimpotrivă, este de 30 de ani angajat la Stația CFR V. – Direcția Trafic București în funcția de impiegat, este un om disciplinat, respectuos, fără să dea dovadă de comportament agresiv sau răzbunător față de colegi și alte persoane cu care intra în contact (fil.nr.63 caracterizare de la locul de muncă).
În caracterizarea făcută de către primarul comunei Blejești se evidențiază felul onest de a trăi „ca un model, respect față de cetățenii comunei. Nu a creat nici un moment probleme instituțiilor statului, fiind absolvent al Grupului Școlar Tehnic V. și al Școlii de impiegat mișcare CFR București Grivița” (fil.nr.60).
De asemenea, din verificările efectuate de organele de poliție s-a stabilit că, T. G. nu este cunoscut cu un comportament violent, având o conduită cetățenească bună, fiind în relații bune cu vecinii și ceilalți cetățeni ai comunei și nu are anturaje dubioase sau agresive, iar în evidențele Postului de Poliție Blejești nu figurează ca fiind sancționat contravențional sau cercetat pentru vreo faptă penală (fil.nr.58).
Nici una din aceste trei surse nu a descris nici o trăsătură agresivă în comportamentul lui T. G. și, cu atât mai mult ca aparținând unor grupări criminale, clanuri interlope, etc., pretinse de inculpat.
Tot cu privire la „puternicul sentiment de spaimă” indus lui L. C., de către T. G., se remarcă dintr-o sumară lecturare a mesajelor telefonice transmise de martor inculpatului, că au fost decente, mai mult rugăminți ale primului pentru a i se restitui banii și reproșuri că L. C. nu a venit la locul de întâlnire indicat pentru a discuta pe tema banilor.
Mesaje ca: „Spune-mi te rog dacă vii sigur, pentru că eu sunt de serviciu, ca să pun pe cineva să-mi țină locul o oră...” (29.06.2012 ora 11:03).
„Dacă nu-mi dai banii, mă duc la maică-ta acasă și vă fac de rușine față de toți vecinii” (17.07.2012 ora 8:05) sunt de natură doar de a speria un elev de ciclu primar și nicidecum de a „înfricoșa” un „fost comisar de poliție, ofițer de contrainformații și securitate din cadrul D.G.I.P.I.” (fil.nr.192).
Nu în ultimul rând, ca argument împotriva sentimentelor de teamă, pretinse de inculpat, îl reprezintă, prin comparație, constituția fizică a celor doi (T. G. și L. C.), net superioară din toate punctele de vedere în favoarea ultimului.
În perioada 27.06. – 10.07.2012, martorul T. G. a încercat, direct și prin intermediul lui M. R. să se întâlnească cu inculpatul.
Această întâlnire s-a produs la data de 10.07.2012 pe raza localității Blejești, discuțiile dintre cei doi fiind interceptate și înregistrate în baza autorizației 430 I, emisă de Tribunalul Teleorman la 22.06.2012.
Din examinarea suportului optic CD-R, pe care sunt înregistrate aceste discuții se remarcă tonul precipitat, graba, inculpatului de a se „descotorosi” de interlocutorul său cât mai repede și a nu angaja discuții concrete cu acesta.
În afara reproșului făcut, în sensul că: „ce tot mă ... ați făcut reclamații la poliție, mă?”, inculpatul a recunoscut că a primit de la T. G. 2.200 lei:
De asemenea, L. C. a recunoscut și implicarea sa, în ceea ce privește „angajarea” la jandarmi a fiului lui T. G..
Atât din interceptările convorbirilor telefonice, cât și a celor din mediu ambiental rezultă, fără nici un dubiu, că inculpatul a primit 2.200 lei de la T. G. pentru „a-i angaja” băiatul la o unitate de jandarmi din București pe baza relațiilor pe care L. C. le are în structurile de profil ale Ministerului de Interne.
Același mod de operare l-a folosit inculpatul și în cazul altor persoane, care ca și T. G. au aflat că, L. C. „are relații” și le poate angaja copii la jandarmi, la o unitate din mun. București.
Astfel, în anul 2010, L. C. a pretins și primit suma de 2.000 lei, bani ce i-au fost dați direct de către martorul B. M. „la toaleta unui local din localitatea Mihăilești, jud. G., situat la șoseaua A. – București”.
De la aceeași persoană, profitând de buna sa credință, inculpatul a împrumutat 1.000 lei.
Nici una din sume nu i-a fost restituită până în prezent.
L. C. i-a comunicat lui B. M. că „au fost sistate angajările la jandarmi”.
De menționat că, în ziua de 11 septembrie 2012, martorul s-a întâlnit cu inculpatul pe raza localității V., acesta din urmă spunându-i „că-i pare rău că s-a ajuns în această situație și să stea liniștit că-i va restitui banii” (fil.nr.77, declarația lui B. M.).
În cazul lui D. N., inculpatul a pretins și primit 1.000 lei, bani pe care i-a dat „direct” inculpatului, acesta promițându-i că-i „va angaja prin relațiile sale, fiica la o unitate de jandarmi din mun. București”.
Martorul a declarat că, inculpatul i-a mai relatat că urmează să-i mai dea și alți bani după angajare.
Cum inculpatul nu și-a respectat promisiunea a fost căutat de martor, căruia i-a spus că „se va rezolva”.
Ulterior, nu i-a mai răspuns la telefon, iar când s-au întâlnit pe raza . C. s-a făcut că nu-l cunoaște” (fil.nr. 82 declarația martorului D. N.).
O situație de fapt asemănătoare a existat și în cazul martorului C. N., de la care inculpatul a pretins și primit 2.500 lei, pentru ca prin relațiile pe care le are la Ministerul de Interne „să o ajute pe fiica lui – polițistă în mun. București – să avanseze mai repede”.
De la aceeași persoană, inculpatul a împrumutat și suma de 2.000 lei, bani pe care i-a restituit (fil.nr.81, declarația martorului D. N.).
Cu ocazia audierii sale la 25.09.2012, inculpatul a recunoscut faptele descrise mai sus, precizând că într-adevăr a primit diferite sume de bani de la T. G., B. M., D. N. și C. N., promițându-le că, prin relațiile sale îi va ajuta să-și angajeze copii în structurile Ministerului de Interne, atitudine pe care a avut-o și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală (fil.nr.202 și 207).
Faptele expuse mai sus întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență în modalitatea prev.de art. 257 C.pen. cu aplic.art. 41-42 C.pen.
Analizând întregul material probator de la dosar și anume: declarațiile martorilor, procese verbale de interceptare, înregistrarea și redarea convorbirilor ambientale, toate coroborate cu declarațiile inculpatului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Inculpatul a fost încadrat în structurile Ministerului de Interne ca ofițer de protecție internă D.G.I.P.I, Aparatul Central București, fiind pensionat la data de 2.07.2008.
Profitând de renumele pe care-l avea în localitate datorită funcției sale, a reușit relativ ușor să determine mai multe persoane, de pe raza localităților Blejești și V. să-i ofere sume de bani, pentru ca prin relațiile pe care încă le avea în cadrul Ministerului de Interne să le asigure angajarea în funcția de jandarmi la o unitate din municipiul București.
În acest sens, s-a implicat alături de victimele sale, spunându-le ce acte le trebuie pentru întocmirea dosarului de angajare și pe unele chiar le-a condus până la o unitate de jandarmi pentru informații și le-a indicat unde să efectueze controlul medical.
Pe martorul T. G., vecin de-al său, l-a abordat în toamna anului 2010 pentru a-i angaja fiul la o unitate de jandarmi din municipiul București, cerându-i în acest scop suma de 2.000 lei pe care urma să o folosească pentru atingerea scopului propus.
Au urmat mai multe întâlniri la un restaurant din municipiul București, împrejurare în care inculpatul i-a mai pretins martorului mici sume de bani, între 50-200 lei.
După efectuarea vizitei medicale la o unitate propusă de către inculpat, acesta i-a spus martorului să aștepte deblocarea unor posturi însă după trecerea unui timp îndelungat în care nu s-a realizat angajarea, L. C. nici nu a mai răspuns la apelurile telefonice date de T. G., acesta reușind să comunice doar cu martora M. R..
Același mod de operare l-a folosit inculpatul și în cazul altor persoane, care, ca și T. G. au aflat că L. C. are relații și le poate angaja copii la jandarmi.
Astfel, în anul 2010, inculpatul a pretins și primit suma de 2.000 lei de la martorul B. M. și, ulterior, profitând de buna credință a acestuia a împrumutat suma de 1000 lei.
De la martorul D. N., inculpatul a pretins și primit suma de 1000 lei, promițându-i că-i va angaja, prin relațiile sale, fiica la o unitate de jandarmi din municipiul București, însă promisiunea nu a fost respectată.
În același mod de operare, inculpatul a pretins și primit de la martorul C. N., suma de 2500 lei, promițându-i că o va ajuta pe fiica lui, polițistă în municipiul București, să avanseze.
Tot de la acest martor, inculpatul a împrumutat ulterior, suma de 2000 lei, bani pe care i-a restituit.
Faptele inculpatului, așa cum au fost descrise, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art.257 Cod penal cu aplic.art.41-42 Cod penal.
La individualizarea pedepsei, instanța va avea în vedere dispozițiile art.52 și 72 Cod penal, ținând cont atât de împrejurările concrete în care au fost săvârșite faptele, natura funcției deținută anterior de către inculpat, notorietatea că inculpatul a ajutat mai multe persoane din localitate să se angajeze, naivitatea martorilor care s-au lăsat prinși de promisiunile inculpatului, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, cu ocazia ultimei audieri la procuror a recunoscut săvârșirea faptelor, nu s-a prezentat în fața instanței, apreciind că scopul educativ-preventiv al legii penale va putea fi atins prin condamnarea la pedeapsa închisorii de 3 ani, orientată ușor peste minimul prevăzut de textul incriminator.
Făcând aplicarea dispozițiilor art.71 Cod penal, instanța va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, având în vedere și jurisprudența C.E.D.O. și a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că drepturile prevăzute de art.64 Cod penal nu se interzic în mod automat.
Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 Cod penal, instanța va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 5 ani, stabilită conform art.82 Cod penal și totodată va atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal.
Făcând aplicarea dispozițiilor art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale, instanța va dispune și suspendarea pedepsei accesorii.
În conformitate cu prevederile art.88 Cod penal urmează să fie dedusă din pedeapsa aplicată inculpatului perioada reținerii de la 24.09.2012 ora 1100 la 25.09.2012 ora 1100.
Având în vedere dispozițiile art.61 alin.3 din Legea nr.78/2000, instanța va dispune restituirea următoarelor sume de bani de la inculpat: pentru T. G. – 2.200 lei; pentru B. M. – 2000 lei; pentru D. N. – 1000 lei și pentru C. N. – 2.500 lei, sume pe care inculpatul le-a pretins și primit de la martori, promițându-le că prin relațiile sale îi va ajuta să-și angajeze copii în structurile Ministerului de Interne.
Potrivit dispozițiilor art.191 Cod procedură penală, instanța va obliga inculpatul la plata sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului, iar onorariul avocat oficiu, în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției, potrivit dispozițiilor art.192 alin.6 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.257 Cod penal cu aplic.art.41-42 Cod penal condamnă pe inculpatul L. C., fiul lui P. și M., născut la 18.03.1967, în ., cu domiciliul în București, Calea Rahovei, nr. 219 B, ., ., sector 5, la pedeapsa închisorii de 3 (trei) ani.
Interzice inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal, în condițiile art.71 Cod penal.
În baza art.81 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 5 (cinci) ani, potrivit art.82 Cod penal.
Atrage atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal.
În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale dispune suspendarea pedepsei accesorii.
În conformitate cu dispozițiile art.88 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii de la 24.09.2012 ora 1100 la 25.09.2012, ora 1100.
În baza art.61 alin.3 din Legea nr.78/2000, dispune restituirea următoarelor sume de bani, de la inculpat: pentru T. G. – 2.200 lei; pentru B. M. – 2000 lei; pentru D. N. – 1000 lei și pentru C. N. – 2.500 lei.
Obligă inculpatul la plata sumei de 1200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
Onorariu avocat oficiu în cuantum de 200 lei va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Cu apel în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 decembrie 2012.
PREȘEDINTE, GREFIER,
E. E. P. S.
Red. E.E./ 04.01.2013
Tehnored. P.S./ 04.01.2013/ 2 ex.
poz.ex.penale 268/2012
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 181/2012.... | Traficul de minori. Art.211 NCP. Sentința nr. 103/2014.... → |
|---|
