Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p.. Sentința nr. 338/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 338/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 26-09-2012 în dosarul nr. 338/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ NR. 338/PI
Ședința publică din 26.09.2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. P.
Grefier E. M.
Pe rol se află soluționarea cererii de întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată de condamnatul I. A. G..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul I. A. G., în stare de deținere, personal și asistat de apărător din oficiu M. R., din cadrul Baroului T..
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de procuror S. V. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Se constată că prin registratura instanței a fost depusă ancheta socială întocmită de către Primăria orașului P..
Nemaifiind alte cereri de susținut sau excepții de invocat instanța acordă cuvântul asupra cererii de întrerupere a executării pedepsei închisorii.
Apărătorul din oficiu solicită admiterea cererii și să se țină seama de concluziile referatului de anchetă socială.
Procurorul solicită respingerea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Condamnatul având personal cuvântul solicită admiterea cererii, întrucât mama sa este singură și are nevoie de sprijinul său.
INSTANȚA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 1445 din 28.05.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, s-a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Timișoara.
În baza art. 456 alin. 1 C.p.p. rap. la art. 418 alin. 1 C.p.p. și a art. 42 C.p.p. s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul I. A. G. în favoarea Tribunalului T..
În baza art.192 alin.3 Cpp cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 189 alin. 2 C.p.p. dispune plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, din fondul MJ în contul Baroului T..
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, la data de 04.04.2012 sub nr._ petentul-condamnat I. A. G.( fiul lui V. și C., născut la data de 27.04.1980, în mun. București, CNP_, în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara), aflat în prezent in Penitenciarul Timișoara, a solicitat întreruperea executării pedepsei la care a fost condamnat.
În motivarea cererii condamnatul a invocat motive medicale.
Din cuprinsul mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 341/2010 emis la data de 06.12.2011 de către Tribunalul A., în baza sentinței penale nr.258/20.09.2010 a Tribunalului A., rămasă definitivă prin recurare la 08.12.11 și modificată prin decizia nr. 63/A/25.03.11 a C.A.T. și a d.p. nr. 4133/05.12.11 a Î.C.C.J. rezultă că petentul se află în executarea unei pedepse de 5 ani închisoare.
În raport de instanța de fond ce a pronunțat sentința penală de condamnare, instanța a invocat excepția necompetenței materiale a judecătoriei, în lumina prevederilor art. 456 C.pr.pen., excepție pe care instanța o găsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 456 C.pr.pen., instanța competentă să dispună asupra întreruperii executării pedepsei este instanța de executare sau instanța în a cărei rază teritorială se află locul de deținere sau, după caz, unitatea unde se execută pedeapsa la locul de muncă, corespunzătoare în grad instanței de executare.
Legiuitorul stabilește așadar o competență teritorială și materială alternativă dată fie de instanța de executare, fie de instanța în a cărei rază teritorială se află locul de deținere corespunzătoare în grad instanței de executare.
Instanța de executare, potrivit art. 418 al. 1 C.pr.pen. ( care prevede că hotărârea instanței penale, rămasă definitivă la prima instanță de judecată, la instanța de apel sau la instanța de recurs, se pune în executare de către prima instanță de judecată, ) este tribunalul, în speță Tribunalul A., instanța ce a pronunțat sentința penală nr. 258/20.09.2010, iar instanța în a cărei rază teritorială se află locul de deținere, corespunzătoare în grad instanței de executare, este Tribunalul T., având în vedere că petentul condamnat se afla încarcerat în Penitenciarul Timișoara.
Prin urmare, competența materială în soluționarea cererii de întrerupere a executării pedepsei formulată de petentul condamnat este tribunalul, iar cu privire la competența teritorială alternativă, în raport de faptul că petentul condamnat se află încarcerat în Penitenciarul Timișoara, pentru o mai bună înfăptuire a justiției se impune declinarea competenței de soluționare a cauzei către instanța în a cărei rază teritorială se află locul de deținere.
Cauza s-a înaintat Tribunalului T., fiind înregistrată la data de 10.07.2012 sub același număr unic de dosar_ .
În cauză s-a dispus efectuarea unei anchete sociale, la domiciliul familiei condamnatului pentru stabilirea situației sociale a membrilor acesteia, anchetă ce a fost întocmită la data de 18.09.2012 de către Primăria orașului Panetelimon, jud. I..
În referatul anchetei sociale, se arată că numita I. C. lucrează la IDEA MED – P. cu un salariu net de 570 lei, locuiește singură, deoarece, este văduvă de aproximativ 12 ani, are un fiu I. A. G. care execută o pedeapsă privată de libertate la Penitenciarul Timișoara; apartamentul în care locuiește singură, este compus din trei camere, mobilate modest; este diagnosticată cu prolaps genital de gradul IV, conform scrisorii medicale eliberată de către medicul P. Crstina, medic medicină familie la Spitalul Clinic Dr. I. C.. Se precizează faptul că aceasta (mama condamnatului) dorește ca fiul său se întoarcă acasă, să o susțină, deoarece necesita o intervenție chirurgicală pentru diagnosticul menționat anterior.
Tribunalul, constată că motivele invocate de condamnat în cererea de întrerupere a executării pedepsei, nu se încadrează în interpretarea textului de lege prevăzut de art. 455 C.p.p., rap la art. 453 al. 1 lit. c C.p.p., întrucât întreruperea executării pedepsei condamnatului nu este de natură să înlăture sau să îmbunătățească situația familiei acestuia, prezența condamnatului în sânul familiei pentru a îmbunătăți astfel traiul acesteia, compusă dintr-o singură persoană, respectiv mama sa, care locuiește în condiții modeste de viață, nu reprezintă o situație excepțională care să justifice întreruperea executării pedepsei, atâta vreme cât pentru sprijinul material al familiei nu este absolut necesară prezența condamnatului.
Pentru întreruperea executării pedepsei închisorii în temeiul art. 455 C.p.p., rap. la art. 453 al. 1 lit. c C.p.p., este necesar ca familia condamnatului să se afle într-o situație specială, iar prin întreruperea executării o singură dată pe o perioadă de cel mult 3 luni, consecințele grave ale executării pedepsei să poată fi evitate și situația familiei condamnatului să poată fi ameliorată prin această măsură.
Or, în condițiile în care prezența condamnatului în familie o perioadă de cel mult 3 luni, nu este de natură a asigura rezolvarea, respectiv remedierea unor probleme materiale ale familiei, se constată că prevederile art. 455 al. 1, rap. la art. 453 al. 1 lit. c C.p.p., nu sunt incidente în cauză.
Având în vedere considerentele descrise, se constată că motivul invocat în sprijinul cererii condamnatului, nu este de natură a justifica întreruperea executării pedepsei condamnatului, astfel că, în baza art. 455 C.p.p., raportat la art. 453 al.1 lit.c C.p.p., va respinge cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul I. A. G., ca neîntemeiată.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va obliga condamnatul la plata sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Va dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 100 de lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu.
PENTRUE ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 455 C.p.p., raportat la art. 453 al.1 lit.c C.p.p., respinge cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul I. A. G., fiul lui V. și C., născut la data de 27.04.1980, în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara, ca neîntemeiată.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă condamnatul la plata sumei de 200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T. a sumei de 100 de lei, reprezentând onorariul avocatului din oficiu.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.09.2012.
Președinte, Grefier,
I. P. E. M.
I.P./E.M/3 ex./19.10.2012
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
