Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 322/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 322/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 01-06-2012 în dosarul nr. 322/2012
Dosar nr._ ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 322/2012
Ședința publică din 01 iunie 2012
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: M. B.
Judecător: R. H.
Grefier: V. D.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror M. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-condamnat C. A. împotriva sentinței penale nr.1025/18.04.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat condamnatul recurent, asistat de avocat desemnat din oficiu B. D., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Apărătorul condamnatului recurent desemnat din oficiu solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, admiterea cererilor formulate.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.
Condamnatul recurent, având cuvântul, solicită admiterea recursului și liberarea sa condiționată.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1025 din 18.04.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în temeiul art.450 C.pr.pen. raportat la art.59 C.pen., a respins ca prematură cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat C. A., deținut în Penitenciarul Timișoara, stabilind că, în conformitate cu disp. art.450 al.2 C.pr.pen., aceasta va putea fi reînnoită după împlinirea fracției prev. de art. 59 C.p. Totodată, în temeiul art.461 C.pr.pen., a respins ca inadmisibilă contestația la executare formulată de petentul condamnat.
În temeiul art.192 al.2 C.pr.pen., a obligat petentul condamnat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare statului, iar în temeiul art.189 al.2 C.pr.pen., a dispus plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției, către Baroul T..
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 21.09.2012 sub nr._ ,petentul condamnat C. A., deținut în Penitenciarul Timișoara, a solicitat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare în executarea căreia se află și, totodată, a formulat contestație la executarea pedepsei.
În motivarea cererii sale, petentul a arătat că îndeplinește condițiile pentru a putea beneficia de liberare condiționată, întrucât a desfășurat activități lucrative, pe care le-a întrerupt o perioadă din cauza problemelor de sănătate precum și din cauză că a fost necesar să urmeze un curs de calificare.
În drept, petentul a invocat prevederile art.59 al.2 și 60 al.1 C.p.
De asemenea, petentul a arătat faptul că înțelege să conteste pedeapsa care i-a fost aplicată, pe care o execută în prezent, pe motiv că judecata nu a avut loc în conformitate cu dispozițiile art.3201C.p.p. și, în consecință, nu i s-a redus pedeapsa cu 1/3 conform prevederilor legale invocate.
În drept, petentul a invocat prevederile art. 3201C.p.p., art. 13 al.1, 14 al.1, 15 al.1 C.p. și art.16 al.1 și 21 al.3 din Constituția României.
Având în vedere motivele expuse în scris de către petent precum și susținerile oral în fața instanței, la termenul de judecată din data de 18.04.2012, s-a apreciat de către instanță că cererea petentului cuprinde două capete de cerere, respectiv cerere de liberare condiționată și contestație la executarea pedepsei.
Prin adresa nr. J2/_ din 06.04.2012, Penitenciarul Timișoara a comunicat că petentul condamnat se află în executarea unei pedepse de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.803/07.03.2011 a Judecătoriei Timișoara iar executarea pedepsei a început la data de 16.08.2010 și expiră la data de 29.11.2014, din care se scade arestul preventiv efectuat de petent, din data de 01.06.2006 până la data de 14.02.2007. Până la data de 06.04.2012 petentul a executat 916 zile, din care 57 zile câștigate prin muncă.
Potrivit art. 59 al. 1 C.pen., după ce a executat două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii ce depășește 10 ani, condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei; de asemenea, conform disp. al. 2 din art. 59 C.p. în cazul fracțiunii de pedeapsă se ține seama de durata pedepsei care poate fi considerată potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate .
În aceea ce privește dispozițiile art. 60 alin. 1 C.p., prima instanță a apreciat că aplicarea acestora nu permit petentului liberarea condiționată înainte de a executa 2/3 din pedeapsă. Prin decizia în interesul legii nr. 25/2009 s-a stabilit că pentru a putea beneficia de liberare condiționată, condamnatul care nu a fost sau nu mai este folosit la muncă din cauza stării sănătății sau din alte cauze trebuie să execute efectiv fracția întreagă prevăzută la art. 59 alin. 1, respectiv la art. 591 alin. 1 din Codul penal, reținându-se în motivarea acestei decizii că prin voința legiuitorului a fost înlăturată de la examinarea posibilității acordării beneficiului liberării condiționate numai condiția stăruinței în muncă, aceasta fiind justificată prin particularitatea situațiilor care pot interveni, și anume a condamnaților care nu au fost niciodată folosiți la muncă sau a celor care, deși au fost folosiți la muncă, nu mai pot continua, indiferent de durata perioadei în care au fost folosiți și indiferent de motivele (subiective, obiective, imputabile, neimputabile) pentru care nu mai este posibilă continuarea muncii.
Inexistența condiției stăruinței în muncă în cazul mai sus precizat exclude considerarea ca executată, pe baza muncii prestate, a unei părți din pedeapsă, consecința fiind aceea că persoana condamnată trebuie să execute fracțiunea întreagă corespunzătoare pedepsei, în condițiile art. 59 alin. 1, respectiv ale art. 591 alin. 1 din același cod.
Pentru considerentele expuse, reținându-se că petentul că nu a executat fracțiunea obligatorie de pedeapsă prevăzută de lege, prima instanță a respins cererea ca prematură, fixând un termen pentru reînnoirea acesteia după împlinirea fracției prevăzută de art. 59 alin. 1 Cod penal. La stabilirea acestui termen a fost avută în vedere Decizia nr.VIII/20.03.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, în aplicarea dispozițiilor art.450 al.2 C.pr.pen.
Cu privire la al doilea capăt de cerere constând în contestație la executarea pedepsei, prima instanță a constatat că petentul condamnat a formulat o contestație la executare prin care a apreciat că poate beneficia de prevederile legii 202/2010, care ar reprezenta o cauză de reducere a pedepsei ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 803/07.03.2011 a Judecătoriei Timișoara.
Raportând sentința de condamnare la motivele invocate de petentul condamnat prin contestația la executare, instanța a constatat că acestea nu se încadrează în cazul prev. de art. 461 lit. c, dar nici în celelalte cazuri de contestație de executare.
În cauză, petentul nu are nicio nelămurire cu privire la sentința penală nr. 803/07.03.2011 a Judecătoriei Timișoara, invocând aspecte care țin de soluționarea fondului cauzei și care nu pot fi puse în discuție în cadrul contestației la executare.
Contestația la executare este un procedeu jurisdicțional de rezolvare a cererilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale, de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării și care nu reclamă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii penale definitive ci nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea în executare a hotărârii.
Prin contestația la executare nu se poate atinge autoritatea de lucru judecat, nu se poate viza fondul hotărârii penale care se execută nici măcar în ipoteza în care hotărârea penală este criticabilă sub aspectul legalității și temeiniciei. Ea nu poate fi folosită ca un remediu procesual pentru înlăturarea unor eventuale greșeli de judecată, nefiind posibil ca pe calea acestei proceduri să se ia în discuție o reanalizare în fond a sentinței definitive, trecută în puterea lucrului judecat, în caz contrar, ar produce un efect juridic asemănător căilor extraordinare de atac, ipoteză de neacceptat.
Prin urmare, pentru considerentele învederate în temeiul art.461 C.pr.pen. a respins ca inadmisibilă contestația la executare formulată de petentul condamnat C. A..
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, condamnatul C. A., cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 08.05.2012 sub același număr de dosar.
Recursul nu a fost motivat în scris, temeiurile care au justificat introducerea cererii fiind dezvoltate doar oral, în condițiile prevăzute de art.38510 alin.3 C.p.p.
Examinând sentința recurată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.3856 alin.3 C.p.p., tribunalul constată că recursul este nefondat, sentința judecătoriei Timișoara fiind legală și temeinică
În ceea ce privește capătul de cerere vizând liberarea condiționată, tribunalul reține, la fel ca și prima instanță, că, în conformitate cu dispozițiile art.59 alin.1 C.pen., pentru a se putea dispune liberarea condiționată a unei persoane din executarea unei pedepse privative de libertate care nu depășește 10 ani este necesar ca persoana în cauză să fi executat cel puțin 2/3 din durata pedepsei închisorii care i-a fost aplicată și ca pe durata executării pedepsei să fi fost stăruitor în muncă, disciplinat și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale. Conform disp. art. 59 alin.2 C.p., în calculul fracției de pedeapsă prevăzută de aliniatul 1 se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei.
La solicitarea primei instanțe, la dosarul cauzei s-a depus adresa J2/_ din 06.04.2012, prin care Penitenciarul Timișoara a comunicat că pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, petentul trebuie să execute un număr de 1217 zile, număr de zile care nu era împlinit la momentul soluționării cererii de către prima instanță și nici la momentul soluționării prezentului recurs.
Ca atare, având în vedere neîndeplinirea primei condiții privind fracția din pedeapsă necesar a fi executată, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a respins cererea de liberare condiționată ca prematur formulată.
Referitor la susținerile recurentului cu privire la împrejurarea că este inapt de muncă, și tribunalul precizează, la fel ca și prima instanță, că aceasta nu prezintă relevanță la calculul fracției de pedeapsă ce trebuie executată pentru liberarea condiționată, prin art. 60 alin.1 C.p. legiuitorul neprevăzând alte fracții de pedeapsă aplicabile acestei categorii de deținuți, ci doar excluzând în cazul acestora una dintre condițiile cerute de art. 59 pentru acordarea liberării condiționate, respectiv stăruința în muncă a deținuților, în considerarea faptului că în locurile de detenție pot fi încarcerate și persoane bolnave, care sunt în mod evident în imposibilitate de a îndeplini această condiție.
În situația în care legiuitorul ar fi dorit să creeze o situație de favoare deținuților bolnavi, ar fi prevăzut expres pentru aceștia o fracțiune mai mică decât fracțiunea obligatorie de pedeapsă pentru condamnații sănătoși.
De altfel, această interpretare a art. 60 alin.1 C.p. a fost confirmată și prin decizia nr.25/2009 a ÎCCJ – Secțiile Unite, prin care s-a stabilit că, conform respectivului text legal, ˝pentru a putea beneficia de liberare condiționată, condamnatul care nu a fost sau nu mai este folosit la muncă din cauza stării sănătății sau din alte cauze trebuie să execute efectiv fracția întreagă prevăzută la art. 59 alin. 1, respectiv la art. 591 alin. 1 din Codul penal.˝
În ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, tribunalul reține, la fel ca și prima instanță, că, contestația la executare reprezintă un procedeu jurisdicțional de rezolvare a cererilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale, de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării și care nu reclamă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii penale definitive, neputându-se aduce atingere autorității de lucru judecat, nefiind posibil ca pe calea acestei proceduri să se ia în discuție o reanalizare în fond a sentinței definitive.
Or, cererea de reducere a pedepsei în a cărei executare se află cu o treime prin aplicarea dispozițiilor art. 3201 alin.7 C.p.p. nu își găsește corespondent în niciunul dintre cazurile prevăzute de art. 461 C.p.p. pentru a constitui temei al promovării căii extraordinare de atac a contestației la executare, aplicarea acestor dispoziții neputându-se realiza pe calea acestei proceduri deoarece nu reprezintă o lege penală mai favorabilă, conform art. 14, 15 C.p., în condițiile în care nu au modificat limitele de pedeapsă stabilite de către legiuitor în privința infracțiunii de tâlhărie sau a altei infracțiuni.
Aplicarea acestei proceduri simplificate prevăzute de art. 3201 C.p.p. și implicit a cauzei de reducere cu o treime a limitelor de pedeapsă conform alin.7 al respectivului text legal, prin raportare la regula conform căreia legea procesual penală nu retroactivează decât în cazul în care se prevede în mod expres aceasta în conținutul ei, nu se mai poate realiza în condițiile în care s-a depășit momentul procesual indicat în mod expres – respectiv s-a început cercetarea judecătorească, și cu atât mai puțin ulterior, în cursul executării pedepsei, decât în situația în care legiuitorul a prevăzut în mod expres acest lucru.
Or, sigura excepție în acest sens este cea prevăzută în art. XI din OUG 121/2011, conform căruia dispozițiile art. 3201 din Codul de procedură penală se aplică și în cauzele aflate în curs de judecată, în care cercetarea judecătorească în primă instanță începuse anterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, fiind necesar a se aplica la primul termen cu procedură completă imediat următor intrării în vigoare a OUG 121/2011.
Ca atare, în situația cauzelor soluționate până la data apariției acestui text legal, aflate în faza de executare a pedepsei, în care judecata a avut loc conform procedurii obișnuite, aplicarea acestor dispoziții legale nu mai este posibilă, o contestație la executare întemeiată pe aceste motive apărând în mod evident ca inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr .pen., instanța va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat, urmând ca, în baza art.192 alin.2 C.p.p., să oblige condamnatul recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 150 lei.
Întrucât petentul a fost asistat de avocat desemnat din oficiu, în temeiul art. 189 alin.2 C.p.p., se va dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul acestuia din fondurile MJ către Baroul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p, respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul recurent C. A. împotriva sentinței penale nr.1025/18.04.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă condamnatul recurent la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 189 al.2 C.p.p., dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 01.06.2012.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
A. C. ȚIRA M. B. R. H. V. D.
Red. A.C.Ț.
Tehnored. A.C.Ț./V.D.
3 ex./13.06.2012
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p..... → |
|---|
