Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 89/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 89/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 15-02-2013 în dosarul nr. 89/2013
ROMANIA
TRIBUNALUL T.
SECTIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 89/R
Ședința publică din 15.02.2013
PREȘEDINTE: A. P.
JUDECĂTOR: A. C. ȚIRA
JUDECĂTOR: I. P.
GREFIER: R. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror S. V. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea recursului declarat de inculpatul Brînduioșu A., împotriva încheierii penale din data de 06.02.2013 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ 12.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul în stare de arest, asistat de avocat ales C. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul ales pentru inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, cercetarea inculpatului în stare de libertate, apreciind că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive, arată că inculpatul nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, nu există indicii concrete și probe în ceea ce privește vinovăția inculpatului, se poate lua față de inculpat o altă măsură neprivativă de libertate, acesta nu se va sustrage, dorește să se clarifice situația.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii recurate ca temeinică și legală, întrucât subzistă și în prezent temeiurile care au dus la luarea măsurii arestului preventiv.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, dorește să fie judecat în stare de libertate, depune un memoriu.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 06.02.2013 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ 12, în temeiul art. 3002 C.p.p. raportat la art. 160b C.p.p., s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse față de inculpatul B. A. și, în consecință, în baza art. 3002 C.p.p. raportat la art. 160b C.p.p., s-a menținut starea de arest a inculpatului, arestat preventiv prin încheierea nr. 95/12.12.2012 a Judecătoriei Timișoara în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr.81/12.12.2012 al Judecătoriei Timișoara - urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului prevăzut de lege, de 60 de zile.
Totodată s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi țara sau localitatea, formulată de acesta prin apărător ales.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr._/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara înregistrat la data de 21.12.2012 pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr._ 12, a fost trimis în judecată inculpatul B. A. pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit.e C.penal cu aplic. art. 37 lit.b C.penal.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului B. A., că în data de 11.12.2012, în jurul orelor 12.30, în momentul în care a coborât din tramvaiul nr.1 în stația Piața 700 din Timișoara susnumitul a sustras din buzunarul hainei părții vătămate S. F., care se afla în stație și intenționa să urce în tramvai, un telefon mobil marca Nokia 1208, după care s-a deplasat la un magazin situat în apropiere, respectiv pe .. Timișoara, unde a încercat să vândă telefonul.
Starea de fapt reținută în rechizitoriu a fost probată cu următoarele mijloace de probă: procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarația părții vătămate S. F., declarația martorului Vănuscă A. și dovezile de ridicare și predare a telefonului.
Având a se pronunța asupra legalității și temeiniciei menținerii măsurii arestării preventive față de inculpatul B. A., prima instanță a constatat că, în speța de față nu se poate reține că nu ar mai exista nici un temei pentru menținerea stării de arest preventiv a inculpatului ori că această măsură ar fi nelegală, subzistând în continuare temeiurile care au fost avute în vedere la luarea arestării preventive, iar durata acestei măsuri preventive nu a depășit termenul apreciat ca fiind rezonabil.
Astfel, a constatat că există în continuare indicii temeinice și probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea de furt calificat prev. de art. 208 al.1, 209 al.1 lit.e C.penal cu aplic. art. 37 lit.b C.penal pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, și că lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret ridicat pentru ordinea publică, fiind astfel îndeplinite condițiile prev. de art. 143, art. 146 și art. 148 lit. „f” C.pr.pen.
Astfel, în ceea ce privește prima condiție, instanța a constatat că în cauză există probe și indicii temeinice în sensul că inculpatul a săvârșit infracțiunea reținută prin actul de inculpare, toate acestea reieșind din probele administrate în cauză, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarația părții vătămate S. F., chiar dacă numitul B. A. nu a recunoscut comiterea faptei.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, instanța a constatat că și aceasta este îndeplinită, pentru infracțiunea săvârșită de inculpat – furt calificat - legea prevăzând pedeapsa închisorii de la 3 ani la 15 ani – legea internă fiind mai severă decât dispozițiile Convenției, care nu condiționează dispunerea arestării de gravitatea pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită.
În ceea ce privește cea de-a treia condiție, instanța a constatat că și aceasta este îndeplinită, inculpatul aflându-se în situația prevăzută de art. 148 al. 1 lit. f C.pr.pen., întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa este mai mare de 4 ani închisoare și există date certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Starea de pericol pe care inculpatul o prezintă pentru ordinea publică și care impune menținerea stării de arest în continuare rezultă din împrejurările și modul de comitere a faptei ce face obiectul cauzei, respectiv în loc public, asupra unei persoane de sex feminin, ignorând faptul că în stația respectivă se mai aflau și alte persoane care l-ar fi putut observa.
Pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea inculpatului în libertate rezultă din sentimentul de insecuritate creat în rândul colectivității că lasarea în libertate a inculpatului ar putea conduce la comiterea altor infracțiuni de către acesta sau ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare dar și din circumstanțele personale ale inculpatului, având în vedere faptul că acesta a mai suferit condamnări pentru fapte similare. Astfel, acesta a fost condamnat la următoarele pedepse: 1 an și 3 luni închisoare cu suspendare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prin sentința penală nr.2229/22.06.1996 a Judecătoriei Timișoara; 1 an închisoare cu suspendare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prin sentința penală nr.1596/29.04.1999 a Judecătoriei Timișoara; 3 ani închisoare cu suspendare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prin sentința penală nr.2965/28.10.2002 a Judecătoriei Timișoara, suspendare care ulterior a fost revocată, inculpatului fiind condamnat la executarea acesteia alături de pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea unei infracțiuni prev. de art.2 al.2 din Legea 143/2000, prin sentința penală nr.135/13.08.2008. Față de aceste împrejurări, faptul că inculpatul a comis fapta dedusă judecății în timp ce se afla în stare de recidivă postexecutrie, instanța a constatat că inculpatul a dat dovadă de perseverență infracțională în săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului.
Așadar, instanța a apreciat că inculpatul a beneficiat anterior de clemență precum și faptul că nu are loc de muncă, din care să își câștige existența, existând posibilitatea să persevereze în săvârșirea de infracțiuni contra patrimoniului.
Pentru motivele expuse și totodată având în vedere faptul că inculpatul a comis fapta în loc public, dar și faptul că acesta manifestă perseverență în săvârșirea de infracțiunii de furt calificat, instanța a apreciat că lăsarea inculpatului în libertate la puțin timp de la data săvârșirii faptei, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, cunoscută fiind și starea de temere la aflarea veștii că persoane cercetate pentru astfel de fapte și care sunt cunoscute că au mai săvârșit în trecut fapte de natură penală, sunt lăsate în libertate la o perioadă scurtă de timp de la data săvârșirii faptei.
Din cele menționate anterior, rezultă fără echivoc faptul că inculpatul B. A. persistă în comiterea de infracțiuni manifestând un pronunțat dispreț față de lege și față de valorile ocrotite de acestea.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a apreciat că în acest stadiu procesual măsura preventivă care se impune este cea a arestării preventive, iar nu cea de obligare de a nu părăsi localitatea, respectiv țara.
Împotriva încheierii penale mai sus menționate, a declarat recurs inculpatul, solicitând punerea în libertate.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu actele și lucrările din dosar, precum și în limitele art. 3856 C.p.p., se constată că prima instanță în mod corect a constatat că temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii preventive față de inculpat nu s-au modificat nici în prezent și pe cale de consecință se impune menținerea acestei măsuri.
Astfel, față de inculpat există probe că acesta a săvârșit infracțiunea de furt calificat, pentru care a fost trimis în judecată, iar împrejurările în care a fost săvârșită fapta descrisă în încheierea primei instanțe, respectiv infracțiune cu grad sporit de periculozitate, prin săvârșirea faptei de furt calificat, respectiv în loc public, asupra unei persoane de sex feminin, ignorând faptul că în stația respectivă se mai aflau și alte persoane care l-ar fi putut observa, inculpatul suferind anterior mai multe condamnări, unele dintre acestea fiind pentru fapte similare, cum s-a menționat de către prima instanță, astfel că prezentând antecedență penală inclusiv pentru infracțiuni care au adus atingere patrimoniului, tribunalul reține că există în continuare a pericolului concret pentru ordinea publică în cazul lăsării inculpatului în libertate, pericol apreciat în raport de gravitatea deosebită a faptei presupus a fi comise de către inculpat, a modalității în care a fost comisă, și a rezonanței unor asemenea fapte în localitate dar și prin prisma persoanei inculpatului, care a dat dovadă de perseverență infracțională.
Așa fiind, se apreciază că în raport de circumstanțele concrete ale cauzei, ținând cont de faptul că presupusa infracțiune a fost comisă de către inculpat, se reține că subzistă în continuare pericolul pentru ordinea publică fiind justificată cercetarea acestuia în stare de arest.
Pentru aceste motive, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., să se respingă ca nefondat recursul declarat de recurent inculpat B. A., împotriva încheierii penale din data de 06.02.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ 12.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., va obliga recurentul inculpat la 100,00 lei cheltuieli judiciare față de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat recursul declarat de recurent inculpat B. A., fiul lui A. și E., născut la data de 02.04.1968 în Bumbești-J., jud. Gorj, CNP –_, deținut în Penitenciarul Timișoara, împotriva încheierii penale din data de 06.02.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ 12.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., obligă recurentul inculpat la 100,00 lei cheltuieli judiciare față de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 15 februarie 2013.
Președinte,Judecător,Judecător,Grefier,
A. PetruțaAnișoara C. Țira I. P. R. P.
Red. A.P/P.R
2 ex/26.02.2013
| ← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
