Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 816/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 816/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 21-12-2012 în dosarul nr. 816/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 816/R
Ședința publică din 21 decembrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. P.
JUDECĂTOR: A. C. ȚIRA
JUDECĂTOR: I. P.
GREFIER: R. P.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror Ț. O. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurentul condamnat K. A., împotriva sentinței penale nr. 3226/08.11.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul aflat în stare de detenție și asistat de avocat ales C. C., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri formulate, excepții invocate, instanța reține cauza spre soluționare și acordă cuvântul asupra recursului formulat în cauză.
Apărătorul condamnatului, pe fond solicită admiterea recursului formulat, casarea sentinței primei instanțe și rejudecând cauza, admiterea cererii de liberare condiționată, apreciază că soluția primei instanțe este netemeinică și nelegală, întrucât instanța nu a ținut cont de circumstanțele personale ale condamnatului și caracterizarea formulată de comisia din cadrul penitenciarului privind propunerea de liberarea condiționată a petentului în care se menționează comportamentul petentului pe perioada încarcerării, acesta nu a fost sancționat, a urmat mai multe cursuri, a avea în vedere situația medicală a petentului, petentul se află la a doua analiză, are sprijinul familiei.
Reprezentanta Parchetului, solicită respingerea recursului, menținerea hotărârii primei instanțe ca temeinice și legale.
Condamnatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, punerea sa în libertate arată că în Penitenciar a muncit și are o vârstă înaintată, depune la dosar concluzii scrise.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 3226 din 08.11.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, în temeiul art.450 al.1 C.pr.pen. raportat la art. 59 al.1 C.pen., s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată a condamnatului K. A., deținut în Penitenciarul Timișoara, în executarea pedepsei de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.60/2010 a Tribunalului C., cererea puând fi reînnoită după data de 10.02.2013, în temeiul art.450 al.2 C.pr.pen.
În baza art. 192 alin. 2 C. pr. pen., a obligat condamnatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanț ăa reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Timișoara sub nr._ la data de 31.10.2012, condamnatul-petent K. A. a solicitat liberarea condiționată de sub puterea MEPÎ nr._ emis de Tribunalul C. în baza s.p nr. 60/2010 prin care a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii la Legea pentru prevenirea criminalității organizate 39/2003.
Condamnatul-petent, a arătat în motivare că îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru liberarea sa condiționată, executând fracția de pedeapsă și având un comportament adecvat pe perioada detenției
Din procesul-verbal nr.J2/_/06.11.2012 precum și caracterizarea p.p.l Bortoc K. A. întocmite de Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara, rezultă că, petentul-condamnat a început executarea pedepsei la 27.09.2011, aceasta urmând să expire la 26.11.2015. La data de 06.11.2012 s-a constatat că acesta avea executate un număr de 606 de zile, fracția necesară prevăzută de lege fiind de 568 zile.
Propunerea comisiei din cadrul Penitenciarului Timișoara a fost de admitere a liberării condiționate.
Petentul condamnat se află la a doua analiză fiind discutat la 02.10.2012 și amânat până la 01.11.2012 conform s.p nr. 2887/10.10.2012 a Judecătoriei Timișoara
Din copia caracterizării depuse la dosar a rezultat faptul că petentul-condamnat a avut o conduită pozitivă în conformitate cu normele penitenciare și s-a adaptat corespunzător la mediul carceral. Nu a fost sancționat disciplinar, a fost recompensat o dată cu suplimentarea unor drepturi. S-a implicat formal în programele de reintegrare socială recomandate în planul individualizat și a participat la activități productive începând cu martie 2012 până în prezent.
Totodată, instanța a constatat că petentul condamnat este recidivist, acesta fiind condamnat după cum urmează: 1 an închisoare cu suspendarea condiționată a executării prin s.p nr. 2621/2006 a Judecătoriei A.; 4 ani și 8 luni închisoare prin d.p 1/P/12.01.2011 a Curții de Apel C., liberat la 11.02.2008; 1 lună cu suspendare pentru infracțiunea de furt printr-o hotărâre din 04.05.2004 a autorităților franceze.
Față de cele menționate, instanța a constatat că în speță nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de textul de lege respectiv, condamnatul-petent a îndeplinit fracția prevăzută de lege, dar, în ceea ce privește condiția referitoare la dovezile temeinice de îndreptare, stăruința în muncă, disciplina și antecedentele sale penale, acesta nu le îndeplinește.
Astfel, prima instanță a avut în vedere faptul că petentul condamnat este recidivist și a mai beneficiat de liberare condiționată, fără a înțelege însă finalitatea acestei instituții. Totodată, instanța a avut în vedere că, în perioada de deținere, s-a adaptat doar formal în programe de reintegrare socială, aspect care, raportat la perioada rămasă de executat și faptul că, deși se află la a doua analiză, termenul de rediscutare fixat inițial este redus, având în vedere durata pedepsei, conduc la concluzia că finalitatea educativă și de reintegrare a pedepsei nu a fost atinsă.
Împotriva sentinței menționare a declarat recurs condamnatul K. A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței primei instanțe și în rejudecare admiterea cererii de liberare condiționată.
Analizând recursul declarat de petentul condamnat K. A., în raport de motivele invocate cât și din oficiu, față de actele și lucrările din dosar, se reține că recursul este admisibil:
Prima instanță a reținut justificat ca fiind îndeplinită condiția referitoare la fracția de pedeapsă executată întrucât condamnatul K. A. a executat ¾ din pedeapsă, însă cu toate că instanța a reținut cu privire la comportamentul avut pe perioada executării acestei fracții că, dovezile aflate la dosar sunt concludente în sensul că petentul a fost stăruitor în muncă, disciplinat și a dat dovezi temeinice de îndreptare, a respins neîntemeiat cererea de liberare condiționată.
Astfel din caracterizarea și procesul verbal întocmite de Comisia pentru individualizarea regimului de individualizare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Timișoara, rezultă că petentul a avut o conduită pozitivă în conformitate cu normele penitenciare și s-a adaptat corespunzător la mediul carceral, nu a fost sancționat disciplinar, a fost recompensat o dată cu suplimentarea unor drepturi, s-a implicat formal în programele de reintegrare socială recomandate în planul individualizat și a participat la activități productive începând cu martie 2012 până în prezent.
Așa fiind, se constată că probele aflate la dosar sunt concludente în sensul că petentul pe durata executării pedepsei a dat dovadă de stăruință în muncă și disciplină, existând dovezi temeinice de îndreptare, ceea ce reflectă o bună comportare a condamnatului în perioada menționată.
Având în vedere împrejurările arătate, reținute pe baza caracterizării și procesului verbal întocmite de comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara, se reține de instanță că reeducarea condamnatului se poate realiza și fără executarea restului de pedeapsă în penitenciar, astfel că această executare în penitenciar nemaifiind necesară în continuare pentru asigurarea îndreptării condamnatului, se apreciază că se impune liberarea condiționată a acestuia.
Față de aceste considerente văzând și dispozițiile art. 38515 pct. 2 lit. d C.p.p., urmează a admite recursul declarat de condamnatul K. A., împotriva sentinței penale nr. 3226/08.11.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ ; va casa sentinta recurată și rejudecând cauza:
În baza art. 450 C.p.p. raportat la art. 59 C.p.p., urmează a admite propunerea formulată de Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara și va dispune liberarea condiționată a condamnatului K. A., din executarea pedepsei de 4 ani și 8 luni închisoare aplicată prin sentinta penală nr. 60/2010 a Tribunalului C. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de Legea nr. 39/2003.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., va obliga recurentul condamnat la 100,00 lei cheltuieli judiciare față de stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.p.p., admite recursul declarat de condamnatul recurent K. A., împotriva sentinței penale nr. 3226/08.11.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
Casează sentinta recurată și rejudecând cauza:
În baza art. 450 C.p.p. raportat la art. 59 C.p.p. admite propunerea formulată de Comisia de propuneri pentru punerea în libertate condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara.
Dispune liberarea condiționată a condamnatului K. A., fiul lui natural și S., născut la data de 13.07.1943 în A., jud. A., CNP –_, de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr._ emis de Tribunalul C., în baza sentinței penale nr. 60/2010 prin care s-a aplicat condamnatului pedeapsa de 4 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de Lg. 39/2003, deținut în Penitenciarul Timișoara.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen., obligă recurentul condamnat la 100,00 lei cheltuieli judiciare față de stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 21 decembrie 2012.
Președinte,Judecător,Judecător,Grefier,
A. PetruțaAnișoara C. ȚiraIoan PopescuRamona P.
Red. P.A/R.P.
2 ex/21.01.2013
Primă instanță – S. L.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Sentința nr. 499/2012.... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
