Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 554/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 554/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 554/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.554/2013
Ședința publică de la 16 Octombrie 2013
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: A. P.
Judecător: S. L.
Grefier: V. D.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror V. D. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de condamnatul recurent D. A. împotriva sentinței penale nr. 2229/10.09.2013 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat condamnatul recurent, asistat de avocat ales C. C., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Apărătorul ales al condamnatului recurent solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, admiterea cererii de liberare condiționată avându-se în vedere că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege; consideră netemeinică și nelegală sentința primei instanțe din punct de vedere al respingerii cererii și stabilirii termenului de reînnoire a cererii după decembrie 2013, având în vedere faptul că pe perioada detenției condamnatul a fost evidențiat de 5 ori, a fost folosit la activități productive, are un copil minor, născut în timp ce acesta se afla în detenție, pe care în prezent îl îngrijește soția. Mai arată că acesta a prestat munci pe timpul detenției, iar firma la care a muncit este de acord să-l încadreze după liberare sa condiționată și pentru toate motivele expuse solicită admiterea recursului și liberare condiționată a recurentului, iar, în subsidiar, reducerea termenului de rediscutare.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, cu obligarea condamnatului recurent la cheltuieli judiciare către stat.
Condamnatul recurent solicită admiterea recursului, avându-se în vedere că a avut o conduită bună pe timpul detenției, s-a reabilitat și pentru că se apropie sărbătorile de iarnă dorește să fie acasă cu familia.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2229/10.09.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._/325/2013, prima instanță, în temeiul art. 450 alin. 2 C. pr. pen. și art. 59 alin. 1 C. pen. a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul D. A., deținut în Penitenciarul Timișoara, de sub efectul pedepsei de 5 ani închisoare aplicată de Judecătoria Timișoara prin sentința penală nr. 2223/2010.
În baza art. 450 alin. 2 C. pr. pen., a fixat termen de reînnoire a cererii după data de 02.12.2013.
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen.- a obligat condamnatul la plata sumei de 300,00 lei -cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 04.09.2013, sub nr. de dosar_, petentul condamnat D. A. a solicitat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani închisoare care i-a fost aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la furt.
Cererea nu a fost motivată in fapt si în drept.
Din partea Penitenciarului Timișoara, la dosarul cauzei a fost depus procesul-verbal nr. J2/_ din 03.09.2013 care concluzionează că, având în vedere că deținutul, fiind la prima analiză, este recidivist și a mai beneficiat de liberare condiționată fără a înțelege finalitatea acestei instituții, nu poate beneficia de liberare condiționată; s-a atașat acestuia și o caracterizare întocmită condamnatului de membrii comisiei care concluzionează că pe parcursul executării pedepsei persoana privată de libertate a prezentat o conduită oscilanta în raport cu normele instituției.
Analizând actele și lucrările dosarului, cu privire la analiza condițiilor legale, instanța a reținut următoarele:
- fracția de pedeapsă executată
D. A. a fost condamnat de Judecătoria Timișoara la pedeapsa de 5 ani (1826 zile) închisoare. Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 C. pen. și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării propunerii de liberare condiționată, condamnatul trebuie să aibă executată cel puțin 2/3 din pedeapsă, respectiv 1217 zile. El a început executarea pedepsei la 07.06.2010, iar până în prezent a câștigat și executat 1222 zile (1185 zile efectiv executate, 1 zi arest preventiv și 36 zile câștigate pe baza muncii prestate), astfel că instanța constată că această condiție legală este întrunită.
- condamnatul este stăruitor în muncă
Din procesul-verbal al comisiei și caracterizarea întocmită condamnatului D. A. rezultă că în timpul executării pedepsei a desfășurat activități lucrative; de altfel, în urma muncii prestate, acesta a și câștigat 36 de zile de închisoare considerate ca executate.
- condamnatul este disciplinat
Condiția cu privire la disciplină nu este îndeplinită, pe parcursul executării pedepsei, condamnatul fiind sancționat disciplinar de 2 ori cu avertisment și izolare pentru nerespectarea ROI și, respectiv, instigare la nesupunere; se va mai reține că ulterior, aceste sancțiuni au fost ridicate prin rapoarte de recompensă, însă acest lucru nu echivalează cu nesancționarea sa și, implicit, o bună conduită.
- Condamnatul dă dovezi temeinice de îndreptare
Întrucât legislația nu prevede în ce constau aceste dovezi temeinice de îndreptare și în ce mod ar trebui să se manifeste îndreptarea, rămâne ca instanța de judecată să aprecieze în mod suveran îndeplinirea acestei condiții prin raportare la natura infracțiunii pentru care deținutul a fost condamnat și la comportamentul său din timpul executării pedepsei, pentru a constata dacă este justificată încrederea ce ar trebui acordată condamnatului. Literatura a precizat că dovezile temeinice de îndreptare se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare, din îndeplinirea conștiincioasă a oricăror îndatoriri, din respectul față de administrația locului de deținere și atenția față de ceilalți condamnați; această condiție vizează alte împrejurări decât cele legate de desfășurarea muncii și se referă la îndreptarea sub aspect moral a condamnatului.
Astfel, cu privire la infracțiunea comisă și urmările acesteia, instanța a constatat că D. A. a fost condamnat pentru o infracțiune de complicitate la furt, anterior mai suferise încă două condamnări pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului, una de furt și alta de tâlhărie.
S-a mai reținut că deținutul D. A. a fost liberat condiționat și din executarea pedepselor anterioare și, cu toate acestea, a continuat să săvârșească infracțiuni, aspect care denotă că acesta nu a înțeles finalitatea instituției liberării condiționate și că perioada efectiv executată nu este suficientă pentru reeducarea sa.
Raportat la cele expuse și la neîndeplinirea cumulativă a celor patru condiții esențiale impuse de lege, aflându-se la prima analiză, în temeiul art. 450 alin. 2 C. pr. pen. și art. 59 alin. 1 C. pen., instanța a respins cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul D. A. de sub efectul pedepsei de 5 ani închisoare aplicată de Judecătoria Timișoara prin sentința penală nr. 2223/2010, și a fixat termen de reînnoire a cererii în consens cu cel stabilit de Penitenciar, respectiv după data de 02.12.2013, după expirarea căruia cererea sau propunerea poate fi reînnoită.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, inculpatul D. A., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 04.10.2013, sub același număr de dosar -_ .
Recursul nu a fost motivat în scris, temeiurile care au justificat introducerea cererii fiind dezvoltate doar oral, în condițiile prevăzute de art.38510 alin.3 C.p.p.
Examinând încheierea recurată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.3856 alin.3 C.p.p., tribunalul constată că recursul este nefondat, încheierea Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Așa cum a arătat și prima instanță, și tribunalul reține că, conform disp. art. 59 C.p., pentru a se putea dispune liberarea condiționată – care este o posibilitate și nu o obligație pentru instanță – este necesar ca petentul să fi executat o parte din pedeapsă, și, totodată, să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare, toate aceste criterii urmând a fi apreciate în mod necesar și prin raportare la antecedentele penale ale petentului.
În ceea ce privește condiția referitoare la fracția din pedeapsă care trebuia executată de petent pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, precum și cea privind participarea la activități lucrative și la programe educaționale, raportat la materialul probatoriu existent la dosar se observă că în mod corect prima instanță a constatat că acestea sunt îndeplinite.
În ceea ce privește condiția referitoare la conduita petentului pe parcursul executării pedepsei, din caracterizarea depusă la dosar reiese că petentul condamnat a prezentat inițial o conduită situațională cu dificultăți de relaționare, fiind sancționat disciplinar de două ori în anul 2001 pentru nesupunere și nerespectarea regulamentului de ordine interioară, iar ulterior a manifestat un comportament de consimțire, adaptându-se la mediul carceral.
Totodată, în ceea ce privește antecedentele penale, se observă că inculpatul condamnat este recidivist, perseverând în săvârșirea de infracțiuni grave, fiind condamnat anterior la o pedeapsă de 2 ani cu suspendarea condiționată a executării pentru o infracțiune de furt calificat, iar apoi la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de tâlhărie – executată în regim privativ de libertate, cu privire la care a beneficiat de liberare condiționată.
Or, având în vedere această antecedență penală a petentului condamnat, care evidențiază cu claritate că acesta nu a înțeles instituția liberării condiționate, care constituie un act de clemență dispus de legiuitor în vederea reeducării și reintegrării în societate a persoanei ce a suferit o condamnare, săvârșind ulterior alte fapte penale, apreciată inclusiv prin raportare la comportamentul manifestat pe parcursul executării prezentei pedepse, precum și la împrejurarea că acesta se află la prima analiză, tribunalul constată că în mod corect prima instanță a apreciat că timpul scurs până în prezent nu este suficient pentru a asigura reeducarea condamnatului, astfel încât, în temeiul art.450 C.p.p., a respins cererea de liberare condiționată ca neîntemeiată.
Totodată, prin raportare la aceleași considerente, se constată că în mod corect a apreciat prima instanță că termenul fixat de comisie pentru reînnoirea cererii – 02.12.2013 este necesar și suficient pentru a asigura reeducarea inculpatului și a corija comportamentul antisocial de care acesta dă dovadă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. b C.p.p. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, urmând ca în temeiul art.192 alin.2 C.p.p. condamnatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p, respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul recurent D. A. împotriva sentinței penale nr.2229/10.09.2013 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă condamnatul recurent la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 16.10.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. ȚIRA A. P. L. S.
Grefier,
V. D.
A.C.Ț/V.D.
3 ex./24 octombrie 2013
PI – jud. Timișoara – jud. N. A.
| ← Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind... | Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind... → |
|---|
