Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 498/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 498/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 22-08-2012 în dosarul nr. 498/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 498/2012
Ședința publică din data de 22 august 2012
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: M. B.
Judecător: A. P.
Grefier: G. R.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror C. F. din cadrul Parchetului de pe Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea recursului declarat de condamnatul recurent F. S. G. împotriva sentinței penale nr.2074/20.07.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal facut în ședință publică a răspuns condamnatul recurent, asistat de avocat desemnat din oficiu M. B., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri s-a acordat cuvântul asupra prezentului recurs.
Apărătorul condamantului desemnat din oficiu solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, admiterea cererii de liberare condiționată.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului și menținerea sentinței atacate ca legale și temeinice.
Condamnatul recurent, având cuvântul, solicită admiterea recursului și liberarea sa condiționată. Menționează faptul că, din luna iunie a fost discutat pentruprima dată în Comisie și a primit o amânare de 6 luni, a avut 18 evidențieri și a parcticipat la cursuri.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2074 din 20.07.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în temeiul art. 450 alin. 2 C. pr. pen. și art. 59 alin. 1 C. pen. a respins ca neîntemeiată propunerea de liberare condiționată formulată de Penitenciarul Timișoara cu privire la condamnatul F. S. G., fiul lui G. și M., născut la data de 10.03.1978 de sub efectul pedepsei de 15 ani închisoare aplicată de Tribunalul A. prin sentința penală nr. 161/2002 și, în baza art. 450 alin. 2 C. pr. pen., a fixat termen de 6 luni de la data rămânerii definitive a prezentei, după expirarea căruia cererea sau propunerea poate fi reînnoită.
În temeiul art. 192 alin. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În temeiul art. 189 alin. 2 C. pr. pen. a dispus plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul cuvenit apărătorului din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin procesul - verbal nr. J2/_/17.07.2012, înregistrat pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr. de dosar_, Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului Timișoara, întrunită pentru a analiza dosarele persoanelor private de libertate care îndeplinesc condițiile pentru liberarea condiționată, a considerat că deținutul F. S. G. îndeplinește condițiile pentru liberarea condiționată.
S-a atașat procesului - verbal și o caracterizare întocmită de membrii comisiei care concluzionează că F. S. G. pe parcursul executării pedepsei privative de libertate a prezentat o conduită adecvată și s-a adaptat corespunzător la mediul carceral. Nu a fost sancționat disciplinar, a fost recompensat de 18 ori pentru implicare în activități lucrative, implicare formală în programe de reintegrare socială. A participat la activități productive în exteriorul penitenciarului din 2004 până în mai 2012. A mai fost discutat în comisia de liberare condiționată în data de 12.06.2012, fiindu-i stabilit un nou termen după data de 11.07.2012.
Din actele și lucrările dosarului, cu privire la analiza condițiilor legale, instanța de fond a reținut următoarele:
- fracția de pedeapsă executată
F. S. G. a fost condamnat de Tribunalul A. la pedeapsa de 15 ani (5479 zile) închisoare.
Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 C. pen. și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării propunerii de liberare condiționată, condamnatul trebuie să aibă executată cel puțin 3/4 din pedeapsă, respectiv 4109 zile. El a fost depus în penitenciar la data de 22.11..2001, iar până în prezent a câștigat și executat 4145 zile (3891 zile efectiv executate și 254 zile câștigate pe baza muncii prestate), astfel că instanța a constatat că această condiție legală este întrunită.
- Condamnatul este stăruitor în muncă
Din procesul-verbal al comisiei și caracterizarea întocmită condamnatului F. S. G. rezultă că în timpul executării pedepsei a desfășurat activități lucrative; de altfel, în urma muncii prestate, acesta a și câștigat 254 de zile de închisoare considerate ca executate.
- Condamnatul este disciplinat
Condiția cu privire la disciplină este îndeplinită. Astfel, condamnatul nu a fost sancționat disciplinar niciodată pe parcursul executării pedepsei, a fost recompensat de 18 ori pentru implicare în activități lucrative.
d. Condamnatul dă dovezi temeinice de îndreptare
Întrucât legislația nu prevede în ce constau aceste dovezi temeinice de îndreptare și în ce mod ar trebui să se manifeste îndreptarea, rămâne ca instanța de judecată să aprecieze în mod suveran îndeplinirea acestei condiții prin raportare la natura infracțiunii pentru care deținutul a fost condamnat și la comportamentul său din timpul executării pedepsei, pentru a constata dacă este justificată încrederea ce ar trebui acordată condamnatului. Literatura a precizat că dovezile temeinice de îndreptare se desprind din buna comportare a condamnatului în orice împrejurare, din îndeplinirea conștiincioasă a oricăror îndatoriri, din respectul față de administrația locului de deținere și atenția față de ceilalți condamnați; această condiție vizează alte împrejurări decât cele legate de desfășurarea muncii și se referă la îndreptarea sub aspect moral a condamnatului.
Astfel, cu privire la infracțiunea comisă și urmările acesteia, art. 59 C.p. stabilește că se va ține seama și de gravitatea faptei, instanța a constatat că F. S. G. a fost condamnat pentru infracțiunea de omor la o pedeapsă de 15 ani închisoare, iar perioada efectiv executată nu este suficientă pentru reeducarea sa; mai mult, instanța a avut în vedere că petentul a mai fost condmnat anterior la pedepse cu închisoarea, fiind liberat condiționat și, cu toate acestea, a perseverat în săvârșirea de infracțiuni, aspect ce denotă că nu a înțeles finalitatea acestei instituții.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul condamnat, cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 10.08.2012 sub același număr de dosar.
Recursul nu a fost motivat în scris, temeiurile care au justificat introducerea cererii fiind dezvoltate doar oral, în condițiile prevăzute de art.38510 alin.3 C.p.p.
Analizând hotărârea recurată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și drept, în condițiile prevăzute de art.3856 alin.3 C.p.p., tribunalul constată că recursul condamnatului F. S. G. este întemeiat pentru următoarele considerente:
Conform disp. art. 59 C.p., pentru a se putea dispune liberarea condiționată este necesar să fie îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de acest text legal, respectiv: petentul să fi executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege (2/3 în cazul pedepsei care nu depășește 10 ani și 3/4 în cazul pedepsei mai mari de 10 ani), să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare; totodată, mai este necesar a se ține seama și de antecedentele penale ale petentului.
În cauză, Judecătoria Timișoara, deși a reținut ca fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 59 C.p., a respins propunerea comisiei din cadrul Penitenciarului Timișoara de liberare condiționată a condamnatului F. S. G. pentru motivul că a fost condamnat pentru o infracțiune de omor și are antecedente penale.
Din analiza procesului-verbal depus la fila 3 din dosarul primei instanțe, tribunalul constată într-adevăr faptul că acesta a mai suferit anterior alte 4 condamnări la pedeapsa închisorii, din executarea ultimei pedepse fiind liberat condiționat în anul 2001.
Însă, în același timp, tribunalul observă că respectivele antecedente penale au reprezentat motivele pentru care, cu ocazia primei analize cu privire la îndeplinirea de către petent a condițiilor pentru a se dispune liberarea sa condiționată, judecătoria Timișoara a respins cererea prin sentința penală nr. 1664/13.06.2012, stabilind termen de rediscutare după data de 11.07.2012, respectiva perioadă de amânare fiind justificată tocmai pe aceste considerente.
Totodată, din caracterizarea depusă la dosar, tribunalul constată că pe parcursul executării pedepsei petentul condamnat a evidențiat o dorință de corectare a comportamentului antisocial, nefiind niciodată sancționat disciplinar și fiind recompensat de 18 ori, începând din anul 2003 și până în 21.05.2012 inclusiv. Din punct de vedere educativ, a participat la 14 programe educaționale (concurs de cultură generală, biserica creștină adventistă, program de educație pentru viața de familie, fotbal, tenis), iar în ceea ce privește stăruința în muncă, a participat la activități productive în exteriorul penitenciarului din 2004 până în anul 2012. Pe parcursul executării pedepsei a fost evaluat psihologic și a beneficiat de consiliere psihologică.
În aceste condiții, constatând că sunt îndeplinite toate condițiile cerute de art. 59 C.p., având în vedere inclusiv perioada de amânare executată de petent – ca urmare a existenței respectivelor antecedente penale, tribunalul apreciază că în prezent nu mai există nici un impediment pentru admiterea propunerii comisiei și liberarea condiționată a petentului condamnat, comportamentul actual al petentului formând convingerea că perioada deja executată a fost suficientă pentru reeducarea acestuia și prevenirea săvârșirii de către acesta de noi infracțiuni, scopul pedepsei aplicate putând fi realizat și fără executarea restului de pedeapsă în penitenciar.
Pe cale de consecință, tribunalul va admite recursul formulat de recurentul-condamnat, va casa hotărârea atacată și, în rejudecare, în temeiul art.450 C.pr.pen. raportat la art.59 C.pen., va admite sesizarea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare al pedepselor privative de libertate și propuneri pentru liberare condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara și va dispune liberarea condiționată a condamnatului F. S. G. de sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr.173/2003 emis de Tribunalul A., atrăgându-i-se atenția asupra consecințelor nerespectării prevederilor art.61 C.pen.
În baza art.192 alin.3 C.p.p. cheltuieli judiciare din primă instanță și din recurs vor rămâne în sarcina statului.
Se va menține dispoziția sentinței recurate cu privire la plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției, către Baroul T..
În baza art. 189 al. 2 C.p.p., se va dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu din recurs din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.2 lit.d C.p.p. admite recursul formulat de recurentul-condamnat F. S. G. împotriva sentinței penale nr.2074/20.07.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
Casează hotărârea atacată și, în rejudecare:
În temeiul art.450 C.pr.pen. raportat la art.59 C.pen., admite sesizarea Comisiei pentru individualizarea regimului de executare al pedepselor privative de libertate și propuneri pentru liberare condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara privind liberarea condiționată a petentului condamnat F. S. G., fiul lui G. și M., născut la data de 10.03.1978, CNP_, în stare de deținere în Penitenciarul Timișoara în executarea pedepsei de 15 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.161/2002 pronunțată de Tribunalul A..
Dispune liberarea condiționată a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei nr.173/2003 emis de Tribunalul A., atrăgându-i-se atenția asupra consecințelor nerespectării prevederilor art.61 C.pen.
În temeiul art.192 al.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare din primă instanță și din recurs rămân în sarcina statului.
Menține dispozița sentinței recurate cu privire la plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției, către Baroul T..
În baza art. 189 al.2 C.p.p., dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu din recurs din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 22.08.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. ȚIRA M. B. A. P.
Pt. d-na judecător, aflată în
C.O., semnează președintele
completului de judecată
Grefier,
G. R.
A.C.Ț./G.R.
2 ex./27.08.2012
Primă instanță – Judecătoria Timișoara – A. N.
| ← Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... → |
|---|
