Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Încheierea nr. 335/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 335/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 21-09-2012 în dosarul nr. 335/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 335/2012
Ședința publică din data de 21septembrie 2012
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara, este reprezentat de procuror M. Z..
Pe rol se află judecarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul arestat preventiv ȚAPOȘ I. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul Țapoș I. A., aflat în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales O. G., din cadrul Baroului T..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că a fost atașat dosarul de urmărire penală nr. 112/D/P/2012 al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Timișoara.
În condițiile prevăzute de art.1607 alin.2 C.p.p., inculpatul menționează faptul că își însușește cererea formulată de apărătorul său și cunoaște dispozițiile legale privind cazurile de revocare a liberării provizorii, declarația sa fiind consemnată pe cerere.
În condițiile prevăzute de art.1608 C.p.p., instanța pune în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie.
Pentru inculpatul Țapoș I. A., avocat ales O. G. solicită admiterea în principiu a cererii, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 160 ind. 2 C.p.p.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1602 C.p.p.
Inculpatul, având pe cuvântul asupra admisibilității în principiu a cererii, solicită de asemenea, admiterea acesteia.
Instanța, constatând îndeplinite condițiile de formă prev. de dispozițiile art. 1606 Cod pr. penală, în temeiul art.1608 C.p.p. admite în principiu cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.
Instanța procedează la ascultarea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpat, prin apărător.
Apărătorul ales al inculpatului Țapoș I. A. solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 1602 alin. 1 C.p.p., avându-se în vedere inclusiv jurisprudența Î.C.C.J., prin care s-a stabilit că cererea de liberare provizorie sub control judiciar este admisibilă în cazul infracțiunii prevăzute în art. 7 din Legea nr. 39/2003, fiind îndeplinită condiția stabilită în art.1602 alin. (1) C proc. pen., dacă infracțiunile care intră în scopul grupului infracțional organizat sunt prevăzute cu pedepsea închisorii ce nu depășește 18 ani. Totodată, arătă că nu există date sau indicii care să conducă la concluzia că inculpatul în stare de libertate ar împiedica buna desfășurare a procesului penal sau ar altera probele din dosar. Mai învederează că trebuie observat că acesta a fost încadrat în câmpul muncii, iar în cazul punerii sale în libertate se va putea reîntoarce la acel loc de muncă, nu are antecedente penale, iar temeiurile acestei cereri sunt dovedite cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv adeverința din 13.09.2012 - FEAA – UVT, adeverința nr. 1377/01.09.2012 - S.C EXTRA RADIO taxi S.R.L, caracterizare din 01.09.2012 - S.C EXTRA RADIO TAXI S.RL, copie CI - Țapoș I. – G., certificat naștere inculpat, acte medicale Țapoș I. G. - tatăl inculpatului.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii ca netemeinică și inoportună având în vedere și atitudinea inculpatului care nu a recunoscut faptele imputate, precum și faptul că există date și indicii că nu a acționat singur, ci împreună cu alte persoane, cu privire la care se fac în prezent cercetări, cu care, dacă ar fi lăsat în libertate, ar putea lua contact.
Inculpatul Țapoș I. A., având cuvântul solicită admiterea cererii deoarece dorește să-și continue studiile.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată:
Prin cererea introdusă și înregistrată la Tribunalul T. sub nr._ din data de 17.09.2012, inculpatul Țapoș I. A. a solicitat, în temeiul art. 1602 C.p.p., liberarea provizorie sub control judiciar de sub puterea mandatului de arestare preventivă emis de Tribunalul T..
În motivarea cererii, a arătat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea in principiu a cererii, iar pe fond aceasta apare ca temeinică.
În speță, este vorba de infracțiuni intenționate, ale căror maxim nu depășește însă 18 ani, și nu există nicio suspiciune ce ar putea fi pusă în sarcina sa în sensul că ar exista posibilitatea influențării în mod negativ a bunei desfășurări a procesului penal, nu există nici indicii din care ar rezulta necesitatea împiedicării sale să săvârșească alte fapte de natură infracțională sau să zădărnicească aflarea adevărului prin orice mijloace, recurgând la influențarea unor părți, martori sau experți, astfel că condițiile negative prevăzute de art. 1602 alin.2 C.p.p. sunt îndeplinite.
S-a solicitat instanței să aibă în vedere și faptul ca anterior arestării preventive, inculpatul a fost încadrat în muncă, având un comportament exemplar, că este student în anul III la Facultatea de Economie si de Administrare aAfacerilor din cadrul UVT, nu are antecedente penale și își întreține tatăl, care este șomer și grav bolnav, toate aceste circumstanțe justificând admiterea cererii formulate.
Cererea formulată prin apărător ales a fost însușită de inculpat în ședința publică din 21 septembrie 2012, acesta arătând că îi sunt cunoscute dispozițiile legale referitoare la cazurile de revocare a liberării provizorii sub control judiciar.
În probațiune, instanța a dispus din oficiu atașarea dosarului nr.112/P/2012 al D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Timișoara.
Examinând cererea formulată, în baza actelor și lucrărilor dosarului de urmărire penală, în virtutea reglementărilor în materie, instanța constată următoarele:
Prin ordonanța nr. 135/D/P/2012 din data de 29.08.2012, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Serviciul Teritorial Timișoara a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul Țapoș I. A. sub aspectul comiterii infracțiunilor de grup infracțional organizat, prev. de art. 7 din Lg. 39/2003, și falsificare de monede, prev. de art. 282 C.p., cu aplic. art. 41 alin.2 C.p..
Prin încheierea penală nr. 83/CC din 30.08.2012 pronunțată de Tribunalul T. în dosar nr._, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, alături de inculpații G. C. C., Barhan F., F. S., D. G. și Tomiac G. V., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 30.08.2012 până la data de 27.09.2012 inclusiv, apreciindu-se că în privința inculpatului sunt incidente disp. art.148 alin.1 lit. f C.p.p., respectiv existența unor date și indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat a unor fapte prevăzute de legea penală, sancționate cu pedepse mai mari de 4 ani, precum și cu privire la faptul că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru odinea publică.
Potrivit dispozițiilor art.1602 alin.1 și 2 C.p.p. liberarea provizorie sub control judiciar poate fi acordată, în cazul infracțiunilor intenționate, dacă pentru infracțiunea săvârșită legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar pe de altă parte nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Din redactarea acestui text legal care reglementează condițiile liberării provizorii sub control judiciar rezultă cu titlu obligatoriu, imperativ, situațiile în care nu se acordă liberarea provizorie – când există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Însă, așa cum rezultă și din decizia nr.16/2011 pronunțată de ÎCCJ în soluționarea unui recurs în interesul legii, simpla formulare a unei cereri de liberare provizorie și îndeplinirea formală a condițiilor prev. de art. 160 ind.2 C.p.p. nu este suficientă pentru a justifica punerea în libertate a inculpatului, instanța având obligația să analizeze eventualele consecințe ale acestei măsuri, astfel încât să existe un echilibru just între interesul particular al inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate și interesul general al societății de a fi descoperite faptele antisociale și sancționate persoanele responsabile de comiterea acestora. Altfel spus, cu ocazia analizei temeiniciei și oportunității luării acestei măsuri, instanța de judecată este obligată să aibă în vedere, pe lângă condițiile expres indicate în 1602 alin.1 și 2 C.pr. pen., și dacă temeiurile care au impus arestarea preventivă pot fi diminuate prin obligațiile legale prevăzute de art.1602 al.3 C.pr.pen., și dacă scopul măsurii preventive, circumscris în dispozițiile art. 136 al.1 C.p.p. ( asigurarea bunei desfășurări a procesului penal ori împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei) poate fi atins sau nu prin liberarea provizorie sub control judiciar, această apreciere urmând a fi efectuată prin raportare la circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, la elemente ce privesc faptele pentru care inculpatul este cercetat, dar și la datele care circumstanțiază persoana acestuia.
În prezenta cauză, raportat la materialul probatoriu administrat până în prezent, contrar susținerilor inculpatului, instanța apreciază că temeiul avut în vedere la arestarea preventivă a inculpatului, prev. de art. 148 lit.f C.p.p., există și în prezent, neintervenind nici un element care să răstoarne presupunerea rezonabilă a comiterii faptelor reținute în sarcina inculpatului (existând în continuare indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.68/1 C.pr.pen., respectiv date din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele pentru care s-a dispus arestarea, sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani), precum și a pericolului pentru odinea publică pe care îl prezintă lăsarea acestuia în libertate (evidențiat de natura și gravitatea faptelor presupus comise, urmările acestora, modalitatea concretă de săvârșire, rezonanța socială negativă produsă în comunitate, dar și prin raportare la datele privind persoana inculpatului).
Totodată, prin raportare la circumstanțele concrete ale faptelor pentru care inculpatul este cercetat, dar și la datele care circumstanțiază persoana acestuia, instanța apreciază că respectivele temeiuri care au impus arestarea preventivă nu pot fi diminuate prin obligațiile legale prevăzute de art.1602 al.3 C.pr.pen., și că asigurarea bunei desfășurări a procesului penal nu poate fi realizată prin punerea inculpatului în liberare provizorie sub control judiciar.
În acest sens, instanța are în vedere faptul că în sarcina inculpatului se reține posibila săvârșire a unor infracțiuni de grup infracțional organizat și falsificare de monedă, în modalitatea constituirii împreună cu mai multe persoane a unui grup infracțional organizat în scopul contrafacerii și punerii în circulație de bancnote contrafăcute (ciupitura 100 și 200 lei), respectivele bancnote contrafăcute fiind puse în circulație la diverse societăți comerciale și vânzători ambulanți de pe raza județelor T., A., C.-S. și Bihor, cu un grad ridicat de pericol social, apreciat nu numai prin raportare la limitele de pedeapsă și la amploarea fenomenului infracțional, dar și prin prisma perioadei de acțiune, a numărului mare de persoane implicate și a urmărilor produse sau care s-ar fi putut produce, iar prin modalitatea concretă în care se presupune că s-au comis faptele, se conturează și o periculozitate sporită a persoanei inculpatului, periclitând în mod evident derularea în condiții normale, firești, a raporturilor juridice și sociale. Or, față de natura și gravitatea presupusei activități infracționale, precum și față de perioada relativ scurtă de timp de la momentul arestării preventive, este evident că nu se poate considera că s-au schimbat dimensiunile pericolului pentru ordinea publică ori a interesului public față de acest caz, iar lăsarea în libertate a inculpatului în acest moment procesual, nu ar contribui la altceva decât la încurajarea altor persoane să se implice în activități ilicite de același gen – foarte profitabile, întrucât vor beneficia de clemența organelor judiciare, precum și la accentuarea sentimentului de nesiguranță, de revoltă, de neîncredere în instituțiile statului, ce s-a indus în rândul comunității, la nivelul opiniei publice.
Totodată, raportat la circumstanțele care caracterizează persoana inculpatului, instanța apreciază că acesta nu conferă garanții suficiente că, odată lăsat în libertate, nu va încerca să îngreuneze desfășurarea urmăririi penale sau că nu va săvârși noi fapte penale. În acest sens, instanța are în vedere, pe de o parte, atitudinea procesuală manifestată de inculpat, iar, pe de altă parte, împrejurarea că, deși nu are antecedente penale, acesta mai este în prezent cercetat, alături de alți doi inculpați din prezentul dosar, și în alt dosar al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial Timișoara (dosarul nr. 112/D/P/2012) sub aspectul comiterii altor activități infracționale organizate, respectiv trafic de migranți. De asemenea, instanța are în vedere și faptul că există indicii pertinente că la activitățile infracționale au participat și alte persoane neidentificate, astfel că există în mod evident riscul de îngreunare a anchetei penale, inculpatul putând lua legătura cu acestea și a le influența depozițiile, aspect incompatibil cu necesitatea asigurării bunei desfășurări a urmăririi penale.
Împrejurarea că inculpatul are un loc de muncă și este și student, raportat la raportat la natura și gravitatea faptelor presupus a fi fost comise, precum și la celelalte circumstanțe personale, nu sunt de natură să diminueze, cel puțin la acest moment procesual, pericolul pe care în prezintă pentru ordinea publică lăsarea acestuia în libertate și să justifice admiterea cererii de liberare sub control judiciar a acestuia.
Pentru aceste considerente, apreciind că liberarea provizorie a inculpatului nu este oportună în momentul de față din rațiuni ce țin și de necesitatea asigurării bunei desfășurări a urmăririi penale, în temeiul art.1608a alin.6 C.p.p. instanța va respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar ca neîntemeiată.
În temeiul art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art. 1608a al.6 C.p.p. raportat la art. 1602 C. p.p., respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul Țapoș I. A., fiul lui I. G. și M., născut la data de 30.10.1985 în municipiul Hunedoara, domiciliat fără forme legale în Timișoara, ., ., CNP_, aflat în Arestul IPJ T..
În temeiul art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Cu drept de recurs în 24 ore de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 21.09.2012.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
ACȚ/V.D. – 3 ex.
24 Septembrie 2012
| ← Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
