Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări de pedepse. Art.449 C.p.p.. Decizia nr. 191/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 191/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 10-04-2013 în dosarul nr. 191/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 191/R
Ședința publică din 10.04.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. C.
Judecător I. P.
Judecător A. C. ȚIRA
Grefier I. – G. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de procuror S. D. V..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul condamnat D. M. D., împotriva Sentinței penale nr. 333 din 04.02.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul condamnat, asistat de avocat din oficiu S. A., din cadrul Baroului T., care depune delegație pentru asistență juridică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Recurentul condamnat învederează instanței că i s-a emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii, din care nu rezultă însă deducerea celor 16 zile în care s-a aflat în stare de arest în Italia, în baza mandatului european de arestare.
La interpelarea instanței, recurentul condamnat învederează că a fost arestat în Italia pentru a executa mandatul din România, în perioada 03.03.2012 – 19.03.2012.
Totodată, recurentul condamnat învederează că această pedeapsă i-a fost dedusă inițial, însă a fost omisă din noul mandat de executare.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, sens în care arată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică întrucât prima instanță în mod corect a contopit cele 2 pedepse, una executată în străinătate și recunoscută pe cale incidentală în România, iar cealaltă pronunțată în țară. Totodată, menționează că nu există perioada la care a făcut referire la termenul de azi recurentul condamnat.
Apărătorul din oficiu al recurentului condamnat solicită admiterea recursului și casarea sentinței penale recurate.
Recurentul condamnat, având personal cuvântul, solicită admiterea recursului, în rejudecare. Acesta arată că i s-a adus la cunoștință despre perioada la care a făcut referire mai devreme, după ce i s-a comunicat hotărârea primei instanțe.
INSTANȚA ,
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 333 din 04.02.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
În baza art. 449 alin.1 lit. a Cod procedură penală a fost admisă cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul condamnat D. M. D. (fiul lui V. și M., născut la 15.06.1986, în ., domiciliat în com. Pecica, ., jud. A., CNP_), în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara.
În temeiul art.134 raportat la art. 131 al. 1 din Legea nr.302/2004, s-a dispus recunoașterea pe cale incidentală a condamnării la pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată condamnatului D. M. D. prin sentința pronunțată de Judecătoria Maastricht la 31.08.2010, pronunțată în dosarul nr. 03/_-10, rămasă definitivă la 15.09.2010.
S-a constatat că fapta pentru care a fost condamnat, în baza art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplic.art.37 lit.a C.pen. și art 3201 alin.7 C.pr.pen și art.74 și 76 lit e C.pen, petentul contestator la pedeapsa de 4 luni închisoare prin s.p. nr. 51/09.02.2011 pronunțată de Judecătoria V. de Sus, rămasă definitivă dec. nr. 34/R/14.03.2011 a Curții de Apel Cluj este concurentă cu infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat la pedeapsa 4 luni închisoare prin sentința pronunțată de Judecătoria Maastricht la 31.08.2010, pronunțată în dosarul nr. 03/_-10, rămasă definitivă la 15.09.2010.
A fost descontopită pedeapsa de 2 ani și 4 luni, aplicată prin cumul aritmetic, prin s.p. nr. 51/09.02.2011 pronunțată de Judecătoria V. de Sus, rămasă definitivă prin Decizia nr. 34/R/14.03.2011 a Curții de Apel Cluj, în pedepsele componente care au fost repuse în individualitatea lor, menținându-se totodată revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicate prin s.p. nr. 2595/26.11.2007 a Judecătoriei A., def. prin dec.nr. 52/A/12.02.2008 a Tribunalului A., după cum urmează:
- pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a deține permis de conducere, prev.și ped de art.86 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplic.art.37 lit.a C.pen. și art 3201 alin.7 C.pr.pen și art.74 și 76 lit e C.pen.
- pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin din OUG 195/2002, cu aplic.art.37 lit.a C.pen. și art 3201 alin.7 C.pr.pen și art.74 și 76 lit e C.pen, menținându-se totodată revocarea suspendării condiționate a acestei pedepsei, dispusă prin s.p. nr. 51/09.02.2011 pronunțată de Judecătoria V. de Sus, rămasă definitivă dec. nr. 34/R/14.03.2011 a Curții de Apel Cluj.
În baza art. 36 alin. 2 Cod penal raportat la art. 34 alin.1 lit.b, Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal a fost contopită pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a deține permis de conducere, prev.și ped de art.86 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplic.art.37 lit.a C.pen. și art 3201 alin.7 C.pr.pen și art.74 și 76 lit e C.pen., cu pedeapsa de 4 luni închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de furt, aplicată prin sentința pronunțată de Judecătoria Maastricht la 31.08.2010, pronunțată în dosarul nr. 03/_-10, rămasă definitivă la 15.09.2010, în pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare.
În baza art.83 C.pen, s-a menținut revocarea suspendării condiționate în ce privește pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2595/26 nov. 2007 a Judecătoriei A. menținută de Tribunalul A. prin Decizia penală nr. 52/A/2008 a Tribunalului A., dispusă prin s.p. nr.51/09.02.2011 pronunțată de Judecătoria V. de Sus, rămasă definitivă dec. nr. 34/R/14.03.2011 a Curții de Apel Cluj, urmând ca petentul condamnat să execute pedeapsa rezultantă prin cumul aritmetic de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni.
În baza art.71 alin.2 Cod penal i-au fost interzise condamnatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza II, b și c Cod penal.
În baza art. 88 C.p și art. 36 alin.3 Cod penal a fost dedusă din pedeapsa aplicată perioada executată din data de 11.06._10 și de la 19.03.2012 la zi.
A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 57/15.03.2011 al Judecătoriei V. de Sus și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare în conformitate cu prezenta sentință.
În baza art.192 alin.3 Cp.p., s-a stabilit că cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 19.09.2012, sub nr._, condamnatul petent D. M. D. a solicitat contopirea pedepsei de 2 ani și 4 luni aplicate prin s.p. nr. 51/09.02.2011 de Judecătoria V. de Sus pronunțată în dosarul nr._, cu pedeapsa de 4 luni pronunțată de instanțele olandeze pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt, precum și deducerea arestului efectuat în străinătate în perioada 09.06._10. Se solicită astfel desființarea s.p. nr. 51/09.02.2011 a Judecătoriei V. de Sus, anularea mandatului de executare emis în baza acesteia, deducerea la zi a celor 140 de zile executate, în arest preventiv, în Olanda și emiterea unui nou mandat. În drept, au fost invocate prev.art.34-36 C.pen.
La dosar au fost atașate următoarele înscrisuri: MEPÎ nr.57/15.03.2011 emis în dosarul nr._ de Judecătoria V. de Sus în baza s.p. nr. 51/09.02.2011, rămasă definitivă prin dec.nr. 348/R/14.03.2011 a Curții de Apel Cluj ,fișa de cazier judiciar a petentului din Olanda, sentința penală nr. 51/09.02.2011 pronunțată de Judecătoria V. de Sus, precum și sentința pronunțată de Judecătoria Maastricht la 31.08.2010 în dosarul nr. 03/_-10, rămasă definitivă la 15.09.2010, comunicată instanței în urma cererii de asistență judiciară în materie penală adresată autorităților olandeze în baza Legii 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.
Analizând actele dosarului instanța de fond a reținut următoarele:
Prin s.p. nr. 51/09.02.2011 pronunțată de Judecătoria V. de Sus, rămasă definitivă prin Decizia nr. 34/R/14.03.2011 a Curții de Apel Cluj, ca urmare a respingerii ca tardiv a recursului formulat de către petentul D. mihail D., s-a dispus condamnarea acestuia, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere prev. și ped. de art. 86 al. 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. „a” C.pen. și art. 320 ind.1 al. 7 C.pr.pen. și art. 74 și 76 lit. „e” c.pen. la 4 luni închisoare. În baza art. 83 c.pen. s-a dispus revocarea suspendării condiționate în ce privește pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2595/26 nov. 2007 a Judecătoriei A. menținută de Tribunalul A. prin Decizia penală nr. 52/A/2008 a Tribunalului A. urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă prin cumul aritmetic de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni cu toate consecințele prev. de art. 71 și 64 lit. „ a-c” C.pen.
În baza hotărârii de condamnare menționate, Judecătoria V. de Sus a emis MEPÎ nr. 57/15.03.2011.
În fapt s-a reținut că la data de 28.06.2009 organele de poliție l-au surprins în trafic pe inculpat circulând la volanul autoturismului cu nr._ pe DN 18, pe raza . a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
Judecătoria Timișoara a mai reținut că prin sentința pronunțată de Judecătoria Maastricht la 31.08.2010, pronunțată în dosarul nr. 03/_-10, rămasă definitivă la 15.09.2010, în temeiul art.24c, 36f, 57,310,311 și 416 Cod penal, s-a dispus condamnarea numitului D. M. D. la o pedeapsă unică de 4 luni închisoare pentru infracțiunile de furt, respectiv furt prin efracție, spargere și/sau escaladare, săvârșite în perioada 26.05._10, iar potrivit art. 72 alin.5 din C.pr.pen s-a stabilit că timpul petrecut în arest preventiv va fi dedus din pedeapsa aplicată, în considerentele sentinței stabilindu-se că în perioada arătată, sus-numitul a comis, pe raza mun. Heerlen și Landgraaft, cinci spargeri din autoturisme, din care a sustras mai multe bunuri. Instanța a mai reținut totodată, din înscrisurile comunicate de către autoritățile olandeze, că, urmare a faptelor sus-menționate pentru care acesta a fost condamnat, petentul condamnat a făcut obiectul unei măsuri privative de libertate, în perioada 01.06._10.
În continuare, prima instanță a reținut că potrivit dispozițiilor art.131 al. 1 din Legea nr.302/2004, recunoașterea pe teritoriul României a unei hotărâri penale străine sau a unui act judiciar străin poate avea loc dacă: a) România și-a asumat o asemenea obligație printr-un tratat internațional la care este parte; b) a fost respectat dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, încheiată la R. la 4 noiembrie 1950, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994; c) nu a fost pronunțată pentru o infracțiune politică sau pentru o infracțiune militară care nu este o infracțiune de drept comun; d) respectă ordinea publică a statului român; e) hotărârea sau actul judiciar poate produce efecte juridice în România, potrivit legii penale române; f) nu s-a pronunțat o condamnare pentru aceleași fapte împotriva aceleiași persoane în România; g) nu s-a pronunțat o condamnare pentru aceleași fapte împotriva aceleiași persoane într-un alt stat, care a fost recunoscută în România.
Prima instanță a constatat că în speță, din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că aceste condiții formale sunt îndeplinite în cauza pendinte.
În continuare, instanța de fond a reținut că potrivit art.134 din Legea nr.302/2004, recunoașterea se poate face pe cale incidentală în cadrul unui proces penal în curs, de către procuror în faza de urmărire sau de către instanța de judecată în fața căreia cauza este pendinte, că potrivit art. art. 134 rap. la art. 132 alin. 4 din Legea 302/2004, instanța, ascultând concluziile procurorului și declarațiile condamnatului, dacă constată că sunt întrunite condițiile legale, recunoaște hotărârea penală străină sau actele judiciare străine, iar în cazul în care pedeapsa pronunțată prin acea hotărâre nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, substituie pedepsei neexecutate sau restului de pedeapsă neexecutat o pedeapsă corespunzătoare potrivit legii penale române și că pentru recunoașterea hotărârilor penale străine, legea mai instituie condiția dublei incriminări.
Analizând în concret cererea petentului condamnat instanța de fond a constatat că condamnarea la pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința pronunțată de Judecătoria Maastricht la 31.08.2010, pronunțată în dosarul nr. 03/_-10, rămasă definitivă la 15.09.2010 întrunește condițiile pentru a fi recunoscută. În aceste condiții, în temeiul art.134 raportat la art. 131 alin. 1 din Legea nr.302/2004, a dispus recunoașterea pe cale incidentală a condamnării la pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată prin sentința sus-amintită.
Față de cele expuse, în baza art. 449 alin.1 lit. a Cod procedură penală instanța de fond a admis cererea de contopire a pedepselor formulată de petentul condamnat D. M. D. în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara.
A constatat că fapta pentru care a fost condamnat petentul contestator în baza art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplic.art.37 lit.a C.pen. și art 3201 alin.7 C.pr.pen și art.74 și 76 lit e C.pen, la pedeapsa de 4 luni închisoare prin s.p. nr. 51/09.02.2011 pronunțată de Judecătoria V. de Sus, rămasă definitivă dec. nr. 34/R/14.03.2011 a Curții de Apel Cluj este concurentă cu infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat la pedeapsa 4 luni închisoare prin sentința pronunțată de Judecătoria Maastricht la 31.08.2010, pronunțată în dosarul nr. 03/_-10, rămasă definitivă la 15.09.2010.
A descontopit pedeapsa de 2 ani și 4 luni, aplicată prin cumul aritmetic, prin s.p. nr. 51/09.02.2011 pronunțată de Judecătoria V. de Sus, rămasă definitivă dec. nr. 34/R/14.03.2011 a Curții de Apel Cluj, în pedepsele componente pe care le-a repus în individualitatea lor, menținând totodată revocarea suspendării condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicate prin s.p. nr. 2595/26.11.2007 a Judecătoriei A., def. prin dec.nr. 52/A/12.02.2008 a Tribunalului A., după cum urmează:
- pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a deține permis de conducere, prev.și ped de art.86 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplic.art.37 lit.a C.pen. și art 3201 alin.7 C.pr.pen și art.74 și 76 lit e C.pen.
- pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin din OUG 195/2002, cu aplic.art.37 lit.a C.pen. și art 3201 alin.7 C.pr.pen și art.74 și 76 lit e C.pen, menținând totodată revocarea suspendării condiționate a acestei pedepsei, dispusă prin s.p. nr. 51/09.02.2011 pronunțată de Judecătoria V. de Sus, rămasă definitivă dec. nr. 34/R/14.03.2011 a Curții de Apel Cluj.
În baza art. 36 alin. 2 Cod penal raportat la art. 34 alin.1 lit.b, Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal a contopit pedeapsa de 4 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a deține permis de conducere, prev.și ped de art.86 alin.1 din OUG 195/2002, cu aplic.art.37 lit.a C.pen. și art 3201 alin.7 C.pr.pen și art.74 și 76 lit e C.pen. cu pedeapsa de 4 luni închisoare stabilită pentru săvârșirea infracțiunii de furt, aplicată prin sentința pronunțată de Judecătoria Maastricht la 31.08.2010, pronunțată în dosarul nr. 03/_-10, rămasă definitivă la 15.09.2010, în pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare.
În baza art.83 C.pen, a menținut revocarea suspendării condiționate în ce privește pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2595/26 nov. 2007 a Judecătoriei A. menținută de Tribunalul A. prin Decizia penală nr. 52/A/2008 a Tribunalului A., dispusă prin s.p. nr.51/09.02.2011 pronunțată de Judecătoria V. de Sus, rămasă definitivă dec. nr. 34/R14.03.2011 a Curții de Apel Cluj, urmând ca petentul condamnat să execute pedeapsa rezultantă prin cumul aritmetic de 2 (doi) ani și 4 (patru) luni.
În baza art.71 alin.2 Cod penal i-a interzis condamnatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza II, b și c Cod penal.
În baza art. 88 C.p și art. 36 alin.3 Cod penal a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată din data de 11.06._10 și de la 19.03.2012 la zi.
A anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 57/15.03.2011 al Judecătoriei V. de Sus și a dispus emiterea unui nou mandat de executare în conformitate cu prezenta sentință.
În baza art.192 alin.3 Cp.p. s-a stabilit că cheltuielile judiciare avansate de stat var rămâne în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal recurentul condamnat, recurs pe care nu l-a motivat în scris, fiind susținut doar oral în fața instanței, în condițiile prevăzute de art. 38510 al. 3 C.p.p. Astfel, condamnatul a criticat sentința judecătoriei pentru netemeinicie, întrucât aceasta nu a dedus cele 16 zile executate în Italia din 03.03.2012 până în 19.03.2012 în baza mandatului european de arestare și a mandatului de executare a pedepsei închisorii, ambele emise de Tribunalul T..
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 3856 al. 3 C.p.p., instanța constată că recursul promovat de recurentul condamnat D. M. D. este nefondat, sentința Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Astfel, având in vedere faptul ca prin concurs de infracțiuni se înțelege acea forma a pluralității de infracțiuni ce constă în săvârșirea, de către aceeași persoană, a doua sau mai multe infracțiuni, mai înainte de a fi fost condamnată definitiv pentru vreuna din ele, în mod corect prima instanță a constatat ca faptele pentru care petentul a fost condamnat de instanța străină și de cea română sunt concurente. În mod legal a fost recunoscută în prealabil hotărârea Judecătoriei Maastricht din Olanda, definitivă la momentul soluționării prezentei cereri, pe cale incidentălă, fiind îndeplinite în speță dispozițiile art.131 și art.134 din Legea nr.302/2004.
Apoi, față de împrejurarea că sistemul cumulului juridic cu spor facultativ în doua trepte consacrat pentru sancționarea concursului de infracțiuni funcționează indiferent daca infracțiunile sunt judecate concomitent de aceeași instanță, ori de instanțe diferite si la date diferite, în mod temeinic și legal, in temeiul art. 36 al. 2 C.p., prima instanță, raportându-se la dispozițiile art. 33 lit. a si 34 lit. b C.p., a contopit pedepsele aplicate condamnatului, așa cum au fost repuse în individualitate, în pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 luni închisoare.
De asemenea, ținând seama de întreaga activitate infracțională a condamnatului care mai săvârșise anterior o infracțiune pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar prezentele fapte concurente au fost săvârșite în termenul de încercare al duratei suspendării condiționate, în mod judicios instanța de fond a menținut revocarea suspendării condiționate în ce privește pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2595/26 nov. 2007 a Judecătoriei A., menținută de Tribunalul A. prin Decizia penală nr. 52/A/2008, fiind respectate dispozițiile art.83 C.p., astfel că se impune ca petentul condamnat să execute pedeapsa rezultantă prin cumul aritmetic de 2 ani și 4 luni, astfel cum a stabilit prima instanță.
În ceea ce privește motive invocate de petent în recurs privind nededucerea de către prima instanță a celor 16 zile executate în Italia, din 03.03.2012 până în 19.03.2012, în baza mandatului european de arestare și a mandatului de executare a pedepsei închisorii, ambele emise de Judecătoria Timișoara, instanța de control judiciar nu poate cenzura hotărârea primei instanțe sub acest aspect, întrucât petentul condamnat nu a învederat aceste aspecte la prima instanță, ele fiind invocate pentru prima dată în fața instanței de recurs, astfel că nemulțumirile condamnatului urmează a fi soluționate printr-o cerere ulterioară de contestație la executare.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., se va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul condamnat D. M. D. împotriva Sentinței penale nr. 333 din 04.02.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin.2 C.p.p., va obliga recurentul condamnat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, iar în baza art.189 al.2 C.p.p., va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJLC către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul condamnat D. M. D., (fiul lui V. și M., născut la 15.06.1986, în ., domiciliat în com. Pecica, ., jud. A., CNP_), în prezent deținut în Penitenciarul Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 333 din 04.02.2013, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._ .
În baza art. 192 al.2 C.p.p., obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
În baza art.189 al.2 C.p.p., dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJLC către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.04.2013.
Președinte Judecător Judecător
D. C. I. P. A. C. Țira
Grefier
I. – G. M.
D.C./ I.G.M./2 ex./11.04.2013
Prima instanță:
A. M. – Judecătoria Timișoara
| ← Rejudecarea după extrădare. Art.522 ind.1 C.p.p.. Decizia nr.... | Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... → |
|---|
