Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind 1. C.p.p.. Decizia nr. 525/2013. Tribunalul TIMIŞ

Tribunalul TIMIŞ - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 525/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 525/2013

ROMÂNIA

TRIBUNALUL T.

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 525/R

Ședința publică din 02 octombrie 2013

Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE: D. C.

JUDECĂTOR: S. L.

JUDECĂTOR: A. C. ȚIRA

GREFIER: I. M.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de doamna procuror L. A..

Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de recurenții inculpați V. A., I. I. C. și B. G. M., împotriva încheierii penale nr. 80/26.09.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat V. A., aflat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat ales B. S., din cadrul Baroului T., care depune împuternicire avocațială, I. I. C., aflat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat din oficiu F. L. din cadrul Baroului T. care depune delegație pentru asistență juridică obligatorie și B. G. M., aflat în stare de arest preventiv, personal și asistat de avocat din oficiu M. B., din cadrul Baroului T., care depune delegație pentru asistență juridică obligatorie.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care

Avocat ales B. S., pentru recurentul inculpat V. A., depune la dosar două înscrisuri prin care înțelege să dovedească faptul că acest recurent inculpat este rezident în Anglia și că a câștigat o sumă de bani în acea țară.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat instanța constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.

Apărătorul ales B. S., pentru recurentul inculpat V. A., solicită, în principal, admiterea recursului declarat de acest recurent inculpat, casarea încheierii atacate și punerea în libertate a recurentului inculpat V. A., iar în subsidiar, luarea față de recurentul inculpat V. A. a unei măsuri neprivative de libertate, aceea a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. În acest sens, apărătorul arată că recurentul inculpat V. A. a avut o atitudine de colaborare cu organele de urmărire penală, că a recunoscut și a regretat faptele comise, că nu are antecedente penale, fiind la prima abatere de natură penală, că poate beneficia de toate circumstanțele prevăzute de art. 72, 74 și 76 C.p. și că scopul legii penale poate fi atins și prin luarea față de recurentul inculpat V. A. a unei măsuri neprivative de libertate. Continuând, apărătorul arată că acest recurent inculpat este tânăr, că anturajul l-a determinat să săvârșească respectivele fapte și că starea de arest l-a determinat să realizeze consecințele faptelor comise.

Avocat din oficiu F. L., pentru recurentul inculpat I. I. C., solicită, în principal, admiterea recursului declarat de acest recurent inculpat, casarea încheierii atacate și punerea în libertate a recurentului inculpat I. I. C., iar în subsidiar, luarea față de recurentul inculpat I. I. C. a unei măsuri neprivative de libertate, aceea a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, dacă se consideră necesară luarea unei măsuri preventive față de acest recurent inculpat. Apărătoarea arată că recurentul inculpat I. I. C. a recunoscut săvârșirea faptelor.

Avocat din oficiu M. B., pentru recurentul inculpat B. G. M., solicită, în principal, admiterea recursului declarat de acest recurent inculpat, casarea încheierii atacate și punerea în libertate a recurentului inculpat B. G. M., iar în subsidiar, luarea față de recurentul inculpat B. G. M. a unei măsuri neprivative de libertate, aceea a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. În acest sens, apărătoarea arată că recurentul inculpat B. G. M. a avut o atitudine sinceră, recunoscând săvârșirea faptelor pe care le regretă și că a colaborat cu organele de urmărire penală.

Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursurilor declarate ca neîntemeiate, sens în care arată că luarea măsurii arestării preventive se impune față de recurenții inculpați întrucât lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce derivă din natura infracțiunilor săvârșite constând în furturi din farmacii și case de pariuri, având consecințe prejudicii materiale foarte mari.

Recurentul inculpat V. A., având personal cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, solicitând cercetarea sa în stare de libertate, sens în care arată că regretă foarte mult faptele comise, că dorește să muncească și că nu va mai săvârși fapte de natură penală.

Recurentul inculpat I. I. C., având personal cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, solicitând cercetarea sa în stare de libertate, sens în care arată că nu reprezintă un pericol pentru ordinea publică, că are o fetiță de 7 luni pe care dorește să o crească și că nu va părăsi țara în cazul în care va fi pus în libertate, că nu va mai face parte dintr-un anturaj de natura celui în care se afla în momentul comiterii faptelor și că se va prezenta ori de câte ori va fi chemat.

Recurentul inculpat B. G. M., având personal cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului, solicitând cercetarea sa în stare de libertate, sens în care arată că are o familie care se află în Germania și care-l așteaptă acolo.

INSTANȚA

Deliberând, constată următoarele:

Prin încheierea penală nr. 80/26.09.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, În temeiul art. 149¹ alin. 9 C. pr. pen. a fost admisă propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.

În temeiul art. 149¹ alin. 10-12 C. pr. pen. raportat la art. 148 alin. 1 lit. f C. pr. pen. s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților:

- V. A., fiul lui C. și N., născut la data de 04. 08.1990 în localitatea Jimbolia, județ T., cu domiciliul în Jimbolia, ., jud. T., CNP:_, în prezent aflat în stare de reținere în I.P.J. T. – Arest, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208, al. 1, art. 209, al. 1, lit. a), g) și i) cod penal.

- I. I. C., fiul lui I. și C. V., născut la data de 18.12.1987 în localitatea Timișoara, județ T., cu domiciliul în loc. Timișoara, .. D 11, ., jud. T., CNP:_, în prezent aflat în stare de reținere în I.P.J. T. – Arest, cercetat sub aspectul săvârșirii complicității la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 26 rap. la art. 208, al. 1, art. 209, al. 1, lit. a), g) și i) cod penal, cu aplic. art. 37, lit. a) C.pen.,

- B. G. M., fiul lui M. și M., născut la data de 14.02.1989 în localitatea F., județ T., cu domiciliul în loc. Timișoara, .. 16, jud. T., CNP:_, în prezent aflat în stare de reținere în I.P.J. T. – Arest, cercetat sub aspectul săvârșirii complicității la infracțiunea de furt calificat, prev. de art. 26 rap. la art. 208, al. 1, art. 209, al. 1, lit. a), g) și i) cod penal.

S-a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o perioadă de 29 zile, respectiv din data de 26.09.2013 ora 16,45, mandatul fiind valabil până la data de 24.10.2013, orele 24⁰⁰, precum și emiterea mandatelor de arestare preventivă în acest sens.

În temeiul art. 192 alin. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

În temeiul art.189 C.proc.penală s-a dispus plata sumei de 300 lei, câte 100 lei pentru fiecare inculpat, din fondul Ministerului Justiției, reprezentând onorariu apărător din oficiu.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:

Prin sesizarea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 26.09.2013 sub nr._, P. de pe lângă Judecătoria Timișoara a propus arestarea preventivă a inculpaților V. A., I. I. C. și B. G. M. pe o perioadă de 29 de zile.

Prin ordonanța organelor de cercetare penală din data de 26.09.2013 s-a dispus reținerea învinuitului V. A. pe o perioadă de 24 ore, începând de la data de 26.09.2013 orele 0750, urmând ca măsura să expire la data de 27.09.2013, orele 0400, prin deducerea unui număr de 3 ore și 50 minute .

Prin ordonanța organelor de cercetare penală din data de 26.09.2013 s-a dispus reținerea învinuitului I. I. C. pe o perioadă de 24 ore, începând de la data de 26.09.2013 orele 0750, urmând ca măsura să expire la data de 27.09.2013, orele 0400, prin deducerea unui număr de 3 ore și 50 minute .

Prin ordonanța organelor de cercetare penală din data de 26.09.2013 s-a dispus reținerea învinuitului B. G. pe o perioadă de 24 ore, începând de la data de 26.09.2013 orele 0750, urmând ca măsura să expire la data de 27.09.2013, orele 0400, prin deducerea unui număr de 3 ore și 50 minute .

Prin ordonanța din data de 26.09.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpați sub aspectul săvârșirii infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 208, al. 1, art. 209, al. 1, lit. a), g) și i) cod penal, respectiv complicitate la furt calificat.

În motivarea propunerii s-a menționat că în noaptea de 25/26.09.2013, în jurul orelor 04.00, cei trei inculpați s-au deplasat pe . Timișoara, unde, în timp ce inculpații I. I. și B. G. au asigurat locul faptei, inculpatul V. A. a pătruns prin efracție în casa de pariuri Public Bet și a sustras suma de 5.000 lei.

La propunerea de arestare preventivă a fost atașat dosarul de urmărire penală nr._/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.

Analizând materialul probator administrat in cauza, instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, din analiza materialul probator prima instanță a reținut că în noaptea de 25/26.09.2013, în jurul orelor 0400, cei trei inculpați s-au deplasat pe . Timișoara, unde, în timp ce inculpații I. I. și B. G. au asigurat locul faptei, inculpatul V. A. a pătruns prin efracție în casa de pariuri Public Bet și a sustras suma de 5 000 lei, că situația de fapt reținută în sarcina inculpaților reiese din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale părții vătămate, declarația reprezentantului părții vătămate, a martorului P. L. E., dovezile de ridicare de la învinuiți a banilor sustrași, un levier și un ciocan care au fost folosite la săvârșirea faptei și că inculpații au recunoscut săvârșirea faptei.

Față de propunerea luării măsurii arestării preventive față de inculpați, formulată de către P. de pe lângă Judecătoria Timișoara, instanța de fond a constatat că potrivit legii, luarea măsurii arestării preventive presupune îndeplinirea condiției privind existența unor probe sau indicii temeinice că inculpații au săvârșit o fapta prevăzută de legea penală, conform art.148 alin.1 rap. la art.143 alin.1 C.p.p, pedeapsa pentru fapta prevăzută de legea penală să fie detențiunea pe viață sau închisoarea mai mare de 4 ani, conform art.136 alin.1 și 6 C.p.p., coroborat cu art.148 al.1 lit. f C.proc.penală, precum și să existe vreunul dintre cazurile enunțate expres și limitativ de art.148 alin.1 lit.a-f C.p.p.

Instanța de fond a mai constatat că prin „probe”, potrivit art.63 C.p.p, se înțelege orice element de fapt care servește la constatarea existenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a cauzei, iar prin „indicii temeinice”, potrivit art.68¹ C.p.p, se înțelege presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit fapta, presupunere rezultată din datele existente în cauză, aceste dispoziții trebuind coroborate cu prevederilor art.5 lit.c din CEDO care permite privarea de libertate a inculpatului atunci când există suspiciuni rezonabile că a săvârșit o infracțiune (cazul Fox, Campbell și Hartley c. Regatului Unit) sau când rezultă necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o altă infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.

Considerând că din probatoriul administrat până în prezent exista indicii temeinice că inculpații au săvârșit fapta reținuta in sarcina lor, prima instanță a apreciat că sunt îndeplinite condițiile de luare a măsurii arestării preventive.

Astfel, instanța de fond a constatat că existența motivelor verosimile de a bănui săvârșirea unei infracțiuni rezultă din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile de recunoaștere ale inculpaților care se coroborează cu imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale părții vătămate, declarația reprezentantului părții vătămate, a martorului P. L. E., dovezile de ridicare de la învinuiți a banilor sustrași, cu atât mai mult cu cât inculpații au fost surprinși imediat după săvârșirea faptei.

Cu privire la cea de-a doua condiție, prevăzută de art.136 alin.1 și 6 C.p.p, respectiv aceea ca pedeapsa prevăzută de lege sa fie numai închisoarea, prima instanță a constatat că și aceasta este îndeplinită, având în vedere că infracțiunea de furt calificat prev. de art.208 alin.1, art.209 alin.1 lit. g, i, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art.37 alin. 1 lit.a C.p., se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 15 ani.

În ceea ce privește cea de-a treia condiție, instanța de fond a constatat că inculpații se află în situația prevăzută de art. 148 al.1 lit. f C.proc.penală. întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de furt calificat este mai mare de 4 ani închisoare și există date certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Sub acest aspect, Judecătoria Timișoara a remarcat că „pericolul concret pentru ordinea publică” este definit de jurisprudență ca reprezentând temerea că, odată puși în libertate, inculpații ar putea comite noi fapte penale ori ar declanșa reacții puternice în rândul opiniei publice, prin natura faptelor pe care le-au comis.

În speță, instanța de fond a considerat că pericolul social concret pentru ordinea publică rezultă din gravitatea faptei comise de inculpați, respectiv de două sau mai multe persoane împreună, prin efracție, în timpul nopții.

În ceea ce îl privește pe inculpatul I. I. C. instanța de fond a luat în considerare și antecedentele penale ale acestuia, respectiv săvârșirea unui număr de nouă fapte de aceeași natură, fiindu-i aplicate opt amenzi administrative și fiind in prezent în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere a unei pedepse de 2 ani și 6 luni închisoare, precum și faptul că din săvârșirea faptei rezultă că scopul preventiv și sancționator al amenzilor administrative și al pedepsei care i-au fost aplicate nu a fost atins.

În ceea ce îi privește pe inculpații V. A. și B. G. M. instanța de fond a constatat că aceștia nu au antecedente penale, însă a apreciat că pericolul social al faptei rezultă din modul de operare, respectiv: prin forțarea ușii de acces și sustragerea banilor de către inculpatul V. A., în timp ce ceilalți doi inculpați asigurau paza în locuri diferite, prin comunicarea telefonică între autor și complici pentru a se asigura că nu sunt văzuți și prin viteza foarte mare de operare, aspecte din care reiese, în opinia instanței de fond, experiența celor trei inculpați în săvârșirea unor astfel de fapte.

Prima instanță a mai reținut, de asemenea, faptul că inculpatul B. G. M. a declarat că în ultimele două săptămâni a spart un magazin, 2-3 case de pariuri și 2-3 farmacii, iar inculpatul V. A. a declarat că s-a lăsat convins de I. să participe la acest gen de fapte și că a căpătat curaj văzând că nu sunt prinși niciodată, precum și faptul că aceste declarații se coroborează cu procesul verbal de rezumare a interceptărilor telefonice, astfel că a considerat că deși nu au antecedente penale, lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, existând pericolul ca aceștia să comită alte fapte asemănătoare, de natură să creeze în rândul opiniei publice un sentiment de insecuritate, conduita acestora fiind de natura a periclita grav relațiile sociale privind patrimoniul, proprietatea, siguranța publică, valori ocrotite de către legiuitor și vătămate grav prin săvârșirea faptei.

Pentru aceste motive, Judecătoria Timișoara a statuat în sensul celor mai sus menționate.

Împotriva acestei încheieri au declarat recursuri în termen legal inculpații, recursuri pe care nu le-au motivat în scris, fiind susținute doar oral în fața instanței, în ziua judecății, potrivit dispozițiilor art. 385¹⁰ al. 3 C.p.p., raportat la art. 385⁶ al. 3 C.p.p.

Analizând încheierea atacată prin prisma motivelor indicate de recurenții inculpați și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art. 385⁶ al. 3 C.p.p., tribunalul constată că recursurile sunt nefondate, hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală.

În mod corect prima instanță a apreciat că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, pericol apreciat de instanță raportat la starea de neliniște, în sentimentul de insecuritate în rândul societății, generat de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor astfel de infracțiuni sunt cercetate și judecate în stare de libertate, gravitate determinată de natura și împrejurările în care au fost comise, pe timp de noapte, prin efracție, după o prealabilă înțelegere a celor trei inculpaăți, dar și din perseverența infracțională de care dă dovadă inculpatul I., acestuia fiindu-i aplicate mai multe amenzi administrative în perioada 2009-2011 ca urmare a scoaterii de sub urmărire penală pentru săvârșirea unor fapte contra patrimoniului, iar prezenta faptă este săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie față de o condamnare din 2010 pentru o faptă similară.

În prezenta cauză, nu se poate considera că nu există indicii care să confirme împrejurarea că este posibil ca inculpații să fie implicați în săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală și sancționată cu închisoarea mai mare de 4 ani. Recunoașterea inculpaților se coroborează cu celelalte probe din dosar, respectiv cu imaginile surprinse de camerele de supraveghere ale părții vătămate, cu declarația reprezentantului părții vătămate, a martorului P. L. E., cu dovezile de ridicare de la inculpați a banilor sustrași, precum și a unui levier și ciocan care au fost folosite la săvârșirea faptei. Toate aceste elemente confirmă faptul că inculpatul V. A. a pătruns în casa de pariuri Public Bet și a sustras suma de 5.000 lei, în timp ce inculpații I. I. și B. G. au stat de pază în locații diferite, comunicând telefonic despre starea lucrurilor.

Tribunalul reține că, așa cum a statuat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Brogan și Murray contra Marea Britanie, luarea unei măsurii arestării preventive față de o persoană nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. Rolul detenției preventive este tocmai acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor care planează asupra unei persoane.

Deși inculpații V. și B. nu au antecedente penale, primul a declarat că a mai încercat să săvârșească asemenea fapte împreună cu alte persoane, renunțând ulterior, iar cel de-al doilea a relatat că a mai săvârșit și alte spargeri, declarație retractată în fața judecătorului însărcinat cu soluționarea propunerii de arestare preventivă, astfel că tribunalul apreciază ca fiind periculoasă această atitudine a celor doi inculpați, fără ocupație sau loc de muncă, înclinați în a săvârși acte ilicite pentru a-și câștiga existența într-un mod facil.

Or, în prezenta cauză, fiind vorba de posibila săvârșire a infracțiunii de furt calificat, în mod temeinic și legal, Judecătoria Timișoara a apreciat că lăsarea în libertate a inculpaților este susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice, motiv pentru care se impune arestarea preventivă a acestora.

Pentru aceste considerente, în temeiul 385¹⁵ pct. 1 lit. b din C.p.p., recursurile declarate în cauză urmează a fi respinse ca nefondate, iar în temeiul art.192 al.2 C.p.p., inculpații vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat. Se vor avea în vedere și dispozițiile art.189 al.2 C.p.p.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE ELGII

DECIDE:

În baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b C.p.p., respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții inculpați V. A., fiul lui C. și N., născut la data de 04. 08.1990 în localitatea Jimbolia, județ T., cu domiciliul în Jimbolia, ., jud. T., CNP:_, în prezent aflat în stare de arest preventiv în I.P.J. T. – Arest, I. I. C., fiul lui I. și C. V., născut la data de 18.12.1987 în localitatea Timișoara, județ T., cu domiciliul în loc. Timișoara, .. D 11, ., jud. T., CNP:_, în prezent aflat în stare de arest preventiv în I.P.J. T. – Arest și B. G. M., fiul lui M. și M., născut la data de 14.02.1989 în localitatea F., județ T., cu domiciliul în loc. Timișoara, .. 16, jud. T., CNP:_, în prezent aflat în stare de arest preventiv în I.P.J. T. – Arest, împotriva încheierii penale nr. 80/26.09.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .

În baza art. 192 al. 2 C.p.p., obligă recurenții inculpați I. și B. la plata sumei de 200 de lei fiecare, iar pe inculpatul V. la 100 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

În baza art.189 al.2 C.p.p., dispune plata sumei de 200 de lei din fondurile MJLC către Baroul T. (câte 100 de lei pentru doi dintre inculpați), reprezentând onorariul avocatului din oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 02.10.2013.

Președinte Judecător Judecător

D. C. S. L. A. C. Țira

Grefier

I. M.

D.C./. I.M./5 ex./02.10.2013

Prima instanță: L. M. -T. – Judecătoria Timișoara

← Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor...		Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... →

Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind 1. C.p.p.. Decizia nr. 525/2013. Tribunalul TIMIŞ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind 1. C.p.p.. Decizia nr. 525/2013. Tribunalul TIMIŞ