Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 645/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 645/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 645/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 645/R
Ședința publică din data de 02.12.2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: S. L.
JUDECĂTOR: A. C. ȚIRA
GREFIER: I. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de procuror O. Ț..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul condamnat N. C. M. împotriva sentinței penale nr. 2842/23.10.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal efectuat în ședință publică, se prezintă recurentul condamnat N. C. M. aflat în stare de detenție, personal și asistat de avocat din oficiu B. C., din cadrul Baroului T., care depune la dosar delegație pentru asistență juridică obligatorie.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat din oficiu B. C., pentru recurentul condamnat, solicită admiterea recursului declarat, în măsura în care motivele ce le va expune recurentul condamnat în fața instanței sunt întemeiate.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentului condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat, sens în care arată că recurentul condamnat este recidivist și că acesta a mai beneficiat în trecut de liberare condiționată, iar în prezent execută o pedeapsă pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, hotărârea primei instanțe fiind temeinică.
Recurentul condamnat, având personal cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului declarat, sens în care arată că a recunoscut săvârșirea faptei, că pe perioada detenției a muncit, a fost recompensat și a participat la un curs religios.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2842/23.10.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 450 alin. 1 Cod proc. penală, raportat la art. 59 alin. 1 Cod penal, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de către petentul condamnat N. C. M., fiul lui Natural și M., născut la data de 01.02.1977, CNP_, deținut în Penitenciarul Timișoara, vizând pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1741/2010, mandat de executare a pedepsei închisorii nr._ al Judecătoriei Timișoara.
În temeiul art. 450 alin. 2 Cod proc. penală, s-a stabilit că cererea va putea fi reînnoită după data de 14.02.2014.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, a fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.189 al.2 C.pr.pen., s-a dispus plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoara a reținut următoarele:
Prin cererea formulată de către petentul condamnat N. C. M., înregistrată la această instanță sub nr._, la data de 17.10.2013, acesta a solicitat liberarea sa condiționată.
Prin cerere, petentul a arătat că va dezvolta motivele în fața instanței.
Pentru termenul de judecată din 23.10.2013 a fost înaintat de către Penitenciarul Timișoara, procesul verbal nr.J2/_/15.10.2013 al Comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara și caracterizarea întocmită pe seama acestuia.
Instanța de fond a constatat că din procesul-verbal anterior menționat rezultă că petentul condamnat se află în executarea unei pedepse de 5 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1741/2010 a Judecătoriei Timișoara, iar executarea pedepsei condamnatului a început la data de 02.07.2010 și urmează să expire la data de 01.01.2016, că pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 1340 zile, din care, în cazul în care muncește, 335 zile considerate ca executate pe bata muncii prestate și 1005 zile efectiv executate și că analizând situația deținutului, comisia a constatat că acesta a executat de la data de 02.07.2010 până la 15.10.2013, un număr de 1202 zile și i se consideră executate ca urmare a muncii prestate, 138 zile, rezultând un total de 1340 zile.
În continuare, prima instanță a reținut că petentul condamnat este recidivist, fiind condamnat anterior la pedeapsa de 3,4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prin sentința penală nr. 1175/1996 a Judecătoriei Timișoara, liberat termen la 15.05.1996 (în această pedeapsă este contopită și pedeapsa de 2,9 ani pentru tentativă de evadare), că acesta a mai fost condamnat la 5,6 ani prin sentința penală nr. 1636/98 a Judecătoriei Timișoara, liberat condiționat în anul 2000, apoi, că condamnat la 5 ani prin sentința penală nr. 1161/2001 a Judecătoriei Timișoara, liberat condiționat în anul 2004 și că petentul a fost repartizat pentru executarea pedepsei aplicate, în regim deschis.
Instanța de fond a mai reținut că petentul se află la prima analiză a comisiei de propuneri pentru punerea în libertate condiționată și că întrucât este recidivist, iar din procesul verbal al comisiei rezultă că a mai beneficiat de liberare condiționată, dar nu a înțeles finalitatea acestei instituții, s-a apreciat că nu poate beneficia de liberare condiționată, iar comisia a fixat un nou termen re realizare după data de 14.02.2013.
Apoi, Judecătoria Timișoara a constatat că din caracterizarea condamnatului rezultă că acesta a fost repartizat pentru executarea pedepsei aplicate în regim deschis, pe parcursul executării pedepsei privative de libertate a prezentat o conduită predominat adecvată în conformitate cu normele instituției și s-a adaptat situațional la mediul carceral, că a fost sancționat disciplinar o dată, sancțiunea fiind ridicată ulterior prin raport de recompensare, că a mai fost recompensat cu suplimentarea unor drepturi de 13 ori, că s-a implicat în programe de reintegrare socială și că este inclus la activități productive în exteriorul locului de deținere.
Analizând cererea petentului condamnat, instanța de fond a constatat că în conformitate cu dispozițiile art. 59 C.pen., pentru a se putea dispune liberarea condiționată a unei persoane din executarea unei pedepse privative de libertate care nu depășește 10 ani este necesar ca persoana în cauză să fi executat cel puțin 2/3 din durata pedepsei închisorii care i-a fost aplicată și ca pe durata executării pedepsei să fi fost stăruitor în muncă, disciplinat și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Prima instanță a constatat constată că deși din înscrisurile mai sus indicate rezultă că petentul îndeplinește condițiile privitoare la executarea fracției necesare din pedeapsă, dovezile de disciplină și de îndreptare și antecedentele sale penale îi afectează posibilitatea de a putea obține liberarea condiționată.
A mai constatat prima instanță că potrivit legiuitorului, la analiza oportunității liberării condiționate a unui deținut, instanța trebuie să țină seama și de antecedentele sale penale tocmai pentru a constata dacă scopul pedepsei, prevăzut de art.52 C.pen., a fost realizat prin intermediul eventualelor pedepse aplicate anterior.
Or, a constatat prima instanță, petentul condamnat a mai suferit trei condamnări, beneficiind anterior de liberarea condiționată din executarea pedepsei, aspect care denotă în opinia acestei instanțe că persoana condamnată este caracterizată de perseverență infracțională și că nu a înțeles finalitatea instituției liberării condiționate.
Mai mult, s-a avut în vedere și faptul că petentul se află în prezent la prima analiză și a fost sancționat disciplinar o dată.
În concluzie, Judecătoria Timișoara a considerat că pedeapsa nu și-a atins scopul, acela ca petentul să nu mai săvârșească noi infracțiunii, astfel că durata din pedeapsa aplicată, executată până în prezent, chiar dacă depășește două treimi, nu este în opinia acestei instanțe suficientă să îndeplinească scopul pedepsei, acela de prevenție, de corecție, fiind justificată și necesară executarea în continuare a pedepsei de către petentul condamnat.
Prin urmare, având în vedere aceste considerente, Judecătoria Timișoara a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal recurentul condamnat.
P. memoriul depus la dosar, la termenul de azi, recurentul condamnat și-a motivat recursul arătând că în timpul amânării stabilite a continuat să muncească în incinta penitenciarului, a participat la un curs religios pe care l-a absolvit la data de 21.11.2013 și a fost recompensat pentru bună purtare în data de 18.11.2013.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de recurentul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art. 3856 al. 3 C.p.p., instanța de recurs apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 59 C.p., condamnatul poate fi liberat condiționat dacă a executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege, este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
În acest sens, din procesul verbal și caracterizarea întocmite pe seama condamnatului de către Penitenciarul Timișoara se pot reține aspecte care să dovedească atât comportamentul celui condamnat în timpul executării pedepsei închisorii, cât și dovezile de îndreptare a acestuia.
Se reține că recurentul condamnat a fost repartizat pentru executarea pedepsei în regim deschis, că are antecedente penale care atrag starea de recidivă, că pe parcursul executării pedepsei privative de libertate a prezentat o conduită predominant adecvată, în conformitate cu normele instituției și s-a adaptat corespunzător la mediul carceral, că a fost sancționat disciplinar o singură dată, sancțiune ridicată ulterior prin raport de recompensare, că a mai fost recompensat cu suplimentarea unor drepturi de 13 ori, că s-a implicat în programe de reintegrare socială și că este inclus la activități productive în exteriorul locului de deținere.
În contextul în care una dintre condițiile esențiale ale liberării condiționate, respectiv cea referitoare la existența unor dovezi temeinice de îndreptare, raportat la antecedentele penale ale recurentului condamnat și la faptul că acesta a fost sancționat disciplinar ( chiar dacă sancțiunea a fost ulterior ridicată ), nu este îndeplinită, soluția Judecătoriei Timișoara de respingere a cererii de liberare condiționată ca fiind neîntemeiată apare ca fiind temeinică și legală.
Față de aceste împrejurări, tribunalul apreciază că termenul stabilit de prima instanță pentru rediscutarea cererii, la 14.02.2014, este unul corespunzător, perioadă care permite a se verifica dacă respectivul condamnat a dat dovezi de îndreptare și reeducare și, astfel, răspunde scopului urmărit de legiuitor prin dispozițiile art. 450 al. 2 C.p.p.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., va respinge recursul declarat de recurentul condamnat N. C. M. împotriva sentinței penale nr. 2842/23.10.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 192 al.2 C.p.p., va obliga recurentul condamnat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, iar în temeiul art.189 al.2 C.p.p., va dispune plata sumei de 100 lei din fondul MJCL către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul condamnat N. C. M., fiul lui Natural și M., născut la data de 01.02.1977, în Timișoara, jud. T., domiciliat în Timișoara, ., nr. 97, ., ., CNP_, actualmente deținut în Penitenciarul Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 2842/23.10.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 192 al.2 C.p.p., obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
În baza art.189 al.2 C.p.p.,dispune plata sumei de 100 lei din fondul MJCL către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.12.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. C. S. L. A. C. Țira I. M.
D.C./I.M./3 ex./04.12.2013
Prima instanță: N. B. – Judecătoria Timișoara
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
