Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 554/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 554/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 17-09-2012 în dosarul nr. 554/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 554/2012
Ședința publică de la 17 Septembrie 2012
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: M. B.
Judecător: R. H.
Grefier: V. D.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror M. D. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T.
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de părțile civile M. A. și M. V. împotriva sentinței penale nr.510/23.02.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința publică din data de 10 septembrie 2012, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen de judecată, instanța, pentru a da posibilitatea asigurătorului să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, 17.09.2012, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentelor recursuri, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.510/23.02.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în temeiul art. 184 al. 1, 3 Cod penal a condamnat inculpatul N. F. la două pedepse de câte 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă (2 fapte). În temeiul art 33 lit b C.pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea, aceea de 6 (șase) luni închisoare, ce va fi executată de către inculpat. A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a-II-a și b Cod penal, pe durata și în condițiile art. 71 alin. 2 Cod penal.
În temeiul art. 81 C. pen, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare de 2 ani și 6 luni, în condițiile art. 82 C. pen.
În temeiul art. 359 C.pr.pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen., în sensul că, săvârșirea în termenul de încercare a unei infracțiuni intenționate, are drept urmare revocarea suspendării condiționate, cu consecința executării în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru infracțiunea ulterioară.
În temeiul art. 71 alin. 5 Cod penal, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În temeiul art. 14 al 3, art 346 C.pr.pen. raportat la art 998, 999 Cod Civil, art. 50 din Lg. 136/1995 a admis în parte acțiunea civilă a părții civile M. A. și a dispus obligarea inculpatului alături de societatea de asigurare Sauvegarde Service (cod F 442) din Franța, reprezentată de . de Asigurare Reasigurare SRL, la plata sumei de lei 5000 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, respingând în rest pretențiile civile ale părții.
În temeiul art. 14 al 3, art 346 C.pr.pen. raportat la art 998, 999 Cod Civil, art. 50 din Lg. 136/1995 a admis în parte acțiunea civilă a părții civile M. V. și a dispus obligarea inculpatului alături de societatea de asigurare Sauvegarde Service (cod F 442) din Franța, reprezentată de . de Asigurare Reasigurare SRL, la plata sumei de 7000 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de_ lei cu titlu de daune morale, respingând în rest pretențiile civile ale părții.
În temeiul art. 346 al.1 C.pr.pen. raportat la art. 313 al.1 din Legea nr. 95/2006, modificată prin OUG nr.72/2006, a obligat inculpatul la plata sumei de_,5 lei către S. C. Județean de Urgență Timișoara, cheltuieli pentru spitalizarea părții vătămate M. A., și la plata sumei de 6060,99 lei către S. C. Județean de Urgență Timișoara, cheltuieli pentru spitalizarea părții vătămate M. V..
În temeiul art. 191 alin. 1 C.proc.pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul T. nr. 1377/P/2009 din data de 15.03.2011, înregistrat la data de 18.03.2011 sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului N. F. pentru săvârșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin.1 și 3 C.p. cu aplicarea art.33 lit. b C.p.
În expunerea stării de fapt, prin actul de inculpare s-a reținut că în data de 14.04.2009, inculpatul N. F. conducea autoturismul marca Mercedes cu număr de înmatriculare 540 CLE 31 pe .. În jurul orelor 15,30, în dreptul imobilului cu nr.23, inculpatul nefiind pilotat și întreținând o convorbire telefonică, nu s-a asigurat la efectuarea manevrei de mers înapoi și a intrat în coliziune cu partea din spate a autoturismului cu mopedul marca Piaggio, cu număr de înregistrare A-1362, condus regulamentar de partea vătămată M. V..
În urma coliziunii a rezultat vătămarea corporală a lui M. A., conducătorul mopedului, și a numitei M. V. care se afla pe moped în calitate de pasager.
În urma examinării medico-legale de către IML Timișoara a rezultat faptul că, atât M. V., cât și M. V. au suferit leziuni ce au necesitat pentru vindecare câte 55 zile de îngrijiri medicale.
În cauză a fost audiat martorul B. F., care se afla în calitate de pasager în autoturismul condus de inculpatul N. F. în momentul producerii accidentului și care susține starea de fapt mai sus descrisă.
Fiind audiat în prima fază a cercetărilor, inculpatul N. F. nu a recunoscut comiterea faptei, declarând în mod nereal că în momentul producerii accidentului se afla cu autoturismul în staționare. Declarația sa nu a fost susținută de nici o probă și a fost contrazisă atât de declarația părților vătămate, cât și de declarația martorului B. F..
Ulterior, după începerea urmăririi penale, inculpatul N. F. nu a mai fost găsit pentru a i se aduce la cunoștință inculparea și pentru a fi audiat, iar din verificările efectuate s-a stabilit că este plecat în Franța, unde de altfel locuiește efectiv, după cum rezultă din verificările efectuate din evidențele SCLEP T..
Mijloace de probă: proces verbal de cercetare la fața locului cu planșa grafică; plângerea părții vătămate; declarațiile părților vătămate; certificatul medico-legal nr.762/04.05.2009; copia CI a părții vătămate M. A.; copie a actelor mopedului părții vătămate M. A.; copia CI a părții vătămate M. V.; copii acte medicale; certificat medico-legal nr. 761/04.05.2009; declarații martori; fișa cazier judiciar a inculpatului; declarații inculpat(olografă); copia certificatului de înmatriculare a autovehiculului condus de inculpat; copia cărții verzi a autovehiculului; copiile dovezilor de reținere a permisului de conducere a inculpatului; forme scriptice de trimitere în judecată în lipsă a inculpatului.
S. C. Județean de Urgență Timișoara s-a constituit parte civilă cu suma 6060.99 lei reprezentând cuantumul cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordat părții vătămate M. V. (f.89-102) și cu suma de 4382,5 lei reprezentând cuantumul cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordat părții vătămate M. A. ( f. 75-86 ).
Partea vătămată M. V. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 lei daune materiale și_ euro daune morale. (f. 30 și 31 ). Partea vătămată M. A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 lei daune materiale și_ euro daune morale. (f. 32 și 33 ). În susținerea acestor daune părțile au depus înscrisuri: bilet externare din spital la mai mute date, rezultate investigații medicale, referate medicale,copii certificate de concediu medical.
S-a citat în calitate de asigurător societatea de asigurare Sauvegarde Service (cod F 442) din Franța reprezentată de . de Asigurare Reasigurare SRL și a fost introdusă în cauză.
Fiind declarată terminată cercetarea judecătorească, conform art. 339 alin.(2) din Codul de procedură penală, analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 14.04.2009, inculpatul N. F. conducea autoturismul marca Mercedes cu număr de înmatriculare 540 CLE 31 pe ., iar la efectuarea manevrei de mers înapoi a intrat în coliziune cu partea din spate a autoturismului cu mopedul marca Piaggio, cu număr de înregistrare A-1362, condus regulamentar de partea vătămată M. V..
În urma coliziunii, a rezultat vătămarea corporală a lui M. A., conducătorul mopedului, și a numitei M. V., care se afla pe moped în calitate de pasager.
În cursul judecății a fost audiat martorul B. F., martor direct la producerea accidentului, care a menținut cele declarate în cursul urmăririi penale și a confirmat faptul că inculpatul, înainte de a ieși în drumul principal, nu s-a asigurat personal, ci a întrebat ceilalți ocupanți ai autoturismului dacă poate efectua manevra și neprimind răspuns negativ a pornit de pe loc.
Procesul verbal de cercetare la fața locului și schița accidentului ( fila 4 dos up ) reliefează în mod clar modalitatea de producere a acestuia.
Părțile vătămate M. A. și M. V. au suferit vătămări corporale la impactul cu autoturismul și mai apoi datorită proiecției pe o distanță de aproximativ 8-9 m, aspect confirmat de către martorul audiat B. F., dar consemnat și în procesul-verbal de cercetare la fața locului și schița accidentului ( fila 4 dos up ).
Prima instanță a reținut că, în drept, fapta inculpatului întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, infracțiuni prev. de art.184 al.1 și 3 C.pen. cu aplicarea art. 33 lit. b C.p.
Latura obiectivă a infracțiunii constă în lovirea și violențele la care au fost supuse părțile vătămate prin coliziunea generată de neatenția inculpatului, iar latura subiectivă constă în culpa nerespectării dispozițiilor legale în materia circulației pe drumurile publice. Culpa inculpatului rezultă din probele administrate, astfel deși era dator a se asigura la ieșirea cu spatele autoturismului de pe podeț în drumul principal că nu există riscul unei coliziuni cu un vehicul ce circulă pe acesta și care în aceste circumstanțe are prioritate de trecere, inculpatul în mod ușuratic nu s-a asigurat personal, bazându-se pe cele remarcate de către ceilalți ocupanți ai autoturismului.
Urmarea imediată a fost vătămarea corporală a părților vătămate M. A. și M. V., ce au necesitat pentru vindecare câte 55 zile de îngrijiri medicale conform raportului medico-legal nr.762/04.05.2009 și raportului de expertiză medico-legal 2724/2011/18.01.2012, emise de către IML Timișoara, urmare rezultată din dinamica accidentului, fără a acorda prioritate la trecerea mopedului pe drumul principal, fapt care a generat impactul și vătămarea părților vătămate, acțiunea inculpatului reprezentând o condiție sine qua non, o contribuție esențială, fiind cauza ce a generat rezultatul și fără de care acesta nu s-ar fi produs.
La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 C.pen., reținând că inculpatul nu are antecedente penale, s-a prezentat în fața organelor de urmărire penală, însă a declarat că nu se consideră vinovat de săvârșirea faptei și prin apărarea formulată în cauză a încercat să scoată în evidență vinovăția exclusivă a părților civile, deși tot probatoriul administrat evocă contrariul.
În raport de aceste elemente și având în vedere că inculpatul se află la primul contact cu legea penală, instanța a apreciat că o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege este în concordanță cu scopul pedepsei prevăzut de art.52 al.1 teza a II a C.pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni astfel că a aplicat acestuia câte o pedeapsă de pedeapsă de 6 (șase) luni închisoare.
În cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 33 lit. b C.p. care reglementează concursul ideal, infracțiunile fiind săvârșite printr-o acțiune unică.
În baza art.33 lit.b și art.34 lit.b C.pen, a contopit cele două pedepse și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 (șase) luni închisoare pe care inculpatul o va executa.
În consecință, instanța a făcut aplicarea art.71 Cod penal, aplicând inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.(1) lit.a) teza a II a și lit.b) Cod penal, în acord cu Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată în Cauza S. și P. împotriva României. Astfel, în acest context, instanța a apreciat că se impune interzicerea numai a drepturilor prevăzute la art.64 lit.a) teza a II a și b) Cod penal față de natura infracțiunii săvârșite de către inculpat.
Apreciindu-se că scopul pedepsei, așa cum este prevăzut de art. 52 C.p., poate fi atins chiar și fără executare efectivă, având în vedere că în cauză sunt îndeplinite cerințele legale privitoare la cuantumul pedepsei ce urmează a fi aplicată și inexistența unor condamnări anterioare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, instanța a dispus, în temeiul art. 81 C.p. respectiv art. 71 al.5 C.p., suspendarea condiționată a executării pedepsei principale aplicată inculpatului, precum și a celei accesorii. În baza art. 82 C.p., a fixat un termen de încercare de 2 ani și 6 luni, socotit de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.
În temeiul art.71 al.5 C.pen., a suspendat pedeapsa accesorie pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În conformitate cu prevederile art.359 al.1 C.pr.pen., a pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 C.pen., care prevăd că dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. De asemenea s-au pus în vedere inculpatului și dispozițiile art. 84 C.p. privind revocarea în cazul neexecutării obligațiilor civile.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, partea vătămată M. V. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 lei daune materiale și_ euro daune morale. (f. 30 și 31 ). Partea vătămată M. A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 lei daune materiale și_ euro daune morale. (f. 32 și 33 ).
De asemenea, spitalul clinic județean de urgență Timișoara s-a constituit parte civilă cu suma 6060,99 lei, reprezentând cuantumul cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordat părții vătămate M. V. (f.89-102) și cu suma de 4382,5 lei reprezentând cuantumul cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordat părții vătămate M. A. ( f. 75-86 ).
Pentru recuperarea prejudiciul generat prin infracțiune, în cauză a fost citat asigurătorul Sauvegarde Service (cod F 442) din Franța, reprezentată de . de Asigurare Reasigurare SRL, și a fost introdusă în cauză.
Analizând acțiunile civile formulată de partea civilă M. V. și partea civilă M. A. instanța le-a găsit întemeiate în parte, apreciind că în cauză există pe de o parte o răspundere civilă delictuală în sarcina inculpatului pentru fapta proprie în condițiile art.998-999 C.civ. și o răspundere pentru fapta inculpatului în sarcina asigurătorului, în limitele contractului de asigurare încheiat în condițiile Legii nr.136/1995, iar pe de altă parte, o răspundere a asigurătorului față de părțile civile.
Analizând răspunderea pentru fapta proprie a inculpatului, instanța a constatat că, potrivit art.998 C.civ., „orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar potrivit art.999 C.civ., „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa dar și de acela cea a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa”.
Textele legale citate instituie principiul răspunderii pentru fapta ilicită cauzatoare de prejudiciu al cărei conținut îl constituie obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat și presupune întrunirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite; existența unui prejudiciu; existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu; existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, condiții ce se regăsesc întrunite cumulativ în cauză.
Fapta ilicită a inculpatei constă în neacordarea de prioritate la trecerea mopedului pe un drum cu prioritate.
Prejudiciul constă în vătămarea corporală a părților civile ce au necesitat 55 de zile de îngrijiri medicale. Urmare accidentului a cărui victimă au fost, părțile civile au suferit atât fizic, cât și psihic ca urmarea a vătămărilor corporale, deosebit de grave Este fără echivoc că leziunile produse prin accident au provocat suferințe în timp îndelungat și au necesitat și o perioadă de recuperare.
În ceea ce privește daunele materiale solicitate, instanța a constatat potrivit înscrisurilor depuse la dosar că acestea sunt în parte întemeiate, fiind justificate prin înscrisurile depuse și prin declarația martorei S. A., și se ridică la suma de 5000 lei pentru partea civilă M. A. și la 7000 lei pentru partea civilă M. V. și reprezintă cheltuieli efectuate pentru servicii medicale, îngrijirea copilului și transport.
Sub aspectul daunelor morale, respectarea principiului reparării integrale a prejudiciului în vederea asigurării unei reparații juste și echitabile a acestuia reprezintă o garanție a imperativului respectării dreptului persoanei la judecata în mod echitabil a cauzei sale de către o instanță care să hotărască atât cu privire la temeinicia acuzației penale, cât și asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil.
Prejudiciul moral, parte din prejudiciul total cauzat părții civile, constă în consecința negativă și directă a unei fapte culpabile și care aduce atingere valorilor nepatrimoniale persoanei vătămate.
Existența acestuia este incontestabilă în condițiile în care suferințele fizice inerente perioadei de convalescență au fost dublate de suferințe psihice, iar leziunile traumatice cauzate au afectat integritatea corporală a părților civile și le-au lipsit în mod evident de bucuriile firești ale unei vieți normale pe o perioadă determinată de timp.
În privința cuantumului daunelor morale, instanța este în drept să aprecieze în raport de consecințele, pe orice plan, suferite de partea civilă. În concret, repercursiunile de ordin moral asupra părților vătămate rezultă din situația acestora, respectiv din faptul că la data producerii accidentului aceștia aveau în îngrijire un copil mic .
Astfel, pe de o parte față de aceste consecințe, de importanța și gravitatea acestora, de intensitatea durerilor fizice și psihice suferite de către părțile vătămate, iar pe de altă parte, față de forma culpei inculpatului la producerea accidentului rutier, dar ținând cont și de numărul de zile de îngrijiri medicale, instanța apreciază că sumele de 10.000 lei pentru M. A. și 12.000 lei pentru M. V. sunt în măsură să contribuie la acoperirea prejudiciului moral.
În ceea ce privește constituirea de parte civilă a Spitalului C. Județean de Urgență Timișoara, prejudiciul constă și în contravaloarea tratamentului medical de care au beneficiat părțile vătămate, internate în această instituție după producerea accidentului, din înscrisurile medicale rezultând că valoarea este de 6060.99 lei reprezentând cuantumul cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordat părții vătămate M. V. (f.89-102) și de 4382,5 lei reprezentând cuantumul cheltuielilor ocazionate de tratamentul medical acordat părții vătămate M. A. ( f. 75-86 ), sumă de bani pe care instanța a apreciat-o ca fiind reală și care nu a fost contestată de către inculpat.
Analizând răspunderea asigurătorului, instanța a constatat că, potrivit art.49 al.1 din Legea nr.136/1995, așa cum era în vigoare la data accidentului „Asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund, în baza legii, față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, precum și pentru cheltuielile făcute de asigurați în procesul civil”, potrivit art.50 al.1, „Despăgubirile se acordă pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli de judecată persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea sau distrugerea de bunuri.” iar potrivit art.51 al.1, „Despăgubirile, astfel cum sunt prevăzute la art. 49 și 50, se acordă și în cazul în care cel care conducea autovehiculul, răspunzător de producerea accidentului este o altă persoană decât asiguratul.”.
La data producerii accidentului, autoturismul marca Mercedes cu număr de înmatriculare 540 CLE 31 condus de către inculpat era asigurat de către societatea de asigurare Sauvegarde Service (cod F 442) din Franța. Conform art.49 al.1 din lege, asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciul de care asigurații (inculpatul) răspund, față de terțe persoane (părțile civile) păgubite prin accidente de autovehicule. În consecință, în temeiul art. 14 al 3, art 346 C.pr.pen. raportat la art 998, 999 Cod Civil, art. 50 din Lg. 136/1995 a dispus obligarea inculpatului alături de societatea de asigurare Sauvegarde Service (cod F 442) din Franța reprezentată de . de Asigurare Reasigurare SRL la plata sumei de lei 7000 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de_ lei cu titlu de daune morale., către partea vătămată M. V. și va respinge în rest pretențiile civile ale părții, și la suma de lei 5000 lei cu titlu de daune materiale și a sumei de_ lei cu titlu de daune morale către partea vătămată M. A. și a respins în rest pretențiile civile ale părții.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul legal, părțile civile M. A. și M. V., cererile de recurs fiind înregistrate pe rolul tribunalului T. la data de 23.05.2012 sub același număr de dosar.
Recursurile nu a fost motivate în scris, temeiurile care au justificat introducerea cererilor fiind dezvoltate doar oral, în condițiile prevăzute de art.38510 alin.3 C.p.p.
Examinând sentința recurată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.3856 alin.3 C.p.p., tribunalul constată că recursurile sunt fondate, sentința Judecătoriei Timișoara fiind netemeinică în ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate părților civile M. V. și M. A..
Astfel, tribunalul reține că partea vătămată M. V. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 lei daune materiale (reprezentând costul operațiilor și al tratamentului urmat, al ședințelor de fizioterapie, contravaloarea deplasărilor la spital) și 80.000 euro – daune morale, iar partea vătămată M. A. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 20.000 lei daune materiale (reprezentând costul operațiilor și al tratamentului urmat, al ședințelor de fizioterapie, contravaloarea deplasărilor la spital) și 50.000 euro – daune morale.
Referitor la modul de soluționare a laturii civile, tribunalul reține că regula de drept care guvernează modul de stabilire și acordare a daunelor solicitate este cea prevăzută de disp. art. 1169 C.civ., conform cărora cel care face o pretenție înaintea judecății trebuie să o dovedească.
Or, în ceea ce privește sumele solicitate de părțile civile cu titlu de daune materiale, raportat la mijloacele de probă propuse de acestea pentru dovedirea pretențiilor (declarația martorei S. A.), tribunalul constată că în mod corect prima instanță a admis în parte aceste capete de cerere, acordându-le doar 5000, respectiv 7000 lei cu acest titlu, neexistând nicio altă probă concludentă și utilă care să justifice majorarea acestor sume de către instanța de recurs.
În ceea ce privește însă daunele morale, tribunalul apreciază că sumele acordate cu acest titlu de către prima instanță sunt neîndestulătoare, fiind necesară majorarea acestora pentru a se realiza o reparație echitabilă a prejudiciilor nepatrimoniale suportate de victime ca urmare a accidentului.
Astfel, în ceea ce privește această categorie de daune, tribunalul reține că prin acordarea acestora se încearcă o compensare a suferințelor pricinuite părții civile, ținându-se seama de toate efectele negative suportate de către aceasta ca urmare a faptei ilicite săvârșite de inculpat, fiind necesar însă ca acestea să fie stabilite într-un cuantum care să nu conducă la o îmbogățire fără justă cauză a părții civile. Instituția daunelor morale constituie și o reprobare morală a faptei ilicite, pentru care cel ce a săvârșit-o trebuie să răspundă atât pe plan social, prin executarea sancțiunii penale, cât și pe plan individual prin repararea prejudiciului existent în patrimoniul părții vătămate și în domeniul vieții sufletești.
În speță, probele administrate au confirmat faptul că, în urma accidentului de circulatie cauzat de inculpat, partea vătămată M. V. a suferit hemoragie subarahnoidiană temporo occipitala stg., TCC acut închis, fractură ambele oase antebraț drept, pentru tratarea fracturii fiind necesară intervenție chirurgicală și imobilizare gipsată. Pentru vindecarea leziunilor suferite au fost necesare 55 de zile de îngrijiri medicale. Totodată, partea vătămată M. A. a suferit fractură oblică lungă cominutivă 1/3 proximală humerus stg., pentru tratarea căreia a fost necesară intervenție chirurgicală și imoblilizare gipsată, fiind necesare 55 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
În acest context, având în vedere consecințele negative suportate de către cele două părți civile, constând, pe de o parte, în suferințele fizice suportate, iar, pe de altă parte, în imposibilitatea participării pe o anumită perioadă la viata socială, a îngrijirii în mod eficient a minorului aflat la o vârstă fragedă, în faptul că au rămas cu cicatrici, tribunalul apreciază că suma acordată cu titlu de daune morale părților vătămate de către prima instanță se impune a fi majorată la 7.000 euro (sau echivaletul în lei la data plății) – pentru partea vătămată M. A. și 8.000 euro – pentru partea vătămată M. V., aceste sume fiind considerate de către tribunal ca reprezentând o justă și echitabilă despăgubire pentru prejudiciile nepatrimoniale suportate de părțile vătămate. Acordarea unor sume mai mari cu acest titlu – așa cum au solicitat aceste părți vătămate – este apreciată însă de către instanță ca depăsind limita de proporționalitate dintre prejudiciu și modul de compensare al acestuia, fiind de natură a conduce la îmbogățirea fără justă cauză a părților civile.
Pentru aceste considerente, instanta va admite recursurile declarate de părțile civile M. A. și M. V., va desființa în parte sentința recurată în ceea ce privește latura civilă și rejudecând, va majora pretențiile la plata cărora a fost obligat inculpatul, alături de asigurător, față de aceste părți civile cu titlu de daune morale la sumele de 7.000 euro sau echivalentul în lei de la data plății efective pentru partea civilă M. A. și 8.000 euro sau echivalentul în lei de la data plății efective pentru partea civilă M. V..
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În baza art.192 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare din recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.2 lit.d C.p.p. admite recursurile declarate de părțile civile M. A. și M. V. împotriva sentinței penale nr.510/23.02.2012 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
Desființează în parte sentința recurată în ceea ce privește latura civilă și, rejudecând, dispune:
În baza art. 14, 346 C.p.p. rap. la art.998, 999 C.civ. și art. 49, 50 din Legea nr.136/1995, majorează daunele morale la plata cărora este obligat inculpatul alături de societatea de asigurare Sauvegarde Service, reprezentată de . de Asigurare Reasigurare SRL, către:
- partea civilă M. A. la suma de 7.000 euro sau echivalentul în lei de la data plății efective;
- partea civilă M. V. la suma de 8.000 euro sau echivalentul în lei de la data plății efective.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În baza art.192 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare din recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 17.09.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. ȚIRA M. B. R. H.
Grefier,
V. D.
Red. A.C.Ț.
Tehnored. A.C.Ț./V.D.
3 ex./08.10.2012 – PI – Judecătoria Timișoara – E. L. B.
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr.... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
