Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 643/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 643/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 02-12-2013 în dosarul nr. 643/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 643/R
Ședința publică din data de 02.12.2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: S. L.
JUDECĂTOR: A. C. ȚIRA
GREFIER: I. M.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de procuror O. Ț..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul condamnat I. N. împotriva sentinței penale nr. 2925/31.10.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal efectuat în ședință publică, se prezintă recurentul condamnat I. N. aflat în stare de detenție, personal și asistat de avocat din oficiu B. C., din cadrul Baroului T., care depune la dosar delegație pentru asistență juridică obligatorie.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Recurentul condamnat învederează că susține recursul declarat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat din oficiu B. C., pentru recurentul condamnat, învederează că în măsura în care motivele ce le va preciza recurentul condamnat în fața instanței sunt întemeiate, va achiesa la acestea.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursului, sens în care arată că în mod temeinic nu i-a fost acordată recurentului condamnat liberarea condiționată de către prima instanță, raportat la starea de recidivă și la perseverența infracțională a acestuia și la faptul că recurentul condamnat a mai beneficiat în trecut de liberare condiționată, însă nu a înțeles finalitatea acestei instituții.
Recurentul condamnat, având personal cuvântul, solicită admiterea recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2925/31.10.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ s-au dispus următoarele:
În temeiul art. 450 alin. 1 Cod proc. penală, raportat la art. 59 alin. 1 Cod penal, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea pentru liberare condiționată formulată de către petentul condamnat I. N., fiul lui I. și S., născut la data de 28.11.1969, CNP_, deținut în Penitenciarul Timișoara, vizând pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin s.p. 1276/2012 a Judecătoriei Timișoara, MEPÎ nr. 1596/2012 al Judecătoriei Timișoara.
În temeiul art. 450 alin. 2 Cod proc. penală, s-a stabilit că cererea va putea fi reînnoită după data de 01.03.2014.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, a fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoara a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 09.10.2013 sub nr._, petentul condamnat I. N. a solicitat să fie liberat condiționat din executarea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin s.p. 1276/2012 a Judecătoriei Timișoara, MEPÎ nr. 1596/2012 al Judecătoriei Timișoara.
În motivarea cererii, prin memoriul depus la termenul de judecată din 31.10.2013, petentul a arătat că cele 6 luni de amânare pe motivul că este recidivist sunt prea mari având în vedere comportamentul său foarte bun din timpul detenției și pedeapsa extrem de mică.
Din actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate și propuneri pentru liberare condiționată din cadrul Penitenciarului Timișoara, prin procesul verbal nr.J2/_ din 08.10.2013 a concluzionat că persoana condamnată nu poate beneficia de liberare condiționată.
Din conținutul procesului verbal, instanța de fond a constatat că petentul a început executarea pedepsei la data de 19.03.2012 și urmează să expire la data de 18.09.2014 și că pentru a deveni propozabil, condamnatul trebuie să execute 2/3 din pedeapsă, respectiv 609 zile, din care, în cazul în care muncește, 12 zile considerate ca executate pe baza muncii prestate și 457 zile efectiv executate.
Judecătoria Timișoara a reținut, de asemenea, că analizând situația deținutului, comisia a constatat că acesta a executat de la data de 19.03.2012 până la data de 08.10.2013, un număr de 569 zile și i se consideră ca executate ca urmare a muncii prestate un nr. de 43 zile, rezultând un total de 612 zile câștigate și executate.
A mai reținut Judecătoria Timișoara că potrivit caracterizării condamnatului, pe parcursul executării pedepsei acesta a avut conduită adecvată și s-a adaptat corespunzător la mediul carceral, nu a fost sancționat disciplinar, a fost recompensat cu suplimentarea unor drepturi de patru ori, a avut slabă implicare în programe de reintegrare socială și a participat la activități productive în exteriorul locului de detenție.
În continuare, Judecătoria Timișoara a apreciat că pentru a se putea dispune liberarea condiționată, – care este o posibilitate și nu o obligație pentru instanță –conform cerințelor impuse de art.59 al.1 C.pen., este necesar ca petentul-condamnat să fi executat cel puțin două treimi din durata pedepsei aplicate, în cazul pedepsei de până la 10 ani, să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare, la aceste condiții adăugându-se, în plus și condiția referitoare la antecedentele penale ale petentului.
În ceea ce privește prima condiție legală, privind fracția de pedeapsă executată, din înscrisurile mai sus indicate, instanța de fond a constatat că este îndeplinită.
De asemenea, instanța de fond a constatat că petentul nu a fost sancționat disciplinar și a avut un comportament adecvat în relațiile cu personalul și celelalte persoane private de libertate, a fost recompensat, fiind astfel îndeplinită și condiția de a fi disciplinat.
Din analiza antecedentelor penale ale condamnatului, prima instanță a constatat însă că acesta este recidivist, că a perseverat în săvârșirea aceluiași tip de infracțiune și că a fost liberat condiționat și din executarea unor pedepse anterioare, aspect care denotă, în opinia primei instanțe, că acesta nu a înțeles finalitatea instituției liberării condiționate și că perioada efectiv executată nu este suficientă pentru reeducarea sa.
Prin urmare, având în vedere aceste considerente, Judecătoria Timișoara a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal recurentul condamnat.
Recursul nu a fost motivat în scris, ci a fost susținut doar oral în fața instanței, în ziua judecății, potrivit dispozițiilor art. 38510 al. 3 C.p.p., raportat la art.3856 al.3 C.p.p.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de recurentul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art. 3856 al. 3 C.p.p., instanța de recurs apreciază că hotărârea atacată este temeinică și legală.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 59 C.p., condamnatul poate fi liberat condiționat dacă a executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege, este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
În acest sens, din procesul verbal și caracterizarea întocmite pe seama condamnatului de către Penitenciarul Timișoara se pot reține aspecte care să dovedească atât comportamentul celui condamnat în timpul executării pedepsei închisorii, cât și dovezile de îndreptare a acestuia.
Se reține că recurentul condamnat a fost repartizat pentru executarea pedepsei în regim deschis, că are antecedente penale care atrag starea de recidivă, că a mai beneficiat în trecut de liberare condiționată, că pe parcursul executării pedepsei privative de libertate a prezentat o conduită adecvată și s-a adaptat corespunzător la mediul carceral, nu a fost sancționat disciplinar, a fost recompensat cu suplimentarea unor drepturi de patru ori, a avut slabă implicare în programe de reintegrare socială și a participat la activități productive în exteriorul locului de detenție.
În contextul în care una dintre condițiile esențiale ale liberării condiționate, respectiv cea referitoare la existența unor dovezi temeinice de îndreptare, raportat la antecedentele penale ale recurentului condamnat care îi conferă statutul de recidivist - care deși a mai beneficiat în trecut de clemență prin liberare condiționată nu a înțeles finalitatea acestei instituții - nu este îndeplinită, soluția Judecătoriei Timișoara de respingere a cererii de liberare condiționată ca fiind neîntemeiată apare ca fiind temeinică și legală.
Față de aceste împrejurări, tribunalul apreciază că termenul stabilit de prima instanță pentru rediscutarea cererii, la 01.03.2014, este unul corespunzător, perioadă care permite a se verifica dacă respectivul condamnat a dat dovezi de îndreptare și reeducare și, astfel, răspunde scopului urmărit de legiuitor prin dispozițiile art. 450 al. 2 C.p.p.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., va respinge recursul declarat de recurentul condamnat I. N. împotriva sentinței penale nr. 2925/31.10.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 192 al.2 C.p.p., va obliga recurentul condamnat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs, iar în temeiul art.189 al.2 C.p.p., va dispune plata sumei de 100 lei din fondul MJCL către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul condamnat I. N., fiul lui I. și S., născut la data de 28.11.1969, în localitatea Orțișoara, jud. T., domiciliat în localitatea Orțișoara, nr. 573, jud. T., CNP_, actualmente deținut în Penitenciarul Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 2925/31.10.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
În baza art. 192 al.2 C.p.p., obligă recurentul condamnat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat în recurs.
În baza art.189 al.2 C.p.p., dispune plata sumei de 100 lei din fondul MJCL către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.12.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. C. S. L. A. C. Țira I. M.
D.C./I.M./3 ex./04.12.2013
Prima instanță: S. G. – Judecătoria Timișoara
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
