Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 542/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 542/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 11-10-2013 în dosarul nr. 542/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 542/R
Ședința publică din 11 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: A. P.
Judecător: A. C. ȚIRA
Judecător: S. L.
Grefier: R. P.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de recurenți părți civile P. C., P. D. L., R. M. F., și de recurent . Group SA București prin Sucursala T., împotriva sentinței penale nr. 234/18.06.2013 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenți părți civile lipsă avocat Luchescu P., lipsă fiind celelalte părți.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul T. este reprezentat de procuror O. Ț..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată depuse la dosar prin registratură din partea recurentei . Group SA București prin Sucursala T., motive de recurs.
Nemaifiind alte cereri formulate, excepții invocate, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor formulate.
Apărătorul părților civile recurente, solicită admiterea recursurilor formulate de părțile civile, casarea sentinței și în rejudecare, admiterea despăgubirilor materiale și morale solicitate la prima instanță. Privitor la recursul declarat de către . Group SA București prin Sucursala T., solicită respingerea recursului formulat, depune la dosar conluzii scrise, cu cheltuieli de judecată, depune la dosar chitanță.
Reprezentanta Parchetului, solicită respingerea recursului declarat de asigurător, iar în ceea ce privește recursul declarat de părțile civile, solicită admiterea recursului doar în ceea ce privește cheltuielile judiciare avansate de stat.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursurilor declarate constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 234/18.06.2013 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr._, în baza art.14 rap. la art.346 alin.1 C.pr.pen., cu referire la art.998-999 C.civ., art. 1000 al. 3 C. civ., s-a admis în parte acțiunea civilă promovată de părțile civile P. C., P. D.-L. și R. M.-F., împotriva inculpatei P. S. și a părții responsabile civilmente ..
În baza art. 49, art. 55 alin. 1, art. 54 al. 2 din Legea 136/1995, art. 1003 C. civ., a fost obligată inculpata P. S., în solidar cu partea responsabilă civilmente . și alături de asigurătorul . GROUP SA să plătească părții civile P. C. suma de 50 (cincizeci) lei daune materiale și de 10.000 (zece mii) lei daune morale.
În baza acelorași temeiuri legale, a obligat pe inculpata P. S., în solidar cu partea responsabilă civilmente . și alături de asigurătorul . GROUP SA să plătească părții civile P. D. L. suma de 573,34 lei și echivalentul în lei al sumei de 203,96 euro daune materiale și de 30.000 (treizeci mii) lei daune morale.
În baza acelorași temeiuri legale, a obligat pe inculpata P. S., în solidar cu partea responsabilă civilmente . și alături de asigurătorul . GROUP SA să plătească părții civile R. M.-F. suma de 5000 (cinci mii) lei daune morale și a respins, în rest, acțiunile civile.
În baza art. 193 C. pr. pen., a obligat pe inculpata P. S., în solidar cu partea responsabilă civilmente . și alături de asigurătorul . GROUP SA să îi plătească părții civile P. D.-L. suma de 3025 de lei, părții civile P. C. suma de 3040 lei și părții civile R. M.-F. suma de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 371/20.11.2012 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr._, s-au dispus următoarele:
În baza art. 184 alin. 1, 3 C. penal, cu aplicarea art. 320 ind. 1 C. pr. pen., a fost condamnată inculpata P. S., la pedeapsa amenzii penale de 500 lei (cincisute lei), pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă din data de 10.09.2011 față de partea civilă P. D. L..
În baza art. 184 alin. 1 și 3 C. pen., cu aplicarea art. 320 ind. 1 C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa amenzii penale de 375 lei pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă din data de 10.09.2011 față de partea civilă P. C..
În baza art. 33 lit. b, 34 lit. c C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus și i s-a aplicat inculpatei pedeapsa rezultantă a amenzii penale de 500 lei.
În baza art. 320 ind. 1 al. 5 C. pr. pen. și art. 347 C. pr. pen., a fost disjunsă soluționarea acțiunilor civile formulate de părțile civile P. D. L., P. C. și R. M.-F. și s-a înregistrarea lor separată, sub număr diferit de dosar, pe rolul aceluiași complet de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Lugoj a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj din data de 28.05.2012 întocmit în dosarul nr._, înregistrat la Judecătoria Lugoj sub nr. 1484/252 la data de 30.05.2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatei P. S. pentru săvârșirea a două infracțiuni de vătămare corporală din culpă aflate în concurs ideal, faptă prev. și ped. de art. 184 al. 1 și 3 C. p. cu aplicarea art. 33 lit. b C. p.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut, în esență, că inculpata conducea, la data de 10.09.2011, în jurul orelor 01,30, autoturismul pe DN 6, pe raza localității Chizătău și că, datorită neatenției a intrat pe sensul opus de circulație, intrând în coliziune cu autoturismul condus de R. M.-F., provocându-le părților vătămate leziuni ce au necesitat 55 de zile de îngrijiri medicale numitei P. D. L. și 18 zile de îngrijiri medicale lui P. C..
Situația de fapt reținută în rechizitoriu a rezultat din coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală, materializate în: p.v. de cercetare la fața locului și planșe judiciare (f.2-13), p.v. de consemnare acte premergătoare (f.15), raport de inspecție (f.16), note de constatare (f.17 -20), plângeri penale și acte medicale (f.25-26,33,36,38,40,42), declarații învinuită (f. 62-64), declarații martori (f.29,45), declarații părți vătămate (f.27,28,29,31,35,34,41,43), raport de expertiză (f.51-60).
Judecătoria Lugoj a reținut că în faza de judecată s-au constituit părți civile, părțile vătămate P. D. L., P. C. și numitul R. M.-F., că în cauză a fost introdusă ca parte responsabilă civilmente . Timișoara și că în faza de judecată a fost audiată inculpata.
Examinând ansamblul materialului probator administrat în cauză, în ambele faze ale procesului penal, Judecătoria Lugoj a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 10.09.2011 inculpata P. S. se afla la volanul autoturismului marca Mercedes (_ ) și circula pe DN6 pe raza localității Chizătău, jud. T., din direcția Lugoj spre Timișoara, iar în jurul orelor 0130, la km 514 conducătoarea auto a trecut pe contrasens, ocazie cu care a intrat în coliziune cu un alt autoturism care circula regulamentar din sens opus, pe direcția inversă de deplasare a celei menționate anterior.
Judecătoria Lugoj a reținut, de asemenea, că din cercetările efectuate a rezultat faptul că autoturismul cu care s-a intrat în coliziune era marca Dacia L. (_ ) condus de către numitul R. M. F., că în autoturismul condus de către inculpata P. S. se afla ca pasager pe scaunul din dreapta față numitul D. A., iar în celălalt autoturism se găseau pasagerii P. D. L. și P. C., că în urma accidentului de circulație au rezultat vătămări corporale și grave avarii ale celor două autoturisme, astfel, R. M. F. suferind leziuni ce i-au necesitat 9 zile îngrijiri medicale, P. D. L. având nevoie de 45 zile pentru vindecare (ulterior prelungite la 55 zile), iar P. C. necesitând îngrijiri medicale de 18 zile și că toate cele enunțate mai sus sunt consecința accidentului de circulație produs de către numita P. S. la data de 10.08.2011 și sunt dovedite prin depunerea la dosar a certificatelor medicale nr. 1387/23.09.2011 (f.26), 1400/26.09.2011 (f.36), 2879/2011 (f.38) și 1386/23.09.2011 emise de serviciul I.M.L. Timișoara.
De asemenea, Judecătoria Lugoj a reținut că pe parcursul urmăririi penale inculpata a solicitat efectuarea unui raport de expertiză tehnică judiciară pentru stabilirea dinamicii producerii accidentului de circulație din data de 10.09.2011, precum și a celorlalte aspecte ce au legătură de cauzalitate cu împrejurările respective, că potrivit raportului de specialitate întocmit de către expert tehnic ing. I. S., dinamica accidentului a constat în trecerea autoturismului Mercedes condus de P. S. pe contrasens, situație care a determinat coliziunea dintre cele două autoturisme și că în urma investigațiilor științifice efectuate expertul concluzionează că accidentul putea fi evitat de către P. S. dacă aceasta menținea direcția de deplasare pe banda sa, expertul precizând că avariile autoturismului Mercedes provin din coliziunea respectivă, în condițiile existentei verificării tehnice la zi și arătând că în condițiile unei eventuale defecțiuni la sistemul de direcție sau rulare aspectul ar fi fost sesizat, astfel că inculpata putea lua cunoștință despre acest lucru.
Așadar, Judecătoria Lugoj a apreciat că, pe lângă concluziile expertului, este exclusă, pentru motivele explicate, orice fel de defecțiune a autoturismului condus de către inculpata P. S. la data de 10.09.2011.
În ceea ce privește încălcarea normelor rutiere s-a conchis că inculpata, prin depășirea marcajului longitudinal format din linie continuă pe drumul național DN6 și trecerea pe contrasens a nerespectat dispozițiile art. 77 (2) din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 (rep.).
Judecătoria Lugoj a constatat că la momentul accidentului niciunul dintre cei doi conducători auto nu au fost depistați pozitiv cu aparatul etilotest (fila 14), că inculpata a recunoscut atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței săvârșirea infracțiunii și că recunoașterea inculpatei se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în faza de urmărire penală, respectiv: proces-verbal de cercetare la fața locului, planșele fotografice de la locul accidentului, certificatele medico-legale, declarațiile părților civile P. D.-L. și P. C., ale martorilor oculari R. M. F., conducătorul celuilalt autovehicul implicat în accident, și D. A., pasager în autoturismul condus de inculpată.
În drept, Judecătoria Lugoj a apreciat că fapta inculpatei P. S. din data de 10.09.2011 de a nu respecta măsurile de prevedere cu ocazia conducerii autoturismului Mercedes (_ ) prin efectuarea unei manevre greșite de trecere pe contrasens, din care a rezultat accidentul rutier în care au fost vătămați P. D. L. și P. C., ce au avut nevoie de 55 și respectiv 18 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive a două infracțiuni de vătămate corporală din culpă prev. și ped. de art 184 alin.1 și 3 C.p., aflate în concurs ideal prev. de art. 33 lit. b C. pen, dispozițiile legale care au fost încălcate de inculpată fiind cuprinse în art. 77 alin. 2 din HG 1391/2006.
Pe latură subiectivă, Judecătoria Lugoj a reținut culpa simplă ca formă a vinovăției.
Judecătoria Lugoj a mai reținut că urmarea imediată a faptei săvârșite de către inculpat a constat în vătămarea adusă sănătății și integrității corporale a victimelor și în punerea vieții acestora în primejdie.
La individualizarea judiciară a pedepsei, instanța de fond a ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 c. pen., care arată că la stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsa fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Față de atitudinea de recunoaștere a inculpatei, instanța de fond a considerat că se impune reducerea limitelor pedepsei ce îi va fi aplicată inculpatului, conform dispozițiilor art. 3201 al. 7 C. p. p., urmare atitudinii procesuale sincere a acestuia
De asemenea, fără a fi avute în vedere drept circumstanțe atenuante, instanța de fond a avut în vedere în procesul de individualizare a pedepsei și a modalității de executare, persoana inculpatei care nu a mai fost anterior condamnată penal și este integrată social, având studii superioare, ocupând o funcție de conducere în cadrul unei firme și este căsătorită.
În funcție de toți acești factori, instanța de fond s-a orientat spre pedeapsa alternativă a amenzii, urmând a-i aplica inculpatei o pedeapsă de 500 lei amendă penală, între limitele speciale reduse potrivit art. 320 ind.1 C.p.p, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 al. 1 și 3 C. p., săvârșită față de p. civ. P. D. L., și o pedeapsă de 375 lei amendă penală, la nivelul minimului special redus potrivit art. 320 ind. 1 C. pr. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 al. 1 și 3 C. p., săvârșită față de p. civ. P. C., apreciind că această pedepse sunt măsuri de constrângere, dar și mijloace de reeducare eficiente, răspunzând astfel dezideratelor înscrise în art. 52 cod penal.
Întrucât cele două infracțiuni au fost săvârșite în concurs ideal, prev. de art. 33 lit. b C. pen., instanța de fond a considerat necesar ca, în baza art. 34 lit. c C. pen., să contopească pedepsele la care inculpata a fost condamnată, urmând să aplice inculpatei pedeapsa de 500 lei amendă penală.
Văzând că în cauză au fost formulate acțiuni civile de către părțile civile P. D. L. căsătorită P., P. C. și R. M.-F., față de împrejurarea că inculpata nu a fost de acord cu sumele solicitate, condiții în care soluționarea laturii civile a cauzei necesită administrarea de probatorii care ar duce la tergiversarea soluționării laturii penale a cauzei, instanța de fond a considerat că se impune disjungerea acțiunilor civile și înregistrarea lor separată, sub un nou număr de dosar, pe rolul aceluiași complet de judecată, potrivit prevederilor art. 3201 al. 5 C. p. p. raportat la art. 347 C. p. p.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal părțile vătămate P. D. L., P. C. și R. M. F., precum și inculpata P. S..
În motivarea recursului declarat, recurenții părți vătămate P. D. L., P. C. și R. M. F. au arătat că la ultimul termen de judecată, în fața Judecătoriei Lugoj, atât apărătorul inculpatei, avocat D. M., cât și consilierul juridic G. I. - V., reprezentant al S.C.A. V. Insurance Group SA, au fost de acord cu despăgubirile legale, afirmând că imediat după pronunțarea sentinței și în termen legal în declararea recursului vor concilia latura civilă, însă după pronunțarea sentinței și disjungerea laturii civile, inculpata, în termen legal, a declarat recurs, fapt confirmat și de apărătorul acesteia și de către asigurător.
Totodată, recurenții părți vătămate au arătat că mai mult, atât apărătorul inculpatei, cât și asigurătorul, prin consilier juridic G. I.-V., au arătat că „solicită să se aibă în vedere la soluționarea laturii penale a cauzei disponibilitatea pentru împăcare a inculpatei și a asigurătorului cu cele 3 părți vătămate si civile, care au pretins despăgubiri".
Recurenții părți vătămate P. D. L., P. C. și R. M. F. au mai arătat că prin declararea recursului, inculpata P. S. dorește o amendă administrativă, iar în baza art. lll al.6 din OUG 195/2002, și în baza art. 66 C.proc.penală, să circule în continuare pe drumurile publice au autovehicule, însă având în vedere că în urma accidentului produs din vina inculpatei, sunt trei părți vătămate care au necesitat îngrijiri medicale (victima P. D.-L. necesitând 55 zile îngrijiri medicale) și o mașină avariată complet, precum și faptul că inculpata a dat dovadă de indisponibilitatea pentru împăcare, aceștia înțeleg să solicite instanței de recurs să dispună casarea sentinței, majorarea amenzii penale aplicată inculpatei sau condamnarea inculpatei la o pedeapsă cu închisoarea, cu suspendarea executării.
La data de 08.03.2013 recurenta – inculpată P. S. a depus motive de recurs și întâmpinare la recursurile declarate de recurenții – părți vătămate.
În motivarea recursului declarat, recurenta – inculpată P. S. a solicitat, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b.) raportat la prevederile art. 11 pct. 2 lit. a.) și art. 10 al. (1) lit. b1) și e.) Cod Procedură Penală, admiterea recursului său, modificarea Sentinței recurate în sensul achitării sale întrucât fapta săvârșită nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni și nu sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracțiunii, precum și respingerea recursului declarat de părțile vătămate ca neîntemeiat.
Aceasta a arătat că după termenul din 11.02.2013 când instanța de recurs, la solicitarea părților, a amânat judecarea cauzei în vederea împăcării sale cu părțile vătămate, domnia sa împreună cu reprezentantul asigurătorului a formulat o ofertă substanțială în cuantum de 10.000 de euro pentru repararea prejudiciului produs, însă deși din probatoriul administrat în cauză reiese că prejudiciul este mult inferior, părțile vătămate au refuzat oferta propusă.
Recurenta – inculpată P. S. apreciază că fapta săvârșită de dumneaei, ce constă în aceea că a pierdut controlul volanului în condițiile în care conducea pe pilot automat și pe timp de noapte, tocmai într-o porțiune de drum unde frecvent au loc accidente rutiere din cauza înclinației necorespunzătoare a părții carosabile, și de a fi acroșat autoturismul ce venea din sens opus, nu este de natură a prezenta pericol social concret, iar în motivarea acestei susțineri invocă toate aspectele de fapt care au condus la producerea accidentului rutier: vizibilitate redusă pe timp de noapte, erori ale pilotului automat al autoturismului, și nu în ultimul rând construcția defectă a părții carosabile.
În continuare, a arătat că mai mult, dacă raportăm acest aspect la faptul că dumneaei conducea cu o viteză foarte mică, sub 60 de km/h, se desprinde limpede că în sarcina sa nu poate fi reținută culpa sub nici o formă.
Totodată, a arătat că nu doar că nu a existat intenție din partea sa, dar din probele administrate în cauză reiese că nu avea posibilitatea să prevadă și să împiedice producerea accidentului.
În aceste condiții, recurenta – inculpată a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 17 Cod penal, fapta neîntrunind elementele constitutive ale unei infracțiuni, iar din acest motiv apreciază că sunt incidente prevederile art. 11 pct. 2 lit. a.) și art. 10 al. (1) lit. b 1) și e.) Cod. Procedură Penală și că se impune achitarea sa în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. b.) Cod procedură penală.
În susținerea acestei cereri recurenta – inculpată a învederat că împreună cu angajatorul a avansat către părțile vătămate o ofertă de împăcare net superioară prejudiciului pricinuit, și anume în cuantum de 10.000 de euro, însă părțile vătămate cu rea credință și din dorința de a specula situația sa au refuzat această ofertă solicitând o sumă mult mai mare, în motivarea acestei solicitări sugerând că iminenta anulare a permisului de conducere al dumneaei nu îi permite negocierea cuantumului dezdăunărilor, iar din această atitudine reiese că părțile vătămate urmăresc în mod vădit obținerea unui folos nejustificat, profitând de prevederile legale în mod șicanator.
Prin întâmpinarea la recursul declarat de părțile vătămate, recurenta – inculpată a învederat că, condamnarea sa la o pedeapsă cu închisoarea fie ea și suspensivă de executare, nu este de natură a repara prejudiciul produs acestora și nici nu se dovedește a fi oportună pentru îndeplinirea scopului propus de legea penală, că această solicitare a părților vătămate dovedește încă odată reaua-credința cu care își exercită drepturile procesuale și faptul că urmăresc printr-o conduită șicanatorie obținerea unor foloase necuvenite, or această atitudine socială nu trebuie încurajată sub nici un pretext.
Prin notele scrise depuse la dosar la termenul de judecată din data de 11.03.2013, intimata - asiguratoare . Group SA a arătat că recursul părților civile, chiar nemotivat până la primul termen de judecată, nu are nici un temei în sensul definit de prevederile art.395/6, al.(3) C.p.p. și a solicitat respingerea acestuia.
În ceea ce privește aplicabilitatea în speță a principiului disponibilității părților din proces, limitele exercitării acestui principiu și constatarea necesității existenței unei „unități de măsură „sau a unor criterii ferme și cert, tehnico – medicale - economice de acordare a echivalentului bănesc al „pretum doloris", intimata - asiguratoare a arătat că atât în cursul cercetării judecătorești, cât și în perioada anterioară judecării recursului, asumându-și calitatea de asigurător de răspundere civilă și viitor plătitor al sumelor pe care le va acorda instanța părților civile, a făcut acestora mai multe oferte bănești pentru a soluționa pe cale amiabilă chestiunea despăgubirilor și a realiza împăcarea părților, limita despăgubirii oferite fiind conform documentarelor de centralizare a jurisprudenței, realizată conform normelor CSA, de către o instituție aflată sub controlul Guvernului și Senatului României, respectiv Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, însă părțile civile și-au menținut pretențiile inițiale și, implicit, nu s-a realizat împăcarea exoneratoare a inculpatei de răspundere penală.
În continuare, a menționat că principiul disponibilității își are aplicabilitate și în procesele penale unde este admisă exercitarea lui, respectiv, în speță, Titlu II din Codul penal, „Infracțiuni contra Persoanei” și că partea civilă nu poate fi obligată - deocamdată - să se împace cu inculpatul sau să accepte o anumită despăgubire pentru această împăcare, indiferent de ofertă, dacă aceasta nu este cea pe care ea o consideră satisfăcătoare .
Intimata - asiguratoare . Group SA consideră, însă, că instanța trebuie să constate abuzul de drept al unei părți civile care își formulează în procesul penal pretenții nerealiste, aberante și voluptorii prin cuantum, știind în sinea ei că doar acceptarea lor de către inculpată, forțată de nevoie, va înlătura consecințele unei condamnări penale a acesteia.
Totodată, intimata - asiguratoare . Group SA apreciază că o asemenea atitudine de „speculare" a unei întâmplări nefericite a unei persoane de a provoca un accident din culpa sa nu poate fi exploatată fără limite, ca o sursă a unei îmbogățiri fără temei sau, dacă inculpatul nu acceptă orice pretenții în favoarea celui vătămat și în termenii acestuia, oricare ar fi, el să fie condamnat penal și supus tuturor consecințelor legii penale.
De asemenea, a menționat că partea vătămată P. D. L. a pretins 100.000 lei daune morale, iar P. C. a pretins 30.000 lei daune morale, așa cum rezultă din cererile lor de la termenul din 04.09.2012 (filele 50-51 dosar fond), în condițiile în care pentru anul 2011 media salariului mediu net în județul T. a fost de 1.459 lei, respectiv 331 euro (anexa fila 1), astfel că doamna P. D. L. pretinde ca inculpata - respectiv asigurătorul său - să îi achite drept daune morale o sumă reprezentând salariul mediu lunar pe 68 de luni, respectiv peste 5 ani, pentru o vătămare corporală de 55 zile, doar în aceste condiții această parte vătămată fiind dispusă să accepte împăcarea.
A mai menționat că se pretind (printre alte cheltuieli) și daune materiale de 6.000 euro pentru șase luni de neprestare a unei munci nedefinite, cu un ipotetic salariu, nedovedit, tot în Italia.
Intimata - asiguratoare . Group SA apreciază astfel că instanța de judecată trebuie să sesizeze existența unor asemenea cazuri și, constatând atât vinovăția asumată și recunoscută a inculpatului, precum și dorința acestuia sinceră de a stinge prin împăcare litigiul provocat prin vătămările pe care le-a produs, dar și faptul că o asemenea împăcare nu s-a realizat prin abuzul de drept al părții vătămate, să se limiteze la o sancționare administrativă a inculpatului.
În final, intimata - asiguratoare . Group SA a menționat că va plăti oricum despăgubirile așa cum le va stabili instanța, chiar după încercări nereușite de participare la dorita împăcare, astfel că doar o asemenea abordare va „stopa" excesele victimelor accidentelor de a obține cât mai multe foloase din nefericirea altora - dar și a lor, în principal.
În considerația celor prezentate mai sus, intimata - asiguratoare . Group SA a solicitat menținerea hotărârii stabilite de prima instanță și respingerea recursului declarat de părțile civile.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor indicate de recurent și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.3856 al.3 C.p.p., instanța constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate.
Părțile civile recurente au solicitat prin motivele de recurs fie majorarea amenzii penale aplicate de către prima instanță, fie condamnarea inculpatei la o pedeapsă cu închisoare cu suspendarea executării acesteia. Inculpata a solicitat, în esență, pe fondul cauzei achitarea sa, în temeiul art.10 al.1 lit.b ind.1 și e C.p.p., întrucât fapta săvârșită nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni și nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de vătămare corporală din culpă.
Din elementele dosarului, tribunalul a constatat că, la data de 10.09.2011, inculpata P. S. se afla la volanul autoturismului marca Mercedes, cu număr de înmatriculare_ și circula pe DN6 pe raza localității Chizătău, jud. T., din direcția Lugoj spre Timișoara, iar în jurul orelor 0130, la km 514 conducătoarea auto a trecut pe contrasens, ocazie cu care a intrat în coliziune cu un alt autoturism condus de R. M. F. care circula regulamentar din sens opus, pe direcția inversă de deplasare a celei menționate anterior. În urma impactului, P. D. L. a necesitat în final 55 de zile de îngrijiri medicale, P. C. 18 zile, iar R. M. F. 9 zile de îngrijiri medicale, drept pentru care față de această din urmă parte civilă, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de P. S..
Din analiza hotărârii primei instanțe, a reieșit că aceasta a expus considerentele pe care și-a întemeiat soluția, făcând referințe la probele din dosar, în baza cărora a stabilit corect starea de fapt.
A fost probată vinovăția inculpatei P. S. în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor pentru care a fost cercetată, fiind stabilită corect încadrarea juridică a faptelor.
Tribunalul a reținut că pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei de către prima instanță este în limitele legale, iar la individualizarea acesteia, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.p., dar și dispozițiile art.33 lit.b C.p., privind săvârșirea faptelor în concurs ideal, aplicând o pedeapsă orientată peste minimul special al amenzii.
De asemenea, tribunalul a reținut că pedeapsa rezultantă aplicată de 500 lei amendă penală inculpatei P. S. este aptă să conducă la scopul prevăzut de art. 52 C.p. și nu se impune majorarea sau înlocuirea acesteia cu închisoarea, în modalitatea suspendării condiționate a executării acesteia, astfel cum au cerut părțile civile.
Neexistând niciun dubiu cu privire la săvârșirea faptei de către inculpata P. S. și vinovăția exclusivă a acesteia, s-a arătat că achitarea nu se impune, astfel cum s-a cerut în apărare.
S-a reținut că vinovăția acesteia este dovedită de procesul verbal de cercetare la fața locului și planșe judiciare, proces verbal de consemnare acte premergătoare, raport de inspecție, note de constatare, plângeri penale și acte medicale, declarații inculpată, declarații martori, declarații părți vătămate, raport de expertiză.
S-a arătat că inculpata a recunoscut săvârșirea faptei astfel cum a fost ea descrisă în rechizitoriu și a înțeles să uziteze de procedura simplificată prevăzută de art.320 ind.1 C.p.p. În aceste condiții, instanța trebuia să pronunțe o soluție de condamnare, în raport cu exigențele art.320 ind.1 al.7 C.p.p., ceea ce s-a și întâmplat în speță; potrivit practicii judiciare, instanța putea pronunța achitarea inculpatei în cazul recunoașterii vinovăției, doar pentru cazul prevăzut de art. 10 al.1 lit.b ind.1 C.p.p.
S-a reținut că, în mod corect prima instanță a apreciat că inculpata P. S. a săvârșit o faptă cu efecte complexe, aflându-ne în fața două infracțiuni de vătămare din culpă săvârșite în concurs ideal, așa cum s-a arătat mai sus, prin același accident de circulație, inculpata provocând leziuni ce au necesitat 55 de zile de îngrijiri medicale numitei P. D. L. și 18 zile de îngrijiri medicale numitului P. C., astfel că, raportat la natura faptelor și consecințele produse, nu se poate afirma că faptele inculpatei nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni sau că nu întrunesc elementele constitutive ale acesteia.
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară efectuată în cauză, pentru stabilirea dinamicii producerii accidentului de circulație, a rezultat că dinamica accidentului a constat în trecerea autoturismului Mercedes condus de P. S. pe contrasens, situație care a determinat coliziunea dintre cele două autoturisme și că accidentul putea fi evitat de către P. S. dacă aceasta menținea direcția de deplasare pe banda sa, expertul precizând că avariile autoturismului Mercedes provin din coliziunea respectivă, în condițiile existentei verificării tehnice la zi și arătând că, în condițiile unei eventuale defecțiuni la sistemul de direcție sau rulare, aspectul ar fi fost sesizat, astfel că inculpata putea lua cunoștință despre acest lucru. Inculpata a recunoscut în declarația dată că din cauza neatenției a intrat pe contrasens.
Așadar, în speță nu se impunea achitarea nici pentru caz fortuit, deoarece inculpata a văzut farurile aprinse pe timp de noapte ale mașinii care venea din sens opus și cu care a intrat în coliziune.
În ceea ce privește comentariile aduse de către asigurator, părțile civile și inculpată pe marginea laturii civile a cauzei, acestea nu au mai fost analizate, câtă vreme instanța de control judiciar este ținută de latura penală a acesteia, prima instanță disjungând în mod legal și temeinic latura civilă în vederea administrării de probe, în cauză nefiind realizată împăcarea dintre părți.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., prin decizia penală nr. 371/20.11.2012, instanța de recurs a respins ca nefondate recursurile declarate de recurenta inculpată P. S. și de recurenții – părți civile P. D. L., P. C. și R. M. F. împotriva sentinței penale nr. 371/20.11.2012, pronunțată de Judecătoria Lugoj, în dosarul nr._, și, în baza art. 192 al.2 C.p.p., a obligat recurenții la plata sumei de 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat în recurs.
La Judecătoria Lugoj acțiunile civile disjunse au fost reînregistrate la data de 21.12.2012, sub nr. dosar_ .
Prin acțiunea civilă înregistrată în dosarul nr._ la termenul din 04.09.2012, partea vătămată P. C. s-a constituit parte civilă cu următoarele daune materiale: suma de 6000 euro salariu pentru trei luni, 330 euro transport aerian Timișoara – Torino, pierdut ca urmare a accidentului, 785 lei cheltuieli de spitalizare și tratament, 1500 lei transport salvare și tratament de recuperare pe ruta Coșteiu – Spital Județean Timișoara și 30.000 lei daune morale.
Partea civilă P. D.-L. a reclamat ca daune materiale: 6.000 euro contravaloarea salariului din Italia, 330 euro transport aerian Timișoara – Torino, 1123 lei cheltuieli de spitalizare și medicamente, 1500 lei transport salvare și transport la spital și recuperare pe ruta Coșteiu – Timișoara și suma de 100.000 lei daune morale.
Partea civilă R. M.-F. a reclamat ca daune materiale: 4200 euro reprezentând distrugerea totală a autovehiculului, 1500 lei valoarea tratamentului medical și a transportului autovehiculului de la locul accidentului la rampa de verificare și 3000 de lei daune morale.
În cauză a fost atașat dosarul de fond în care s-a dispus condamnarea inculpatei, nr._ și s-au depus înscrisuri de către partea civilă P. C. și de către asiguratorul A. SA.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța de judecată a reținut următoarele asupra acțiunilor civile formulate în cauză:
Cu privire la acțiunile civile, instanța a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale ale inculpatei, prev. de art. 998 și următoarele cod civil, fiind făcută dovada existenței prejudiciului, a culpei inculpatului, precum și a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul prejudiciabil cauzat.
De asemenea, sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale ale comitentului pentru fapta prepusului, prev. de art. 1000 al. 3 C. civ., motiv pentru care, în baza art. 1003 C. civ., instanța de judecată a obligat în solidar și pe partea responsabilă civilmente ., alături de inculpată, la plata despăgubirilor civile ce vor fi stabilite în sarcina acesteia.
Autorul faptei ilicite săvârșite cu vinovăție și cauzatoare de prejudiciu va fi ținut să repare atât prejudiciu efectiv (damnum emergens), cât și beneficiul nerealizat (lucrum cessans), prin aceasta urmărindu-se restabilirea situației anterioare a victimei.
În ceea ce privește întinderea prejudiciului, raportat la daunele materiale pretinse de către părțile civile, instanța de judecată a constatat că acestea sunt întemeiate doar în parte, după cum urmează:
În ceea ce privește daunele materiale pretinse de către P. C., instanța a constatat că nu se justifică includerea în cuantumul prejudiciului a contravalorii biletului de avion pierdut pe ruta Timișoara-Torino, din cuprinsul biletului de la f. 28 dosar_ reieșind că este vorba despre un transport pentru data de 24.10.2011, la mai mult de o lună de la data producerii accidentului în care a fost vătămat de către inculpată, în condițiile în care leziunile pe care le-a suferit au necesitat pentru vindecare doar 18 zile, astfel că nu există legătură de cauzalitate între fapta ilicită a inculpatei și pierderea transportului.
Nu se justifică nici acordarea salariului pe care această parte civilă pretinde că nu l-a realizat în Italia timp de trei luni, datorită accidentului, de vreme ce numărul de zile de îngrijiri medicale care i-a fost acordat este de doar 18.
Dintre cheltuielile cu medicamente și consultații medicale reclamate, această parte civilă a justificat doar 20 lei, reprezentând contravaloarea unei consultații la Spitalul Municipal din Lugoj și a medicamentului Mydocalm, în valoare de 30 de lei, justificat cu rețeta și bonul fiscal de la f. 45 dos._ .
În ceea ce privește alte medicamente pentru care s-au depus bonuri fiscale, nu s-au prezentat instanței prescripțiile medicale în baza cărora i s-a recomandat administrarea acestora, astfel că nu se poate trage concluzia dacă se află în legătură de cauzalitate cu fapta inculpatei, după cum, în absența prescripțiilor medicale nu se poate stabili pentru care dintre cele două părți civile – P. D. sau P. C. – au fost achiziționate aceste medicamente.
Nu s-a făcut nicio dovadă a transportului cu salvarea și a transportului la spital și recuperare pe ruta Coșteiu – Timișoara, astfel că suma pretinsă cu acest titlu nu poate fi acordată.
În ceea ce privește cheltuielile cu obținerea certificatului medico-legal, justificate cu factura și chitanța de la f. 34 dos._, acestea nu reprezintă daune materiale, ci cheltuieli făcute cu procurarea unei probe, deci cheltuieli de judecată, și vor fi avute în vedere, ca atare, de către instanța de judecată. În consecință, s-a acordat ca despăgubire pentru prejudiciul material suferit de P. C. doar suma de 50 de lei.
În ceea ce privește daunele materiale reclamate de partea civilă P. D.-L., instanța a reținut ca întemeiat prejudiciul suferit cu pierderea transportului aerian pe ruta
Timișoara – Milano din 11.09.2011, care se află în legătură de cauzalitate cu accidentul și care este dovedit doar în parte raportat la suma reclamată cu acest titlu, cu biletul de la f. 30 – 31 dosar, în sumă de 203,96 euro.
În legătură cu cheltuielile de spitalizare și cu medicamentele achiziționate, s-au dovedit cu înscrisurile de la f. 41, 42 dos. 1484/2012, achiziționarea unei cârje, în valoare de 82 lei și a unei orteze, în valoare de 107 lei, a tratamentului de kinetoterapie urmat – 370 lei – f. 47 verso dos. 1484/2012 – și a produsului Flamexin în valoare de 14,34 lei, pentru care există bon fiscal și rețetă la f. 45 dos. 1484/2012.
Considerațiile privitoare la imposibilitatea luării în calcul a celorlalte bonuri fiscale cu care au fost achiziționate medicamente, făcute mai sus, sunt valabile și pentru această parte vătămată.
Nu s-a făcut nicio dovadă a transportului cu salvarea și a transportului la spital și recuperare pe ruta Coșteiu – Timișoara, astfel că suma pretinsă cu acest titlu nu poate fi acordată.
De asemenea, costul obținerii certificatului medico-legal a fost avut în vedere la stabilirea cheltuielilor de judecată ale aceste părți. S-au acordat deci, cu titlul de daune materiale acestei părți civile suma de 573,34 lei și echivalentul în lei din momentul plății al sumei de 203,96 euro.
În fine, cu privire la daunele materiale reclamate de partea civilă R. M.-F., a cărui acțiune civilă a fost avută în vedere de către instanță ca urmare a Deciziei nr. 1/2004 dată de ICCJ în recurs în interesul legii, instanța a constatat că această parte civilă a fost despăgubită de către asigurătorul A. SA cu suma de 11.878 lei pentru aducerea în stare de neîntrebuințare a autoturismului Dacia L. nr._, iar partea civilă R. M. nu a făcut nicio dovadă din care să rezulte că valoarea mașinii ar fi fost mai mare, astfel că pretențiile civile formulate de reclamantul R. M.-F. cu acest titlu au fost respinse.
În ceea ce privește contravaloarea unui pretins tratament medical și a transportului autovehiculului de la locul accidentului la rampa de verificare, și cu privire la aceste aspecte nu s-a făcut vreo dovadă, deci și aceste pretenții s-au respins.
Prevederile art. 14 din Codul de procedură penală și cele ale art. 998, 999 cod civil duc la concluzia că pentru o justă și integrală despăgubire a părților vătămate, inculpatul poate fi obligat, pe lângă acoperirea pagubei materiale, și la plata daunelor morale.
Este evident în acest context că părțile civile au suferit un prejudiciu moral prin săvârșirea infracțiunii de către inculpată, prejudiciu aflat în legătură de cauzalitate cu fapta acesteia.
În acest sens, instanța a avut în vedere că, fără îndoială, accidentul căruia i-au căzut victime a fost de natură a-i traumatiza atât din punct de vedere fizic cât și psihic.
Toate cele trei părți civile au suferit traumatisme, constatate în certificatele medico-legale aflate la dosarul cauzei, pentru a căror vindecare au necesitat 9 zile de îngrijiri medicale – R. M.-F., 55 de zile de îngrijiri medicale – P. D.-L. și 18 zile de îngrijiri medicale P. C..
La stabilirea cuantumului daunelor morale ce s-au acordat părților civile, instanța a avut în vedere amploarea leziunilor și suferințele cauzate de acestea, numărul de zile de îngrijiri medicale și consecințele asupra integrității fizice ale părții fizice și trauma psihică pe care în mod neîndoielnic acestea au suferit-o, conform celor arătate mai sus. Pe de altă parte a avut în vedere condițiile economice concrete și principiul conform cărora acordarea daunelor morale trebuie să aibă efecte strict compensatorii, fără a se transforma într-o sursă de îmbogățire pentru partea civilă și nici în amenzi excesive pentru autorii daunelor.
În raport de toți acești factori, instanța de judecată a considerat întemeiate doar în parte daunele morale solicitate de părțile civile, apreciind că sumele de 10.000 lei pentru partea civilă P. C., 30.000 lei pentru P. D.-L. și 5000 lei pentru R. M.-F. sunt suficiente pentru a compensa prejudiciul moral suferit de acestea.
Instanța a avut în vedere că, la data accidentului, autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare_, condus de inculpata P. S., a fost asigurat la . poliței ./01/TO/XZ nr._, emisă la data de 17.12.2010, cu termen de valabilitate în perioada 01.01.2011 – 31.12.2011.
Prin Decizia nr. I/28.03.2005 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, obligatorie potrivit art. 414 2 alin. 3 C.pr.pen, s-a stabilit că în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă răspunderea civilă delictuală, bazată pe art. 998 din Codul civil, a celui care, prin fapta sa, a cauzat efectele păgubitoare, cu răspunderea contractuală a asigurătorului, întemeiată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea nr. 136/1995.
Văzând și disp. art. 55 alin. 1 din Legea nr. 136/1995, potrivit cărora despăgubirile se plătesc de către asigurător persoanelor fizice sau juridice păgubite, instanța a admis în parte acțiunile civile formulate împotriva inculpatei de către părțile civile P. C., P. D.-L., R. M.-F., obligând asigurătorul . plata despăgubirilor stabilite mai sus, alături de inculpata P. S. și partea responsabilă civilmente ..
Văzând cererea apărătorului părților civile privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor de judecată ale acestora, în temeiul art. 193 C. pr. pen., instanța de judecată a obligat pe inculpată, în solidar cu partea responsabilă civilmente . și alături de asigurătorul . plata următoarelor sume părților civile cu acest titlu: P. D.-L. – 3025 lei (3000 lei onorariu avocat justificat cu chit. TM ALD nr._ și 25 lei contravaloare consultație medico-legală), P. C. – 3040 lei (3000 lei onorariu avocat justificat cu chitanța TM ALD_ și 40 lei contravaloarea consultației medico-legale) și R. M.-F. 1000 lei onorariu avocat.
Împotriva sentinței judecătoriei, au declarat recurs părțile civile P. C., P. D. L., R. M. F., și asigurătorul . Group SA București prin Sucursala T., criticând sentința ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivele de recurs ale asigurătorului, s-a solicitat diminuarea pretențiilor civile precizându-se că asigurătorul a făcut oferte bănești părților civile pentru soluționarea pe cale amiabilă a chestiunii despăgubirilor și realizării împăcării părților însă aceasta nu s-a realizat prin abuzul de drept al părților vătămate și instanța să se limiteze la acordarea unor despăgubiri asumate de asigurător prin calculele sale; s-a solicitat diminuarea daunelor morale acordate la nivelul celor oferite de asigurător.
În recursul părților civile, se arată că sentința primei instanțe este nelegală, pe latură civilă, și s-a solicitat acordarea daunelor materiale și morale cerute în primă instanță, considerând că daunele acordate sunt mici în comparație cu prejudiciile suferite de părțile vătămate. Se arată că partea civilă P. C. a pierdut în cele trei luni de zile în care nu a putut lucra pentru că nu putea conduce un autocamion de 30 de tone și să facă descărcări, încărcări pentru care trebuia efort fizic, fiind prejudiciat cu suma de 6000 euro. Se susține că partea vătămată P. D. L. nu a beneficiat 6 luni de zile de suma totală de 6000 euro, pentru că a fost obligată să stea la pat și să facă exerciții de recuperare, nu a putut lucra ca îngrijitor în Italia. Referitor la partea vătămată R. M. F. arată că mașina acestuia cu care făcea taxi a fost distrusă 100% și valoarea de cumpărare a fost de 4.200 euro, s-a depus la bancă de asigurător suma de_ lei bani care nu au fost ridicați de partea vătămată.
Examinând sentința primei instanțe prin prisma motivelor invocate în recurs, în limitele prev. de art. 3856 al. 1, 2 C.p.p., pe baza lucrărilor și materialului dosarului, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, conform art. 3856 al. 3 C.p.p., art. 38514 C.p.p., se constată că recursul asigurătorului este nefondat, iar recursurile declarate de părțile civile sunt admisibile pentru următoarele motive:
Prima instanță prin hotărârea pronunțată a soluționat latura civilă a cauzei în sensul obligării inculpatei P. S. în solidar cu partea responsabilă civilmente . și alături de asigurătorul . Group SA București prin Sucursala T. la plata daunelor materiale și morale cauzate părților civile prin fapta penală comisă de inculpată, respectiv suma de 50 (cincizeci) lei daune materiale și de 10.000 (zece mii) lei daune morale - față de partea civilă P. C., suma de 573,34 lei și echivalentul în lei al sumei de 203,96 euro daune materiale și de 30.000 (treizeci mii) lei daune morale - față de partea civilă P. D. L. și suma de 5000 (cinci mii) lei daune morale - față de partea civilă R. M.-F., fiind respinse în rest, acțiunile civile.
Așadar, în raport de dispoz. art. 14, art. 346 al. 1 C.p.p., art. 998, 999 C.civ., art. 1000 al. 3 C.civ., Legea nr. 136/1995, și probele aflate la dosar, instanța de fond a stabilit întemeiat că prin faptele de vătămare corporală din culpă săvârșite de inculpata P. S., au fost cauzate părților civile prejudicii materiale și morale pentru a căror reparație este antrenată răspunderea civilă delictuală a inculpatei în solidar cu partea responsabilă civilmente și alături de asigurător.
Tribunalul reține însă că analiza probelor dosarului relevă că prima instanță a stabilit eronat întinderea prejudiciilor materiale suferite de părțile civile în condițiile în care instanța nu a ținut cont de unele cheltuieli pentru care există înscrisuri la dosar reprezentând costul medicamentelor, cheltuieli efectuate de părțile civile P. C. și P. D. L. și a apreciat eronat contrar probelor dosarului că nu s-a dovedit că valoarea autoturismului părții civile R. M.-F. a fost mai mare decât pentru cea care s-a acordat despăgubirea de asigurător, deși la dosar sunt probe certe cu privire la valoarea reală a acestui prejudiciu.
Astfel, tribunalul reține că la dosarul de fond se află bonuri(fila 16) prin care se face dovada că în perioada în care a necesitat tratament medical ca urmare a suferințelor fizice și psihice cauzate prin fapta inculpatei, partea civilă P. C. a achiziționat medicamente în valoare de 563 lei, iar partea civilă P. D. L. a suportat cheltuieli constând în costul medicamentelor în valoare de 1124 lei.
De asemenea, se reține că la dosar se află dovezi certe cu privire la întinderea reală a prejudiciului material cauzat părții civile R. M.-F. prin aducerea în stare de neîntrebuințare a autoturismului Dacia L. nr._ . În acest sens se reține că din înscrisul aflat la fila 57 dosar – fișă de calcul a valorii autovehiculelor, întocmit de asigurător rezultă coeficientul de uzură de 53% și valoarea reală de 3713 euro echivalent în lei de 15.838 lei( la data de 09.09.2012).
Așa fiind, se constată că în speță se justifică a se acorda părților civile daune materiale într-un cuantum mai ridicat decât cel stabilit de prima instanță, respectiv părții civile P. C. suma de 563 lei, părții civile P. D. L. suma de 1124 lei, iar părții civile R. M.-F. echivalentul în lei a sumei de 3713 euro.
În ceea ce privește motivele invocate în recursul părților civile cu privire la celelalte pretenții materiale și daune morale, se constată că aceste motive nu pot fi reținute de către instanță întrucât la dosar nu există probe certe cu privire la restul pretențiilor materiale, iar pe de altă parte instanța de fond a făcut o apreciere corectă asupra cuantumului daunelor morale. Probele dosarului nu dovedesc în mod cert că părțile civile P. C. și P. D. L. au fost în imposibilitate de a presta muncă o perioadă de 6 luni după comiterea faptei de către inculpată, astfel că nu se poate stabili existența unei legături de cauzalitate între fapta inculpatei și eventual împrejurarea că cele două părți civile au suferit vreun prejudiciu în perioada următoarelor luni după comiterea faptei în condițiile în care din actele medicale aflate la dosar rezultă că partea vătămată P. C. a necesitat un număr de 18 zile de îngrijiri medicale pentru leziunile pe care le-a suferit, iar partea vătămată P. D. L. a necesitat un număr de 45 zile de îngrijiri medicale pentru leziunile cauzate.
Totodată, instanța apreciază ca fiind neîntemeiate și motivele invocate în recursul asigurătorului întrucât nu se impune reducerea daunelor morale acordate părților vătămate, în condițiile în care prima instanță a făcut o cuantificare corectă a respectivelor daune. Sumele de 10.000 lei, 30.000 lei și 5.000 lei stabilite de instanță cu titlu de daune morale sunt rezonabile și necesare pentru acoperirea integrală a prejudiciilor morale suferite de părțile civile.
Pentru aceste motive, urmează ca în baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.pen., să se admită recursul declarat de recurenți părți civile P. C., P. D. L. și R. M. F., împotriva sentinței penale nr.234/18.06.2013 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr._ ; se va casa parțial sentința în latura civilă cu privire la cuantumul daunelor materiale și rejudecând:
Se va majora de la suma de 50 lei, la suma de 563 lei - daunele materiale la care a fost obligată inculpata P. S., în solidar cu partea responsabilă civilmente . și alături de asigurătorul . GROUP SA față de partea civilă P. C.; se va majora de la suma de 573,34 lei, la suma de 1124 lei - daunele materiale la care a fost obligată inculpata P. S., în solidar cu partea responsabilă civilmente . și alături de asigurătorul . GROUP SA față de partea civilă P. D. L..
În baza art. 49, art. 55 alin. 1, art. 54 al. 2 din Legea 136/1995, art. 1003 C. civ., urmeaza a obliga inculpata P. S., în solidar cu partea responsabilă civilmente . și alături de asigurătorul . GROUP SA să plătească părții civile Rovila M. F. echivalentul in lei a sumei de 3713 Euro, cu titlu de daune material, reprezentand contravaloarea autoturismului Dacia L. nr._ .
Totodată, se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul . GROUP SA București, prin Sucursala T., împotriva sentinței penale nr.234/18.06.2013 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr._ .
În baza art. 192 al. 2 C.p.p., va obliga recurenta . GROUP SA București prin Sucursala T., la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare față de stat în recurs. În baza art. 192 al. 3 C.p.p., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
În baza art. 193 C.p.p., va obliga inculpata P. S., în solidar cu partea responsabilă civilmente . și alături de asigurătorul . GROUP SA să plătească părților civile P. C., P. D. L. și Rovila M. F., suma de 3500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515 pct. 2 lit. d C.pr.pen., admite recursul declarat de recurenți părți civile P. C., P. D. L., domiciliați în localitatea Coșteiu, nr. 753, jud. T., și R. M. F., domiciliat în Lugoj, ., . penale nr.234/18.06.2013 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr._ .
Casează parțial sentința în latura civilă cu privire la cuantumul daunelor materiale și rejudecând:
Majorează de la suma de 50 lei, la suma de 563 lei - daunele materiale la care a fost obligată inculpata P. S., în solidar cu partea responsabilă civilmente . și alături de asigurătorul . GROUP SA față de partea civilă P. C..
Majorează de la suma de 573,34 lei, la suma de 1124 lei - daunele materiale la care a fost obligată inculpata P. S., în solidar cu partea responsabilă civilmente . și alături de asigurătorul . GROUP SA față de partea civilă P. D. L..
În baza art. 49, art. 55 alin. 1, art. 54 al. 2 din Legea 136/1995, art. 1003 C. civ. obligă pe inculpata P. S., în solidar cu partea responsabilă civilmente . și alături de asigurătorul . GROUP SA să plătească părții civile Rovila M. F. echivalentul in lei a sumei de 3713 Euro, cu titlu de daune material, reprezentand contravaloarea autoturismului Dacia L. nr._ .
Menține celelalte dispoziții ale sentinței primei instanțe.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul . GROUP SA București, cu sediul în București, ., nr. 31-33, prin Sucursala T., ., nr. 1, împotriva sentinței penale nr.234/18.06.2013 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosar nr._ .
În baza art. 192 al. 2 C.p.p., obligă recurenta . GROUP SA București prin Sucursala T., la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare față de stat în recurs. În baza art. 192 al. 3 C.p.p., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
În baza art. 193 C.p.p., obligă inculpata P. S., în solidar cu partea responsabilă civilmente . și alături de asigurătorul . GROUP SA să plătească părților civile P. C., P. D. L. și Rovila M. F., suma de 3500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 11 octombrie 2013.
Președinte,Judecător,Judecător,Grefier,
A. PetruțaAnișoara C. ȚiraSorina LupșaRamona P.
Red. A.P/R.P.
2 ex/31.10.2013
Primă instanță – M. T. C.
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Sentința nr.... → |
|---|
