Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 630/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 630/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 01-10-2014 în dosarul nr. 630/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 630/PI
Ședința publică din data de 01 Octombrie 2014
Completul constituit din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror O. Ț. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află soluționarea contestației la executare formulată de petentul condamnat B. V. D., deținut în penitenciarul Timișoara.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul condamnat, asistat de apărător desemnat din oficiu L. L. din cadrul Baroului T., cu împuternicire avocațială depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că a luat legătura telefonic cu grefierul delegat în cadrul Biroului Executări Penale din cadrul Judecătoriei Timișoara, care a efectuat verificări în registrele de evidență și a comunicat data rămânerii definitive a s.p.nr.48/01.02.2001 a judecătoriei Hunedoara, aceste împrejurări fiind consemnate în proces-verbal atașat la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul asupra prezentei contestații.
Apărătorul petentului condamnat, desemnat din oficiu solicită admiterea cererii în cazul în care se circumscrie în condițiile prev. de art. 598 C.pr.p.
Procurorul, pune concluzii de respingere a cererii de nefondată.
Petentul condamnat solicită admiterea cererii, așa cum a fost formulată.
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 10.07.2014 sub nr._, petentul condamnat B. V. D., deținut în Penitenciarul Timișoara, a formulat contestație la executarea pedepsei de 20 ani închisoare aplicată prin s.p. nr.77/2003 a Tribunalului Hunedoara, arătând că în mod eronat instanța a dispus adăugarea pedepsei de 3 ani închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, pentru infracțiunea de furt calificat, la pedeapsa de 17 ani închisoare, deși aceasta nu era definitivă. În consecință, petentul a solicitat descontopirea pedepsei de 20 ani închisoare și contopirea pedepsei de 17 ani închisoare cu pedeapsa de 3 ani închisoare, potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni, conform art. 33 și 34 C. pen. 1969.
La dosarul cauzei au fost atașate adresa nr.J2/_/PTTM/BE/14.07.2014 a Penitenciarului Timișoara, la care a fost anexat extras din ME.P.Î. nr. 96/2003 din 28.08.2003 emis de către Tribunalul Hunedoara în baza s.p. nr. 77/19.03.2003 a Tribunalului Hunedoara.
Prin sentința penală nr.2985/06.08.2014, judecătoria Timișoara, în temeiul art. 47 C. proc. pen., a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei Timișoara și, în baza art. 50 rap. la art. 598 C. proc. pen., a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului T..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 16 septembrie 2014, sub același număr unic de dosar, respectiv_ .
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr.48/01.02.2001 a judecătoriei Hunedoara, petentul B. V. D. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art.208, 209 al.1 lit.a C.p.din 1969, dispunându-se suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Respectiva hotărâre a rămas definitivă la data de 14.02.2011 prin neapelare.
Prin sentința penală nr.77/19.03.2003 a Tribunalului Hunedoara, def. prin nerecurare, petentul B. V. D. a fost condamnat la o pedeapsă de 17 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b C.p pe o perioada de 5 ani, pentru săvârșirea infr. prev. de art. 174 alin. 1 rap. la art. 175 lit. a, 176 lit. d C.p. cu aplic. art.37 lit. a C.p. și art. 75 lit. a C.p.și la o pedeapsă de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, bC.p pe o perioada de 5 ani pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 211 alin. 2 lit. b, alin. 2 ind. 1 lit. a și c C.p. – faptele fiind săvârșite în data de 28/29.06.2002.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. c C.p., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b C.p pe o perioada de 5 ani.
În baza art. 83 C.p. s-a revocat suspendarea condiționată cu privire la pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin s.p. nr. 48/01.02.2001 a Judecătoriei Hunedoara și s-a dispus executarea acestei pedepse alături de pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, urmând ca în final să execute 20 de ani închisoare.
Executarea acestei pedepse a început la data de 01.07.2002 și va expira la data de 30.06.2022.
Contestația la executare reprezintă un procedeu jurisdicțional de rezolvare a cererilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale, de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării și care nu reclamă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii penale definitive, ci nelegalitatea ce s-ar constata prin punerea în executare a hotărârii.
Prin contestația la executare nu se poate atinge autoritatea de lucru judecat, nu se poate viza fondul hotărârii penale care se execută nici măcar în ipoteza în care hotărârea penală este criticabilă sub aspectul legalității și temeiniciei. Ea nu poate fi folosită ca un remediu procesual pentru înlăturarea unor eventuale greșeli de judecată, nefiind posibil ca pe calea acestei proceduri să se ia în discuție o reanalizare în fond a sentinței definitive, trecută în puterea lucrului judecat, în caz contrar, ar produce un efect juridic asemănător căilor extraordinare de atac, ipoteză de neacceptat.
Or, motivele pe care și-a întemeiat petentul contestația le executare – respectiv împrejurarea că nu se impunea revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.48/01.02.2001 a judecătoriei Hunedoara și executarea cumulat cu pedeapsa rezultantă aplicată prin sentința penală nr.77/19.03.2003 a Tribunalului Hunedoara, ci contopirea acestora întrucât faptele erau concurente – nu își găsesc corespondent în cazul prevăzut de art. 598 lit.d C.p.p și nici în vreunul dintre celelalte cazuri prev. de art.598 C.p.p. pentru a constitui temei al promovării acestei căi de atac, ci țin exclusiv de netemeinicia hotărârii penale pusă în executare, vizând o reanalizare a soluției pronunțate în cauză de tribunalul Hunedoara în ceea ce privește reținerea incidenței recidivei postcondamnatorii, precum și a disp. art. 83 C.p. din 1969; toate acestea reprezintă împrejurări care ar fi putut fi invocate în căile de atac ordinare promovate, însă care sunt incompatibile cu calea de atac a contestației la executare.
Mai mult, chiar analizând pe fond susținerile contestatorului trebuie observat că acestea sunt în mod evident nefondate, în mod corect fiind reținută în sarcina acestuia incidența recidivei postcondamnatorii, prev. de art. 37 lit.a C.p. din 1969 și a art. 83 C.p. din 1969, care reglementa revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei ca urmare a săvârșirii unor noi infracțiuni, în condițiile în care faptele pentru care a fost condamnat prin s.p.nr. nr.77/19.03.2003 a Tribunalului Hunedoara, def. prin nerecurare, au fost săvârșite după rămânerea definitivă a sentinței penale nr.48/01.02.2001 a judecătoriei Hunedoara, prin care petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei. ( faptele au fost săvârșite la data de 28/29.06.2002, iar respectiva sentință a rămas definitivă la data de 14.02.2001, respectivele fapte fiind deci săvârșite în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate).
Pe cale de consecință, văzând că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 598 C.p.p., instanța va respinge contestația la executare ca inadmisibilă, urmând ca, în temeiul art. 275 al. 2 C.pr.pen., contestatorul să fie obligat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Se va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariul avocatului din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.597 alin.4 și art.598 al.1 lit.d C.p.p., respinge contestația la executare formulată de petentul condamnat B. V. D., deținut în Penitenciarul Timișoara, privind pedeapsa de 20 ani închisoare, aplicată prin s.p. nr.77/19.03.2003 a Tribunalului Hunedoara, rămasă definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr.239/A/2003 a C.A. A..
În baza art.275 alin.2 C.p.p., obligă petentul condamnat la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariul avocatului din oficiu.
Cu contestație în 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 01.10.2014.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
Red. A.C.Ț./Tehnored.V.D.
4 ex./27.10.2014
| ← Luare de mită. Art. 254 C.p.. Sentința nr. 631/2014.... | Traficul de migranţi. Art.263 NCP. Sentința nr. 693/2014.... → |
|---|
