Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 480/2014. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 480/2014 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 09-07-2014 în dosarul nr. 480/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.480/C..
Ședința publică din data de 09 Iulie 2014
Completul constituit din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror Ț. O. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol se află soluționarea contestației declarate de contestatorul condamnat H. I. împotriva sentinței penale nr.1639/16.04.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul, asistat de avocat desemnat din oficiu Iedu A., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul constată contestația în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acesteia.
Apărătorul contestatorului desemnat din oficiu solicită admiterea contestației, casarea hotărârii și, rejudecând cauza, admiterea cererii de aplicare a legii penale mai favorabile.
Procurorul pune concluzii de respingere a contestației ca nefondată.
Contestatorul personal, având cuvântul solicită admiterea contestației și reducerea pedepsei în a cărei executare se află
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.1639/16.04.2014 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în temeiul art. 23 alin 1, 8 din Legea 255/2013 raportat la art. 595 C.p.p., a admiscontestația la executare - aplicarea dispozițiilor art. 6 C. pen., formulată de petentul condamnat H. I., deținut în Penitenciarul Timișoara.
În temeiul art. 6 alin. 1 C.pen., a înlăturat reținerea stării de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a C. pen. din 1969, în ceea ce privește infracțiunea prevăzute de art. 87 al 1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit.a C.pen si art. 320 ind.1 C.pr.pen. pentru care a fost condamnat intimatul prin s.p. nr. 42/14.02.2013 a Judecătoriei Reșița.
A constatat pluralitate intermediară față de pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin s.p. nr. 104/30.04.2009 a Judecătoriei Reșița și menține restul dispozițiilor sentinței penale sus menționate.
A dedus din pedeapsa rezultantă aplicată perioada executată de la data de 09.09.2013 la zi.
A dispus anularea MEPÎ nr. 96/09.09.2013 emis de Judecătoria Reșița și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
În temeiul art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub număr_ /_ la data de 12.02.2014, condamnatul H. I. a solicitat instantei aplicarea legii penale mai favorabile.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 6 al.1 Cp si art. 549 al.1 Cp.
În dovedire s-au atașat la dosar adresa nr. J2/_/PTTMBE/01.04.2014 emisa de Penitenciarul Timisoara, insotita de copie MEPI nr. 96/2013 din 09.09.2013 emis de Judecatoria Resita, sp nr. 42/14.02.2013 pronuntata de Judecatoria Resita in dosar nr._, fisa de evaluare, fisa cazier condamnat.
Sub aspectul probatoriului instanța a administrat, în temeiul art. 100 alin.2 din Legea nr. 135/2010 (NCPP), proba cu înscrisurile mai sus menționate.
Analizând materialul probator administrat in cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin sentinta penala nr.42/14.02.2013 pronuntata de Judecatoria Resita in dosar nr._, ramasa definitiva pentru inculpatul H. I. la data de 09.09.2013 prin decizia penala nr. 1019/09.09.2013, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani inchisoare.
In fapt s-a retinut ca in data de 15.10.2011, in jurul orelor, 19.03 dupa ce a consumat bauturi alcoolice, inculpatul a condus autoturismul marca Nissan cu nr. de inmatriculare_ prin . Timisoara – Resita, fiind oprit de organele de politie. In urma testarii cu aparatul etilotest rezultatul a fost de 0,75 mg/l alcool pur in aerul expirat, dupa care a fost condus la Spitalul Judetean Resita, unde i-a fost recolatata o proba de sange in vederea stabilirii alcoolemiei, care a avut ca rezultat faptul ca inculpatul avea la data de 15.10.2011 ora 20,13 o alcoolemie de 1,30 g la mie.
Judecatoria Resita a emis MEPI nr. 96/2013 din 09.09.2013.
Conform art. 6 alin. (1) C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
In prima etapa, instanta a analizat pedepsele aplicate intimatului.
Astfel, instanta a constatat ca pedeapsa de 2 ani inchisoare, aplicată prin s.p. nr. 42/14.02.2013 pronuntata de Judecatoria Resita in dosar nr._, ramasa definitiva pentru inculpatul H. I. la data de 09.09.2013 prin decizia penala nr. 1019/09.09.2013, nu depasește maximul special prevazut de noul Cod penal pentru infractiunea retinută in sarcina intimatului.
In cea de-a doua etapa, instanta a trecut la analizarea conditiilor pentru retinerea starii de recidiva in sarcina intimatului.
Astfel, in conformitate cu disp. art. 41 din C.pen., alin. (1) există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsă închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare. Potrivit alin. (2) Există recidivă și în cazul în care una dintre pedepsele prevăzute în alin. (1) este detențiunea pe viață. De asemenea, potrivit alin. (3) Pentru stabilirea stării de recidivă se ține seama și de hotărârea de condamnare pronunțată în străinătate, pentru o faptă prevăzută și de legea penală română, dacă hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.
In acest sens, instanta a constatat ca intimatul a fost condamnat la o pedeapsa de 1 an inchisoare cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicata acestuia prin s.p. nr 104/30.04.2009 a Judecătoriei Reșița în dos nr_ definitivă la data de 13.05.2009 prin neapelare.
Avand in vedere aceste considerente, instanta a constatat ca nu mai sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 41 din NCP pentru a se retine starea de recidiva postcondamnatorie in sarcina petentului, acesta savarsind infractiunea retinută in sarcina sa prin sentința penală nr. 42/14.02.2013 pronuntata de Judecatoria Resita in dosar nr._, in termenul de incercare a suspendarii conditionate a executarii pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin s.p. 104/30.04.2009 a Judecătoriei Reșița în dos nr_ definitivă la data de 13.05.2009 prin neapelare.
. de idei, instanta a constatat ca revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei de 1 an inchisoare, este in conformitate cu prevederile art. 15 alin. 2 din Legea nr. 187/2012.
Avand in vedere aceste considerente, in temeiul art. 23 alin 1, 8 din Legea 255/2013, raportat la art. 595 C.p.p., instanta a admis sesizarea comisiei prevăzute de HG 836/2013 din cadrul Penitenciarului Timișoara, având ca obiect contestație la executare- aplicarea dispozițiilor art. 6 C. pen. în ceea ce îl privește pe intimatul condamnat H. I., deținut în Penitenciarul Timișoara.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație persoana condamnată H. I., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 02 iunie 2014 sub același număr de dosar –_ .
Contestația nu a fost motivată în scris.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate de contestatorul condamnat și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art. 425 ind.1 alin. 4 C.p.p., rap. la art. 416 C.p.p. și art. 418 C.p.p., tribunalul constată că prezenta contestație este nefondată.
Potrivit dispozițiilor art.4 din Legea nr.187/2012 pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
În sarcina condamnatului au fost reținute infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, faptă prevăzută de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, precum și infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având în sânge o înbibație alcoolică peste limita legală, faptă prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 – cu privire la care s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării.
Ambele infracțiuni continuă să subziste și după . noului Cod Penal, fiind preluate de art.335 alin.1 și art. 336 al.1 din Codul penal.
Raportat la dispozițiile art.335 alin.1 și art. 336 al.1 C.p., prima instanță în mod corect a apreciat că în privința numitului H. I. nu sunt aplicabile dispozițiile art.6 din Codul penal. Condamnatului i-au fost aplicate două pedepse de 1 an închisoare, iar în contextul în care noua reglementare sancționează aceste infracțiuni cu pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani, se observă că nici una dintre cele două pedepse aplicate nu trebuie redusă, nedepășind maximul special prevăzut de legea nouă.
Este adevărat faptul că în favoarea condamnatului a fost reținută o cauză legală de reducere a pedepsei, respectiv art.3201 din Codul de procedură penală din 1968. Sub acest aspect instanța va avea în vedere decizia nr. 14/16.06.2014 a Înaltei Curți de Justiție și Casație – completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în conformitate cu care această cauză legală de atenuare a răspunderii penale nu va fi luată în considerare la aplicarea legii penale mai favorabile.
Totodată, ținând seama de prevederile art.15 alin. 2 din Legea nr.187/2012, în conformitate cu care regimul suspendării condiționate sau sub supraveghere a executării pedepsei, inclusiv sub aspectul revocării sau anularii acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969, în mod corect prima instanță a considerat că soluția de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei și executarea acesteia alături de pedeapsa ce a atras revocarea trebuie menținută, neputându-se face nicio modificare nici în ceea ce privește pedeapsa rezultantă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. contestația declarată în cauză va fi respinsă ca nefondată, urmând ca în temeiul art.275 alin.2 C.p.p. condamnatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., respinge contestația declarată de contestatorul condamnat H. I. împotriva sentinței penale nr.1639/16.04.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._, ca nefondată.
În baza art.275 alin.2 C.p.p., obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.07.2014.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
Red./Tehored. - A.C.Ț.
5 ex./12.08.2014
PI – jud. Timișoara, jud. L. B.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... → |
|---|
