Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Sentința nr. 412/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 412/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 412/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 412/2013
Ședința publică de la 19 noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Grefier: V. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror O. Ț. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Pe rol pronunțarea asupra plângerii formulate de petentul J. I. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale date la data de 16.07.2013 în dosarul nr.482/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T., menținută prin rezoluția nr.631/II/2/2013 a P.-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au avut loc în ședința publică din data de 04 noiembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre; la acel termen de judecată, instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ la data de 15 octombrie 2013 (înregistrată inițial la data de 02.09.2013), petentul J. I. a formulat plângere, conform disp. art. 2781 C.p.p., împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale date la data de 16.07.2013 în dosarul nr.482/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T., menținută prin rezoluția nr.631/II/2/2013 a P.-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
În motivarea plângerii, petentul a arătat, în esență, că soluția pronunțată de procuror nu este corectă întrucât aspectele relatate de conducătorul tractorului nu corespuns realității, iar intimatul nu a aplicat corect legea, sancționându-l doar pe el și nu și pe conducătorul tractorului. A precizat că agentul de poliție trebuia să întocmească proces-verbal de distrugere la fața locului și adeverință de trimitere a tractorului la reparat, dacă aceste aspecte ar fi corespuns realității, iar nu să permită conducătorului tractorului să ia de la fața locului un vehicul avariat, fapt ce a indus în eroare organele de anchetă. Totodată, a mai precizat că este nemulțumit de faptul că conducătorul tractorului nu a fost anchetat, deși a încălcat legea circulației, nu s-a verificat dacă are documentele legale, și dorește să i se precizeze cum poate dovedi intimatul că el, pieton, ar fi încălcat regulamentul de deplasare și că ar fi fost sub influența alcoolului. Totodată, consideră că intimatul a săvârșit un abuz în serviciu întrucât i-a cerut să părăsească locul accidentului sub amenințarea că, în caz contrar, îi va aplica o amendă de 1000 lei, el făcând acest lucru, însă fiind totuși sancționat. Prin respectiva amenințare, intimatul l-a favorizat pe conducătorul tractorului, determinându-l pe petent să părăsească locul faptei, deși viața îi fusese pusă în pericol, și nu a respectat dispozițiile legale întrucât nu a procedat la legitimarea conducătorului auto, nu a întocmit proces-verbal de cercetare la fața locului sub semnătură, nu a solicitat martori neutri.
A mai arătat petentul că în acea zi el de fapt se deplasa pe jos pe șoseaua principală din localitatea Săcălaz, jud.T., și a fost acroșat din spate de către un tractor agricol care era condus de către numitul A. G., în urma acestui impact dezechilibrându-se fără a cădea la pământ; nu a suferit leziuni și nu deține certificat medico-legal. Cu respectiva persoană se află în conflict de circa 2-3 ani de zile, între ei existând multe plângeri penale și îi acuză pe toți polițiștii din Săcălaz (inclusiv pe intimat) că au cercetat cel puțin un dosar penal solicitat de el, însă nu le-au soluționat corect, și doar au protejat acea persoană.
La dosarul cauzei au fost atașate dosarul nr.482/P/2013 și lucrarea nr.631/II/2/2013 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la P. de pe lângă Tribunalul T. sub nr.482/P/2013, numitul J. I. a solicitat tragerea la răspundere penală a intimatului B. M. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, întrucât, în data de 17.04.2013, când s-a prezentat la fața locului unde petentul fusese acroșat în mod intenționat de tractorul condus de numitul A. G. în calitate de agent de poliție, nu a întocmit corect proces-verbal de constatare la fața locului, i-a permis conducătorului tractorului să plece de la fața locului fără a le verifica alcoolemia sau permisul de conducere și celelalte documente, l-a îndepărtat pe martorul C. T., acuzându-l că este sub influența alcoolului, iar apoi l-a acuzat de același lucru pe petent și i-a întocmit proces-verbal de contravenție pentru că ar fi făcut scandal sub influența băuturilor alcoolice.
În urma cercetărilor efectuate, P. de pe lângă Tribunalul T. a emis rezoluția nr. 482/P/2013 din data de 16.07.2013, prin care s-a dispus, în temeiul art. 209 C.p.p., art.228 rap. la art. 10 lit.d C.p.p., neînceperea urmăririi penale față de agentul principal de poliție B. M. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.246 C.pen.
În motivare, procurorul a reținut că din materialul probatoriu administrat în cauză a reieșit că în momentul așa-zisului impact, de față se aflau doar A. G. și J. I., iar, în condițiile în care J. I. nu a prezentat leziuni, nu a obținut certificat medico-legal, nu a depus ulterior plângere pentru împotriva numitului A. pentru săvârșirea infr. prev. de art. 184 C.p.p., nu i-a spus nici măcar numitului B. M. că ar fi fost victima unui accident rutier, și nici nu există nici un martor obiectiv care să confirme această ipoteză, nu se poate reține că în ziua respectivă ar fi avut loc un accident rutier. Ca atare, s-a apreciat că lucrătorul de poliție și-a îndeplinit în mod temeinic și legal atribuțiile de serviciu, conform fișei postului, nefiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 246 C.p. Procurorul a arătat că în cauză este incidentă prezumția de nevinovăție consacrată de art. 66 C.p.p. și regula in dubio pro reo, întrucât s-a administrat probe în sprijinul apărării, iar ale probe nu se întrevăd sau pur și simplu nu există, însă totuși îndoiala persistă în ceea ce privește vinovăția.
Această rezoluție a fost menținută prin rezoluția din data de 12.08.2013, dată în dosarul nr.631/II/2/2013, prin care prim-procurorul a respins plângerea formulată de petent ca neîntemeiată, apreciind că actele premergătoare efectuate în cauză au evidențiat că în speță este aplicabil principiul in dubio pro reo, din întreg complexul probator administrat în cauză nu rezultă cu certitudine existența unor probe certe de vinovăție care să combată mai presus de orice dubiu rezonabil prezumția de nevinovăție consacrată de art. 66 C.p.p., care operează ipso lege în favoarea făptuitorului.
Ambele plângeri au fost formulate de către petent cu respectarea termenelor prevăzute de art. 278 alin.3 și art. 2781 alin.1 C.p.p.
Analizând rezoluția atacată prin raportare la actele premergătoare efectuate în cauză, instanța constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale dispuse față de intimat este legală și temeinică.
Astfel, instanța reține că unul dintre principiile fundamentale ale procesului penal, consacrat prin dispozițiile art.52 C.p.p., este cel al prezumției de nevinovăție, în virtutea căreia orice persoană este considerată nevinovată până la dovedirea vinovăției sale în cadrul unui proces public, desfășurat cu respectarea garanțiilor dreptului la apărare.
Prezumția de nevinovăție este o prezumție simplă, ce poate fi răsturnată, însă numai prin prezentarea unor probe certe de vinovăție. În situația în care, în urma administrării probatoriului, rezultă dubii în ceea ce privește vinovăția învinuitului sau inculpatului, acestea vor fi interpretate în favoarea sa întrucât, în situația condamnării unei persoane, instanța de judecată este obligată să dovedească, fără echivoc, vinovăția acesteia, lucru imposibil de realizat în cazul existenței unor dubii.
Or, în cauză, așa cum în mod corect a reținut și procurorul, instanța constată că organele de cercetare penală au dat dovadă de rol activ în aflarea adevărului administrând un probatoriu complet, fără însă a exista vreo probă certă în sensul săvârșirii de către intimatul B. M. a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C.p., de natură să răstoarne prezumția de nevinovăție, prev. de art. 66 C.p.p., care operează în favoarea acestuia.
După cum se poate observa din actele premergătoare efectuate în cauză, cu excepția susținerilor petentului J. I. și ale fiului acestuia, care nu a fost însă prezent la momentul incidentului, ci a venit la fața locului ulterior, în urma unui apel telefonic, nu există nicio probă care să conducă la concluzia existenței unui accident de circulație în acea zi, a cărui victimă să fi fost petentul și care să fi impus îndeplinirea de către intimat a anumitor acte, în cadrul atribuțiilor de serviciu, acte neîndeplinite sau îndeplinite în mod defectuos (chemarea poliției rutiere, întocmirea unui proces-verbal de cercetare la fața locului, testarea conducătorului auto cu aparatul etilotest, etc.).
Organele de cercetare penală au audiat toate persoanele despre care petentul a afirmat că au văzut incidentul, respectiv pe numiții C. T. și Sărmăghitean I., însă niciunul dintre aceștia nu a indicat că ar fi văzut ca petentul să fi fost lovit de către numitul A. G. cu tractorul sau că l-ar fi auzit pe petent indicând acest lucru agentului de poliție, ambii relatând doar că au văzut că între petent și numitul A. era o discuție contradictorie pe fondul conflictelor anterioare, iar ulterior la fața locului s-a deplasat și intimatul. Totodată, trebuie observat că nici numitul A. G. nu a confirmat acele aspecte, ci a arătat că el a oprit tractorul întrucât petentul s-a pus în fața sa, iar apoi că între ei s-a iscat o altercație pe fondul conflictului preexistent între ei, petentul fiind cel care l-a determinat, fapt ce l-a făcut pe A. să apeleze serviciul de urgență 112, astfel prezentându-se intimatul acolo.
În atare condiții, având în vedere și faptul că, potrivit dispozițiilor art.75 C.p.p., declarațiile părții vătămate făcute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză, precum și lipsa unei plângeri oficiale a petentului cu privire la acel presupus accident de circulație sau a unui certificat medico-legal care să ateste o existența unor urme de lovitură, și, nu în ultimul rând, faptul că nu au rezultat indicii cu privire la alte mijloace de probă care ar fi putut fi administrate raportat la săvârșirea faptei de către intimat, probatoriul fiind complet, instanța apreciază că materialul probatoriu administrat în cauză nu a fost în măsură să răstoarne prezumția de nevinovăție care operează în favoarea intimatului, în favoarea acestuia fiind incident principiul “in dubio pro reo”, astfel că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimat este legală și temeinică.
Pentru aceste considerente, în baza art.2781 pct.8 lit.a C.p.p., plângerea formulată de petentul J. I. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale date la data de 16.07.2013 în dosarul nr.482/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T., menținută prin rezoluția nr.631/II/2/2013 a P.-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul T., va fi respinsă ca nefondată, iar în baza art. 192 alin.3 C.p.p., petentul va fi obligat la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art.2781 pct. 8 lit. a C.p.p. respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul J. I. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale date la data de 16.07.2013 în dosarul nr.482/P/2013 al Parchetului de pe lângă Tribunalul T., menținută prin rezoluția nr.631/II/2/2013 a P.-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul T..
În baza art. 192 alin.3 C.p.p. obligă petentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 19.11.2013.
Președinte, Grefier,
A. C. ȚIRA V. D.
Red. A.C.Ț./Tehnored.V.D.
2 ex./06.12.2013
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
