Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1 şi urm. C.p.. Decizia nr. 620/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 620/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 620/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr.620/2013
Ședința publică de la 15 Noiembrie 2013
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: M. B.
Judecător: A. P.
Grefier: V. D.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror V. D. S. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul T.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de condamnatul recurent S. C. împotriva sentinței penale nr.2757/17.10.2013 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat condamnatul recurent S. C., asistat de avocat desemnat din oficiu G. D., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul asupra recursului declarat în cauză.
Apărătorul desemnat din oficiu al condamnatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de liberare condiționată, considerând că se impune aceasta față de faptul că petentul a dovedit o conduită bună pe toată durata executării pedepsei.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat, hotărârea primei instanțe fiind temeinică și legală.
Condamnatul recurent, având cuvântul, declară că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.2753/17.10.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în baza art.450 alin.2 C.proc.pen. rap. art. 59 alin.1 C.pen, a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată formulată de petentul condamnat S. C., iar în baza art. 450 alin. 2 C. proc. pen., a fixat termen pentru reînnoirea propunerii sau a cererii după data de 15.12.2013.
În baza art. 192 alin.2 C.pr.p. a obligat petentul la plata sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
În baza art. 189 alin.2 C.proc.pen., a dispus plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul MJLC către Baroul T..
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 09.10.2013 sub nr. de dosar_, petentul condamnat S. C. a solicitat liberarea sa condiționată, arătând că motivele le va prezenta în fața instanței.
Sub aspectul probatoriului instanța a administrat, in temeiul art. 67 alin.2 C.pr.pen., proba cu înscrisuri, la dosarul cauzei fiind depus din partea Penitenciarului Timișoara procesul-verbal și caracterizarea petentului condamnat nr. J2/_/08.10.2013 (fila 4,5).
Analizând și coroborând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 59 și urm.Cod penal, pentru a se putea dispune liberarea condiționată, se cer a fi îndeplinite o . condiții, după cum urmează:
- Să fie executată fracția de pedeapsă prevăzută de lege. În analiza acestei condiții, instanța a constatat că petentul S. C. a fost condamnat prin sentința nr. 85/2011 pronunțată de Judecătoria Marghita la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare (respectiv 1218 zile) pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat. Potrivit dispozițiilor art. 59 alin. 1 C. pen. și a interpretării Deciziei nr. 67/2007 a ÎCCJ, la momentul judecării cererii de liberare condiționată condamnatul trebuie să aibă executată cel puțin 2/3 din pedeapsă, respectiv 812 zile. Petentul a început să execute pedeapsa la 02.09.2011, iar până la data primei analize de către comisie, 08.10.2013, a câștigat și executat 817 de zile (768 zile efectiv executate și 49 zile câștigate pe baza muncii prestate), astfel că instanța a constatat că această condiție legală este întrunită.
- Condamnatul să fie stăruitor în muncă pe tot parcursul executării pedepsei. Din actele înaintate de către Penitenciarul Timișoara (procesul-verbal verbal nr. J2/_/08.10.2013 al Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului) rezultă că în timpul executării pedepsei acesta a desfășurat activități lucrative și, în urma muncii prestate, acesta a și câștigat 49 de zile de închisoare considerate ca executate. Se reține totodată că, în perioada executării pedepsei acesta a fost selecționat să participe la activități productive și în exteriorul locului de deținere.
- Condamnatul să fie disciplinat pe parcursul executării pedepsei. Din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța a reținut că petentul a avut pe perioada detenției un comportament oscilant, fiind sancționat o dată pentru nerespectarea obligațiilor impuse de Legea 275/2006 și de Regulamentul privind executarea pedepselor, dar și recompensat cu suplimentarea unor drepturi de trei ori.
- Condamnatul să dea dovezi temeinice de îndreptare. Analiza circumstanțelor menite să confirme îndreptarea condamnatului este o chestiune lăsată de către legiuitor la aprecierea suverană a instanței, fiind avut în acest sens comportamentul condamnatului pe parcursul executării pedepsei care să reflecte dorința, dar și posibilitatea sa de reintegrare în societate, de readaptare la valorile sociale pe care le încălcase prin săvârșirea faptei. Această condiție vizează, prin urmare, alte împrejurări decât cele legate de desfășurarea muncii și se referă la îndreptarea sub aspect moral a condamnatului, fără a fi avute în vedere natura și gravitatea infracțiunii pentru care acesta a fost condamnat, dat fiind faptul că ele au fost avute deja în vedere la momentul individualizării pedepsei în executarea căreia se află în momentul de față petentul. Astfel, așa cum rezultă din caracterizarea înaintată de către Comisia din cadrul Penitenciarului Timișoara(f.5), condamnatul S. C. a avut o conduită inadecvată, adaptându-se situațional la mediul penitenciar. Se reține totodată că acesta a avut o slabă implicare în programele de reintegrare socială și a participat la activități productive în exteriorul locului de deținere. Or analiza îndeplinirii acestei condiții impune a se verifica în ce măsură condamnatul se poate reintegra în societate și în baza căror valori și credințe urmează a-și construi viața în continuare. În condițiile în care interesul său față de reintegrarea socială pe a fost unul pur formal, având în vedere și nerespectarea regulilor impuse în locul de detenție, comportament ce reflectă incapacitatea petentului condamnat de conformare la regulile impuse de normele de conviețuire socială, instanța apreciază că petentul nu și-a format în toată această perioadă o atitudine corectă față de ordinea de drept și față de aceste reguli.
- Antecedentele penale ale condamnatului să nu ducă la concluzia că perioada de timp executată nu este suficientă pentru reeducare. Se reține, din actele aflate la dosarul cauzei, că petentul condamnat este recidivist, suferind două condamnări pentru infracțiuni de furt, din executarea uneia dintre ele fiind liberat condiționat fără să fi înțeles astfel finalitatea acestei instituții.
Or, în considerarea celor ce preced instanța a considerat că petentul nu îndeplinește cerințele impuse cumulativ de disp.art. 59 C.pen., apreciind că perioada efectiv executată de condamnatul S. C. este insuficientă pentru a asigura reeducarea sa, astfel că în temeiul art. 450 alin. 2 C. proc. pen. și art. 59 C. pen., a respins ca neîntemeiată cererea de liberare condiționată. În același timp, având în vedere disp.art. 450 alin.2 C.proc.pen., ținând seama și de Decizia nr. 8/2006 pronunțată de ICCJ în soluționarea recursului în interesul legii, a fixat termen pentru rediscutarea cererii sau a propunerii după data de 15.12.2013, termen considerat oportun pentru reanalizarea comportamentului și atitudinii petentului, în raport de circumstanțele sus-analizate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, condamnatul S. C., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 01.11.2013, sub număr de dosar –_ .
Recursul nu a fost motivat în scris, temeiurile care au justificat introducerea cererii fiind dezvoltate doar oral, în condițiile prevăzute de art.38510 alin.3 C.p.p.
Examinând sentința recurată atât prin prisma motivelor invocate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în condițiile prevăzute de art.3856 alin.3 C.p.p., tribunalul constată că recursul este nefondat, sentința Judecătoriei Timișoara fiind temeinică și legală.
Astfel, tribunalul reține că, în conformitate cu dispozițiile art.59 C.pen., pentru a se putea dispune liberarea condiționată a unei persoane din executarea unei pedepse privative de libertate care nu depășește 10 ani este necesar ca persoana în cauză să fi executat cel puțin 2/3 din durata pedepsei închisorii care i-a fost aplicată și ca pe durata executării pedepsei să fi fost stăruitor în muncă, disciplinat și să fi dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Acordarea beneficiului liberării condiționate nu intervine în mod automat în momentul împlinirii fracției prevăzute de lege, ci este necesar să existe probe în sensul corijării comportamentului de către persoana condamnată și a reeducării acesteia, care să convingă instanța ca scopul pedepsei a fost atins chiar prin executarea parțială a acesteia. Aceste probe sunt evidențiate, conform art. 59 C.p., de stăruința depusă în muncă, de implicarea în activitățile educative, precum și de comportamentul condamnatului atât cu personalul din penitenciar, cât și cu ceilalți deținuți, toate acestea analizate și prin prisma antecedentelor penale evidențiate de condamnat.
În cauză, în ceea ce privește condiția referitoare la fracția din pedeapsă care trebuia executată de petent pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, precum și cea privind participarea la activități lucrative, raportat la materialul probatoriu existent la dosar se observă că în mod corect prima instanță a constatat că acestea sunt îndeplinite.
Însă, având în vedere comportamentul manifestat pe parcursul executării pedepsei, petentul fiind sancționat disciplinar în cursul anului 2012 pentru confecționare și deținere de obiecte interzise și dovedind o slabă implicare în programe de reintegrare socială (a fost selectat să participe la 5 programe educaționale, însă două dintre acestea au fost abandonate), analizat prin raportare la trecutul infracțional al condamnatului, acesta suferind anterior alte condamnări la pedeapsa închisorii, cu privire la care a beneficiat de suspendare condiționată, iar apoi de liberare condiționată, fără ca ulterior să dea dovadă că s-a îndreptat, antecedență care evidențiază cu claritate că acesta nu a înțeles instituția liberării condiționate, care constituie un act de clemență dispus de legiuitor în vederea reeducării și reintegrării în societate a persoanei ce a suferit o condamnare, săvârșind ulterior alte fapte penale, precum și la împrejurarea că petentul se află la prima analiză, instanța de recurs apreciază că în mod corect prima instanță a considerat că timpul scurs până în prezent nu este suficient pentru a asigura reeducarea condamnatului, astfel încât, în temeiul art.450 C.p.p., a respins cererea de liberare condiționată ca neîntemeiată.
Totodată, prin raportare la durata pedepsei de executat, precum și la comportamentul inculpatului, se constată că în mod corect prima instanță a stabilit termen de rediscutare a cererii după data de 15.12.2013, acest termen apărând ca necesar și suficient pentru a asigura reeducarea inculpatului și a corija comportamentul antisocial de care acesta dă dovadă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. b C.p.p. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, urmând ca în temeiul art.192 alin.2 C.p.p. condamnatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Se va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p, respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul recurent S. C. împotriva sentinței penale nr.2757/17.10.2013 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă condamnatul recurent la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ către Baroul T. reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 15.11.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. ȚIRA M. B. A. P.
Grefier,
V. D.
A.C.Ț/V.D.
3 ex./25 noiembrie 2013
PI – jud. Timișoara – jud. A. A. M.
| ← Omorul. Art. 174 C.p.. Sentința nr. 334/2013. Tribunalul TIMIŞ | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
