Rejudecarea după extrădare. Art.522 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 593/2013. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 593/2013 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 01-11-2013 în dosarul nr. 593/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 593/R
Ședința publică din data de 01.11.2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: D. C.
JUDECĂTOR: S. L.
JUDECĂTOR: A. C. ȚIRA
GREFIER: I. M.
Ministerul Public - P. de pe lângă Tribunalul T. a fost reprezentat de procuror L. A..
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurentul condamnat Z. S. împotriva sentinței penale nr. 2329/16.09.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă recurentul condamnat Z. S., aflat în stare de detenție, persona și asistat de avocat din oficiu F. L., din cadrul Baroului T., care depune la dosar delegație pentru asistență juridică obligatorie.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că au fost atașate la dosar, pe cale administrativă, decizia penală nr. 2/A/13.05.2013 pronunțată de Tribunalul T. – Secția Penală în dosarul nr._ și decizia penală nr. 992/R/04.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția Penală în dosarul nr._ .
Tribunalul pune în discuție, în baza art. 42 C.p.p. raportat la art. 39 C.p.p. și cu aplicarea art. 407 C.p.p. și art. 281 pct. 3 C.p.p., excepția de necompetență materială a Tribunalului T. și declinarea competentei de soluționare a recursului în favoarea Curții de Apel Timișoara.
Reprezentanta Ministerului Public solicită admiterea excepției de necompetență materială a Tribunalului T. și declinarea competentei de soluționare a recursului declarat în cauză, în favoarea Curții de Apel Timișoara.
Apărătorul din oficiu al recurentului condamnat achiesează la concluziile reprezentantei Ministerului Public.
Recurentul condamnat, având personal cuvântul, arată că este de acord cu declinarea.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 2329/16.09.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
În temeiul art.5221 C.pr.pen. cu raportare la art.405 coroborat cu art.403 al.3 C.pr.pen., a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de rejudecare formulată de petentul condamnat Z. S., fiul lui P. și P., născut la 14.09.1967, deținut în Penitenciarul Timișoara.
În temeiul art.192 al.2 C.pr.pen., a fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.189 al.2 C.pr.pen., s-a dispus plata sumei de 100 lei, reprezentând onorariu avocat din oficiu, din fondul Ministerului Justiției, către Baroul T..
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 21.05.2013, sub nr._, petentul condamnat Z. S. a formulat cerere de rejudecare în temeiul art. 5221 C.pr.pen.
În motivarea cererii, petentul condamnat a arătat că a lipsit atât în faza de urmărire penală, cât și la pronunțare, existând ca dovadă o altă sentință din prisma căreia nu a putut fi prezent.
La termenul de judecată din data de 11.09.2013, în conformitate cu prevederile art.403 C.pr.pen., instanța de fond a pus în discuție admiterea în principiu a cererii de rejudecare.
În motivarea soluției pronunțate, Judecătoria Timișoara a reținut că potrivit art. 5221 Cod procedură penală, în cazul extrădării active a persoanei judecate și condamnate în lipsă, cauza poate fi rejudecată de către instanța română care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului. Rejudecarea cauzei de către instanța română nu este obligatorie, cererea de rejudecare formulată de condamnat putând fi respinsă, dacă instanța constată că cel condamnat a avut cunoștință de procesul penal, întrucât a dat declarații în cursul urmăririi penale, însă s-a sustras de la judecată, părăsind țara, iar pe tot parcursul procesului penal a fost reprezentat de un apărător din oficiu.
În continuare, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 4169/25.11.1998 a Judecătoriei Timișoara, petentul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, fiind emis mandatul de executare a pedepsei nr. 5722/1998, că potrivit adresei Biroului Executări Penale de pe lângă Judecătoria Timișoara (f.17) petentul a declarat recurs împotriva sentinței penale nr. 4169/25.11.1998, la data pronunțării prezentei cauze dosarul cauzei fiind înaintat în vederea judecării recursului și că potrivit aceleiași adrese, în cauză a fost emis Mandatul de Arestare European nr. 5/15.02.2010 și Mandatul Internațional de Urmărire nr.5/15.02.2010.
Apoi, instanța de fond a reținut că potrivit adresei Biroului Național Interpol, aflată la fila 26, la data de 14.05.2010 petentul a fost arestat de către autoritățile italiene, dar predarea către România nu a avut loc, petentul fiind arestat în vederea predării, după care a fost eliberat până la hotărârea finală a instanțelor italiene.
De asemenea, prima instanță a mai reținut că la data de 28.02.2013 persoana condamnată, petentul din prezenta cauză, a fost depistat în municipiul C., județul D. și a fost încarcerat la Centrul de Reținere și arestare Preventivă al IPJ D..
Instanța de fond a constatat că prin cererea pendinte, petentul condamnat tinde la rejudecarea acestei cauze, pe considerentul că a fost judecat și condamnat în lipsă.
În acest sens, a constatat că art. 5221 al.1 C.pr.pen., intitulat “rejudecarea celor judecați în lipsă în caz de extrădare, se regăsește în secțiunea a VI a Codului de procedură penală, intitulată “Rejudecarea în caz de extrădare sau predare în baza unui mandat european de arestare” și legiferează o cale de atac extraordinară ce poate fi exercitată doar în anumite condiții.
În continuare, Judecătoria Timișoara a reținut că potrivit art. 5221 al.1 C.pr.pen., în cazul în care se cere extrădarea unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.
Prima instanță a considerat că pentru a fi respectată voința legiuitorului, interpretarea corectă din punct de vedere gramatical și sistematic a sintagmei de mai sus, în ceea ce privește condițiile de admisibilitate în principiu, nu poate fi decât aceea ce include în sfera de aplicare exclusiv pe inculpații condamnați ce au lipsit pe întreaga durată a procedurii de judecată, până la rămânerea definitivă a hotărârii (atât la judecata și pronunțarea în primă instanță, cât și la judecata în apel și recurs, în măsura în care au fost exercitate în cauză aceste căi ordinare de atac) și care au fost extrădați sau predați în baza unui mandat european de arestare.
În speță, a apreciat prima instanță, teza prevăzută de textul legal enunțat nu se regăsește îndeplinită.
În acest sens, prima instanță a reținut din nou că petentul din prezenta cauză nu a fost extrădat și predat în baza unui mandat european de arestare, predarea către autoritățile naționale ne mai având loc din cauza faptului că acesta a părăsit Italia fiind depistat în municipiul C., județul D., unde a și fost încarcerat la Centrul de Reținere și arestare Preventivă al IPJ D. în baza mandatului de executare a pedepsei.
Față de cele mai sus arătate, instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt aplicabile față de petent dispozițiile prevăzute de art.5221 al.1 C.pr.pen., acesta neîndeplinind condițiile de admisibilitate în principiu.
Pentru considerentele expuse, Judecătoria Timișoara a statuat în sensul celor mai sus menționate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal recurentul condamnat Z. S., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 18.10.2013 sub același număr de dosar,_ .
În motivarea recursului declarat, recurentul condamnat a arătat că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală deoarece nu au fost respectate normele de aplicare a art. 522 ind. 1 C.p.p. care sunt obligatorii.
Astfel, recurentul condamnat a arătat că potrivit art. 5221 al. 1 C.p.p., în cazul în care se cere extrădarea sau predarea în baza unui mandat european de arestare a unei persoane judecate și condamnate în lipsă, cauza va putea fi rejudecată de către instanța care a judecat în primă instanță, la cererea condamnatului.
Continuând, recurentul condamnat a menționat că din actele existente la dosar rezultă că dumnealui nu a fost prezent nici la judecata cauzei în care a fost pronunțată sentința nr. 4169/25.11.1998 a Judecătoriei Timișoara, nici la pronunțarea respectivei sentințe, iar potrivit art. 3853 raportat la art. 365 al. 1 C.p.p., persoana care nu a fost prezentă poate declara recurs.
Apoi, recurentul condamnat a precizat că din examinarea actelor ce sunt la dosar rezultă că sunt îndeplinite atât condițiile de rejudecare după extrădare prevăzute de art. 522 ind. 1 C.p.p., raportat la art. 25 din Legea nr. 302/2004, dar și cea de-a doua condiție întrucât dumnealui a lipsit atât în faza de judecată, cât și la pronunțare.
Totodată, recurentul condamnat a menționat că desfășurarea urmăririi penale, a fazei de judecată și a apelului, în condițiile în care era în imposibilitate de a se prezenta întrucât avea calitatea de refugiat politic și nu putea fi prezent în România la nici unul din procesele intentate este prevăzută și de legislația română (art. 23, 25 din Legea nr. 302/2004).
A mai menționat recurentul condamnat că prin neasigurarea tuturor garanțiilor procesuale întreaga fază de judecată s-a desfășurat în lipsa lui și fără ca recurentul condamnat să aibă posibilitatea de a avea un proces imparțial și echitabil în sensul art. 6 din Convenția E.D.O.
În drept, recurentul condamnat a invocat dispozițiile art. art. 5221 al. 1 C.p.p., ale art. 3853 C.p.p., art. 365 al. 1 C.p.p., art. 23, 25 din Legea nr. 302/2004, art. 6 C.p.p., art. 6 din Convenția E.D.O.
La termenul de judecată din data de 01.11.2013 tribunalul, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului.
Potrivit dispozițiilor art.5221 al.2 C.p.p. în ceea ce privește rejudecarea celor judecați în lipsă în caz de extrădare, dispozițiile art.404-408 C.p.p. se aplică în mod corespunzător.
Pe de altă parte, în conformitate cu prevederile art.407 C.p.p., aplicabile și în procedura reglementată de art.5221 C.p.p., sentințele instanței de revizuire sunt supuse acelorași căi de atac ca și hotărârile la care se referă revizuirea.
În prezenta cauză instanța de revizuire este reprezentată de către Judecătoria Timișoara, astfel că sentința acesteia este supusă aceleiași căi de atac ca și orice sentință de fond a judecătoriei.
În momentul de față, după . Legii nr.202/2010, hotărârile pronunțate de judecătorii în primă instanță sunt supuse doar recursului.
Pe de altă parte, recursurile declarate împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii, potrivit regulii generale, în conformitate cu prevederile art. 281 pct. 3 C.p.p., sunt de competența curții de apel.
În consecință, în condițiile în care hotărârea la care s-a referit cererea de revizuire formulată de către condamnat nu face parte dintre cele menționate în cuprinsul art.27 pct.3 C.p.p., tribunalul apreciază că în privința recursului declarat de condamnat devin aplicabile regulile generale de competență, prevăzute de 281 pct.3 C.p.p., motiv pentru care competența de a se pronunța asupra recursului promovat în prezenta cauză revine Curții de Apel Timișoara, motiv pentru care va declina competența în favoarea acestei instanțe.
În temeiul art.192 al.3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
În baza art.189 al.2 C.p.p., va dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJLC către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 42 C.p.p., raportat la art.39 C.p.p. și cu aplicarea art.27 pct.3 C.p.p., art. 281 pct.3 C.p.p. și art. 522 ind.1 al.2 C.p.p., cu referire la art. 407 C.p.p., declină competența de soluționare a recursului declarat de recurentul condamnat Z. S., fiul lui fiul lui P. și P., născut la 14.09.1967, în orașul Hârșova, jud. C., domiciliat în municipiul Timișoara, .. 88, ., jud. T., având CNP:_, actualmente deținut în Penitenciarul Timișoara, împotriva sentinței penale nr. 2329/16.09.2013 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, în favoarea Curții de Apel Timișoara.
În baza art.192 al.3 C.p.p., cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În baza art.189 al.2 C.p.p., dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJLC către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.11.2013.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
D. C. S. L. A. C. Țira I. M.
D.C./I.M.
3 ex./01.11.2013
Primă instanță - N. B. – Judecătoria Timișoara
| ← Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... | Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... → |
|---|
