Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind 1. C.p.p.. Decizia nr. 481/2012. Tribunalul TIMIŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 481/2012 pronunțată de Tribunalul TIMIŞ la data de 22-08-2012 în dosarul nr. 481/2012
Dosar nr._ ROMÂNIA
TRIBUNALUL T.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 481/2012
Ședința publică din data de 22 august 2012
Completul compus din:
Președinte: A. C. ȚIRA
Judecător: M. B.
Judecător: A. P.
Grefier: G. R.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror C. F. din cadrul Parchetului de pe Tribunalul T..
Pe rol se află judecarea recursului declarat de inculpatul recurent C. O. O. împotriva încheierii penale nr. 53/11.08.2012, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal facut în ședință publică a răspuns inculpatul recurent, asistat de avocat desemnat din oficiu M. B., cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind alte cereri s-a acordat cuvântul asupra prezentului recurs.
Apărătorul inculpatului desemnat din oficiu solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza, să se dispună punerea inculpatului în libertate, iar în subsidiar să se dispună luarea unei alte măsuri, mai puțin restrictive, respectiv aceea a obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea sau țara.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului și menținerea încheierii atacate ca legale și temeinice.
Inculpatul recurent, având cuvântul, solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate, menționând faptul că îi pare rău și regretă săvârșirea faptei.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală nr. 53/11.08.2012 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr._, prima instanță, în baza art. 1491 Cod procedură penală, raportat la art. 143 Cod procedură penală și art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, a admis propunerea de arestare preventivă formulată de către P. de pe lângă Judecătoria Timișoara privind pe inculpatul C. O. O. și a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o perioadă de 29 de zile, respectiv din data de 11.08.2012, ora 14,00, până în data de 08.09.2012 inclusiv.
A respins ca neîntemeiată cererea de luare față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsii localitatea/țară.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
A dispus plata sumei de 200 lei din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T., reprezentând onorariu avocat din oficiu.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, formulată la data de 11.08.2012, în dosarul nr.9769/P/2012, înregistrată la această instanță la data de 11.08.2012 sub nr. _, s-a solicitat luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul C. O. O., pe o perioada de 29 de zile, arătându-se că prin rezoluția din data de 10.08.2012, ora 15,00 s-a început urmărirea penală împotriva numitului C. O. O. pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de 211 alin. 1, alin.2 lit. c C.pen., constând în aceea că în data de 07.08.2012, în jurul orelor 1530, în timp ce se deplasa pe . Timișoara, a deposedat-o prin violență pe partea vătămată B. G. de un lănțișor cu medalion confecționat din aur, în greutate de 11, 61 grame, smulgând lănțișorul de la gâtul acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public a apreciat ca sunt întrunite dispozițiile art.136, art.143 și art.148 lit.f, C.pr.pen., în sensul că inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, învederând cu privire la modalitatea agravată în comiterea de către inculpat a faptei, respectiv în dauna unei persoane de sex feminin, într-un loc public, în miezul zilei, fără a-i fi teamă de eventuala reacție a cetățenilor, considerând că cercetarea în libertate a inculpatului ar avea impact negativ asupra opiniei publice.
În probațiune s-a atașat dosarul de urmărire penala nr. 9769/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin ordonanța din data de 10.08.2012, s-a luat față de inculpat măsura reținerii pe o durată de 24 de ore, începând cu ora 10.08.2012,ora 23,00, din care se vor deduce un număr de 12 ore, cat fost privat de libertate ca urmare a măsurii administrative a conducerii la sediul politie.
Prin ordonanța nr. 9769/P/_ din data de 11.08.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara a fost pusă în mișcare acțiunea penală fată de inculpatul C. O. O. pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de 211 al. 1, al.2 lit. c C.p.
Legiuitorul român prin intermediul normelor prevăzute în codul de procedură penală a condiționat luarea unei măsuri preventive privative de libertate de îndeplinirea cumulativă a trei condiții de fond: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală; fapta respectivă să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii; să fie prezent cel puțin unul dintre temeiurile de arestare, expres și limitativ prevăzute de art. 148 C.proc.penală.
Odată cu ratificarea de către România în 1994 a Convenției Europene a Drepturilor Omului, la acestea s-a adăugat și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art. 5 paragraf 1 lit. c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dată în aplicarea acesteia.
În privința primei condiții necesare în luarea măsurii arestării preventive, instanța a constatat că, din punctul de vedere al dreptului intern – existența unor probe sau indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat a unor fapte prevăzute de legea penală – dar și din punctul de vedere al Convenție Europene – existența unor motive verosimile de a bănui că persoana care urmează să fie privată de libertate a săvârșit o infracțiune –aceasta este îndeplinită, raportat la probele administrate în cauză și față de încadrarea juridica reținută prin ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale.
În speță, față de mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale până în momentul de față, respectiv proces verbal de cercetare la fața locului din data de 07.08.2012 (fila17), declarațiile părții vătămate B. G. (filele 12,13 și 14), declarațiile martorului N. C., a martorului G. M. C. și a martorului H. M. B. (filele 23,24 și 26), declarația administratorului firmei de amanet ., Bosoi R. R. ( fila 29) dar și declarațiile inculpatului C. O. O. ( filele 36,37 și 38 ), instanța a apreciat că există indicii temeinice de natură a convinge un observator obiectiv că inculpatul ar fi săvârșit fapta pentru care este cercetat.
În consecință, s-a concluzionat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 C.proc.penală la care face trimitere art. 1491 C.proc.penală.
A doua condiție: pentru fapta săvârșită, legea să prevadă pedeapsa închisorii, este îndeplinită, astfel, pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului prin ordonanța de punere în mișcare a acțiunii penale, legea prevede pedeapsa închisorii – legea internă fiind mai severă decât dispozițiile Convenției care nu condiționează dispunerea arestării de gravitatea pedepsei prevăzute de lege pentru fapta săvârșită.
În ceea ce privește a treia condiție, în cauză sunt incidente cazurile prev. de lit. f art. 148 C.p.p, astfel, instanța a constatat că este îndeplinită condiția privind pedeapsa mai mare de 4 ani, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de tâlhărie prev. de art. 211 al. 1, al.2 lit. c C.p. este închisoare de la 5 ani la 20 de ani închisoare.
În ceea ce privește cea de a doua condiție prevăzută de a doua teză de litera f) a articolului 148 C.proc.penală, și anume să existe probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, s-a constatat în raport de datele concrete ale cauzei că aceasta este îndeplinită. Așadar, norma impune existența unor probe care să demonstreze că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, și nu o apreciere asupra pericolului social al faptei – ca element constitutiv al infracțiunii, pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală, această apreciere fiind apanajul judecătorului chemat să dispună asupra fondului cauzei.
Pericolul concret rezultă în acest caz din modalitatea de săvârșire a faptei, respectiv într-un loc public, in miezul zilei, asupra unei persoane de sex feminin, fără posibilități de apărare, precum si din intenția inculpatului de a săvârși o altă faptă, dacă se ivea ocazia.
Chiar dacă inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, instanța reținând că în aprecierea existenței acestuia nu trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei. Astfel, la stabilirea pericolului concret pentru ordinea publică trebuie să se ia în considerare și starea de nesiguranță, panică și teamă care s-ar crea celor care au luat la cunoștință despre comiterea faptei, la aflarea veștii că persoane față de care există indicii de săvârșire a faptelor de natura celei descrise sunt lăsate în libertate la scurt timp de la data la care ar fi comis respectivele fapte.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul C. O. O., cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Tribunalului T. la data de 13.08.2012 sub același număr de dosar.
Recursul nu a fost motivat în scris, temeiurile care au justificat introducerea cererii fiind dezvoltate doar oral, în condițiile prevăzute de art.38510 alin.3 C.p.p.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit dispozițiilor art. 3856 alin. 3 Cpp, instanța constată că recursul promovat de inculpatul C. O. O. este nefondat, încheierea primei instanțe fiind temeinică și legală.
Tribunalul constată că, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, în cadrul procesului penal măsura arestării preventive poate fi dispusă atunci când sunt îndeplinite trei condiții de fond, respectiv existența unor probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, pedeapsa pentru fapta săvârșită să fie închisoarea și să existe vreunul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art.148 alin.1 lit. a-f C.p.p., la aceste condiții adăugându-se și aceea a conformității dreptului intern cu exigențele art. 5 paragraf 1 lit.c al Convenției, precum și cu jurisprudența Curții Europeene a Drepturilor Omului dată în aplicarea acesteia.
Raportat la materialul probatoriu administrat în cursul urmăririi penale până la acest moment procesual, se constată că în mod corect prima instanță a apreciat că există indicii temeinice de natură a convinge un observator obiectiv cu privire la posibilitatea ca inculpatul C. să fi săvârșit fapta pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală: o infracțiune de tâlhărie, în formă calificată, prev. de art. 211 alin.1, alin. 2 lit. c C.p., pedepsită de lege cu închisoarea de la 5 la 20 de ani, apărând ca relevante în acest sens declarațiile inculpatului, declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, proces-verbal de cercetare la fața locului din data de 07.08.2012.
În același timp, raportându-se la natura faptei săvârșite, la modul și împrejurările concrete de săvârșire a acesteia, la valorile sociale vătămate, precum și la circumstanțele personale ale inculpatului, în mod corect Judecătoria Timișoara a apreciat că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
În ceea ce privește starea de pericol pe care o reprezintă lăsarea inculpatului în libertate, aceasta este reliefată de natura și împrejurările concrete de săvârșire a faptei presupus a fi fost săvârșită de către inculpat, respectiv o infracțiune prin care s-a adus atingere atât relațiilor sociale privind dreptul de proprietate, cât și celor privind integritatea corporală și libertatea persoanei, săvârșită într-un loc public, în plină zi, asupra unei persoane de sex feminin, precum și de urmările produse (starea de temere cauzată părții vătămate) sau care s-ar fi putut produce.
În același timp, tribunalul reține că starea de pericol este evidențiază și de circumstanțele care caracterizează persoana inculpatului, acesta, conform propriilor declarații, luând hotărârea de a face rost de bani prin săvârșirea de infracțiuni după ce a pierdut la jocurile de noroc, și având intenția la acel moment de a săvârși și alte fapte de același tip dacă s-ar fi ivit ocazia, banii obținuți din amanetarea lănțișorului fiind folosiți tot pentru jocurile de noroc.
Nu în ultimul rând, tribunalul apreciază, așa cum a reținut și prima instanță, că lăsarea în libertate a inculpatului, prin reacția opiniei publice referitoare la persoanele implicate în săvârșirea unor astfel de fapte, ar fi susceptibilă de a conduce la o tulburare a ordinii publice și la sporirea sentimentului de insecuritate, iar o asemenea soluție nu ar contribui la altceva decât la încurajarea inculpatului în comiterea altor infracțiuni, determinându-se în conștiința lui un sentiment de impunitate, situație incompatibilă cu principiile unei societăți democratice, în care autoritățile sunt capabile să asigure cetățenilor desfășurarea vieții în condiții de liniște și securitate.
Este adevărat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale. Însă, această împrejurare, analizată prin raportare la natura faptei comise și modul de săvârșire al acesteia, la starea de tulburare generată colectivității, și nu în ultimul rând chiar la circumstanțele personale ale acestuia - inculpatul neavând loc de muncă, jucând la jocuri de noroc și având intenția de a săvârși mai multe fapte prevăzute de legea penală pentru a face rost de bani în acest scop, nu constituie un temei suficient de natură a conduce la concluzia că pericolul pe care îl reprezintă lăsarea inculpatului în libertate nu subzistă. Lipsa antecedentelor penale nu trebuie valorificată drept o calitate a inculpatului, ea nereprezentând altceva decât o stare de normalitate a unei persoane, care este integrată corespunzător în societate.
Totodată, împrejurarea că inculpatul a recunoscut și regretat săvârșirea faptei reprezintă un element care va fi avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei, însă nu este de natură a conduce la concluzia că pericolul pe care îl reprezintă lăsarea inculpatului în libertate a fost înlăturat sau ar putea fi diminuat prin obligațiile stabilite ca urmare a luării unei alte măsuri preventive neprivative de libertate.
Pe cale de consecință, apreciindu-se că măsura arestării preventive dispusă în cauză apare ca necesară pentru siguranța publică și pentru buna desfășurare a procesului penal, alte masuri preventive restrictive de libertate nefiind în măsură să ofere la acest moment procesual garanții suficiente, în temeiul art. 38515 alin. 1 pct. 1 lit. b C.p.p. recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, urmând ca în temeiul art.192 alin.2 C.p.p. inculpatul să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct. 1 lit. b C.p.p, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul recurent C. O. O., fiul lui I. și M., născut la data de 05.03.1993 în Timișoara, județ T., domiciliat în . Iecea M., nr. 821, județ T., posesor CI, ., nr._, eliberat de Poliția Jimbolia, CNP:_, cetățean român, în prezent aflat în stare de reținere în Arestul IPJ T., împotriva încheierii penale nr.53/. a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr._ .
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul recurent la plata sumei de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 189 al.2 C.p.p., dispune plata sumei de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu din fondul Ministerului Justiției către Baroul T..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi 22.08.2012.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. C. ȚIRA M. B. A. P.
Pt. d-na judecător, aflată în
C.O., semnează președintele
completului de judecată
Grefier,
G. R.
A.C.Ț./G.R.
2 ex./23.08.2012
Primă instanță – Judecătoria Timișoara – C. D.
| ← Propunere de arestare preventivă a inculpatului. Art. 149 ind... | Cerere de liberare condiţionată. Art.450 C.p.p., art.55 ind.1... → |
|---|
