Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Sentința nr. 261/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 261/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 30-04-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. V.
SECȚIA PENALĂ
SENTINȚA PENALĂ Nr. 261
Ședința publică de la 30 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R.-N. O.
Grefier: D. P.
Ministerul Public reprezentat de procuror R. G. din cadrul
Parchetului de pe lângă T. V.
Pe rol fiind judecarea cauzei penale privind pe persoana privată de libertate A. C., în prezent deținut în P. V., având ca obiect contestație la executare (art.461 C.p.p.).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă contestatorul A. C., asistat de av. H. A., cu delegație de asistență juridică obligatorie la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată; s-a atașat fișa de cazier judiciar a condamnatului;
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
S-a procedat la verificarea identității contestatorului cu datele de stare civilă aflate la dosarul cauzei.
Interpelat de instanță, contestatorul arată că prin cererea formulată solicită aplicarea dispozițiilor art.320 ind.1 Cod procedură penală 1969, deoarece a recunoscut săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 14 ani închisoare și nu a beneficiat de aceste prevederi.
Nemaifiind alte acte de depus la dosar sau cereri de formulat în cauză, instanța acordă cuvântul contestatorului A. C. pe cererea formulată.
Av. H. având cuvântul pentru contestator, arată că persoana privată de libertate a formulat contestație la executare împotriva pedepsei de 14 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1042/2009 a Tribunalului București, pentru săvârșirea infracțiunii de omor.
Susține apărătorul contestatorului că acesta dorește să beneficieze de dispozițiile art.320 ind. 1 Cod procedură penală, respectiv să-i fie redusă pedeapsa cu 1/3, având în vedere că atunci când s-a judecat cauza, acesta a recunoscut săvârșirea faptei, dar nu erau intrate în vigoare aceste dispoziții.
In concluzie, apărătorul contestatorului solicită instanței ca aceasta să analizeze admisibilitatea contestației și să dea curs acesteia.
Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea contestației formulate de persoana privată de libertate A. C., având în vedere că hotărârea de condamnare este definitivă și nu îi sunt aplicabile dispozițiile art.320 ind.1 Cod procedură penală 1969.
Persoana privată de libertate A. C., având cuvântul, susține că a greșit atunci când a săvârșit fapta și îi pare rău.
Instanța declară dezbaterile închise și lasă cauza în pronunțare.
T.
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.03.2014, sub nr._, condamnatul A. C. a formulat contestație la executare.
În motivare, a arătat că execută o pedeapsă de 14 ani închisoare în P. V. și solicită aplicarea disp. art. 32o ind. 1 C.p.p.
La solicitarea instanței, P. V. relații cu privire la pedeapsa pe care o execută condamnatul.
In cauză a fost atașat dosarul nr._ a Tribunalului București.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma excepției invocate, instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 1042/2009 a Tribunalului București inculpatul A. C. a fost condamnat la o pedeapsă de 14 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de omor.
La momentul în care s-a desfășurat judecata cauzei, dispozițiile art. 320 ind.1 al.7 Cod procedură penală nu existau, acestea au fost introduse începând cu data de 25.11.2010, când sentința de condamnare a acestuia era definitivă, deci nu putea beneficia pe parcursul judecății de dispozițiile art.320 ind.1 Cod procedură penală.
Astfel, prin introducerea acestor dispoziții în Capitolul II din Titlul II al Părții speciale a Codului de procedură penală, intitulat „Judecata în primă instanță”, rezultă indubitabil intenția legiuitorului de a limita incidența acestora doar în cursul judecării cauzei în fond.
Dar, limitarea incidenței art.3201 din Codul de procedură penală este și mai strictă având în vedere dispozițiile alin.1 ale acestui text de lege: „Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală”.
Prin urmare, dispozițiile nou introduse - care au corespondent și în art.374 din Noul Cod de procedură penală - se circumscriu exclusiv judecății în primă instanță și, potrivit alin.1 și 2 ale aceluiași articol, se aplică numai în situația în care inculpatul recunoaște în totalitate faptele reținute în actul de sesizare a instanței până la începerea cercetării judecătorești, declanșând o procedură simplificată și mult mai rapidă de judecată, de natură să asigure celeritatea procesului penal.
Momentul de debut al cercetării judecătorești, până la care se poate solicita de către inculpat aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii vinovăției, este limitat de citirea actului de sesizare, conform art.322 din Codul de procedură penală.
Anterior declanșării cercetării judecătorești, în cauză se desfășoară o . activități premergătoare, cum sunt: verificarea legalității actului de sesizare, verificări privind inculpatul, măsuri premergătoare privind martorii, experții, interpreții, lămuriri, excepții și cereri. În această fază procesuală care marchează începutul judecății, anterior administrării probelor, se poate solicita de către inculpat aplicarea procedurii simplificate a recunoașterii de vinovăție.
Ca atare, o astfel de cerere poate fi făcută la primul termen de judecată, dar și la un termen ulterior, câtă vreme instanța de fond nu a început cercetarea judecătorească la prima înfățișare.
Este firească limitarea aplicării procedurii simplificate până la începerea cercetării judecătorești, deoarece scopul acestei proceduri este tocmai celeritatea procesului penal prin excluderea cercetării judecătorești clasice (care presupune administrarea tuturor probelor necesare rezolvării cauzei de către instanță), având în vedere că potrivit art.3201 alin.2 teza I judecata va avea loc numai pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
În consecință, odată depășit momentul începerii cercetării judecătorești, instituția își pierde rațiunea pentru care a fost edictată, iar cererea pentru declanșarea procedurii speciale de judecată introdusă după acest moment procesual trebuie respinsă ca tardiv formulată.
Celelalte condiții pentru declanșarea procedurii simplificate se referă la cererea personală sau prin înscris autentic a inculpatului, cuprinzând recunoașterea în totalitate a faptelor pentru care a fost trimis în judecată (alin.2) și faptul că nu solicită administrarea de probe, judecata urmând să se facă pe baza celor administrate la urmărirea penală, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere ce pot fi administrate la termenul de judecată la care are loc discutarea cererii inculpatului.
Odată depășită faza admisibilității cererii (verificarea condițiilor legale și admiterea cererii ca urmare a constatării îndeplinirii acestor), va avea loc judecarea cauzei conform procedurii speciale cu consecința, în caz de condamnare, a beneficiului reducerii limitelor de pedeapsă între care va opera individualizarea judiciară.
Așadar, îndeplinirea condițiilor de drept procesual penal, vizând formularea cererii până la începerea cercetării judecătorești, va produce efectul reducerii limitelor legale de pedeapsă. Altfel spus, producerea efectului în materia dreptului penal este condiționată de îndeplinirea cerințelor de drept procesual penal, instituția având deci o natură juridicămixtă, în care însă caracterul procesual penal primează asupra celui penal.
În aceste condiții, din punctul de vedere al aplicării legii penale în timp, vor prima regulile privind activitatea legii procesual penale, iar nu cele ale legii penale mai favorabile, respectiv retroactivitatea.
În concluzie, declanșarea procedurii simplificate de judecată introduse prin art.3201 din Codul de procedură penală poate avea loc doar în fața instanței de fond și până la începerea cercetării judecătorești, indiferent de data sesizării instanței de judecată.
Avându-se în vedere aceste aspecte, conform art. 598 alin.1 Cod procedură penală În baza art. 598 alin. 1 Cod de procedură penală, instanța va respinge, ca inadmisibilă contestația la executare formulată de persoana privată de libertate A. C., fiul lui D. și O., născut la data de 25.03.1960, în prezent deținut în P. V., aflat în executarea pedepsei de 14 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1042/2009 a Tribunalului București, Sectia I Penală.
Constatând culpa procesuală a acestuia, în baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, va fi obligat contestatorul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului de Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
În baza art. 598 alin. 1 Cod de procedură penală, respinge ca inadmisibilă contestația la executare formulată de persoana privată de libertate A. C., fiul lui D. și O., născut la data de 25.03.1960, în prezent deținut în P. V., aflat în executarea pedepsei de 14 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1042/2009 a Tribunalului București, Sectia I Penală.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă pe contestator la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului de Justiție.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 aprilie 2014.
Președinte,
R.-N. O.
Grefier,
D. P.
Red.O.R.N.
Tehnored.D.P.
5 ex./07 Mai 2014
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 69/2014.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 293/2014.... → |
|---|
