Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Hotărâre din 06-02-2015, Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 06-02-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. V.
SECȚIA PENAL
DECIZIE Nr. 19/2015
Ședința publică de la 06 Februarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE L.-M. B.
Grefier C. H.
Ministerul Public reprezentat de procuror E.-C. A. din cadrul Parchetului de pe lângă T. V.
Pe rol se află spre soluționare contestația la executare a sentinței penale nr. 244 din 6.10.1999 a Tribunalului V., formulată de condamnatul P. O., domiciliat în Iași, ., ., ., cu domiciliul în fapt, în Iași, Bld Dacia, nr. 46, ..
Obiectul cauzei: contestația la executare (art.598 NCPP).
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică din 21 ianuarie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință aferentă ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. La acel termen, având nevoie de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea în cauză la 29.01.2015, 4.02.2015, iar apoi pentru termenul de astăzi, când:
T.
Asupra contestației la executare de față, instanța reține următoarele:
Prin cererea formulată la data de 5 decembrie 2014 și înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului V. condamnatul P. O. a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile, în temeiul prevederilor art. 6al.1 Noul Cod penal, cu privire la pedeapsa de 10(zece) ani închisoare și 5(cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64lit.a și b) Cod penal din 1969 aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215al.4 și 5) Cod penal din 1969 prin sentința penală nr. 244, pronunțată la data de 6.10.1999 de către T. V., definitivă la data de 26.10.1999, în dosarul înregistrat sub nr. 3478/1998 al Tribunalului V., mandate de executare a pedepsei nr. 315/1999 din 26.10.1999, mandat european de arestare nr. 13/2007 din data de 6.07.2007.
Totodată, s-a solicitat a se constata și prescripția executării pedepsei astfel reduse, în temeiul prevederilor art. 162al.1lit.b)al.2)Noul Cod penal .
În drept, au fost invocate prevederile art. 162al.1lit.b) al.2)Noul Cod penal.
În motivare, s-a arătat faptul că prin sentința penală nr. 244, pronunțată la data de 06.10.1999, de T. V., a fost condamnat la o pedeapsă de 10(zece) ani închisoare și 5(cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a,b Cod penal din 1968, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 4 și 5 Cod penal. Pe latură civilă, a fost obligat la achitarea sumei de 53.607.434 lei cu dobânzi legale de la rămânerea definitivă a hotărârii, către .. S-a reținut că a emis o filă CEC cu care a făcut plata pentru marfa ridicată în valoare de 53.607.434 lei, cunoscând că pentru valorificarea ei nu există provizia necesară. Această sentință a rămas definitivă prin neapelare, la data de 26.10.1999.
S-a susținut că, în primul rând, Noul Cod penal incriminează infracțiunea de înșelăciune prin prevederile art. 244, la alineatele 1 și 2, renunțând la incriminarea separată (așa cum era în vechiul Cod) a infracțiunii de înșelăciune prin emitere de file CEC fără acoperire. Chiar dacă această situație nu înseamnă că infracțiunea este dezincriminată, fapta săvârșită trebuie încadrată în forma tip, alin.l al art. 244 Ncp, pedeapsa fiind închisoare de la 6 luni la 3 ani, sau în alineatul 2 al aceluiași articol, pedeapsa fiind închisoare de la unu la 5 ani. Mai mult, noua prevedere renunță la forma agravată a infracțiunii.
A fost condamnat pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută la alin 4 al art 215 Cod penal 1968, respectiv pentru "emiterea unui cec asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară", sancționată cu închisoare de la 3 la 15 ani, reținându-se totodată că fapta a avut consecințe deosebit de grave, pedeapsa fiind închisoare de la 10 la 20 ani și interzicerea unor drepturi.
Solicită a se reține incidența prevederilor art. 6 alin 1) Ncp, întrucât sunt îndeplinite următoarele condiții: există o condamnare definitivă, prin neapelare, la pedeapsa închisorii în baza legii vechi-Sentința penală nr. 244 din 06.10.1999, pronunțată în dosarul nr. 3478/1998 de către T. V.; maximul special al pedepsei pentru infracțiunea de înșelăciune în forma tip ce se va reține în prezenta cauză, prevăzută la art. 244 alin.l Ncp, este mai redus decât pedeapsa efectiv și definitiv aplicată în temeiul legii vechi. Astfel, maximul special este de 3 ani (în prezenta cauză nefiind vorba de nume, calități mincinoase sau de mijloace frauduloase), un cuantum redus față de pedeapsa efectiv aplicată de 10 ani închisoare.
Prin urmare, în urma acordării de eficiență dispozițiilor art. 6 Ncp prezentei spețe, urmează ca sancțiunea de 10 ani să fie redusă la maximul special de 3 ani, conform legii noi. în acest sens sunt și prevederile Deciziei ICCJ nr. 1 din 14 aprilie 2014, în dosarul nr._ /HP/P, cu privire la dezlegarea de principiu a problemei de drept vizând mecanismul de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul faptelor definitiv judecate.
Apoi, s-a susținut faptul că trebuie să se constate incidența prescripției executării pedepsei.
Potrivit dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale nr. 265 din 06.05.2014, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.5 din Codul penal, determinarea concretă a legii penale mai favorabile vizează aplicarea legii și nu a dispozițiilor mai blânde, neputându-se combina prevederi din vechea și noua lege, deoarece s-ar ajunge la o lex tertia, care, în pofida dispozițiilor art. 61 din Constituție, ar permite judecătorului să legifereze. Practic, această Decizie stabilește că aplicarea legii penale mai favorabile se face global, și nu pe instituții autonome, prin publicarea sa în Monitorul Oficial al României încetând efectele Deciziei ICCJ nr 2 din 14 aprilie 2014, cea care stabilea aplicarea legii mai favorabile pe instituții autonome.
Prin urmare, în prezenta cauză, urmează ca instituția prescripției executării pedepsei să fie analizată conform noii legi, prin aplicarea metodei comparației globale, instanța neputând efectua o comparație regulă cu regulă (metoda comparației diferențiate) și să aleagă astfel regula mai favorabilă din fiecare din legile comparate.
Astfel, prin aplicarea prevederilor art. 162 alin.l lit b) Ncp, termenul de prescripție este de 5 ani, plus durata pedepsei de executat.
Având în vedere că, prin aplicarea legii penale mai favorabile, noua pedeapsă va fi de 3 ani, urmează a se constata că termenul de prescripție a executării pedepsei, calculat de la data de 26.10.1999 de rămânere definitivă a sentinței, este de 8 ani (5 ani+ 3 ani). Prin urmare, termenul s-a împlinit Ia data de 26.10.2007.
Se menționează că în toată această perioadă nu a operat întreruperea și nici suspendarea termenului de prescripție a executării, astfel că subsemnatul nu am început să execut pedeapsa aplicată și nici nu am săvârșit vreo altă infracțiune în toată această perioadă.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea contestației și să constate că termenul de prescripție a executării pedepsei închisorii s-a împlinit.
Examinând contestația formulată de către condamnatul Picioaroagă O. sesizarea prin prisma actelor aflate la dosarul cauzei și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos:
Prin sentința penală nr. 244, pronunțată la data de 6.10.1999 de către Tribunalului V., în dosarul nr.3479/1998, definitivă prin neapelare la 26.10.1999, P. O. a fost condamnat la pedeapsa de 10(zece) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 al.4,5 din Codul penal de la 1969 și 5(cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a și b) Cod penal.
În fapt, s-a reținut că, la data de 30.10.1997, inculpatul s-a deplasat la ., unde a încheiat un contract de vânzare-cumpărare a unor produse alimentare, în valoare de 53.607.434 lei. Inculpatul s-a obligat s-a obligat să facă plata prin emiterea unei file CEC, care să fie înaintată spre decontare la BCR-Sucursala V., în termen de 5 zile de la ridicarea mărfii. Inculpatul a completat si semnat fila CEC, ., nr._, pe care a înmânat-o unei funcționare din cadrul serviciului de facturare.
În zilele de 20 si 21 noiembrie 1997 inculpatul a ridicat marfa și în ziua de 26.11.1997, fila CEC a fost înaintată spre decontare la BCR_ Sucursala V., unitate bancară care a refuzat plata pentru lipsă de disponibil. Unitatea bancară a comunicat faptul că în perioada 26.11.1997- 3.12.1997, . administrată de către petent nu a avut disponibil în cont.
S-a reținut că fapta inculpatului de a emite o filă CEC, știind că pentru valorificare ei nu există provizia necesară, producând un prejudiciu de peste 50 milioane lei, adică consecințe deosebit de grave, constituie contravenția prev. de art. 215al.4 și 5) Cod penal.
S-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 315/1999 din 26.10.1999, mandat european de arestare nr. 13/2007 din data de 6.07.2007.
Analizând legea penală mai favorabilă în abstarct, dar și în concret, se constată că:
I. Dispoziții legale incidente
Art. 6 alin. 1 din Noul Cod penal, stabilește că atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Art. 6 alin. 5 din Noul Cod penal, prevede că atunci când legea nouă este mai favorabilă în condițiile alin. (1)-(4), pedepsele complementare și măsurile de siguranță neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta.
II. a. Pedepsele prevăzute Codul penal din 1969,înainte de . Legii nr. 286/2009 pentru infracțiunea săvârșită de către condamnatul P. O. .
Pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 215al.4 și 5), Codul penal din 1969 prevedea pedeapsa închisorii între 10 și 20 ani și interzicerea unor drepturi.
b. Pedepsele prevăzute de Noul Cod penal, adoptat prin Legea nr. 286/2009 pentru infracțiunea săvârșită de către condamnatul P. O..
Pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 244al.1 și 2), Codul penal din 1969 se prevede pedeapsa închisorii de la 1 la 5 ani.
III. a. Reglementarea pedepselor complementare și accesorii în Codul penal din 1969
Conform art. 64 din Codul penal din 1969, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi constă în interzicerea unuia sau unora din următoarele drepturi:
a)dreptul de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice;
b)dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat;
c)dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârșirea infracțiunii;
d) drepturile părintești;
e) dreptul de a fi tutore sau curator.
Interzicerea drepturilor prevăzute la lit. b) nu se poate pronunța decât pe lângă interzicerea drepturilor prevăzute la lit. a), afară de cazul când legea dispune altfel.
Potrivit art. 65 din Codul penal din 1969, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puțin 2 ani și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă.
Condiția arătată în alin. 1 cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită și în cazul în care aplicarea pedepsei prevăzute în acel alineat este obligatorie.
Conform art. 53 alin. 2 lit. a) din Codul penal de la 1969, pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi avea o durată cuprinsă între 1 an – 10 ani.
Conform art. 71 din Codul penal din 1969, pedeapsa accesorie constă în interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64.
b. Reglementarea pedepselor complementare și accesorii în Noul Cod penal
Potrivit art. 66 alin. 1 din Noul Cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia sau mai multora dintre următoarele drepturi:
a)dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;
b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;
c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;
d)dreptul de a alege;
e) drepturile părintești;
f) dreptul de a fi tutore sau curator;
g) dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii;
h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme;
i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanță;
j) dreptul de a părăsi teritoriul României;
k) dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public;
l) dreptul de a se afla în anumite localități stabilite de instanță;
m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite de instanță;
n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracțiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanță, ori de a se apropia de acestea;
o)dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă, școala sau alte locuri unde victima desfășoară activități sociale, în condițiile stabilite de instanța de judecată.
(2) Când legea prevede interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică, instanța dispune interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. (1) lit. a) și lit. b).
(3) Interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în alin. (1) lit. a) și lit. b) se dispune cumulativ.
(4) Pedeapsa prevăzută în alin. (1) lit. c) nu se va dispune atunci când există motive întemeiate de a crede că viața persoanei expulzate este pusă în pericol ori că persoana va fi supusă la tortură sau alte tratamente inumane ori degradante în statul în care urmează a fi expulzată.
(5) Când dispune interzicerea unuia dintre drepturile prevăzute în alin. (1) lit. n) și lit. o), instanța individualizează în concret conținutul acestei pedepse, ținând seama de împrejurările cauzei.
Potrivit art. 67 din Noul Cod Penal, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda și instanța constată că, față de natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
Aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă pentru infracțiunea săvârșită.
Interzicerea dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României nu se aplică în cazul în care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Totodată, conform art. 65 din Noul Cod penal, pedeapsa accesorie constă în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) - n) a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară.
T. constată, astfel, că raportat la durata pentru care poate fi aplicată o pedeapsă complementară, legea penală nouă este mai favorabilă, prevăzând o durată maximă de 5 (cinci) ani a pedepsei complementare, spre deosebire de 10(zece) ani potrivit Codului penal din 1969.
Analizând comparativ, în concret, raportat la pedeapsa aplicată definitiv condamnatului P. O., tribunalul constată că pedeapsa de 10(zece) ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215al.4 și 5) Cod penal din 1969 prin sentința penală nr. 244, pronunțată la data de 6.10.1999 de către T. V., definitivă la data de 26.10.1999, în dosarul înregistrat sub nr. 3478/1998 al Tribunalului V., mandate de executare a pedepsei nr. 315/1999 din 26.10.1999, mandat european de arestare nr. 13/2007 din data de 6.07.2007, depășește maximul de 5(cinci) ani închisoare prevăzut de art. 244al.1 și 2) Noul Cod penal.
D. pentru care se impune a se reduce pedeapsa de 10(zece) ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215al.4 și 5) Cod penal din 1969( infracțiune actualmente incriminată de art. 244al1,2 Codul penal) la 5(cinci) ani închisoare .
Apreciază instanța, contrar susținerilor contestatorului, faptul că se impun a fi reținute și prevederile al.2 art. 244 Cod penal deoarece fila cec constituie un mijloc fraudulos în înțelesul acestui text de lege.
În ceea ce privește cel de al doilea capăt de cerere, respectiv cel privind constatarea prescripției executării pedepsei de 5(cinci) ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215al.4 și 5) Cod penal din 1969( infracțiune actualmente incriminată de art. 244al1,2 Codul penal), tribunalul relevă că și acesta este întemeiat.
Prin sentința penală nr. 244 din data de 6.10.1999 a Tribunalului V., pronunțată in dosarul nr.3479/1998, definitivă prin neapelare la 26.10.1999, P. O. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 al.4,5 din Codul penal de la 1969., pedeapsă care, în prealabil, prin prezenta sentință a fost redusă, ca urmare a aplicării legii penale mai favorabile, la 5(cinci) ani închisoare.
In baza sentinței de condamnare, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.315/1999 din 26.10.1999 ce a fost comunicat in vederea punerii in executare către I.P.J. Iași – Serviciul Poliției Criminale.
Poliția Mun. Iași – Secția 1 Poliție a procedat la darea in urmărire națională a condamnatului la data de 14.07.2004 prin dispoziția IGPR nr.S/_/10.07.2001 și in urmărire internațională la data de 14.07.2004 prin mesajul nr.9263.
De asemenea, a fost emis mandatul european de arestare nr.13/2007 din 6.07.2007 ce a fost transmis către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională – Biroul Național Interpol in vederea difuzării pe canalele specifice.
Centrul de Cooperare Polițienească Internațională – Biroul Național Interpol a comunicat instanței, cu privire la stadiul executării mandatului european de arestare, că nu dețin date și informații noi cu privire la localizarea sau reținerea persoanei condamnate pe teritoriul altui stat.
Până la această dată, mandatul de executare a pedepsei închisorii emis pe numele condamnatului P. O. n-a putut fi executat.
Potrivit art.161 Cod penal, prescripția înlătură executarea pedepsei. Prescripția executării pedepsei constă in inlăturarea forței executive a unei hotărâri definitive de condamnare, prin trecerea unui anumit interval de timp prevăzut de lege, fără ca ea să fie executată. Este o cauză de stingere a dreptului de a pretinde și impune prin constrângere executarea pedepsei și a obligației condamnatului de a executa pedeapsa ce i-a fost aplicată.
Rațiunea prescripției executării pedepsei rezidă in aceea că trecerea unui anumit interval de timp de la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare, fără ca pedeapsa aplicată să fie executată, face ca eficiența acesteia să se diminueze până la dispariție, astfel încât executarea pedepsei după un mare interval de timp poate duce la rezultate contrare celor urmărite prin aplicarea ei. Faptul că in acest interval de timp, condamnatul nu a săvârșit din nou o infracțiune și că a fost permanent sub amenințarea pedepsei, face să se nască prezumția că el s-a indreptat și că supunerea tardivă la executarea pedepsei ar putea dăuna finalității educative a acesteia.
Ținând seama de durata pedepsei aplicate condamnatului P. O. prin sentința penală nr. 244 din data de 6.10.1999 a Tribunalului V., așa cum a fost
de 10 ani, termenul de prescripție a executării acestei pedepse, calculat conform art.162 al.1 lit.b Cod penal este de 15 ani. Acest termen incepe să curgă, conform alin.2 al aceluiași articol de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Prin urmare, termenul de prescripție a executării pedepsei aplicate condamnatului P. O. a început să curgă la data de 21.10.1999 și s-a împlinit la data de 20.10.2014.
Din actele dosarului nu rezultă incidența vreunei cauze de întrerupere a termenului de prescripție a executării pedepsei dintre cele prevăzute de art.163 Cod penal. Astfel, condamnatul P. O. nu a mai comis alte infracțiuni de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și nici nu a început executarea pedepsei aplicate.
Având in vedere că transmiterea mandatului european de arestare nr.13/2007 nu s-a făcut direct către autoritatea judiciară a altui stat membru al Uniunii Europene, ci prin intermediul Centrului de Cooperare Polițienească Internațională – Biroul Național Interpol in vederea difuzării pe canalele specifice, in conformitate cu decizia I.C.C.J. nr.2 din 12.03.2012, această transmitere nu are efect întreruptiv de prescripție.
Potrivit art.554 Cod proc.pen., dacă la punerea in executare a hotărârii sau in cursul executării se ivește vreo nelămurire sau vreo impiedicare la executare, judecătorul delegat cu executarea poate sesiza instanța de executare, care va proceda potrivit dispozițiilor art.597, art.598. Iar, conform art.598 Cod proc.pen., se poate face contestație la executare in următoarele cazuri:
„….d). când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere sau de micșorare a pedepsei”.
Ținând seama de cele expuse anterior, instanța constată că în privința pedepsei de 5 ani închisoare, așa cum a fost redusă prin prezenta sentință, care i-a fost aplicată condamnatului P. O. prin sentința penală nr. 244 din data de 6.10.1999 a Tribunalului V., pronunțată in dosarul nr.3479/1998, definitivă prin neapelare la 26.10.1999, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 al.4,5 din Codul penal din 1969, a intervenit o cauză care înlătură executarea pedepsei și anume prescripția executării pedepsei.
In consecință, în baza art. 598 al. 1 lit. d) Cod de procedură penală rap. la art. 6al.1)Cod penal, va admite contestația formulată de către condamnatul P. O., fiul lui G. și M., ns. la data de 24.10.1964 în V., domiciliat în Iași, ., ..B, ., locuind în fapt în Iași, b-ul Dacia, nr.46, .,., cu privire la executarea pedepsei de 10(zece) ani închisoare și 5(cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64lit.a și b) Cod penal din 1969 aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215al.4 și 5) Cod penal din 1969 prin sentința penală nr. 244, pronunțată la data de 6.10.1999 de către T. V., definitivă la data de 26.10.1999, în dosarul înregistrat sub nr. 3478/1998 al Tribunalului V., mandate de executare a pedepsei nr. 315/1999 din 26.10.1999, mandat european de arestare nr. 13/2007 din data de 6.07.2007.
Va reduce pedeapsa de 10(zece) ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215al.4 și 5) Cod penal din 1969( infracțiune actualmente incriminată de art. 244al1,2 Codul penal) la 5(cinci) ani închisoare .
În baza art. 6 alin. 5 Noul Cod Penal rap. la art.65 din Noul Cod Penal, va aplica condamnatului P. O. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), lit. b) și d) din Noul Cod penal pe o durată de 5(cinci) ani, după executarea pedepsei principale de 5(cinci) ani închisoare.
Va interzice condamnatului P. O. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 598 al. 1 lit. d) Cod de procedură penală rap. la art. 161al.1 și art. 162al.1lit.b) Cod penal va constata stinsă executarea pedepsei de 5(cinci) ani închisoare, așa cum a fost redusă, aplicată condamnatului P. O., fiul lui G. și M., ns. la data de 24.10.1964 în V., domiciliat în Iași, ., ..B, .,, locuind în fapt în Iași, b-ul Dacia, nr.46, .,., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215al.4 și 5) Cod penal din 1969( infracțiune actualmente incriminată de art. 244al1,2 Codul penal), ca urmare a prescripție executării pedepsei.
Va înlăturadispozițiile contrare și menține celelalte dispoziții din sentința penală nr.244, pronunțată la data de 6.10.1999 de către T. V., definitivă la data de 26.10.1999,în dosarul înregistrat sub nr. 3478/1998 al Tribunalului V., mandat de executare a pedepsei nr. 315/1999 din 26.10.1999, mandat european de arestare nr. 13/2007 din data de 6.07.2007.
Va constatafaptul că mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 315/1999 din 26.10.1999 și mandatul european de arestare nr. 13/2007 din data de 6.07.2007 au fost retrase în temeiul sentinței penale nr. 475 din 21.11.2014 a Tribunalului V..
Conform art. 272 alin. 1 Noul Cod de procedură penală și art. 275 alin. 3 din Noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
În baza art. 598 al. 1 lit. d) Cod de procedură penală rap. la art. 6al.1)Cod penal, admite contestația formulată de către condamnatul P. O., fiul lui G. și M., ns. la data de 24.10.1964 în V., domiciliat în Iași, ., ..B, ., locuind în fapt în Iași, b-ul Dacia, nr.46, .,., cu privire la executarea pedepsei de 10(zece) ani închisoare și 5(cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64lit.a și b) Cod penal din 1969 aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215al.4 și 5) Cod penal din 1969 prin sentința penală nr. 244, pronunțată la data de 6.10.1999 de către T. V., definitivă la data de 26.10.1999, în dosarul înregistrat sub nr. 3478/1998 al Tribunalului V., mandate de executare a pedepsei nr. 315/1999 din 26.10.1999, mandat european de arestare nr. 13/2007 din data de 6.07.2007.
Reduce pedeapsa de 10(zece) ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215al.4 și 5) Cod penal din 1969( infracțiune actualmente incriminată de art. 244al1,2 Codul penal) la 5(cinci) ani închisoare .
În baza art. 6 alin. 5 Noul Cod Penal rap. la art.65 din Noul Cod Penal, aplică condamnatului P. O. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), lit. b) și d) din Noul Cod penal pe o durată de 5(cinci) ani, după executarea pedepsei principale de 5(cinci) ani închisoare.
Interzice condamnatului P. O. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d) Cod penal, ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 598 al. 1 lit. d) Cod de procedură penală rap. la art. 161al.1 și art. 162al.1lit.b) Cod penal constată stinsă executarea pedepsei de 5(cinci) ani închisoare, așa cum a fost redusă, aplicată condamnatului P. O., fiul lui G. și M., ns. la data de 24.10.1964 în V., domiciliat în Iași, ., ..B, .,, locuind în fapt în Iași, b-ul Dacia, nr.46, .,., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215al.4 și 5) Cod penal din 1969( infracțiune actualmente incriminată de art. 244al1,2 Codul penal), ca urmare a prescripție executării pedepsei.
Înlătură dispozițiile contrare și menține celelalte dispoziții din sentința penală nr.244, pronunțată la data de 6.10.1999 de către T. V., definitivă la data de 26.10.1999,în dosarul înregistrat sub nr. 3478/1998 al Tribunalului V., mandat de executare a pedepsei nr. 315/1999 din 26.10.1999, mandat european de arestare nr. 13/2007 din data de 6.07.2007.
Constată faptul că mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 315/1999 din 26.10.1999 și mandatul european de arestare nr. 13/2007 din data de 6.07.2007 au fost retrase în temeiul sentinței penale nr. 475 din 21.11.2014 a Tribunalului V..
Conform art. 272 alin. 1 Noul Cod de procedură penală și art. 275 alin. 3 din Noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Cu drept de a formula contestație la Curtea de Apel Iași, în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 februarie 2015.
Președinte,
L.-M. B.
Grefier,
C. H.
C.H. 10 Februarie 2015
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 26/2015.... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 14/2015.... → |
|---|
