Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 14/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 14/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 28-01-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIE PENALĂ Nr. 14/DC
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE V. M.
Grefier M. G.
Ministerul Public - P. de pe lângă T. V. este reprezentat de Procuror R. G.
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de condamnatul D. C., fiul lui M. și R., născut la data de 18.12.1979, CNP_, actualmente deținut în P. V., împotriva sentinței penale nr. 13/8.01.2015 a Judecătoriei V..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul D. C., personal și asistat de avocat desemnat din oficiu B. G., cu delegație de asistență judiciară obligatorie.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza are ca obiect liberarea condiționată (art.587 NCPP);
- stadiul procesual – contestație,
- cauza se află la primul termen de judecată,
- contestația a fost formulată în termen,
- procedura este legal îndeplinită.
T. încuviințează ca apărătorul desemnat din oficiu să ia contact cu persoana privată de libertate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, tribunalul acordă cuvântul în susținerea contestației.
Avocat B. G., pentru persoana privată de libertate D. C., solicită admiterea contestației formulată de acesta dat fiind că acesta întrunește condițiile legale pentru liberarea condiționată. Într-adevăr a fost sancționat de două ori dar ulterior a fost de șase ori recompensat, din care de două ori prin ridicarea sancțiunilor aplicate. A câștigat 81 de zile prin muncă. Într-adevăr se află la prima analiză în cadrul comisiei. Solicită a se avea în vedere unanimitatea punctului de vedere al comisiei.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației, pe care o consideră neîntemeiată, nefiind întrunite condițiile privind liberarea condiționată, în mod corect fiind reținută de către instanța de fond antecedența lui penală, faptul că se află la prima analiză în comisie, a mai beneficiat de clemența instanței, este recidivist, este sancționat disciplinar de două ori. Este legală și temeinică hotărârea primei instanțe.
Având ultimul cuvânt, contestatorul precizează că este mare amânarea, a munci mult, s-a îmbolnăvit, a munci patru ani de zile continuu.
T. rămâne în pronunțare, după deliberare dând decizia de față:
T.,
Asupra contestației penale de față, constată următoarele:
P. sentința penală nr. 13/08.01.2015, Judecătoria V. a respins propunerea formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul P. V. privind liberarea condiționată a condamnatului D. C., fiul lui M. și R., născut la data de 18.12.1979 în orașul Bârlad, jud. V., CNP:_, deținut în prezent în P. V., anterior executării integrale a pedepsei de 7 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2166/2011 a Judecătoriei Iași, mandat de executare nr. 2577/2011, ca neîntemeiată.
În baza art. 587 alin. 2 Cod procedură penală, a fixat termen de reiterare a cererii după data de 29.08.2015.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Punerea în executare a hotărârii penale este o fază a procesului penal, motiv pentru care, înainte de a proceda la verificarea temeiniciei propunerii, instanța urmează să stabilească normele legale din prisma cărora urmează să fie analizată sesizarea având în vedere . data de 01.02.2014 a Noului Cod penal, dată la care condamnatul se afla în executarea pedepsei.
În drept, potrivit art. 59 Cod penal anterior, liberarea condiționată poate fi acordată înainte de executarea în întregime a pedepsei de către instanță dacă se constată că sunt îndeplinite următoarele condiții: condamnatul să fi executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, să se constate că acesta a fost stăruitor în muncă, disciplinat și că a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Art. 100 alin 1 din Noul Cod penal stabilește următoarele condiții în care se poate dispune liberarea condiționată din executarea pedepsei închisorii:
a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Analizând modificările intervenite cu privire la condițiile în care poate fi acordat beneficiul liberării condiționate, se constată că Noul Cod penal conține dispoziții mai restrictive privind acordarea acestui beneficiu, fiind necesar ca persoana condamnată să facă dovada că a achitat obligațiile civile stabilite în sarcina sa prin hotărârea de condamnare. De asemenea, Noul Cod penal nu este mai favorabil nici din perspectiva obligațiilor și măsurilor de supraveghere care pot fi impuse beneficiarului, a căror nerespectare poate determina revocarea liberării și executarea restului de pedeapsă.
Punerea în executare a hotărârii penale este o fază a procesului penal, motiv pentru care, văzând dispozițiile art. 5 și 6 din Noul Cod penal care impun aplicarea legii penale mai favorabile, instanța de fond a analizat propunerea comisiei cu privire la liberarea condiționată a condamnatului D. C. raportându-se la condițiile prevăzute de art. 59 Cod penal anterior, ca lege penală mai favorabilă.
În concret, instanța de fond a reținut că din procesul-verbal nr. 687/29.12.2014 întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V., reiese că persoana privată de libertate D. C. a fost condamnată la o pedeapsă de 7 ani și 2 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie (art. 211 VCP) prin sentința penală nr. 2166/2011 a Judecătoriei Iași, în baza căreia a fost emis mandatul de executare nr. 2577/2011.
Executarea pedepsei a început la 08.06.2010 și urmează să expire la data de 07.08.2017. Pentru a dobândi vocație în vederea liberării condiționate condamnatul trebuie să execute din pedeapsa totală de 7 ani și 2 luni închisoare (transformată în zile pedeapsa este egală cu 2618 zile) fracția de 2/3, respectiv 1745 zile închisoare.
Până la data de 29.12.2014, condamnatul a executat efectiv 1666 zile închisoare, 81 zile considerate ca executate ca urmare a muncii prestate, nu a executat zile în arest preventiv, în total fiind 1747 zile câștigate și executate.
Pe lângă executarea unei fracții din pedeapsă, Codul penal anterior prevede și condiția ca deținutul să fi avut pe parcursul executării pedepsei un comportament corespunzător mediului carceral, adică să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare.
Din caracterizarea depusă la dosar rezultă că persoana privată de libertate D. C. a avut un comportament preponderent pozitiv, a fost sancționată disciplinar de 2 ori și a fost recompensată de 6 ori (de 2 ori cu ridicarea măsurilor disciplinare aplicate anterior și de 4 de ori cu suplimentarea drepturilor la pachet și vizită), a manifestat interes pentru activitățile educaționale în care a fost inclus. A participat la activități productive și gospodărești, iar în urma muncii prestate a obținut 81 de zile câștig.
Raportând criteriile prevăzute de lege la situația petentului condamnat, precum și la actele aflate la dosarul cauzei, instanța de fond a constatat că petentul condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, însă această împrejurare nu îi conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecată. Faptul că acordarea liberării condiționate este un beneficiu și nu un drept al condamnatului rezultă din cuprinsul art. 59 Cod penal anterior.
Instanța de fond a constatat că persoana privată de libertate recidivistă, a mai fost condamnată anterior (începând cu anul 2000) pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului, a fost sancționat disciplinar. Acesta a mai beneficiat de liberare condiționată o dată fapt ce denotă instanței că nu a înțeles scopul acordării unui astfel de beneficiu și nici scopul pedepsei aplicate. P. urmare, având în vedere durata executată până în prezent din pedeapsă, precum și a celei care a mai rămas de executat, instanța a apreciat că se impune o perioadă suplimentară de detenție pentru reeducarea persoanei, la acest moment, neexistând convingerea deplină a instanței că persoana condamnată s-a îndreptat și că poate fi redată societății.
În lumina tuturor acestor considerente, instanța de fond a apreciat că persoana privată de libertate D. C. nu a executat o perioadă suficientă pentru reeducarea sa și pentru înțelegerea pe deplin a necesității respectării valorilor sociale ocrotite de lege, se impune o perioadă de detenție suplimentară față de nivelul fracției de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege.
Față de dispozițiile art. 59 Cod penal anterior și considerentele expuse, instanța de fond a apreciat că propunerea formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V. este neîntemeiată.
Împotriva acestei soluții, în termenul prevăzut de lege, a formulat contestație condamnatul D. C., criticând-o pentru netemeinicie, apreciind că în mod greșit nu s-a dispus liberarea sa condiționată, în condițiile în care îndeplinește toate criteriile legale pentru a beneficia de această instituție.
Astfel, contestatorul a susținut faptul că sentința atacată este neîntemeiată deoarece a executat fracția prevăzută de lege, a fost recompensat, nu a fost sancționat disciplinar, a fost folosit la muncă și a participat la unele activități.
Analizând actele si lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate de către contestator, dar si din oficiu, conform prevederilor art. 425.1 Cod de procedură penală, instanța de control judiciar constată ca fiind nefondată contestația formulată, sentința atacată fiind legală si temeinică.
T. iși însușește pe deplin argumentele expuse de judecătorul de la instanța de fond in considerentele sentinței contestate, care au stat la baza soluției de respingere a propunerii de liberare condiționată a condamnatului D. C., la care va adăuga argumentele prezentate in continuare.
Potrivit art. 59 alin.1 teza a-II-a din Codul penal de la 1969 (aplicabil propunerii de liberare condiționată a condamnatului D. C. ca lege penală mai favorabilă, date fiind condițiile mai favorabile de acordare a liberării in raport cu cele prevăzute de Noul cod penal, mai restrictive), un condamnat căruia i-a fost aplicată pedeapsa închisorii de cel mult 10 ani, poate beneficia de liberare condiționată dacă a executat cel puțin 2/3 din pedeapsă, dacă a fost stăruitor în muncă, disciplinat și a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele penale.
Persoana privată de libertate D. C. a fost condamnată la o pedeapsă de 7 ani și 2 luni închisoare prin sentința penală nr.2166/2011 a Judecătoriei Iași, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.
În aplicarea prevederilor art. 59 al.1 din Codul penal, pentru a deveni propozabil în vederea liberării condiționate, condamnatul trebuia să execute 2/3 din pedeapsa mai sus arătată, adică 1745 de zile, pe care le-a executat, parte prin muncă, parte efectiv.
Pe lângă executarea unei fracții din pedeapsă, legea prevede și condiția ca deținutul să fi avut pe parcursul executării pedepsei un comportament corespunzător mediului carceral, adică să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare.
De asemenea, se ține seama la examinarea propunerii sau cererii de liberare condiționată și de antecedentele penale ale persoanei condamnate.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă faptul că persoana lipsită de libertate a avut un comportament preponderent corespunzător pe parcursul executării pedepsei, fiind sancționat disciplinar de 2 ori și recompensat de 6 ori.
Din fișa de cazier judiciar a condamnatului, instanța observă că, anterior condamnării in executarea căreia se află, acesta a mai fost condamnat de mai multe ori la pedeapsa inchisorii pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat, ceea ce relevă că acesta a manifestat perseverență infracțională, fiind predispus la comiterea de infracțiuni contra patrimoniului.
T. consideră că temeinicia dovezilor de îndreptare date de persoana condamnată pe timpul executării pedepsei trebuie examinată cu o exigență sporită in cazul condamnaților care au antecedente penale sau care au comis infracțiuni grave, cum este cazul în speță. D. C. este o persoană care a dovedit o consecvență și o predispoziție infracțională bine conturate in timp, ajungând in final să comită o faptă foarte gravă, cea de tâlhărie.
Argumentele expuse anterior duce la concluzia că persoana privată de libertate D. C. nu a dat dovezi temeinice de indreptare, nefiind astfel indeplinite toate condițiile prevăzute de art.59 al.1 Cod penal de la 1969 pentru acordarea libertății condiționate, de unde rezultă necesitatea rămânerii acestuia in penitenciar incă o perioadă, in vederea continuării procesului de reeducare a acestuia in spiritul respectării legii și a drepturilor și libertăților semenilor săi
Instanța consideră că nu se impune reducerea termenului de reiterare a propunerii sau cererii de liberare condiționată stabilit de instanța de fond.
Pentru aceste considerente, în baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod de procedură penală, T. va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul D. C., actualmente deținut în P. V., împotriva sentinței penale nr. 13/8.01.2015 a Judecătoriei V., pe care o va menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, instanța va obliga contestatorul la plata către stat a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta contestație, din care suma de 100 de lei, constând în onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425.1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod de procedură penală, respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul D. C., fiul lui M. și R., născut la data de 18.12.1979, CNP_, actualmente deținut în P. V., împotriva sentinței penale nr. 13/8.01.2015 a Judecătoriei V., pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă contestatorul la plata către stat a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta contestație, din care suma de 100 de lei, constând în onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.01. 2015.
Președinte,
V. M.
Grefier,
M. G.
Red., tehnored. V.M.
5ex/M.G. 06 Februarie 2015
Judecătoria V.: judecător A. C. C.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Hotărâre din... | Alterarea integrităţii datelor informatice. Art.362 NCP.... → |
|---|
