Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 79/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 79/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 06-05-2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. V.
PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 79
Ședința publică de la 06 Mai 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C.
Grefier: D. P.
Ministerul Public reprezentat de procuror E. C. A. din cadrul Parchetului
de pe lângă T. V.
Pe rol se află spre soluționare contestația formulată de condamnatul M. F., deținut în P. V., împotriva sentinței penale nr. 491/09.04.2015 a Judecătoriei V..
Obiectul cauzei: liberarea condiționată (art. 587 NCPP).
La apelul nominal, făcut în ședința publică, răspunde condamnatul M. F., asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. B. I. cu delegație de asistență juridică obligatorie la dosarul cauzei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, contestația este formulată în termen, nemotivată;
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care,
Instanța procedează la identificarea contestatorului M. F. cu datele de stare civilă existente la dosarul cauzei, conform art. 372 alin. 1 Cod de procedură penală, după care, interpelat fiind acesta arată că insistă în judecarea contestației.
Nemaifiind alte probleme prealabile dezbaterilor, instanța constată cauza în stare de judecată și dă cuvântul în susținerea contestației.
Av. Batnaș I., având cuvântul pentru condamnat, solicită admiterea contestației formulate de condamnat împotriva hotărârii pronunțate de Judecătoria V. prin care a fost respinsă propunerea de liberare condiționată a acestui condamnat.
S-a reținut în hotărârea instanței de fond că acest condamnat a executat fracția din pedeapsă și că a avut pe parcursul executării pedepsei un comportament corespunzător mediului carceral. Din caracterizarea depusă la dosar rezultă că, pe timpul executării pedepsei, persoana privată de libertate M. F. nu a fost sancționată disciplinar și nu a fost recompensată, manifestând interes pentru activitățile și programele educaționale în care a fost inclusă, dar nu a fost folosit la muncă din cauza boilor de care suferă. A fost respinsă cererea deoarece instanța de fond a constatat că persoana privată de libertate M. F. este recidivistă, fiind condamnată anterior la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de complicitate la furt calificat prin s.p. nr. 182/2012 a Judecătoriei Bârlad, pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Consideră că acest condamnat îndeplinește toate condițiile pentru a beneficia de liberare condiționată, motiv pentru care solicită admiterea contestației.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației formulate de condamnatul M. F., ca fiind nefondată, menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică și obligarea contestatorului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Consideră că instanța de fond a făcut o corectă aprecierea a criteriilor care reglementează instituția liberării condiționate, atunci când a respins cererea de liberare a condiționată a condamnatului M. F., anterior executării integrale a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 319/2013 a Judecătoriei Bârlad, ca neîntemeiată, și a fixat un termen de reiterare a cererii foarte scurt, de doar 2 luni, termen după expirarea căruia va putea fi reiterată cererea sau propunerea de liberare condiționată.
Apreciază că instanța de fond, în mod corect, a avut în vedere la soluționarea acestei propuneri de liberare condiționată, antecedentele penale ale condamnatului de care instanța era obligată să țină seama conform legii, având în vedere că acesta a mai fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani cu suspendare, încălcând astfel clemența justiției. Legea nu face distincție dacă pedeapsa a fost executată în regim de detenție sau cu suspendare, ci face referire doar la antecedentele penale.
Faptul că persoana privată de libertate are grave probleme de sănătate nu se pot lua în calcul, deoarece aceste motive pot fi arătate și invocate într-o cerere a de întrerupere a executării pedepsei pe motive de sănătate.
Pentru aceste motive solicită respingerea contestației ca fiind nefondată.
Condamnatul M. F., având ultimul cuvânt, solicită să fie liber.
S-au declarat dezbaterile închise, iar cauza a rămas în pronunțare.
T.
Deliberând asupra contestației de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 491/16.04.2015 Judecătoria V. a respins cererea de liberare condiționată formulată de condamnatul M. F., anterior executării integrale a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 319/2013 a Judecătoriei Bârlad, mandat de executare nr. 447/2013, ca neîntemeiată.
În baza art. 587 alin. 2 Cod procedură penală, a fixat termen de reiterare a cererii după data de 06.06.2015.
În baza art. 275 al.2 Cod de procedură penală, a obligat condamnatul la plata către stat a sumei de 100 lei cheltuieli judiciare. Suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, a fost avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Punerea în executare a hotărârii penale este o fază a procesului penal, motiv pentru care, înainte de a proceda la verificarea temeiniciei propunerii, instanța urmează să stabilească normele legale din prisma cărora urmează să fie analizată sesizarea având în vedere . data de 01.02.2014 a Noului Cod penal, dată la care condamnatul se afla în executarea pedepsei.
În drept, potrivit art. 59 Cod penal anterior, liberarea condiționată poate fi acordată înainte de executarea în întregime a pedepsei de către instanță dacă se constată că sunt îndeplinite următoarele condiții: condamnatul să fi executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, să se constate că acesta a fost stăruitor în muncă, disciplinat și că a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Art. 100 alin 1 din Noul Cod penal stabilește următoarele condiții în care se poate dispune liberarea condiționată din executarea pedepsei închisorii:
a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Analizând modificările intervenite cu privire la condițiile în care poate fi acordat beneficiul liberării condiționate, se constată că Noul Cod penal conține dispoziții mai restrictive privind acordarea acestui beneficiu, fiind necesar ca persoana condamnată să facă dovada că a achitat obligațiile civile stabilite în sarcina sa prin hotărârea de condamnare. De asemenea, Noul Cod penal nu este mai favorabil nici din perspectiva obligațiilor și măsurilor de supraveghere care pot fi impuse beneficiarului, a căror nerespectare poate determina revocarea liberării și executarea restului de pedeapsă.
Punerea în executare a hotărârii penale este o fază a procesului penal, motiv pentru care, văzând dispozițiile art. 5 și 6 din Noul Cod penal care impun aplicarea legii penale mai favorabile, instanța va analiza propunerea comisiei cu privire la liberarea condiționată a condamnatului M. F. raportându-se la condițiile prevăzute de art. 59 Cod penal anterior, ca lege penală mai favorabilă.
În concret, instanța a reținut că din procesul-verbal nr. 140/06.04.2015 întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V., reiese că persoana privată de libertate M. F. a fost condamnată la o pedeapsă de 3 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat (art. 209 VC.P.) prin sentința penală nr. 319/2013 a Judecătoriei Bârlad, în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 447/2013.
Executarea pedepsei a început la 03.04.2013 și urmează să expire la data de 02.04.2016. Pentru a dobândi vocație în vederea liberării condiționate condamnatul trebuie să execute din pedeapsa de 3 ani închisoare (transformată în zile pedeapsa este egală cu 1096 zile) 2/3 fracția, respectiv 730 zile închisoare.
Până la data de 06.04.2015, condamnatul a executat efectiv 734 zile închisoare, nu are zile considerate ca executate ca urmare a muncii prestate și nici zile executate în arest preventiv, în total zile câștigate și executate 734 zile.
Pe lângă executarea unei fracții din pedeapsă, Codul penal anterior prevede și condiția ca deținutul să fi avut pe parcursul executării pedepsei un comportament corespunzător mediului carceral, adică să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare.
Din caracterizarea depusă la dosar rezultă că pe timpul executării pedepsei, persoana privată de libertate M. F. nu a fost sancționată disciplinar și nu a fost recompensată, manifestând interes pentru activitățile și programele educaționale în care a fost inclusă.
Studiind fișa de cazier judiciar a condamnatului, instanța a constatat că persoana privată de libertate M. F. este recidivistă, fiind condamnată anterior la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni de complicitate la furt calificat prin s.p. nr. 182/2012 a Judecătoriei Bârlad, pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei. Nu a mai beneficiat de liberare condiționată.
Raportând criteriile prevăzute de lege la situația petentului condamnat, precum și la actele aflate la dosarul cauzei, instanța constată că petentul condamnat a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, însă această împrejurare nu îi conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecată.
Față de împrejurarea că persoana privată de libertate a mai fost condamnată anterior, instanța a apreciat că scopul pedepsei – astfel cum este prevăzut de art. 52 Cod penal – nu a fost atins, iar pedeapsa nu a fost în măsură a-i crea o atitudine de respect față de ordinea de drept și normele de conviețuire socială, dimpotrivă, condamnatul perseverând în activitatea infracțională.
Având în vedere existența antecedentelor penale, ignorarea beneficiului suspendării condiționate acordate în trecut și săvârșirea unei noi infracțiuni, instanța a apreciat că se impune o perioadă de detenție suplimentară față de nivelul fracției de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, neexistând încă convingerea că odată pus în libertate, petentul nu va săvârși din nou fapte antisociale.
Față de dispozițiile art. 59 Cod penal anterior și considerentele expuse, instanța de fond a aprecit că propunerea formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V. este neîntemeiată.
În consecință, instanța a respins propunerea de liberare condiționată a condamnatului M. F., deținut în prezent în P. V., anterior executării integrale a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 319/2013 a Judecătoriei Bârlad, în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 447/2013.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație persoana privată de libertate M. F., arătând că nu a putut munci deoarece este bolnav, având mai multe boli. Recunoaște că a greșit față de societate, dar a plătit cu ani grei de închisoare.
Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de contestație invocate, precum și din oficiu, T. constată că este nefondată contestația.
În mod just și în deplină concordanță cu materialul probator existent la dosar, instanța de fond a propunerea de liberare condiționată a condamnatului M. F., cu motivarea că nu sunt întrunite condițiile prevăzute cumulativ de dispozițiile art. 59 Cod penal.
T. reține, în primul rând, că acesta a mai fost condamnat anterior, la pedeapsa de 2 (doi) ani de închisoare prin sentința penală nr. 182/2012 a Judecătoriei Bârlad, cu aplicarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzut de art. 81 Cod penal din 1969. Persoana privată de libertate a ignorat clemența instanței de judecată, săvârșind o nouă infracțiune în termenul de încercare, ceea ce denotă o perseverență infracțională din partea persoanei privată de libertate, faptul că nu poate beneficia deocamdată de liberare condiționată, fără a repeta riscul reiterării comportamentului infracțional din partea acestuia.
Or, potrivit art. 59 alin. 1 Cod penal din 1969, la acordarea liberării condiționate instanța trebuie să țină seama și de antecedentele penale ale condamnatului.
În acest context, în mod just, instanța de fond a respins cererea și a fixat un termen scurt, de doar 2 (două) luni, termen după care poate fi reiterată propunerea sau cererea de liberare condiționată, valorificând, în mod corespunzător, toate elementele care caracterizează favorabil persoana condamnatului
- a avut o conduită corespunzătoare pe parcursul executării pedepsei - nefiind sancționat disciplinar;
- lipsa participării la activitățile productive și gospodărești a fost cauzată de motive obiective.
Nu în ultimul rând, T. arată că situația medicală a contestatorului nu reprezintă un criteriu legal care se impune a fi avut în vedere la aprecierea oportunității acordării liberării condiționale.
Față de considerentele anterior expuse, în baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod de procedură penală, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul M. F., împotriva sentinței penale nr. 491/16.04.2015 a Judecătoriei V., pe care o va menține.
Constatând culpa procesuală a contestatorului, în baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, va obliga contestatorul la plata sumei de 200 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod de procedură penală, respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul M. F., fiul lui A. și G., născut la data de 19.12.1968, deținut în P. V. împotriva sentinței penale nr. 491/16.04.2015 a Judecătoriei V., pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă contestatorul la plata sumei de 200 de lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 6 mai 2015.
Președinte,
A. C.
Grefier,
D. P.
Red. A.C
Tehnored. D.P.
5 ex./18 Mai 2015
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 85/2015.... | Lipsirea de libertate în mod ilegal. Art.205 NCP. Sentința nr.... → |
|---|
