Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 6/2015. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6/2015 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 07-01-2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 6 / D.C.
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2015
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Grefier M.-L. M. F.
Ministerul Public reprezentat de procuror M. T. R.
din cadrul Parchetului de pe lângă T. V.
Pe rol judecarea contestației formulată de contestator B. I. A., fiul lui D. și F., născut la data de 12.11.1979, deținut în Penitenciarul V., împotriva sentinței penale nr. 2424 din 11.12.2014 a Judecătoriei V., având ca obiect-liberarea condiționată (art.587 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns condamnatul contestator B. I.-A., personal, asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat G. E.- cu delegație de asistență judiciară din oficiu aflată la dosarul cauzei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:
- contestația a fost formulată în termenul legal;
- nemotivată în scris;
- în cauză d-nul judecător O. R. N. a formulat cerere de abținere care a fost respinsă;
- cauza se află la primul termen de judecată.
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care:
S-a procedat la verificarea identității condamnatului pe baza datelor de stare civilă existente la dosarul cauzei.
Interpelat fiind contestatorul precizează că își menține contestația formulată.
După ce în prealabil a luat legătura cu condamnatul, apărătorul acestuia, depune la dosarul cauzei un memoriu, prin care se arată motivele contestației formulate. Alte cereri nu mai are de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, precizează că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și trece la dezbateri, dând cuvântul în contestația formulată.
Avocat G. E., având cuvântul, pentru contestator, în condițiile în care instanța va analiza hotărârea primei instanței sub aspectul excepției autorității de lucru judecat, consideră că se poate analiza fondul cauzei, astfel încât solicită admiterea contestației și să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună liberarea condiționată, fiind îndeplinite condițiile cumulativ impuse de lege. La dosar s-a depus un memoriu și față de acel referat de la dosarul cauzei, unde sunt toate datele necesare liberării condiționate, solicită admiterea cererii. Cu oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondată a contestației. Solicită să se constate că în mod corect instanța de fond a a constatat că situația condamnatului a fost soluționată definitiv prin sentința penală nr.2219 din 06.11.2014, rămasă definitivă la 26.11.2014 înainte de pronunțarea prezentei sentințe criticate nr.2424 din 11.12.2014 a Judecătoriei V..
Condamnatul B. I. A., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și să se dispună liberarea sa condiționată întrucât îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege. Față de antecedența penală instanța va aprecia dacă poate fi avută în vedere la soluționarea cererii de liberare condiționată. A fost recompensat de două ori în lunile noiembrie și decembrie. Să se aibă în vedere motivele contestației depuse astăzi la dosarul cauzei.
Instanța constată terminată cercetarea judecătorească, lasă cauza în pronunțare, după care:
T.,
Asupra contestației de față;
P. sentința penală nr.2424 din 11.12.2014 a Judecătoriei V. s-a dispus
respingerea cererii de liberare condiționată formulată de condamnatul B. I. A., fiul lui D. și F., născut la data de 12.11.1979 în oraș V., jud. V., CNP:_, deținut în prezent în Penitenciarul V., anterior executării integrale a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 606/2013 a Judecătoriei V., mandat de executare nr. 646/2013, ca neîntemeiată.
În baza art. 587 alin. 2 Noul Cod de procedură penală, s-a fixat termen de reiterare a cererii după data de 27.04.2015.
În baza art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, a fost obligat condamnatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare. Suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:
Pe rolul acestei instanțe, la data de 03.12.2014, sub nr._, a fost înregistrată cererea prin care condamnatul B. I. A. a solicitat liberarea condiționată, anterior executării integrale a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt.
P. cerere condamnatul B. I. A. solicită liberarea sa condiționată întemeiată pe dispozițiile art. 100 alin. 1 lit. a, b, c și alin. 3 Cod penal, fiind condamnat definitiv. Arată că a început executarea pedepsei la data de 6.12.2013, iar până în prezent a executat 361 de zile și 41 zile considerate ca executate în urma muncii prestate, apreciind că a executat fracția de 2/3 prevăzută de lege, în total 402 zile și a executat pedeapsa în regim semideschis.
La solicitarea instanței au fost înaintate următoarele înscrisuri: procesul-verbal nr. 553/27.10.2014 al Comisiei pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V., caracterizarea condamnatului la care s-a atașat extras de pe sentința penală nr. 2219/6.11.2014 a Judecătoriei V.; s-a atașat copia s.p. nr. 2219/6.11.2014 a Judecătoriei V. (fil. 9-14).
Punerea în executare a hotărârii penale este o fază a procesului penal, motiv pentru care, înainte de a proceda la verificarea temeiniciei propunerii, instanța urmează să stabilească normele legale din prisma cărora urmează să fie analizată sesizarea având în vedere . data de 01.02.2014 a Noului Cod penal, dată la care condamnatul se afla în executarea pedepsei.
În drept, potrivit art. 59 Cod penal anterior, liberarea condiționată poate fi acordată înainte de executarea în întregime a pedepsei de către instanță dacă se constată că sunt îndeplinite următoarele condiții: condamnatul să fi executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, să se constate că acesta a fost stăruitor în muncă, disciplinat și că a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Art. 100 alin 1 din Noul Cod penal stabilește următoarele condiții în care se poate dispune liberarea condiționată din executarea pedepsei închisorii:
a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Analizându-se modificările intervenite cu privire la condițiile în care poate fi acordat beneficiul liberării condiționate, s-a constatat că Noul Cod penal conține dispoziții mai restrictive privind acordarea acestui beneficiu, fiind necesar ca persoana condamnată să facă dovada că a achitat obligațiile civile stabilite în sarcina sa prin hotărârea de condamnare. De asemenea, Noul Cod penal nu este mai favorabil nici din perspectiva obligațiilor și măsurilor de supraveghere care pot fi impuse beneficiarului, a căror nerespectare poate determina revocarea liberării și executarea restului de pedeapsă.
Punerea în executare a hotărârii penale este o fază a procesului penal, motiv pentru care, văzând dispozițiile art. 5 și 6 din Noul Cod penal care impun aplicarea legii penale mai favorabile, instanța va analiza propunerea comisiei cu privire la liberarea condiționată a condamnatului B. I. A. raportându-se la condițiile prevăzute de art. 59 Cod penal anterior, ca lege penală mai favorabilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
În concret, instanța a reținut că din procesul-verbal nr. 553/27.10.2014 întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V., reiese că persoana privată de libertate B. I. A. a fost condamnată la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 606/2013 a Judecătoriei V., pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 209 Cod penal.
De asemenea, instanța a constatat că prezenta cauză a fost înregistrată la data de 03.12.2014, după rămânerea definitivă, la 26.11.2014 a sentinței penale nr. 2219/6.11.2014 a Judecătoriei V., prin care s-a respins propunerea Comisiei de liberări condiționate și a fost stabilit termen pentru reiterare a cererii după data de 27.04.2015.
După cum precizează în cerere și în motivele scrise depuse la dosar, condamnatul solicită în fapt ca instanța să dispună liberarea sa condiționată sau să reducă din amânarea de 6 luni stabilită de Judecătoria V. prin sentința penală nr. 2219/2014.
Or, legea procesual penală, nu permite reformarea unei hotărâri judecătorești decât pe calea controlului judiciar. În cauză, condamnatul a formulat contestație împotriva sentinței penale nr. 2219/6.11.2014 a Judecătoriei V., aceasta rămânând definitivă la 26.11.2014, prin respingerea contestației, conform deciziei penale nr. 314/DC/26.11.2014 a Tribunalului V..
Rezultă astfel că ne aflăm în prezența autorității de lucru judecat, excepție care împiedică reanalizarea fondului unei cauze definitiv soluționate.
Este adevărat că legea penală sau procesual penal nu oferă o definiție autorității de lucru judecat, nu îi identifică natura și nici regimul juridic, așa cum o face legea civilă, existând doar mențiuni „expressis verbis” ale principiului în unele dispoziții procesual penal sau explicări punctuale.
Cu toate acestea, principiul funcționează deplin și în dreptul procesual penal, doctrina fiind aceea care a configurat definiția sa ca fiind ansamblul de efecte acordate de lege hotărârii judecătorești definitive, în scopul de a fi executată și de a împiedica o nouă urmărire penală pentru aceeași faptă, hotărârea penală definitivă fiind considerată că exprimă adevărul.
Deși definiția se referă la hotărârea penală prin care se soluționează un raport de drept penal substanțial având ca obiect tragerea la răspunderea penală a unei persoane, principiul trebuie considerat incident și în cazul hotărârilor prin care se soluționează cereri și contestații formulate de condamnați în faza de executare a hotărârilor.
Față de aceste aspecte, instanța a constatat că în cauză a intervenit autoritatea de lucru judecat a sentinței penale nr. 2219/6.11.2014 a Judecătoriei V. și, în raport de motivul invocat de persoana privată de libertate - reducerea termenului de reiterare a cererii de liberare, termen stabilit prin sentinței penale nr. 2219/6.11.2014 a Judecătoriei V. – instanța a apreciat cererea condamnatului ca fiind neîntemeiată, constatând intervenită puterea de lucru judecat.
Văzând dispozițiile 587 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală, instanța a fixat termen de reiterare a cererii după data de 27.04.2015.
În baza art.275 al.2 Cod de procedură penală, a obligat condamnatul la plata către stat a sumei de 200 lei - cheltuieli judiciare. Suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Impotriva acestei sentințe penale a declarat contestație condamnatul B. I. A., solicitând liberarea condiționată înainte de împlinirea termenului de executare integrală a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată de Judecătoria V. prin sentința penală nr.606/2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Anterior, prin sentința penală nr.2219/06.11.2014 a Judecătoriei V., rămasă definitivă prin decizia penală nr.314/DC/26.11.2014 a T. V., s-a dispus respingerea liberării condiționate a contestatorului, fixându-se in termen pentru reiterarea unei noi cereri de acest gen, după data de 27.04.2015.
Ulterior, rămânerii definitive a sentinței penale nr.2219/2014 a Judecătoriei V., la data de 02.12.2014, condamnatul formulează o nouă cerere de liberare condiționată, pe aceleași motive bazată ca în prima solicitare, invocând faptul că față de el sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru a beneficia de liberarea condiționată înainte de executarea în întregime a pedepsei închisorii.
Întrucât, printr-o sentință penală rămasă definitivă, s-a soluționat această situați9e juridică în mod definitiv, reanalizarea în prezent înainte de data de 27.04.2015, când s-a fixat termen, pentru o nouă rediscutare în Comisia de specialitate din cadrul Penitenciarului V., ar încălca principiul autorității de lucru judecat.
Condamnatul, după ce a primit comunicarea deciziei nr.314/DC/26.11.2014 a Tribunalului V., a formulat o nouă cerere de liberare condiționată, care este în prezent prematur introdusă, fiind, înainte de data stabilită în mod definitiv de o instanță de judecată.
Din analiza oportunității liberării condiționate a condamnatului și stabilirea unui termen de reiterare a unei noi astfel de cereri, la o dată ulterioară, este inadmisibilă, în prezent, analizarea pe fond a unei astfel de cereri formulate de condamnat, după data de 27.04.2014.
Condițiile legale între timp s-au schimbat și totodată, conform caracterizării din data de 10.12.2014 a Penitenciarului V., comportamentul condamnatului, nu a suferit schimbări care să justifice o nouă analiză a liberării condiționate, ele fiind identice cu cele din caracterizarea condamnatului depuse de Penitenciarul V., pentru analizarea propunerii de liberare condiționată formulată de Comisia de specialitate din cadrul Penitenciarului V..
În continuare, condițiile legale prev.de art.59 Cod penal și de art.100 NCP, nu sunt îndeplinite față de acest condamnat, el fiind cu antecedente penale, ca urmare a unei condamnări tot pentru comiterea unei infracțiuni de furt calificat ca și pedeapsa pentru care în prezent s-a dispus executarea sa.
Condamnatul, anterior, a mai comis și alte infracțiuni tot pentru furt calificat fiind sancționat administrativ de P. cu amendă.
Deși, s-a dat, față de acest contestator, dovadă de clemență de organele de justiție, fiindu-i aplicate acestuia, anterior, patru amenzi administrative, dar și o condamnare, cu închisoare cu suspendarea acesteia, acesta, a trecut, din nou, cu intenție, la comiterea aceluiași gen de infracțiuni, pentru care înainte fusese condamnat sau i se aplicase amenzi administrative, ceea ce indică o perseverență deosebită, care indică necesitatea unei mai îndelungate reeducări a condamnatului, în regim de detenție, pentru ca acesta să respecte pe viitor valorile sociale încălcate prin comiterea de infracțiuni și a se diminua pericolul pentru societate care l-ar reprezenta liberarea sa condiționată, acum, fără a fi reeducat corespunzător.
Termenul de reiterare a unei noi cereri de liberare condiționată este corect stabilit, neimpunându-se reeducarea acestuia, fiind necesar pentru continuarea reeducării condamnatului.
Problemele familiale invocate de către condamnat nu sunt prevăzute de lege, iar, acesta, trebuia să le analizeze înainte de a trece cu intenție la comiterea de noi infracțiuni, mai ales că, cea de-a doua condamnare este ca urmare a comiterii infracțiunii de furt calificat în termenul de încercare stabilit prin încălcarea obligațiilor impuse de lege, prin sentința de condamnare care a dus la cumularea executării celor două pedepse.
Pentru aceste considerente, în baza disp.art.425 ind.1 alin.7 pct.1 lit.b) NCPP, se va dispune, respingerea, ca nefondată, a contestației formulată de condamnatul B. I. A., împotriva sentinței penale nr.-2424 din 11.12.2014 a Judecătoriei V., ca va fi menținută ca legală și temeinică.
În baza disp.art.275 alin.1 NCPP, contestatorul, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 200 lei, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu va fi înaintat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală raportat la art. 587 alin. 3 Cod de procedură penală, respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul B. I.-A., fiul lui D. și F., născut la data de 12.11.1979, deținut în Penitenciarul V., împotriva sentinței penale nr. 2424 din 11.12.2014 a Judecătoriei V., pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație, din care suma de 100 lei reprezentând din onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 ianuarie 2015.
Președinte,
R.-N. O.
Grefier,
M.-L. M. F.
Red.R.N.O.
Tehnored.M.M.F.
4 ex./15.01.2015
. +P./15.01.2015
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Sentința nr. 458/2014.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
