Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 300/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 300/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 05-11-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 300/DC
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E.-G. A.
Grefier C. H.
Ministerul Public reprezentat de procuror M. T. R. din cadrul Parchetului de pe lângă T. V.
Pe rol, la admite contestația formulată de condamnatul M. A., împotriva sentinței penale nr. 2035/09.10.2014, pronunțată de Judecătoria V., în dosarul nr._ .
Obiectul cauzei: liberarea condiționată (art.587 NCPP).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul M. A., asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. M. M..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, contestația este formulată în termen și motivată în scris.
S-a procedat la identificarea condamnatului după care, interpelat fiind acesta arată că insistă în judecarea contestației .
S-au verificat actele și lucrările dosarului, după care,;
Nemaifiind alte probleme prealabile dezbaterilor, instanța constată cauza în stare de judecată și dă cuvântul în susținerea contestației.
Av. M., având cuvântul, solicită admiterea contestației formulate motivat de faptul că în cauză s-a executata fracția legală de pedeapsă, condamnatul a dat dovadă de un comportament adecvat mediului carceral.
Într-adevăr nu a participat la activități productive și gospodărești, dar din motive obiective, respectiv starea precară de sănătate a condamnatului.
Condamnatul nu este recidivist, a executat pedeapsa în regim semideschis.
Pentru toate aceste motive, solicită admiterea contestației.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației ca nefondată și menținerea sentinței penale 2035 pronunțată la 9.10.2014 de Judecătoria V..
În mod corect a fost respinsă cererea de liberare condiționată deși îndeplinește fracția legală, deoarece condamnatul nu a dat dovezi temeinice de îndreptare, respectiv a fost sancționat o singură dată, dar a obținut tot o recompensă, iar în 12 ani de detenție a participat la un număr de 10 programe.
De asemenea, are și antecedente penale.
Condamnatul M. A., având ultimul cuvânt, arată că a fost dat pe regim deschis și a contestat pentru a nu-l transfera la Iași. Precizează că în penitenciar și-a pierdut sănătatea. Solicită liberarea sa condiționată.
S-au declarat dezbaterile închise, iar cauza a rămas în pronunțare.
T.
Asupra contestației penale de față;
Prin Sentință penală Nr. 2035 pronunțată de Judecătoria V. la data de 9 octombrie 2014 s-a respins propunerea formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarul V. privind liberarea condiționată a condamnatului M. A. , fiul lui P. și V., născut la data 31.05.1961 în ., CNP:_, deținut în prezent în Penitenciarul V., anterior executării integrale a pedepsei de 17 ani de închisoare aplicată prin sentința penală nr. 98/2002 a Tribunalului N., mandat de executare nr. 136/2003, ca neîntemeiată.
În baza art. 587 alin. 2 Noul Cod de procedură penală, s-a fixat termen de reiterare a cererii după data de 29.05.2015.
În baza art. 275 alin.3 Noul Cod de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia, iar suma de 100 lei reprezentând onorariu apărător desemnat din oficiu va fi suportată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
Punerea în executare a hotărârii penale este o fază a procesului penal, motiv pentru care, înainte de a proceda la verificarea temeiniciei propunerii, instanța urmează să stabilească normele legale din prisma cărora urmează să fie analizată sesizarea având în vedere . data de 01.02.2014 a Noului Cod penal, dată la care condamnatul se afla în executarea pedepsei.
În drept, potrivit art. 59 Cod penal anterior, liberarea condiționată poate fi acordată înainte de executarea în întregime a pedepsei de către instanță dacă se constată că sunt îndeplinite următoarele condiții: condamnatul să fi executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani sau cel puțin trei pătrimi în cazul închisorii mai mari de 10 ani, să se constate că acesta a fost stăruitor în muncă, disciplinat și că a dat dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.
Art. 100 alin 1 din Noul Cod penal stabilește următoarele condiții în care se poate dispune liberarea condiționată din executarea pedepsei închisorii:
a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate.
Analizând modificările intervenite cu privire la condițiile în care poate fi acordat beneficiul liberării condiționate, se constată că Noul Cod penal conține dispoziții mai restrictive privind acordarea acestui beneficiu, fiind necesar ca persoana condamnată să facă dovada că a achitat obligațiile civile stabilite în sarcina sa prin hotărârea de condamnare. De asemenea, Noul Cod penal nu este mai favorabil nici din perspectiva obligațiilor și măsurilor de supraveghere care pot fi impuse beneficiarului, a căror nerespectare poate determina revocarea liberării și executarea restului de pedeapsă.
Punerea în executare a hotărârii penale este o fază a procesului penal, motiv pentru care, văzând dispozițiile art. 5 și 6 din Noul Cod penal care impun aplicarea legii penale mai favorabile, instanța a analizat propunerea comisiei cu privire la liberarea condiționată a condamnatului M. A. raportându-se la condițiile prevăzute de art. 59 Cod penal anterior, ca lege penală mai favorabilă.
În concret, instanța a reținut că din procesul-verbal nr. 493/29.09.2014 întocmit de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V., reiese că persoana privată de libertate M. A. a fost condamnată la o pedeapsă de 17 ani de închisoare aplicată prin sentința penală nr. 98/2002 a Tribunalului N., mandat de executare nr. 136/2003, aplicată pentru comiterea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 175 Vechiul Cod penal.
Executarea pedepsei a început la 27.01.2002 și urmează să expire la data de 26.12.2018. Pentru a dobândi vocație în vederea liberării condiționate condamnatul trebuie să execute din pedeapsa totală de 17 ani închisoare o fracție de 3/4, respectiv 4656 zile închisoare.
Până la data de 29.09.2014, condamnatul a executat efectiv 4629 zile închisoare, nu are zile considerate ca executate ca urmare a muncii prestate, 31 zile executat în arest preventiv, în total fiind 4660 zile câștigate și executate.
Pe lângă executarea unei fracții din pedeapsă, Codul penal anterior prevede și condiția ca deținutul să fi avut pe parcursul executării pedepsei un comportament corespunzător mediului carceral, adică să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare.
Din caracterizarea depusă la dosar rezultă că persoana privată de libertate M. A., aflat la prima analiză în comisie, a avut un comportament relativ corespunzător exigențelor mediului carceral, a fost sancționată disciplinar o dată și a fost recompensată o singură dată cu ridicarea măsurii disciplinare aplicate anterior. Nu a participat la activități productive și gospodărești din motive obiective – lipsă front de lucru.
Raportând criteriile prevăzute de lege la situația petentului condamnat, precum și la actele aflate la dosarul cauzei, instanța a constatat că persoana condamnată a executat fracția de pedeapsă stabilită în mod obligatoriu de lege, însă această împrejurare nu îi conferă un drept, ci doar o vocație la acordarea beneficiului liberării condiționate, oportunitatea acordării liberării condiționate fiind lăsată exclusiv la latitudinea instanței de judecată.
Instanța a constatat că persoana privată de libertate M. A. a mai fost condamnată penal anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni de lovire, prev. De art. 180 V.C.p..
Instanța nu a ignorat eforturile depuse de către petent pentru reintegrarea sa, eforturi care denotă din recompensarea sa, cu ridicarea măsurii disciplinare aplicate anterior ori și implicarea în diferite programe din cadrul penitenciarului, astfel: dezbateri, Concursuri tematice, manifestări artistice, Consiliere moral religioasă, Activități de grup, religioase sau liturgice, desfășurate de preotul ortodox.
Însă, s-a constatat că, petentul nu este la prima încălcare a legii penale, acesta perseverând în săvârșirea de fapte penale.
Prin urmare, la acest moment, se impune a se analiza mai cu atenție dacă petentul s-a reeducat și dacă mai există riscul evident ca odată pus în libertate, acesta să recidiveze.
Prin urmare, având în vedere antecedentele penale ale persoanei private de libertate M. A. precum și durata ce a mai rămas din executarea pedepsei, instanța a apreciat că la acest moment nu există încă convingerea deplină că timpul petrecut în spatele gratiilor a condus la reeducarea acestuia și că se impune o perioadă suplimentară de detenție.
Față de dispozițiile art. 59 Cod penal anterior și considerentele expuse, instanța a apreciat că propunerea formulată de Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V. este neîntemeiată. În consecință, instanța a respins propunerea de liberare condiționată a condamnatului M. A., deținut în prezent în Penitenciarul V., anterior executării integrale a pedepsei de 17 ani de închisoare aplicată prin sentința penală nr. 98/2002 a Tribunalului N., mandat de executare nr. 136/2003.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul, criticând-o ca fiind netemeinică si nelegală, solicitând admiterea contestației, desființarea sentinței pronunțate de instanța de fond si pe fond, admiterea propunerii de liberare condiționată formulată de Comisia de Propuneri din cadrul Penitenciarului V., arătând că a executat fracția de pedeapsă prevăzută de lege, nu a mai beneficiat de liberare condiționată si a depus eforturi de reintegrare socială.
Examinând sentința atacată, pe baza actelor si lucrărilor dosarului, a criticilor formulate, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, T. constată că este fondată contestația formulată.
La admiterea contestației, T. are în vedere că liberarea condiționată este o instituție de drept penal material (substanțial) complementară regimului executării pedepsei închisorii la un loc de deținere, pe care o pot dispune instanțele de judecată cu privire la orice condamnat.
Este un mijloc de individualizare administrativă a executării pedepsei închisorii la locul de deținere.
„Liberarea condiționată” are avantajul că se efectuează in faza de executare a pedepsei închisorii, când condamnatul este sub observația administrației penitenciarului, care îl poate cunoaște mai bine si mai profund, după conduita lui, după munca si după unele semne reale de îndreptare.
Pentru acordarea liberării condiționate, nu se ține seama de gravitatea infracțiunii pentru care persoana a fost condamnată, de durata pedepsei închisorii si nici dacă aceasta a fost pronunțată cu ocazia condamnării sau in urma comutării detențiunii pe viață, nefiind condiții cerute de lege.
Instituția liberării condiționate se referă, totuși, la o anumită categorie de condamnați si anume la condamnații care, după executarea unei părți din pedeapsă, dau dovadă de bună conduită, fiind discutabil dacă mai apare utilă executare in continuare, în penitenciar, a pedepsei închisorii până la expirarea duratei acesteia.
Pentru acești condamnați, s-a găsit soluția liberării înainte de expirarea termenului pedepsei, nemaifiind necesară executarea integrală a pedepsei in penitenciar.
Pentru aceasta este necesar ca ei să îndeplinească condițiile privind executarea unei părți din pedeapsă si să dea dovezi de îndreptare; dacă sunt realizate aceste condiții, condamnații sunt liberați sub condiția unei bune purtări, (adică necomiterea de infracțiuni până la expirarea termenului de executare), si după obținerea liberării, urmând ca, in caz contrar, să fie readuși in penitenciar pentru executarea restului de pedeapsă.
Liberarea se acordă, in mod facultativ, dacă sunt îndeplinite si constatate de către instanță condițiile legale, fără ca ea să constituie un drept al condamnatului.
În cazul de față, se va admite contestația formulată pentru următoarele considerente:
Din procesul verbal nr. 493 din 29.09.2014, rezultă că persoana condamnată a început executarea pedepsei la data de 27.01.2002 si până în prezent a executat în mod efectiv 4660 zile închisoare, iar în baza muncii prestate de 0 zile, ceea ce reprezintă 3/4 din totalul pedepsei aplicate de 6209 zile închisoare.
Din caracterizarea depusă la dosarul cauzei a Comisiei de propuneri pentru punerea în liberare condiționată din cadrul Penitenciarului V., precum si în procesul verbal al aceleiași comisii se retine că pe perioada executării pedepsei condamnatul a avut un comportament relativ corespunzător exigențelor mediului carceral, a fost sancționat o singură dată și recompensat tot o dată, cu ridicarea sancțiunii inițiale.
Nu a participat la activități productive și gospodărești, din motive obiective și anume din cauza lipsei frontului de lucru.
Având în vedere participarea la programele educaționale și la programele sociale se constată că a depus eforturi pentru reintegrarea socială in cadrul activităților educative, culturale, de consiliere psihologică si asistență socială.
Astfel, se reține în procesul verbal întocmit că a manifestat interes față de activitățile în care a fost inclus și a avut un comportament conform normelor impuse.
S-a apreciat de către Comisie că întrunește condițiile cumulative pentru a beneficia de liberare condiționată.
Astfel, tribunalul consideră că nu se poate trece cu usurință peste concluziile comisiei care are ca scop principal analizarea cu spirit de răspundere si în deplină cunoștință de cauză a situației condamnatului.
Prin respingerea propunerii de liberare condiționată pe considerentul că timpul executat din pedeapsă nu a fost suficient pentru reeducarea condamnatului - deși acesta a executat întreaga fracțiune de pedeapsă prevăzută în art. 59, 60 Cod penal, iar în timpul executării pedepsei a avut o comportare bună, prima instanță a dat o interpretare greșită prevederilor art. 59 alin. 1 Cod penal, criteriul sus-menționat fiind în afara elementelor subiective de apreciere la care se refera expres aceste dispoziții.
T. are în vedere, la admiterea contestației și faptul că persoana condamnată a executat 12 ani din totalul pedepsei de 17 ani, din actele medicale depuse la dosar rezultă că acesta suferă de epilepsie și are pareză de nerv facial stâng.
Din decizia medicală asupra capacității de muncă nr. 424/21.01.2014 rezultă că are deficiență funcțională gravă, iar capacitatea de muncă este pierdută în totalitate.
În raport de cele de mai sus, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică, si în baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 2 lit. a) Cod de procedură penală raportat la art.587 alin.3 Cod de procedură penală, va admite contestația formulată de condamnatul Mîrt A., împotriva sentintei penale nr. 2035/09.10.2014, pronunțată de Judecătoria V., în dosarul nr._, pe care o va desființa în parte
Rejudecând cauza, se va admite propunerea formulată de către Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V..
Se va dispune liberarea condiționată a condamnatului Mîrt A., anterior executării integrale a pedepsei de 17 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.98/2002 a Tribunalului N..
Se va atrage atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 61 Cod penal de la 1969, care prevăd care sunt consecințele în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni
Se va dispune punerea de îndată în libertate a condamnatului Mîrt A., de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 136/2003 emis de T. N., dacă nu este arestat în altă cauză.
Vor fi menținute dispozițiile din sentința contestată privind avansarea din fondurile speciale ale Ministerului Justiției a sumei de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu la fond și vor fi înlăturate dispozițiile contrare.
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare în cuantum de 200 lei, avansate de către stat, vor rămâne în sarcina acestuia, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în contestație, se va avansa din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 2 lit. a) Cod de procedură penală raportat la art.587 alin.3 Cod de procedură penală, admite contestația formulată de condamnatul M. A., împotriva sentintei penale nr. 2035/09.10.2014, pronunțată de Judecătoria V., în dosarul nr._, pe care o desființează în parte
Rejudecând cauza,
Admite propunerea formulată de către Comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate din cadrul Penitenciarului V..
Dispune liberarea condiționată a condamnatului M. A., fiul lui P. și V., născut la data de 31 mai 1961, CNP-_, deținut în prezent în penitenciarul V., anterior executării integrale a pedepsei de 17 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.98/2002 a Tribunalului N..
Atrage atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 61 Cod penal de la 1969, care prevăd care sunt consecințele în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni
Dispune punerea de îndată în libertate a condamnatului Mîrt A., de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 136/2003 emis de T. N., dacă nu este arestat în altă cauză.
Menține dispozițiile din sentința contestată privind avansarea din fondurile speciale ale Ministerului Justiției a sumei de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu la fond și înlătură dispozițiile contrare.
În baza art. 275 alin. 3 Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare în cuantum de 200 lei, avansate de către stat, rămân în sarcina acestuia, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu în contestație, se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.11.2014.
Președinte,
E.-G. A.
Grefier,
C. H.
Tehreded. AEG
Tehnodact. C.H.
5ex/07 Noiembrie 2014
Judecătoria V.: judecător C. I. - D.
| ← Amânarea executării pedepsei/contestaţie. Art.589 NCPP.... | Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
