Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 164/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 164/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 09-07-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
T. V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 164/DC
Ședința publică de la 09 Iulie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE R.-N. O.
Grefier C. H.
Ministerul Public reprezentat de procuror M. T. R. din cadrul Parchetului de pe lângă T. V.
Pe rol, la ordine se află spre soluționare contestația declarată de către condamnatul I. T., împotriva sentinței penale nr. 1421 pronunțată la data de 19.06.2014 de către Judecătoria V..
Obiectul cauzei: sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013 CONTINUAREA JUDECĂȚII ÎN URMA PROCEDURII REGULATORULUI DE COMPETENȚĂ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul I. T., asistat de apărătorul desemnat din oficiu, av. L. F..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, contestația a fost formulată în termen și nemotivată în scris.
S-a procedat la identificarea condamnatului cu datele de stare civilă, după care, interpelat fiind acesta arată că insistă în judecarea contestației și depune un memoriu.
Nemaifiind alte cereri, instanta constata cauza in stare de judecata si da cuvântul in susținerea contestației.
Av. L. F., având cuvântul, arată că s-a formulat contestație împotriva soluției instanței de fond prin care s-a respins cererea condamnatului de aplicare a legii penale mai favorabile. Condamnatul se află în executarea unei pedepse de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1542/2011. Solicită admiterea contestației în situația în care se apreciază că sunt îndeplinite condițiile privind aplicarea legii penale mai favorabile.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea ca nefondată a contestației formulate de condamnat. În mod corect, instanța de fond a constata că legea mai veche este favorabilă condamnatului. Pedepsele în urma concursului ar fi mai mari pe legea nouă, astfel încât solicită respingerea.
Condamnatul I. T., având ultimul cuvânt, susține concluziile apărătorului său.
S-au declarat dezbaterile închise, iar cauza a rămas în pronunțare.
T.
Asupra contestației de față:
P. sentința penală nr. 1421/19.06.2014, Judecătoria V., în baza art. 595 Cod procedură penală și art. 4 din Legea nr. 187/2012, a respins ca neîntemeiată sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului V., cu privire la condamnatul I. T., deținut în prezent in Penitenciarul V., aflat în executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicata prin sentința penală nr. 1542/16.12.2011 a Judecătoriei Miercurea C., în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1629/03.01.2012.
În baza art. 272 alin. 1 și art. 275 alin. 3 din Noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a stabili astfel, instanța de fond a avut în vedere următoarele:
P. cererea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului V., înregistrată pe rolul Judecătoriei V. la data de 12.05.2014, urmare a stabilirii competenței de soluționare în favoarea Judecătoriei V. pe calea regulatorului de competențe – încheierea din 15.04.2014 a Curții de Apel Iași, sub numărul_, instanța a fost sesizată cu privire la condamnatul I. T., în vederea verificării aplicabilității art. 4/6/113 și 125 din Noul Cod penal – legea nr. 286/2009.
În prezent, condamnatul se află în executarea pedepsei aplicate prin s.p. 1542/2011 a Judecătoriei Miercurea C., în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1629/03.01.2012.
I. T. a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 6 ani închisoare. Executarea pedepsei a început la data de 17.02.2011, până la momentul sesizării, având executate 1076 zile.
Au fost atașate la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: mandatul de executare nr. 1629/03.01.2012, s.p. 1542/2011 a Judecătoriei Miercurea C., fișa cazier.
La solicitarea instanței s-au inaintat: s.p. 300/D/2009 a Tribunalului Bacău, s.p. 274/2010 a Judecătoriei Moinești, s.p. 255/2011 a Judecătoriei Moinești.
Condamnatul a înaintat la dosar caracterizări, memorii și înscrisuri medicale.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat că prin s.p. 1542/2011 a Judecătoriei Miercurea C.:
„În baza art.449 Cod pr. pen. admite cererea petentului condamnat IESEAN T., fiul lui J. și E., născut la data de 14.02.1979, deținut în Penitenciarul Miercurea C., în consecință:
Descontopește pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr.255/18.04.2011 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare, și repune în individualitatea lor pedepsele componente:
-pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru comiterea în perioada 03-08.04.2010 a infracțiunii de "furt calificat", prevăzută de art.208 alin.1 art.209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a și cu aplicarea art.320 ind.1 Cod pr. pen.
-pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr.300/D/28.07.2009 pronunțată de T. Bacău în dosarul nr._, definitivă prin neapelare la data de 11.08.2009, pentru comiterea la data de 17.08.2008 a infracțiunii de "tentativă la omor calificat", prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174, art.175 lit.i cu aplicarea art.74 lit.c și art.76 alin.2 Cod penal, în privința căreia s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate sub supraveghere a executării pedepsei.
Descontopește pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr.274/11.05.2010 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr._, definitivă prin Decizia penală nr.125/10.02.2011 a Curții de Apel Bacău, și repune în individualitatea lor pedepsele componente:
-pedeapsa de un an închisoare aplicată pentru comiterea la data de 28.12.2008 a infracțiunii de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat" prevăzută de art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002.
-pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată pentru comiterea la data de 28.12.2008 a infracțiunii de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere" prevăzută de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002.
-pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr.300/D/28.07.2009 pronunțată de T. Bacău în dosarul nr._, definitivă prin neapelare la data de 11.08.2009, pentru comiterea la data de 17.08.2008 a infracțiunii de "tentativă la omor calificat", prevăzută de art.20 Cod penal raportat la art.174, art.175 lit.i cu aplicarea art.74 lit.c și art.76 alin.2 Cod penal, în privința căreia s-a dispus anularea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei.
Menține anularea beneficiului suspendării condiționate sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr.300/D/28.07.2009 pronunțată de T. Bacău, dispusă prin Sentința penală nr.274/11.05.2010 pronunțată de Judecătoria Moinești.
Constată că infracțiunea de "furt calificat" pentru care petentul a fost condamnat prin Sentința penală nr.255/18.04.2011 a fost comisă în stare de concurs real cu infracțiunile pentru care petentul a fost condamnat prin Sentința penală nr.274/11.05.2010 și în stare de recidivă postcondamnatorie față de infracțiunea de "tentativă la omor calificat" pentru care petentul a fost condamnat prin 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr.300/D/28.07.2009.
Contopește pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr.300/D/28.07.2009, în baza art.36 alin.1 raportat la art.34 alin.1 lit.b Cod penal, cu pedepsele de un an închisoare și un an și 6 luni închisoare aplicate prin Sentința penală nr.274/11.05.2010 și, în baza art.39 alin.1 raportat la art.34 alin.1 lit.b Cod penal, cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr.255/18.04.2011, aplicându-se pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care adaugă un spor de 2 ani închisoare, petentul urmând să execute în total o pedeapsă de 6 ani închisoare.
În baza art.36 alin.3 Cod penal, scade din durata pedepsei de 6 ani închisoare perioada reținerii din data de 25.11.2010 și perioada executată de la data de 17.02.2011 până la zi.
În baza art.71 Cod penal interzice petentului exercitarea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal ca pedeapsă accesorie pe timpul executării pedepsei. „
Analizând pedepsele din perspectiva legii penale mai favorabile:
1.Pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru comiterea în perioada 03-08.04.2010 a infracțiunii de "furt calificat", prevăzută de art.208 alin.1 art.209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a și cu aplicarea art.320 ind.1 Cod pr. pen., aplicată prin Sentința penală nr.255/18.04.2011 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr._, definitivă prin nerecurare
Infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 208 alin.1 art.209 alin.1 lit.a, g și i Cod penal cu aplicarea art.37 lit.a și cu aplicarea art.320 ind.1 Cod pr. P. din Codul penal anterior este reglementată de dispozițiile art. 228,229 lit.b,d C.p. cu aplicarea art. 43 C.p., 396 alin. 10 C.p.p., fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii limitele pedepsei fiind prevăzute de la 3 la 15 ani, iar în actualul Cod penal de la 1 la 5 ani închisoare.
Potrivit deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 14 din 16.06.2014, în aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei potrivit art. 6 C.p. atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă nu se va lua în considerare cauza specială de reducere a pedepsei prevăzută de art. 320 ind. 1 C.p.p. reținută condamnatului și valorificată în pedeapsa concretă
În consecință, instanta a constatat ca pedeapsa aplicata de 2 ani inchisoare nu depășește maximul prevăzut de Noul Cod penal, nu a intervenit o lege penală mai favorabilă și nu se impune reducerea pedepsei, fără a mai fi necesar a se analiza starea de agravare.
2. Pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.20 Cod penal raportat la art.174, art.175 lit.i cu aplicarea art.74 lit.c și art.76 alin.2 Cod penal, aplicată prin Sentința penală nr.300/D/28.07.2009 pronunțată de T. Bacău în dosarul nr._, definitivă prin neapelare la data de 11.08.2009
Infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 174, art.175 lit.i cu aplicarea art.74 lit.c și art.76 alin.2 Cod penal din Codul penal anterior este reglementată de dispozițiile art. 34 C.p. rap. la art. 188 C.p.., fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii limitele pedepsei fiind prevăzute de la 7 ani și 6 luni închisoare la 12 ani și 6 luni închisoare, iar în actualul Cod penal de la 5 la 10 ani închisoare.
Potrivit deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 8 din 26.05.2014, în aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei potrivit art. 6 C.p. la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită nu se vor lua în calcul circumstanțele atenuante sau agravante reținute condamnatului și care apar valorificate în pedeapsa concretă atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă.
În consecință, instanta a constatat ca pedeapsa aplicata de 4 ani închisoare nu depășește maximul prevăzut de Noul Cod penal, nu a intervenit o lege penală mai favorabilă și nu se impune reducerea pedepsei.
3. Pedeapsa de un an închisoare aplicată pentru comiterea la data de 28.12.2008 a infracțiunii de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat" prevăzută de art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002, aplicată prin Sentința penală nr.274/11.05.2010 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr._, definitivă prin Decizia penală nr.125/10.02.2011 a Curții de Apel Bacău.
Infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 85 alin.1 din OUG nr.195/2002 este reglementată de dispozițiile art. 334 C.p., fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii limitele pedepsei fiind prevăzute de la 1 an închisoare la 3 ani închisoare, iar în actualul Cod penal de la 1 la 3 ani închisoare sa amenda.
În consecință, instanta a constatat ca pedeapsa aplicata de 1 an inchisoare nu depășește maximul prevăzut de Noul Cod penal, nu a intervenit o lege penală mai favorabilă și nu se impune reducerea pedepsei.
4. Pedeapsa de un an și 6 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de "conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere" prevăzută de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, aplicată prin Sentința penală nr.274/11.05.2010 pronunțată de Judecătoria Moinești în dosarul nr._, definitivă prin Decizia penală nr.125/10.02.2011 a Curții de Apel Bacău.
Infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 86 alin.1 din OUG nr.195/2002 este reglementată de dispozițiile art. 335 C.p., fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii limitele pedepsei fiind prevăzute de la 1 an închisoare la 5 ani închisoare, iar în actualul Cod penal de la 1 la 5 ani închisoare sa amenda.
În consecință, instanta a constatat ca pedeapsa aplicata de 1 an și 6 luni nchisoare nu depășește maximul prevăzut de Noul Cod penal, nu a intervenit o lege penală mai favorabilă și nu se impune reducerea pedepsei.
5. Anularea beneficiului suspendării condiționate sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr.300/D/28.07.2009 pronunțată de T. Bacău, dispusă prin Sentința penală nr.274/11.05.2010 pronunțată de Judecătoria Moinești.
Potrivit art. 15 din lg._, Măsura suspendării condiționate a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după . Codului penal; (2) Regimul suspendării condiționate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1), inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969.
6. Contopirea pedepselor de 4 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr.300/D/28.07.2009, în baza art.36 alin.1 raportat la art.34 alin.1 lit.b Cod penal, cu pedepsele de un an închisoare și un an și 6 luni închisoare aplicate prin Sentința penală nr.274/11.05.2010 și, în baza art.39 alin.1 raportat la art.34 alin.1 lit.b Cod penal, cu pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin Sentința penală nr.255/18.04.2011, aplicându-se pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 2 ani închisoare, petentul urmând să execute în total o pedeapsă de 6 ani închisoare.
Potrivit dec. 1 din 14.04.2014 a ÎCCJ, în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de . noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale.
În a doua etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge în baza legii noi, potrivit art. 39 C.p.
În cazul în care pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la care se poate ajunge potrivit art. 39 C.p., pedeapsa rezultantă se va reduce la acest maxim.
În caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi.
În cauză, potrivit legii noi – art. 39 C.p lit. b), când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;
Potrivit Noului Cod penal, art 43 (2) Când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârșite mai multe infracțiuni concurente, dintre care cel puțin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispozițiilor referitoare la concursul de infracțiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.
În consecință, potrivit Noului cod pedeapsa care ar putea fi aplicată ar fi urmare a contopirii pedespelor de 2 ani închisoare, 1 an închisoare, 1 an și 6 luni închisoare, ceea ce înseamnă 2 ani la care se adaugă 1/3 din 2 ani și 6 luni închisoare, adică 2 ani și 10 luni închisoare care se adaugă la pedeapsa de 4 ani închisoare, depășindu-se pedeapsa pe care o execută condamnatul de 6 ani închisoare.
În consecință, pedeapsa rezultantă este legală, astfel încât nu se impune reducerea acesteia.
4. Pedeapsa accesorie
Interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a doua și b) din Codul penal din 1969 ca pedeapsă accesorie prevăzută de art. 71 Cod penal este reglementată și de legea nouă la art. 65 cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Noul Cod penal. De asemenea, condițiile de executare sunt aceleași.
In baza art. 6 din lg. 187/2012, care prevede ca decaderile, incapacitatile si interdictiile decurgand din condamnari pronuntate in baza legii vechi isi produc efectele pana la intervenirea reabilitarii in masura in carea fapta pentru care s-a pronuntat condamnarea e prevazuta si de legea penala noua si daca decaderile, interdictiile si incapacitatile sunt prevazute de lege, se va entine pedeapsa accesorie.
În drept, potrivit art. 6 alin. (1) Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Art. 4 din Legea nr. 187/2012 prevede că pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Față de toate considerentele expuse, în baza art. 595 Cod procedură penală și art. 4 din Legea nr. 187/2012, s-a respins ca neîntemeiată sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului V., cu privire la condamnatul I. T., fiul lui J. și E., născut la 14.02.1979 CNP_, deținut în prezent in Penitenciarul V., aflat în executarea pedepsei de 6 ani închisoare aplicata prin sentința penală nr. 1542/16.12.2011 a Judecătoriei Miercurea C., în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1629/03.01.2012.
In baza art. 272 alin. 1 și art. 275 alin. 3 din Noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În cauză a formulat contestație condamnatul I. T., invocând aplicarea legii penale mai favorabile și respectiv reducerea cuantumului pedepsei rezultante aplicate prin sentința penală nr. 1542/2011 de Judecătoria Miercurea C..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În mod corect instanța de fond a respins sesizarea formulată de condamnat privind reducerea cuantumului pedepselor, prin intervenirea unei legi penale noi, mai favorabile.
Astfel, cuantumul pedepselor aplicate anterior acestui condamnat nu depășesc maximul special prevăzut de legea penală nouă pentru comiterea acestor infracțiuni, făcându-se aplicarea în mod corect a dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 187/2012 privind analizarea cuantumului pedepselor aplicate de instanțele de judecată și rămase definitive la . Noului Cod penal.
Pedepsele pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat, de omor calificat, de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice neînmatriculat, conducerea unui autovehicol pe drumurile publice fără a avea acest drept, nu depășesc maximul special prevăzut de Noul Cod penal pentru comiterea acestora, neimpunându-se reducerea lor.
La analizarea acestora s-au avut în vedere și dispozițiile Deciziei nr. 265/2014 Curții Constituționale, referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile condamnatului, care nu permit combinarea prevederilor din legile succesive în stabilirea și aplicarea acesteia.
S-au mai avut în vedere și dispozițiile Deciziilor nr. 5, 6, 7, 8, 15/2014 ale ICCJ București, respective:
Decizia 5/2014
„în aplicarea art.5 din Codul penal, se are în vedere criteriu! aprecierii globale a legii penale mai favorabile.
Constată că nu este permisă combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condițiile de existență și sancționare ale infracțiunii în formă continuată.”
Decizia 6/2014
“în aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei potrivit art.6 alin.1 din Codul penal, în cazul tentativei, limita maximă a pedepsei ce trebuie avută în vedere este maximul prevăzut de lege pentru forma tentată (maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată, redus sau înlocuit conform dispozițiilor privind tratamentul sancționator al tentativei):"
Decizia 7/2014
„în aplicarea legii penale mai favorabile, potrivit art.6 din Codul penal, în cazul infracțiunilor continuate, prin sintagma „maxim special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită" se înțelege maximul special prevăzut de lege pentru infracțiune, fără luarea în considerare a cauzei de majorare a pedepsei prevăzută pentru infracțiunea continuată.”
Decizia 8/2014
„în aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei potrivit art.6 alin.l Cod penal, stabilește că la maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită nu se vor lua în considerare circumstanțele atenuante sau agravante reținute condamnatului și care apar valorificate în pedeapsa concretă, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă.”
Decizia 15/2014
„Stabilește că, în interpretarea dispozițiilor art.6 alin.(1) din Codul penal, pentru ipoteza unei infracțiuni comise re de recidivă postexecutorie judecată definitiv înainte de . noului Cod penal, pedeapsa aplii i hotărârea de condamnare se va compara cu maximul special prevăzut în legea nouă pentru infracțiunea săvâi î luarea în considerare a dispozițiilor art.43 alin.(5) din Codul penal.”
La fel și la anularea revocării beneficiului suspendării condiționate sub supraveghere a pedepsei 4 ani închisoare aplicată acestui condamnat prin sentința penală nr. 274/2010 a Judecătoriei Moinești, aceasta trebuie menținută obligatoriu, neputându-se interveni asupra acesteia, conf. art. 15 din Legea nr. 187/2012.
La contopirea pedepselor, mai favorabilă este legea veche, întrucât conf. art. 39 alin. 1 lit. b NCP, art. 43 alin. 2 NCP, se aplică în acest caz, în mod obligatoriu sporuri de pedeapsă de 1/3 din cuantumul pedepselor care formează acest concurs de infracțiuni, ajungându-se astfel la o pedeapsă mai mare decât cea stabilită inițial sub vechiul Cod penal.
Pedepsele accesorii aplicate condamnatului nu depășesc 5 ani conform art. 66 NCP, neimpunându-se a fi reduse.
Pentru aceste considerente, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 se va dispune respingerea ca nefondată a contestației formulate de condamnatul I. T. împotriva sentinței penale nr. 1421/19.06.2014 a Judecătoriei V., care va fi menținută ca legală și temeinică.
În baza art. 275 alin. 2 NCPP, condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, inclusiv onorariu avocat din oficiu înaintat din fondurile Ministerului de Justiție.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul prevederilor art. 425 ind. 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Noul Cod de procedură penală, respinge ca nefondată contestația declarată de către condamnatul I. T., împotriva sentinței penale nr. 1421 pronunțată la data de 19.06.2014 de către Judecătoria V., pe care o menține.
În temeiul prevederilor art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iulie 2014
Președinte,
R.-N. O.
Grefier,
C. H.
Red: O.R.N
Tehnred: O.P.
2 ex/16.07.2014
Judecătoria V.: judecător M. G. D. E.
| ← Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 182/2014.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
