Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 16/2014. Tribunalul VASLUI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 16/2014 pronunțată de Tribunalul VASLUI la data de 26-03-2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL V.
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 16/DC
Ședința publică de la 26 Martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE E.-G. A.
Grefier M.-L. M. F.
Ministerul Public reprezentat de procuror T.-M. R. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul V.
Pe rol fiind pronunțarea asupra judecării contestației formulată de contestatorul C. C., fiul lui V. și Rarița, născut la data de 21.05.1959, CNP_, deținut în Penitenciarul V., având ca obiect/sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013 art.23 alin 1,2 - L 255/2013.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, a lipsit contestatorul.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în prezenta cauză au avut loc în ședința publică de la 19.03.2014, susținerile părților și ale reprezentantului Ministerului Public s-au consemnat în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, 26.03.2014.
Ulterior deliberării;
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, deliberând, constată următoarele:
P. sentința penală nr.329 din 21.02.2014 a Judecătoriei V., s-a dispus în baza art. 595 Cod procedură penală, cu referire la dispozițiile art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal respingerea, ca neîntemeiată, a sesizării formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului V. cu privire la persoana privată de libertate C. C., fiul lui V. și Rarița, născut la data de 21.05.1959, CNP_, deținut în Penitenciarul V., aflat în executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1644 din 23.12.2011 a Judecătoriei V. în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1967 din 22.02.2012.
A constatat că pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare aplicată condamnatului C. C. prin sentința penală nr. 1644 din 23.12.2011 a Judecătoriei V., definitivă la 21.02.2012 conform deciziei penale nr. 235 din 21.02.2012 a Curții de Apel Iași, nu depășește maximul prevăzut de legea nouă, astfel că nu se impune reducerea acesteia sub cuantumul stabilit prin sentința menționată.
Conform art. 272 alin. 1 și art. 275 alin. 3 din Noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele:
Sesizarea Comisiei a fost întemeiată pe dispozițiile art. 6 din Noul Cod penal și art. 23 alin. 6 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale.
Executarea pedepsei a început la 24.02.2012, până în prezent având executate 704 zile și muncite 62 zile, în total 766 zile .
Au fost atașate la dosarul cauzei următoarele înscrisuri: fișă de evaluare, mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 1964/2011 din 22.02.2012 emis de J. V., sentința penală nr.1644 din 23.11.2011 a Judecătoriei V., fișa de cazier judiciar.
Instanța a reținut următoarele că prin sentința penală nr.1644 din 23.12.2011 a Judecătoriei V. - rămasă definitivă la 21.02.2012 prin respingerea recursului conform deciziei penale nr. 253/21.02.2012 a Curții de Apel Iași a fost condamnat inculpatul C. C. la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru comiterea în stare de recidivă postcondamnatorie a infracțiunii de ultraj prevăzută și sancționată de art. 239 alin.1,2,5 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal.
În baza art. 61 alin.1 Cod penal, s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de 513 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1878 din 20.11.2007 a Judecătoriei V., rest ce a fost contopit cu pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul C. C. să execute pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
În baza dispozițiilor art. 71 alin. 2 Cod penal cu referire la art. 71 alin. 1 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- a ( dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective ) și lit. b ( dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat ) Cod penal.
Potrivit art. 6 alin. (1) Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Art. 4 din Legea nr. 187/2012 prevede că pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Pentru stabilirea legii penale mai favorabile și aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod penal, instanța urmează să analizeze, din perspectiva instituțiilor autonome, următoarele aspecte:
- aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește fiecare dintre pedepsele aplicate (avându-se în vedere și circumstanțele atenuante sau agravante) și
- aplicarea legii mai favorabile în ceea ce privește stările de agravare și pluralitatea de infracțiuni.
1. În ceea ce privește pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin.1,2,5 Cod penal, instanța constată că aceasta este legală, situându-se sub maximul special prevăzut de legea nouă.
Potrivit dispozițiilor art. 239 alin.1 Cod penal din 1968, amenințarea săvârșită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă contra unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă; ( alin.2) lovirea sau orice acte de violență, săvârșite împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercițiul funcțiunii ori pentru fapte îndeplinite în exercițiul funcțiunii, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani; (alin.5) dacă faptele prevăzute în alin. 1-4 sunt săvârșite împotriva unui judecător sau procuror, organ de cercetare penală, expert, executor judecătoresc, polițist, jandarm ori militar, limitele pedepsei se majorează cu jumătate.
Infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 239 alin.1,2,5 Cod penal din 1968 în modalitatea concretă de săvârșire reținută prin hotărârea de condamnare ( respectiv prin amenințare și lovire sau orice alte acte de violență săvârșite împotriva unui funcționar care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat - polițist) se regăsește în Noul Cod penal la art. 257 alin.1 care prevede: „Amenințarea săvârșită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violențe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârșite împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime”.
Potrivit dispozițiilor alin.4 alin. art. 257 Cod penal „ faptele prevăzute la alin.1 -3 ( amenințare săvârșită nemijlocit, lovirea sau alte violențe) comise asupra unui polițist sau jandarm, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite se majorează cu jumătate.”
În considerentele hotărârii de condamnare s-a reținut că fapta inculpatului C. C. de a adresa amenințări cu acte de violență părții vătămate P. S., agent șef principal la Postul de Poliție Băcești, și de a-i aplica o lovitură cu lama unui aparat de ras cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 239 alin.1,2 5 Cod penal.
Raportat dispozițiilor art. 257 alin.4 Cod penal, potrivit căruia faptele prevăzute la alin.1-3 comise asupra unui polițist sau jandarm, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite se majorează cu jumătate, rezultă următoarele:
1.pe vechea reglementare la art. 239 alin.1 Cod penal din 1968 limitele de pedeapsă majorate cu ½ erau de la 9 luni închisoare la 3 ani închisoare, iar la art. 239 alin.2 Cod penal din 1968 limitele de pedeapsă majorate cu ½ erau de la 9 luni închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare.
- pe Noul Cod penal, limitele de pedeapsă majorate cu ½ sunt:
- pentru art. 193 alin.2 Cod penal ( lovire sau alte violențe care se sancționează cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă) sunt de la 9 luni închisoare la 7 ani și 6 luni închisoare;
- pentru art. 206 alin.1 Cod penal ( amenințare care se sancționează cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă) de la 3 luni și 45 zile închisoare la 1 an și 6 luni închisoare.
Raportat la maximul special stabilit în temeiul art. 257 alin.1,2,4 Cod penal instanța a constatat că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată condamnatului C. C. prin sentința penală nr._ din 23.12.2011 a Judecătoriei V. - rămasă definitivă la 21.02.2012 prin respingerea recursului conform deciziei penale nr. 253/21.02.2012 a Curții de Apel Iași se situează sub maximul special prevăzut de Noul Cod penal ( 7 ani și 6 luni închisoare), astfel că nu se impune reducerea pedepsei.
2. În ceea ce privește starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit.a Cod penal din 1968, întrucât în cauză nu a fost aplicat regimul sancționator specific acestei stări de agravare, reținându-se incidența dispozițiilor art. 61 Cod penal din 1968, legea penală mai favorabilă va fi analizată cu privire la instituția revocării liberării condiționate.
Astfel, prin sentința penală nr.1644 din 23.12.2011 a Judecătoriei V. s-a dispus în temeiul art. 61 alin.1 Cod penal revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de 513 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1878 din 20.11.2007 a Judecătoriei V. și contopirea acestui rest cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată, inculpatul C. C. urmând a executa pedeapsa de 4 ani închisoare.
Analizând comparativ dispozițiile art. 104 alin.2 Cod penal, în temeiul cărora restul de pedeapsă se execută și cele ale art. 61 alin.1 Cod penal din 1968, care stabilesc regula contopirii restului de pedeapsă cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune, instanța a constatat că acestea din urmă sunt mai favorabile.
Comparând dispozițiile incidente, nu se pune problema aplicării dispozițiilor Noului Cod penal ca lege mai favorabilă, tratamentul sancționator prevăzut de Codul penal din 1968 fiind mai favorabil.
3. Pedeapsa accesorie
Interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a și b Cod penal din 1968 ca pedeapsă accesorie prevăzută de art. 71 Cod penal din 1968 este reglementată și de legea nouă la art. 65 cu referire la art. 66 alin. 1 lit.a,b,d Cod penal. De asemenea, condițiile de executare sunt aceleași.
Față de considerente expuse, în baza art. 595 Cod procedură penală, cu referire la dispozițiile art. 4 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal a respins, ca neîntemeiată, sesizarea formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile constituită în temeiul H.G. nr. 836/2013 la nivelul Penitenciarului V. cu privire la persoana privată de libertate C. C., deținut în Penitenciarul V., aflat în executarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1644 din 23.12.2011 a Judecătoriei V. în baza căreia a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 1967 din 22.02.2012.
A constatat că pedeapsa rezultantă de 4 (patru) ani închisoare aplicată condamnatului C. C. prin sentința penală nr. 1644 din 23.12.2011 a Judecătoriei V., definitivă la 21.02.2012 conform deciziei penale nr. 235 din 21.02.2012 a Curții de Apel Iași, nu depășește maximul prevăzut de legea nouă, astfel că nu se impune reducerea acesteia sub cuantumul stabilit prin sentința menționată.
Conform art. 272 alin. 1 și art. 275 alin. 3 din Noul Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Impotriva acestei sentințe, în termen legal, contestatorul C. C. a formulat contestație, solicitând aplicarea legii mai favorabile.
Analizând contestația, Tribunalul reține că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor legale, atunci când a constatat că pedeapsa de 4 ani pe care o execută condamnatul C. C. nu depășește maximul prevăzut de legea nouă, pentru infracțiunea săvârșită.
Astfel, inculpatul C. C. a fost condamnat la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru comiterea în stare de recidivă postcondamnatorie a infracțiunii de ultraj prevăzută și sancționată de art. 239 alin.1,2,5 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal de la 1969.
În baza art. 61 alin.1 Cod penal, s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate pentru restul de 513 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1878 din 20.11.2007 a Judecătoriei V., rest ce a fost contopit cu pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare aplicată prin prezenta hotărâre, urmând ca inculpatul C. C. să execute pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.
În baza dispozițiilor art. 71 alin. 2 Cod penal cu referire la art. 71 alin. 1 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II- a ( dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective ) și lit. b ( dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat ) Cod penal.
Potrivit art. 6 alin. (1) Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Art. 4 din Legea nr. 187/2012 prevede că pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin.1, 2, 5 Cod penal de la 1969, aceasta este legală, deoarece se situează sub maximul special prevăzut de legea nouă.
Infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 239 alin.1,2,5 Cod penal din 1968 în modalitatea concretă de săvârșire reținută prin hotărârea de condamnare ( respectiv prin amenințare și lovire sau orice alte acte de violență săvârșite împotriva unui funcționar care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat - polițist) se regăsește în Noul Cod penal la art. 257 alin.1 care prevede: „Amenințarea săvârșită nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directă, lovirea sau alte violențe, vătămarea corporală, lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte ori omorul săvârșite împotriva unui funcționar public care îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite speciale se majorează cu o treime”.
Potrivit dispozițiilor alin.4 alin. art. 257 Cod penal„ faptele prevăzute la alin.1 -3 ( amenințare săvârșită nemijlocit, lovirea sau alte violențe) comise asupra unui polițist sau jandarm, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite se majorează cu jumătate.”
În considerentele hotărârii de condamnare s-a reținut că fapta inculpatului de a adresa amenințări cu acte de violență părții vătămate P. S., agent șef principal la Postul de Poliție Băcești, și de a-i aplica o lovitură cu lama unui aparat de ras cauzându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 7-8 zile de îngrijiri medicale, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 239 alin.1,2 5 Cod penal.
Raportat dispozițiilor art. 257 alin.4 Cod penal, potrivit căruia faptele prevăzute la alin.1-3 comise asupra unui polițist sau jandarm, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu exercitarea acestor atribuții, se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru acea infracțiune, ale cărei limite se majorează cu jumătate, rezultă următoarele: în în vechea reglementare la art. 239 alin.1 Cod penal din 1968 limitele de pedeapsă majorate cu ½ erau de la 9 luni închisoare la 3 ani închisoare, iar la art. 239 alin.2 Cod penal din 1968 limitele de pedeapsă majorate cu ½ erau de la 9 luni închisoare la 4 ani și 6 luni închisoare.
Potrivit noilor dispoziții din Codul penal, limitele de pedeapsă majorate cu ½ sunt: - pentru art. 193 alin.2 Cod penal ( lovire sau alte violențe care se sancționează cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă) sunt de la 9 luni închisoare la 7 ani și 6 luni închisoare; - pentru art. 206 alin.1 Cod penal ( amenințare care se sancționează cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă) de la 3 luni și 45 zile închisoare la 1 an și 6 luni închisoare.
Raportat la maximul special stabilit în temeiul art. 257 alin.1, 2, 4 Cod penal instanța de fond a reținut corect că pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată condamnatului C. C. prin sentința penală nr._ din 23.12.2011 a Judecătoriei V. - rămasă definitivă la 21.02.2012 prin respingerea recursului conform deciziei penale nr. 253/21.02.2012 a Curții de Apel Iași se situează sub maximul special prevăzut de Noul Cod penal ( 7 ani și 6 luni închisoare), astfel că nu se impune reducerea pedepsei.
Potrivit legii mai favorabile, s-a reținut și situația revocării restului de pedeapsă, precum și dispozițiile referitoare la pedeapsa accesorie.
Cu privire la aceasta din urmă, s-a reținut corect faptul că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit.a și b Cod penal din 1968 ca pedeapsă accesorie prevăzută de art. 71 Cod penal din 1968 este reglementată și de legea nouă la art. 65 cu referire la art. 66 alin. 1 lit.a, b și d Cod penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 indice 1 alin. 7 pct. 1 lit. b) Cod de procedură penală raportat la art. 23 alin. 10 din Legea nr. 255/2013, respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul C. C., fiul lui V. și Rarița, născut la data de 21.05.1959, CNP_, deținut în Penitenciarul V., împotriva sentinței penale nr. 329/21.02.2014 a Judecătoriei V., pe care o menține.
În baza art. 275 alin. 2 Cod de procedură penală, obligă contestatorul la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în contestație, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26.03 2014.
Președinte,
E.-G. A.
Grefier,
M.-L. M. F.
Red./tehnored.E.G.A.
Tehnored.M.M.F.
4 ex./28.03.2014
J. V., judecător: L. M.
TRIBUNALUL V.
., nr.54, V. Tel._,
Fax._
ROMÂNIA Nr._ din 28.03.2014
TRIBUNALUL V. – Operator de date cu caracter personal înregistrat la AVOCATUL POPORULUI - NR. 3136/2005
C Ă T R E,
PENITENCIARUL V.
Alăturat prezentei, vă înaintăm copia deciziei penale nr.16/DC din 26.03.2014 pronunțată de Tribunalul V., în dosarul cu nr.de mai sus, privind pe condamnatul C. C., fiul lui V. și Rarița, născut la data de 21.05.1959, spre luare la cunoștință.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.E.G. F.M.M.
TRIBUNALUL V.
., nr.54, V. Tel._,
Fax._
ROMÂNIA Nr._ din 28.03.2014
TRIBUNALUL V. – Operator de date cu caracter personal înregistrat la AVOCATUL POPORULUI - NR. 3136/2005
C Ă T R E,
C. C.-fiul lui V. și Rarița, n.la 21.05.1959
-deținut în PENITENCIARUL V.-
Alăturat prezentei, vă înaintăm copia deciziei penale nr.16/DC din 26.03.2014 pronunțată de Tribunalul V., în dosarul cu nr.de mai sus, privind pe condamnatul C. C., fiul lui V. și Rarița, născut la data de 21.05.1959, spre luare la cunoștință.
PREȘEDINTE, GREFIER,
A.E.G. F.M.M.
| ← Cerere de contopire a executării pedepselor. alte modificări... | Liberare condiţionată. Art.587 NCPP. Decizia nr. 37/2014.... → |
|---|
