Alte modificări ale pedepsei (art.585 ncpp) . Jurisprudență Cereri
| Comentarii |
|
Tribunalul BOTOŞANI Sentinţă penală nr. 7 din data de 19.10.2017
Cod ECLI ECLI:RO:TBBTO:2017:
Operator de date cu caracter personal nr.8354
Dosar nr.XXXX/40/2017 - alte modificări ale pedepsei (art.585 NCPP) -
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BOTOȘANI - SECȚIA PENALĂ
Ședința publică din xx.xx.xxxx
Președinte -
Grefier -
Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani prin
Procuror -
SENTINȚA PENALĂ NR.
Pe rol pronunțarea asupra contestației formulate în temeiul art.585 și art.598 alin.1 lit.d Cod procedură penală de contestatorul G. S..
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din xx.xx.xxxx, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință și când, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a amânat pronunțarea pentru data de xx.xx.xxxx, când,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei penale de față;
Prin cererea înregistrată la data de xx.xx.xxxx sub nr.XXXX/40/2017, contestatorul G. S., deținut în Penitenciarul Botoșani, a solicitat instanței ca, în conformitate cu dispozițiile art.585 alin.1 și 3 Cod procedură penală, cu Decizia nr. 29 din 19.11.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiției, raportat la prevederile art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b Cod procedură penală, să se dispună reducerea pedepsei de 28 de ani și 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.XXX/xx.xx.xxxx a Tribunalului Bihor, la pedeapsa maximă de 25 ani.
În motivarea cererii, petentul a arătat că prin sentința penală nr. XXX/xx.xx.xxxx pronunțată de către Curtea de Apel București în dosar nr. XXX/2/2007, s-a dispus recunoașterea sentinței penale pronunțată de către Curtea cu Juri din Bruxelles, rămasă definitivă prin decizia penală nr. XXXX/xx.xx.xxxx a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost condamnat la 30 de ani închisoare cu executare, pentru care s-a emis M.E.P.I nr. XX/35/2014.
De asemenea, s-a arătat că prin sentința penală nr. XX/xx.xx.xxxx a Curții de Apel Oradea , i s-a admis aplicarea legii penale mai favorabile conform art. 6 alin. 1 din Cod. penal.
S-a mai menționat că,așa cum se observă din dispozitivul hotărârii Curții de Apel București, secția II penală, aceasta a recunoscut mandatul emis de Curtea cu Juri din Bruxelles, pentru fapta omor calificat, cu premeditare, prevăzută și pedepsită. de art. 174 - 176 lit. d Cod penal 1969 și art.211 alin. 2 lit. a și f Cod penal din 1969, deși Curtea cu Juri Bruxelles l-a condamnat doar la o singură pedeapsă de omor deosebit de grav, care are corespondent în legislația română în art. 189 alin 1 lit. d. Cod penal, pedeapsa prevăzută fiind de la 15 la 25 ani.
În drept, s-au invocat Decizia nr.29 din 19.11.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prevederile art.477 Cod procedură penală, jurisprudența C.E.D.O în cazul aplicării art.2, 3 și 4 din Convenția pentru Drepturile Omului, dispozițiile art.189 alin.1 lit.d Cod penal și ale art.33 lit.a rap. la art.34 lit.b Cod procedură penală, precum și prevederile art.585 alin.1- 3 Cod procedură penală.
Apărătorul din oficiu a invocat și dispozițiile art.598 alin.1 lit.d Cod procedură penală, privind existența unei cauze de reducere a pedepsei.
Din oficiu, instanța a dispus atașarea copiei mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.XXX/xx.xx.xxxx emis de Tribunalul Bihor, fișa cu situația juridică a condamnatului și copia sentinței penale nr. XXX/xx.xx.xxxxa Tribunalului Bihor.
Prezent în instanță la termenul de judecată din data de xx.xx.xxxx contestatorul, personal și prin avocatul desemnat din oficiu, a solicitat, prin raportare la prevederile art.598 alin 1 lit. d și art. 595 Cod procedură penală, micșorarea pedepsei de 28 de ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.XXX/xx.xx.xxxx a Tribunalului Bihor la pedeapsa maximă de 25 ani, aceeași pedeapsă fiind aplicată coinculpatului O. I. V..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține că cererea formulată este neîntemeiată.
Potrivit art.6 alin.1 Cod penal, care se referă la aplicarea legii mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei, cazul în speță, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
În speță, prin sentința penală nr.XXX/xx.xx.xxxx a Tribunalului Bihor, rămasă definitiva prin decizia penală nr. XX/xx.xx.xxxx a Curții de Apel Oradea, în baza art. 595 C proc. pen. cu aplic. art. 23 din Legea nr. 255/2013, s-a admis sesizarea comisiei de evaluare a legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Oradea, privind pe condamnatul G. S., constatându-se că sunt aplicabile dispozițiile art 6 alin 1 Cod penal (astfel cum acestea au fost interpretate prin decizia nr. 1/2014 a înaltei Curți de Casație și Justiție.- Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept) privind legea penală mai favorabilă, pentru pedeapsa principală de 30 de ani, aplicată condamnatului prin sentința penală nr. XX/xx.xx.xxxx pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia nr. XXXX/xx.xx.xxxx a Înaltei Curți de Casație și Justiție., în baza căreia s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr. XX/xx.xx.xxxx.
S-a redus pedeapsa principală de 30 de ani la pedeapsa de 28 luni și 4 luni închisoare, maximul pedepsei rezultante la care se poate ajunge potrivit art 39 Cpen.
S-a dedus din pedeapsă perioada executată din data de xx.xx.xxxx la zi, inclusiv perioada executată până la predarea efectivă către autoritățile judiciare române.
S-a dispus anularea mandatului de executare a pedepsei nr. XX/xx.xx.xxxx emis de Curtea de Apel București - Secția a II-a Penală și emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii.
S-a constată că art. 6 alin 5 Cod penal nu este aplicabil condamnatului.
În fapt, s-a reținut că prin sentința penală nr. XXX/xx.xx.xxxx pronunțată de către Curtea de Apel București în dosar nr. XXX/2/2007, s-a dispus recunoașterea sentinței penale pronunțate de către Curtea cu Juri din Bruxelles, punerea în executare a acesteia și continuarea executării pedepsei de 30 de ani închisoare privindu-1 pe condamnatul G. S., într-un penitenciar din România, dispunându-se totodată a se deducerea perioadei executată de condamnat de la xx.xx.xxxx la zi și a perioadei executate până la predarea efectivă către autoritățile judiciare române.
Sentința penală nr. XXX/xx.xx.xxxx pronunțată de către Curtea de Apel București a rămas definitivă prin decizia penală nr. XXXX/xx.xx.xxxx a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
In baza acesteia s-a emis mandatul de executare a pedepsei nr. XX/xx.xx.xxxx în executarea căruia se află condamnatul în prezent.
În motivarea sentinței penale. nr. XXX/xx.xx.xxxx pronunțată de către Curtea de Apel București, s-a arătat că G. S., a fost condamnat în Belgia la o pedeapsă de 30 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de omor pentru facilitarea furtului și furt prin violență sau amenințări de două sau mai multe persoane cu folosirea sau arătarea a mie lor, constând în aceea că la data de xx.xx.xxxx, împreună cu O. I. V., au ucis-o pe partea vătămată D. H. P. cu scopul de a sustrage bijuterii și sume de bani.
S-a mai arătat că faptele reținute în sarcina condamnatului au corespondența în legislația penală română realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de omor deosebit de grav și tâlhărie prevăzute de art. 174-176 litera d Cod penal și art. 211 alineat 2 litera a și f Cod penal din 1968.
Astfel, s-a reținut că potrivit actualului Cod penal, încadrarea juridică a faptelor mai sus arătate este prevăzută la art. 189 alineat 1 litera d Cod penal cu pedeapsă de la 15 la 25 de ani închisoare și art. 234 alineat 1 litera a Cod penal. cu pedeapsă de la 3 ani la 10 ani închisoare.
S-a mai reținut că, în raport de cuprinsul sentinței penale pronunțate de către Curtea cu Juri din Bruxelles, nu au existat două pedepse individuale, corespunzătoare fiecăreia din cele două infracțiuni care reprezintă corespondentul în legislația penală română, a infracțiunii pentru care a fost condamnat de autoritățile belgiene.
Cu toate acestea, la verificarea îndeplinirii condițiilor privitoare la recunoașterea hotărârii străine, Curtea de Apel București a avut în vedere că pedeapsa de 30 de ani aplicată, nu depășește maximul general prev de art 53 alin 1 pct 1 lit b Cod penal din 1968.
Ori acest maxim a fost unul general, vizând o pedeapsă rezultantă, privit ca atare în hotărârea de recunoaștere, în considerentele sentinței penale nr. XXX/xx.xx.xxxx pronunțată de către Curtea de Apel București făcându-se referire la prevăzute art. 33 Cod penal.
Având în vedere cele expuse anterior s-a reținut că art. 6 Cod penal impune a se verifica dacă această pedeapsă rezultantă, în executarea căreia se află în prezent condamnatul, depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
Astfel, s-a reținut că pentru a se verifica dacă sancțiunea aplicată (pedeapsa de 30 de ani închisoare) depășește "maximul special"; prevăzut de legea nouă (maximul pedepsei rezultante la care s-ar putea ajunge potrivit legii noi), se analizează regimul sancționator prevăzut de legea nouă, în raport de situația juridică a condamnatului.
Chiar în lipsa unor pedepse individuale stabilite pentru cele două infracțiuni, este posibilă o astfel de verificare, aplicând regimul sancționator al concursului de infracțiuni, prev. de art 39 Cod penal. la maximul special prevăzut în legea nouă pentru fiecare din cele două.
In acest mod, instanța a apreciat că se dă eficiență și deciziei nr. 1 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, publicată în Monitorul Oficial nr. 349 din 13 mai 2014.
Conform acesteia, "In aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei înainte de intrarea în vigoare a noului Cod penal, pentru ipoteza unui concurs de infracțiuni, într-o primă etapă se verifică incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal, cu privire la pedepsele individuale.
In a doua etapă se verifică dacă pedeapsa rezultantă aplicată potrivit legii vechi depășește maximul la cate se poate ajunge în baza legi noi conform art. 39 din Codul penal.
In cazul în care pedeapsa rezultantă, aplicată potrivit legi vechi, depășește maximul la care se poate ajunge în baza art. 39 din Calul penal, pedeapsa rezultantă va fi redusă la acest maxim. In caz contrar, pedeapsa rezultantă va rămâne astfel cum a fost stabilită potrivit legii vechi."
Considerentele aceleiași decizii, confirmă același aspect, arătându-se că cea de-a doua etapă constă în compararea pedepsei rezultante stabilite cu pedeapsa rezultantă la care s-ar putea ajunge potrivit dispozițiilor noului Cod penal, dar și că în ipoteza în care există o diferență între pedepsele aplicate și maximul prevăzut de legea nouă, în sensul că pedeapsa aplicată definitiv conform legii vechi este mai mare decât maximul special prevăzut de legea nouă, judecătorul va constata incidența dispozițiilor art. 6 din Codul penal, pedeapsa definitiv aplicată conform legii vechi urmând a fi redusă la acest maxim special. În această situație, o eventuală contestație trebuie admisă.
Așadar s-a reținut că acest condamnat se află în ipoteza arătată și, conform actualului Cod penal, pedeapsa în cazul concursului de infracțiuni se stabilește prin aplicarea pedepsei celei mai grele, la care se adaugă 1/3 din restul pedepselor concurente; în speță pedeapsa care ar putea fi aplicată condamnatului este de 25 de ani plus 1/3 din 10 ani rezultând o pedeapsă de 28 de ani și 4 luni închisoare.
In aceste condiții, maximul general al pedepsei închisorii - 30 de ani - prevăzut de art. 53 alineat 1 litera b din vechiul Cod penal, în executarea căruia se află condamnatul, depășește maximul special la care acesta ar putea ajunge potrivit legii noi, maxim raportat la situația juridică a condamnatului.
Intr-o astfel de ipoteză este lipsit de relevanță că actualul Cod penal prevede același maxim general al pedepsei închisorii, de 30 de ani, cât timp, față de situația juridică a condamnatului, la acest maxim nu s-ar fi putut ajunge potrivit legii noi.
In consecință, în baza art. 595 C proc. pen. cu aplic. art. 23 din Legea nr 255/2013, s-a admis sesizarea comisiei de evaluare a legii penale mai favorabile din cadrul Penitenciarului Oradea, privind pe condamnatul G. S., constatându-se că sunt aplicabile dispozițiile art. 6 alin 1 Cod penal (astfel cum acestea au fost interpretate prin decizia nr. 1/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept) privind legea penală mai favorabilă.
Instanța constată că situația juridică a contestatorului G. S., în ce privește aplicarea legii penale mai favorabile, a fost rezolvată definitiv prin sentința penală nr.XXX/xx.xx.xxxx a Tribunalului Bihor, rămasă definitiva prin decizia penală nr. XX/xx.xx.xxxx a Curții de Apel Oradea, o nouă evaluare din acest punct de vedere, fără intervenirea unor elemente noi, fiind inadmisibilă.
Contestatorul invocă dispozițiile art.585 alin.1-3 Cod procedură penală, care se referă însă la alte modificări de pedepse, în cazul constatării, pe baza unei alte hotărâri definitive, a existenței concursului de infracțiuni, recidivei, pluralității intermediare sau a unor acte care intră în conținutul aceleiași infracțiuni.
Aceste dispoziții nu sunt aplicabile în speță, contestatorul neaflându-se în nici una din aceste situații, acesta depunând la dosar (fila 27) doar sentința penală nr.XXX/xx.xx.xxxx a Tribunalului Suceava, de declinare de competență, din care rezultă că numitul O. I. V. execută pedeapsa de 25 de ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și omor.
Contestatorul a mai invocat, prin apărător, că, în cauză, contestația sa se bazează pe disp. art.598 alin.1 lit.d Cod procedură penală, existând o cauză de reducere a pedepsei, invocând faptul că persoana împreună cu care a săvârșit faptele în Belgia a fost condamnată la pedeapsa de 25 de ani închisoare și că nu există egalitate de tratament sancționator.
Această susținere nu poate fi primită. În operațiunile de recunoaștere a hotărârii penale pronunțate în străinătate și apoi de aplicare a legii penale mai favorabile, instanțele au făcut aplicarea dispozițiilor legale în materie, hotărârile pronunțate având autoritate de lucru judecat, astfel încât, în acest cadru procesual, nu se mai poate interveni asupra acestor elemente, de apreciere a contribuției coautorilor la realizarea rezoluției infracționale și de reindividualizare a pedepselor.
Contestatorul susține că în speță sunt aplicabile dispozițiile Deciziei nr. 29 din 19.11.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiției - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.
Prin această decizie s-a admis sesizarea formulată de Curtea de Apel București - Secția a II-a penală, prin care se solicita pronunțarea unei hotărâri prealabile referitoare la chestiunea de drept: "dacă în aplicarea art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, în cazul operațiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicate în temeiul Codului penal din 1968 pentru o infracțiune săvârșită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului Cod penal pentru o infracțiune săvârșită sub imperiul Codului penal din 1968 se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului în temeiul art. 5 din noul Cod penal sau se aplică legea în vigoare la momentul efectuării operațiunii de contopire";.
ÎCCJ a stabilit că în procedura de modificare a pedepsei prevăzută de art. 585 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură penală, în cadrul operațiunii de contopire a unei pedepse cu închisoarea aplicată în temeiul Codului penal anterior pentru o infracțiune săvârșită sub imperiul acestei legi cu o pedeapsă cu închisoarea aplicată în temeiul noului Cod penal pentru o infracțiune săvârșită sub Codul penal anterior, se impune determinarea legii penale mai favorabile condamnatului conform art. 5 din Codul penal.
În raport cu aceste dispoziții, se constată, pe de o parte, că acest contestator nu se află în situația dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia sus-menționată, întrucât ambele infracțiuni au fost săvârșite sub imperiul Codului penal din 1969, iar, pe de altă parte, că situația juridică a acestuia privind aplicarea legii mai favorabile a fost rezolvată, așa cum s-a arătat mai sus și că de la data rămânerii definitive a acelei hotărâri nu a intervenit vreun element care să nu fi fost avut în vedere de instanță și nici vreo altă interpretare dată de instanța supremă sau de Curtea Constituțională dispozițiilor legale aplicabile în speță.
În ce privește invocarea jurisprudenței C.E.D.O., în aplicarea art.2, 3 și 4 din Convenție, se constată că art.2 se referă la dreptul la viață, art.2 la interzicerea torturii, iar art.3 la interzicerea muncii forțate sau a sclaviei, neavând relevanță în cauză.
Așa fiind, se va respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de condamnatul G. S., în temeiul art. 585 alin.1-3 și art.598 alin.1 lit.d Cod procedură penală, vizând micșorarea pedepsei de 28 de ani și 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.XXX/xx.xx.xxxx a Tribunalului Bihor la pedeapsa maximă de 25 ani.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
H O T Ă R Ă Ș T E:
Respinge ca nefondată contestația formulată în temeiul art. 585 alin.1-3 și art.595 alin.1 lit.d Cod procedură penală de contestatorul G. S., fiul lui I. și L., născut la xx.xx.xxxx, deținut în Penitenciarul Botoșani, aflat în executarea M.E.P.Î. nr.XXXX/xxxx din xx.xx.xxxx, privind pedeapsa de 28 ani și 4 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.XXXX/xxxx a Tribunalului Bihor.
În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală, obligă contestatorul să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare din contestație.
În temeiul art.275 alin.6 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 130 lei, se va achita Baroului Botoșani din fondurile Ministerului Justiției.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 30 iunie 2017.
PREȘEDINTE, GREFIER,
