Cerere de aplicare a legii penale mai favorabile. Hotărâre de condamnare pronunţată de o instanţă străină, recunoscută anterior.
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă penală nr. 1794 din data de 16.11.2015
Prin sentința penală nr. 1794/2015 instanța a dispus următoarele:
"În baza art. 595 Cod procedură penală, raportat la prevederile art. 6 Cod penal, respinge cererea formulată de petentul C., deținut în prezent în Penitenciarul Iași, privind aplicarea legii penale mai favorabile în ceea ce privește condamnarea la pedeapsa de 2373 zile închisoare, ce i-a fost aplicată prin sentința penală nr. 053 H v 23/14 K a Tribunalului de Land Viena, Germania, ce a fost recunoscută prin sentința penală nr. 91 din 11.08.2014 a Curții de Apel Bacău, rămasă definitivă prin neapelare la data de 07.10.2014.";
Pentru a dispune astfel instanața a reținut, în esență, următoarele:
Prin sentința penală nr. 91 din 11.08.2014 a Curții de Apel Bacău, în conformitate cu dispozițiile art. 153 din Legea nr. 302/2004 s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău privind transferul persoanei condamnate C. într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării unei pedepse aplicate de Tribunalul de Land Viena, Germania.
În temeiul art. 154 alin. 6 lit. a raportat la art. 155 din Legea nr. 302/2004 s-a dispus recunoașterea în punerea în executare a sentinței penale nr. 053 HV 23/14k a Tribunalului de Land Viena, Germania, la data de 04.04.2014, prin care petentul a fost condamnat la o pedeapsă de 2373 zile închisoare pentru comiterea unei infracțiuni de "tentativă la tâlhărie calificată";, prevăzută de art. 32 Cod penal, raportat la art. 233-234 alin. 1 lit. a și f Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal, art. 36 alin. 3 Cod penal și art. 5 Cod penal.
Pe cale de consecință, persoana condamnată a fost transferată într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei.
În considerentele sentinței pronunțate, Curtea a constatat, între altele, că prin sentința a cărei recunoaștere s-a solicitat s-a reținut faptul că în data de 17.01.2014, persoana condamnată, împreună cu alții, a încercat să sustragă de la două persoane vătămate prin violență, respectiv prin amenințarea cu un pericol iminent pentru trup și viață, bunuri mobile străine, respectiv bani în numerar și bunuri valoroase, cu intenția ca prin însușirea lor să se îmbogățească pe nedrept; mai exact doi dintre inculpați au amenințat persoanele vătămate cu un topor și un baros, în timp ce ceilalți inculpați, între care și petentul din prezenta cauză, au intrat în clădire și au intenționat să își însușească prada.
Examinând materialul cauzei, Curtea a apreciat este îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzută de art. 155 lit. b din Legea nr. 302/2004, faptele comise de condamnat, având corespondent în legislația română și realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de "tâlhărie calificată";, prevăzută de art. 233-234 alin. 1 lit. a și f Cod penal, cu aplicarea art. 77 lit. a Cod penal, art. 36 alin. 3 Cod penal și art. 5 Cod penal.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 595 Cod procedură penală, când, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege care nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a dispus condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire a dispozițiilor art. 4 și 6 din Codul penal.
În ceea ce privește aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor art. 6 Cod penal, instanța a constatat că legea penală mai favorabilă se aplică doar atunci când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea integrală a pedepsei închisorii sau amenzii intervine o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, caz în care sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Conform deciziei nr. 13/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-au menționat următoarele: dispozițiile art. 6 alin. (1) din Codul penal, privitoare la legea mai favorabilă după judecarea definitivă a cauzei, sunt aplicabile și cu privire la hotărârea de condamnare pronunțată de un alt stat față de cetățenii români, dacă aceasta a fost recunoscută în procedura reglementată de Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
În considerentele deciziei s-a menționat, între altele că "în condițiile art. 135 alin. (6) lit. a) și lit. b) pct. (i), respectiv ale alin. (7) și (8) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța examinează hotărârea judecătorească străină, verifică lucrările dosarului și, în baza celor constatate, dispune recunoașterea și executarea pedepsei aplicate de instanța străină, adaptând pedeapsa privativă de libertate aplicată de instanța străină atunci când natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu pedepsele reglementate de legea penală română ori atunci când durata pedepsei aplicate de instanța străină depășește, după caz, limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceeași infracțiune sau limita maximă generală a pedepsei închisorii prevăzute de legea penală română sau atunci când durata pedepsei rezultante aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. În această a doua ipoteză, adaptarea de către instanța de judecată a pedepsei aplicate de instanța străină constă în reducerea pedepsei până la limita maximă admisă de legea penală română pentru infracțiuni similare.
Totodată, pedeapsa stabilită de instanța română trebuie să corespundă, pe cât posibil, din punctul de vedere al naturii sau duratei, cu cea aplicată de statul emitent și să nu agraveze situația persoanei condamnate. Pedeapsa aplicată de statul emitent nu poate fi convertită într-o pedeapsă pecuniară.
Această posibilitate de adaptare, respectiv de stabilire a pedepsei, recunoscută expres instanței naționale prin dispozițiile legale menționate, reprezintă o expresie a principiului legalității. Altfel spus, pedeapsa aplicată prin hotărârea străină recunoscută nu va fi executată în statul care recunoaște respectiva hotărâre decât în măsura în care corespunde limitelor de pedeapsă, precum și naturii acesteia, prevăzute de legea națională.
În condițiile în care dispozițiile art. 6 din Codul penal reprezintă tot o expresie a principiului legalității, incidența acestora în ipoteza în discuție apare justificată, pentru identitate de rațiune.";
În ceea ce privește situația proprie a condamnatului, la momentul la care Curtea de Apel Bacău a dispus recunoașterea hotărârii de condamnare pronunțată de instanța din Austria, condamnatul a beneficiat de aplicarea legii penale mai favorabile în temeiul art. 5 Cod penal, întrucât instanța a făcut pe deplin aplicarea principiului legalității, apreciind că prevederile noului Cod penal îi sunt mai favorabile persoanei condamnate.
Curtea a precizat expres și că durata pedepsei pronunțată de autoritățile străine este compatibilă cu legea română și se impune continuarea executării acestuia.
În aceste condiții, este evident că nu se poate reanaliza situația juridică a persoanei condamnate prin prisma dispozițiilor art. 6 Cod penal, neexistând premisa aplicării acestui text legal, care constă în intervenirea unei legi penale mai favorabile după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare.(în prezenta cauză se pune problema intervenirii legii mai favorabile după pronunțarea hotărârii de recunoaștere).
