Contestaţie împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate respinsă. Condiţii de detenţie. Încălcarea art. 3 din C.E.D.O..
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă penală nr. 2208 din data de 16.11.2015
Prin sentința penală nr. 2208/2015 instanța a dispus următoarele:
"În baza art. 56 alin. 11 și urm. din Legea nr. 254/2014 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, respinge, ca nefondată, contestația formulată de petentul condamnat D., deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la Penitenciarul Iași.";
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
În data de 28.01.2015, petentul, care se afla la camera 6, secția I s-a adresat cu o plângere judecătorului de supraveghere a privării de libertate de la Penitenciarul Iași, reclamând în esență existența unor condiții defectuoase de detenție.
A arătat astfel că este ținut în condiții dezastruoase, iar starea de sănătate i se înrăutățește, la fel și cea a colegilor săi, spațiul în care este cantonat este insuficient, nu există spațiu, acesta fiind sub standardul normal; a menționat că igiena este defectuoasă, condițiile din grupul sanitar sunt improprii. A susținut că el suferă de probleme de sănătate și consideră că starea lui s-a înrăutățit de când este încarcerat, motiv pentru care solicită să se verifice condițiile în care este plasat și dacă cineva își asumă răspunderea, în ipoteza în care starea lui de sănătate i se va înrăutăți. Petentul a relatat și faptul că, deși este bolnav hepatic, nu i s-a dat normă de regim, iar el apreciază că mâncarea pe care o primește nu este cea indicată pentru consum.
(…)
Prin adresa nr. 17309/12.02.2015 a Penitenciarului Iași, unitatea de detenție, la solicitarea judecătorului de supraveghere a comunicat inițial următoarele: în ceea ce privește condițiile de detenție, au arătat că petentul este cazat în camera E 1.6, într-o cameră cu un număr de 6 paturi instalate și șase persoane deținute. Referitor la reclamațiile petentului ce vizează lipsa spațiului, a unei camere separate pentru depozitarea alimentelor, a stării degradate a grupului sanitar și a dușului, precum și în ceea ce privește prezența insectelor în cameră, s-a menționat că toate aspectele menționate se confirmă, deși administrația locului de deținere a efectuat acțiuni de dezinsecție și deratizare trimestrial, iar deținuții sunt obligați să mențină igiena individuală și colectivă.
S-a precizat că deținutul se află în evidența cabinetului medical cu următorul diagnostic: astm bronșic, steatoză hepatică, colon iritabil, pentru care primește tratament cronic, conform recomandărilor medicilor specialiști (sens în care au fost anexate copii de pe paginile din registrul de boli cronice, unde sunt consemnate diagnosticul, rețetele întocmite și unde pacientul semnează de primirea medicamentelor). S-a menționat și că, potrivit ultimelor internări în spitale penitenciar, din 14.01-22.01.2014 și respectiv 09.10-21.10.2014, petentul nu are recomandare de regim alimentar pentru persoane bolnave la externare, fiind anexate în acest sens copia scrisorilor medicale eliberate la externarea în spital.
Penitenciarul Iași a revenit ulterior cu o adresă cu același număr, din aceeași zi, (adresa nr. 17309/12.02.2015), cu precizări referitoare la condițiile de detenție de care beneficiază petentul. S-a menționat astfel că petentul este cazat în camera E 1.6 din Pavilionul detenție - Corp A, cu următoarele caracteristici: camera este în suprafață de 10,94 m 2, în care sunt montate 6 paturi și încarcerate de regulă între 3 și 6 persoane. S-a precizat că există iluminat natura prin fereastră cu geam tras de 4 mm grosime, cu toc și cercevele din lemn de 1,10*0,80 m și artificial cu lumină albă de neon 1*18 W și lampă de veghe (75 W/24 V) și că există un grup sanitar cu ușă de acces din camera de detenție-funcțional, cu o chiuvetă din porțelan, cu o baterie amestecătoare și o cabină WC (cu uși, cu acces din spălător) cu vas WC cu tălpi.
S-a menționat și că spațiul de detenție respectiv beneficiază de apă rece potabilă permanent, de apă caldă de două ori pe săptămână, conform programului, de agent termic în sezonul friguros permanent și de energie electrică pentru iluminat și prize, conform programului stabilit la nivelul unității. Mobilierul este următorul: o masă, două polițe de lemn și un suport TV.
În ceea ce privește acțiunile de igienizare întreprinse de unitate s-a menționat că pentru curățenia spațiilor sunt distribuite materiale de resort și, de regulă lunar, în limita fondurilor disponibile; starea de igienă de la grupul sanitar este generată de modul în care este menținută de locatarii camerei; că de regulă, trimestrial, în limita fondurilor alocate, s-a efectuat câte o acțiune de dezinsecție a spațiilor și, suplimentar, o dezinsecție a bagajelor individuale de la magazia unității. Au precizat că în cadrul unității s-a reușit diminuarea majoră, dar nu eradicarea fenomenului de infestare cu insecte de disconfort, datorită volumului mare de deținuți transferați/tranzitați, cât și a modului defectuos de menținere a igienei colective și personale de către aceștia.
Prin încheierea nr. 108 din 19.02.2015, a judecătorului de supraveghere a privării de libertate s-a respins plângerea formulată de petent, reținându-se în esență următoarele.
(…) administrația Penitenciarului Iași a luat toate măsurile pozitive corespunzătoare cazului dat, întrucât a asigurat persoanei condamnate condițiile minime de cazare, ce vizează dotarea camerelor cu mobilier, cazarmament, iluminat artificial și asigurarea condițiilor de igienă, potrivit art. 80 din Legea nr. 254/2013, făcându-se în continuare referire la aspectele menționate în precizările înaintate de unitatea de deținere.
În ceea ce privește calitatea hranei, s-a menționat că aceasta se asigură în cantitățile prevăzute, zilnic, întregului efectiv de deținuți din penitenciar, în baza alocării la drepturi, pe norme. În magazia unității se execută verificarea produselor primite de către comisia de recepție și dacă apar aspecte legate de calitate, termen de garanție, cantitate, produsele nu sunt acceptate. De asemenea, la predarea-primirea produselor din magazia unității participă gestionarul, bucătarul sau supraveghetorul blocului alimentar și șeful de tură sau ajutorul acestuia, verificându-se încă o dată aceste aspecte. Blocul alimentar dispune de dotările necesare pentru păstrarea alimentelor până la darea în consum a acestora sau până la prelucrarea pentru hrană.
Judecătorul de supraveghere a privării de libertate a subliniat și că problema supraaglomerării spațiilor de deținere care îngreunează condițiile de cazare, dar care nu poate fi apreciată ca o expunere la tratamente inumane este una cunoscută la nivelul Administrației Naționale a Penitenciarelor, este o problemă națională, iar soluționarea acesteia nu va putea fi realizată decât în timp, prin realizarea unor investiții pentru creșterea capacității de cazare și nu prin măsuri aflate la îndemâna Penitenciarului Iași, măsuri la care administrația să poată fi obligată prin hotărârea judecătorului de supraveghere a privării de libertate.
A menționat judecătorul, în cadrul încheierii contestate, că susținerea petentului în sensul că ar fi fost tratat cu superficialitate de către personalul medical al penitenciarului, ceea ce ar fi cauzat o deteriorare a stării sale de sănătate, este o afirmație lipsită de fundament, nefiind susținută de nici o probă din dosar, ceea ce conduce la concluzia că suferințele fizice pe care le acuză persoana condamnată apar ca fiind inevitabile afecțiunilor cronice de care suferă și stării de deținere în care acesta s-a aflat.
În aceste condiții, s-a concluzionat că nu se poate dispune obligarea administrației penitenciarului la luarea unor măsuri suplimentare pentru a se obține restabilirea drepturilor ce au fost încălcate, urmând ca plângerea să fie respinsă ca nefondată.
În ceea ce privește fondul plângerii formulate în cauză, instanța a apreciat plângerea formulată ca fiind nefondată, întrucât raționamentul în temeiul căruia judecătorul de supraveghere a privării de libertate a respins plângerea formulată de petent este susținut de prevederile legale aplicabile în această materie.
Rolul acestui judecător și, ulterior, al instanței, nu este acela de a constata cu titlu formal încălcarea unor drepturi ale persoanei condamnate, ci este necesar, ca efect direct al admiterii unei astfel de plângeri, ca administrația penitenciarului să poată fi obligată să dispună anumite măsuri concrete, obiective, pentru restabilirea dreptului încălcat.
Altfel spus, procedura reglementată de prevederile art. 56 din Legea nr. 245/2013, permite judecătorului și/sau instanței, să constate încălcarea unor anumite drepturi de către administrația penitenciarului doar în condițiile în care această încălcare continuă să se producă la momentul analizei plângerii formulate de persoana condamnată și este posibilă remedierea acestei situații și inclusiv restabilirea dreptului încălcat prin obligarea administrației penitenciarului de a lua anumite măsuri concrete, efective.
Interesul petentului nu poate fi acela ca această instanță să se limiteze doar a constata că i-au fost încălcate drepturile prevăzute de Legea nr. 254/2013, atât timp când remedierea acestei încălcări nu este în competența sau abilitatea administrației de deținere, având în vedere că intimat în prezenta cauză este doar Penitenciarul Iași și nu statul român, care teoretic ar avea posibilitatea de a lua măsurile necesare pentru respectarea unor condiții minimale ale detenției,
Cu atât mai puțin, în raport de cele anterior expuse, ar fi inutilă obligarea administrației de deținere să dispună luarea unor măsuri pentru încetarea încălcării drepturilor petentului, atât timp cât nu ar fi în puterea acestei administrații luarea măsurilor necesare, fiind vorba de o imposibilitate a executării dispoziției instanței, ceea ce ar face ca această dispoziție la fel de formală ca și cea care s-ar limita la constatarea că drepturile petentului i-au fost încălcate pe parcursul detenției.
(…)
Este notoriu faptul că majoritatea penitenciarelor din România nu respectă standardele europene referitoare la asigurarea unor condiții minimale de plasare ale deținuților, supraaglomerarea și condițiile improprii de deținere fiind frecvente. Aceste împrejurări au fost subliniate în mod constant în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului prin care România a fost condamnată pentru încălcarea art. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
(…)
La data la care petentul a reclamat că i-au fost încălcate drepturile privind condițiile concrete de cazare acesta se afla încarcerat în Corpul A, destinat regimului închis, unde, potrivit raportului APADOR din 2014 , clădirea datează din 1983, având risc seismic crescut și este inadecvată din toate punctele de vedere, spațiul disponibil pentru fiecare deținut fiind în medie de 1,2 m2, ferestrele au, pe lângă gratii, plasă cu ochiuri mici, ce împiedică pătrunderea luminii naturale și, mai ales, aerisirea.
Camerele nu au mobilier, în afară de paturi, deținuții trebuind să improvizeze mese sau chiar să mănânce ghemuiți în pat (constatare în deplină consonanță cu cele susținute de petent în declarațiile date).
Concluziile acestui raport sunt următoarele: Penitenciarul din Iași are aproape de trei ori mai mulți deținuți decât ar trebui conform normelor, iar pavilionul pentru regim închis are cele mai proaste condiții, care ar trebui remediate urgent, fiind vorba de o clădire veche cu risc seismic, cea mai mare rată de aglomerare, lipsa luminii naturale și a aerului în camere, prezența ploșnițelor, a șobolanilor care intră prin canalizare, a saltelelor putrede, motiv pentru care s-a solicitat luarea unor măsuri urgente pentru igienizare/reducerea aglomerării.
Pe de altă parte, s-a considerat că lipsa aglomerării, condițiile din camere, imposibilitatea asigurării igienei, lipsa materialelor medicale și a personalului, cei aproximativ 500 de bolnavi conic și 140 de deținuți cu probleme psihice, asistența medicală, stomatologică și psihologică este prea puțin eficientă (în pofida eforturilor celor câțiva angajați care nu au nici cu ce, nici cum să facă față problemelor deținuților), motiv pentru care s-a considerat absolut necesar să fie îmbunătățită asistența medicală, inclusiv prin angajarea de personal specializat.
Aceste date și informații anterior prezentate duc la concluzia indubitabilă că sunt reale susținerile petentului referitoare la condițiile absolut improprii în care a fost cazat în perioada 21.10.2014-14.04.2015, perioadă în care acesta a fost plasat în Corpul A, pe secția 1, la camera 6. Acestuia i-a fost încălcate dreptul de a beneficia de condiții de detenție în acord cu respectarea demnității umane, fiind încălcat art. 3 din CEDO în ceea ce privește condițiile materiale ale detenției petentului.(supraaglomerarea, lipsa iluminatului natural, lipsa unor condiții decente)
Administrația penitenciarului a luat însă măsuri pozitive pentru oprirea încălcării aduse drepturilor petentului, în condițiile în care acesta a fost transferat pe secția nouă, unde, conform aceluiași raport APADOR din 2014, condițiile de cazare sunt decente.
Instanța nu poate da curs solicitărilor petentului în această procedură, în sensul de a fi despăgubit pentru suferințele îndurate pentru perioada în care condițiile de detenție nu au fost corespunzătoare, din două motive: 1. procedura reglementată de art. 56 din Legea nr. 254/2013 nu diferă substanțial de cea anterioară, a Legii 275/2006, reglementare cu privire la care însăși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că nu este eficientă pentru a obține restabilirea dreptului încălcat sau eventuala despăgubire a petentului (art. 197 și urm. din Cauza Ivanov contra României), iar într-o astfel de procedură instanța nu este abilitată să acorde despăgubiri, petentul având posibilitatea să recurgă la dispozițiile dreptului comun; 2. parte în cauză este Penitenciarul Iași, care nu este în culpă în ceea ce privește nerespectarea drepturilor petentului, întrucât este vorba de o chestiune de politică statală, ce depășește cu mult posibilitățile efective ale administrației locului de deținere de a lua măsuri concrete pentru respectarea drepturilor petentului, motiv pentru care acesta nu ar avea legitimitate procesuală pasivă în vederea obligării sale pentru a-i plăti despăgubiri petentului, singurul responsabil fiind Statul Român, ce nu a efectuat demersurile necesare în vederea dotării centrelor de deținere cu spații corespunzătoare, deși se impunea acest lucru.
