Contestaţie împotriva încheierii judecătorului de supraveghere a privării de libertate în procedura prevăzută de art.104 din legea nr.254/2013. forţa probantă a actelor întocmite de cadrele penitenciarului. prezumţia de nevinovăţie.
| Comentarii |
|
Judecătoria IAŞI Sentinţă penală nr. 708 din data de 18.05.2017
Prin sp.nr.708/2017, instanța, în baza art.104 din Legea nr.254/2014, a admis contestația formulată de petentul condamnat P.T., deținut în Penitenciarul Iași, împotriva încheierii nr.1149/05.12.2016 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarul Iași și a dispus anularea sancțiunii disciplinare "suspendarea dreptului de a primi vizite timp de 1 lună"; aplicată petentului prin hotărârea nr.1352/22.11.2016 a comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Iași.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr.1352/22.11.2016 a Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Iași, s-a aplicat petentului P.T. sancțiunea "suspendareadreptului de a primivizitetimp de 1 lună" reținându-se că în data de 30.10.2016, deținutul M.V. declarat verbal că a fost agresat fizic de către deținuții P.T. și P.A..
Împotriva acestei hotărâri, petentul a formulat plângere la judecătorul de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarul Iași, plângere respinsă prin încheierea nr.1149/05.12.2016 în care s-a reținut că petentul a săvârșit abaterea disciplinară, așa cum rezultă din raportul de incident întocmit de agentul supraveghetor în care este consemnat că în data de 30.10.2016 deținuții P.T. și P.A. l-au agresat pe deținut M.V. provocându-i leziuni fizice, coroborat cu declarațiile deținutului M.V. și înscrisurile emise de cabinetul medical al penitenciarului.
Împotriva încheierii judecătorului de supraveghere, petentul P.T. a formulat contestația ce face obiectul cauzei de față.
Fiind audiat de către instanță, petentul P.T. a negat săvârșirea abaterii disciplinare. Petentul a susținut din nou că nu l-a agresat pe deținutul M.V.. De asemenea, deținuții B.M. și S.G., colegi de cameră ai petentului audiați în calitate de martori, au declarat că petentul nu l-a agresat pe deținutul M.V..
Instanța reținut că Potrivit art.103 alin.4 din Legea nr.254/2013, articol ce reglementează procedura disciplinară:"Cercetarea prealabilă are ca scop lămurirea incidentului sub toate aspectele și presupune audierea persoanei condamnate cercetate și verificarea apărărilor acesteia.";
Conform dispozițiilor menționate, cercetarea disciplinară trebuie să asigure aflarea adevărului cu privire la incidentele în care sunt implicate persoanele private de libertate și constituie o garanție a respectării dreptului la apărare al persoanelor acuzate de săvârșirea unor abateri disciplinare.
În cauza de față, s-a constatat că petentul a invocat, încă din cursul procedurii disciplinare, cu ocazia primei sale audieri, faptul că nu l-a agresat fizic pe deținutul M.V., susținerile petentului fiind confirmate colegii de cameră ai acestuia audiați în cursul procedurii disciplinare, doi dintre aceștia fiind audiați și în instanță, în calitate de martori.
Instanța a mai reținut, conform jurisprudenței Curții EDO contra Romaniei, respectiv cauzele Anghel contra Romaniei și Constantin Neață contra Romaniei, existența prezumției de temeinicie a raportului agentului constatator, pe baza căruia se întocmește ulterior o hotărâre de sancționare (în domeniul contravențional ori în temeiul legii de exeutare a pedepsei), însă aceeași jurisprudență impune respectarea unor limite rezonabile ale acestei prezumții, limite care să fie date de circumstanțele fiecărei cauze. Astfel, conform Curții EDO, această prezumție trebuie să fie una relativă, care să comporte posibilitatea administrării unor probe în apărare și care să poată fi răsturnată în momentul în care există probe certe care să infirme situația de fapt constatată de actul întocmit de agentul statului. O a doua condiție pentru reținerea acestei prezumții este ca fapta petentului să fie constatată ex proprii sensibus de către agentul constatator, numai atunci putând fi vorba despre existența unei prezumții de temeinicie. Orice altă aplicare a acestei prezumții, în opinia Curții EDO și a instanței, este pasibilă de a crea posibilitatea exercitării unor abuzuri contra unor persoane private de libertate, acestea având oricum posibilități juridice și de exprimare a apărării lor destul de reduse față de o persoană neprivată de libertate.
Instanța a mai reținut că judecătorul de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarul Iași a respins plângerea petentului prin încheierea nr.1149/05.12.2016, menționând în considerentele încheierii că petentul a săvârșit abaterea disciplinară, fapt ce este dovedit prin raportul de incident întocmit de agentul supraveghetor în care este consemnat că în data de 30.10.2016 deținuții P.T. și P.A. l-au agresat pe deținut M.V. provocându-i leziuni fizice, raport ce se coroborează cu declarațiile deținutului M.V. și înscrisurile emise de cabinetul medical al penitenciarului.
Instanța a constat în primul rând că în încheierea judecătorului de supraveghere nu se face în niciun fel referire la declarațiile persoanelor audiate în cursul cercetării disciplinare, deși toate aceste persoane au declarat că petentul nu l-a agresat pe deținutul M.V..
În al doilea rând, instanța constată că susținerile judecătorului de supraveghere nu sunt concordante cu actele dosarului având în vedere că:
- în raportul de incident întocmit de agentul supraveghetor nu este consemnat că în data de 30.10.2016 deținuții P.T. și P.A. l-au agresat pe deținut M.V., ci faptul că deținutul M.V. a declarat la cabinetul medical că a fost agresat de cei doi deținuți, fără însă a se consemna că agentul care a întocmit raportul de incident ar fi asistat la săvârșirea actelor de agresiune,
- deținutul M.V. nu a fost audiat nici de către comisia de disciplină (a refuzat să dea declarație), nici de către judecătorul de supraveghere, astfel încât nu există o asemenea declarație a deținutului în cauză conform căreia ar fi fost bătut de către petent.
Simpla susținere a deținutului M.V. că ar fi fost agresta de către petent, făcută la cabinetul medical, nu este aptă să înlăture prezumția de nevinovăție a petentului și dovedească faptul că M.V. ar fi fost agresat de petent, cu atât mai mult cu cât ulterior acesta nu și-a asumat această acuzație printr-o declarație dată în fașa comisiei de disciplină ori a judecătorului de supraveghere. Pe de altă parte, înscrisurile medicale atașate dovedesc doar faptul că deținutul M.V. a prezentat anumite leziuni în momentul examinării, însă nu dovedesc că aceste leziuni au fost provocate prin acte de lovire săvârșite de către petent (leziunile constatate putând fi chiar autoprovocate).
Pentru aceste motive, în baza art.104 din Legea nr.254/2014, instanța a admis contestația formulată de petentul condamnat P.T. împotriva încheierii nr.1149/05.12.2016 a judecătorului de supraveghere a privării de libertate la Penitenciarul Iași și a dispus anularea sancțiunii disciplinare "suspendarea dreptului de a primi vizite timp de 1 lună"; aplicată petentului prin hotărârea nr.1352/22.11.2016 a comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Iași.
