Contestatie la executare. Jurisprudență Contestaţie la executare
| Comentarii |
|
Tribunalul COVASNA Sentinţă penală nr. 37 din data de 12.07.2017
Dosar nr. …………….
R O M Â N I A
TRIBUNALUL COVASNA
SENTINȚA PENALĂ NR. 37
Ședința publică din data de 12 iulie 2017
PREȘEDINTE : ………..
GREFIER : ……………………..
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public, procuror …….. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna
Pe rol fiind soluționarea contestației la executare formulată de contestatorul - condamnat O. M., privind executarea măsurilor de supraveghere stabilite prin sentința penală nr. 31 din 21 iunie 2012 a Tribunalului Covasna, modificată prin decizia penală nr. 120/Ap din 7.11.2012 a Curții de Apel Brașov - Secția penală și pentru cauze cu minori, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1753 din 23.05.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform art. 369 al. 1 C.pr.pen.
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi, se constată lipsa contestatorul - condamnat O. M. și a al apărătorului acestuia, av. Kiss Istvan.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că, s-a depus la dosar, în vederea atașării, dosarul acestei instanțe având nr. 1726/119/2010 în care s-a pronunțat sentința de condamnare, iar apărătorul contestatorului av. K. I. a depus la dosar precizare privind temeiul de drept al contestației, ca urmare a solicitării instanței.
De asemenea, se constată că, s-a depus la dosar procesul-verbal din care rezultă faptul că, s-a luat legătura telefonic cu av. K. I., care a arătat că O. M. nu se va putea prezenta în instanță întrucât lucrează în străinătate, iar la rândul său și el trebuie să se ducă la tratament medical, astfel că, mai mult ca sigur nici el nu se va putea prezenta.
Văzând cererea condamnatului O. M., care a fost înregistrată ca o cerere de modificare/încetarea obligațiilor prev. de art. 73, 48, 57, 61 din Legea nr. 253/2013, instanța recalifică cererea acestuia în contestație la executare, astfel cum s-a arătat și în cererea depusă, având în vedere că sentința a cărei modificare se solicită a fost pronunțată sub imperiul vechiului Cod penal, când Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal nu era în vigoare, precum și precizarea depusă de către apărătorul contestatorului, în sensul că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 57 din Legea nr. 253/2013.
Reprezentanta Ministerului Public arată că este de acord cu recalificarea cererii și că nu are excepții de invocat și nici cereri de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, nici din oficiu de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea, ca inadmisibilă, a contestației la executare formulată de condamnatul O. M., prin av. K. I., întrucât solicitarea acestuia nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 598 C.pr.pen.
Arată că, codurile vechi nu au prevăzut posibilitatea modificării obligațiilor impuse pe durata termenului de supraveghere, respectiv în cazul condamnatului să se prezinte trimestrial, deci din 3 în 3 luni la serviciul de probațiune.
De altfel, conform art. 16 din Legea nr. 187/2012 măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată în baza Codului Penal din 1969 se menține și după intrarea în vigoare a Codul penal, până la împlinirea termenului de încercare stabilit prin hotărârea de condamnare.
Cu privire la punctul 2 din cererea condamnatului, învederează instanței faptul că, prin sentința de condamnare s-a stabilit doar obligația comunicării schimbării domiciliului și nu interdicția de a-și schimba domiciliul.
Solicită obligarea contestatorului - condamnat la plata cheltuielilor judiciare.
T R I B U N A L U L
Asupra contestației la executare de față.
Constată că, prin contestația la executare înregistrată la această instanță la data de 5 iulie 2017, sub nr. …/119/2017, condamnatul O. M., fiul lui M. și I., născut la data de ………. în mun. …., jud. ….., CNP …….., domiciliat în mun. …………, cu domiciliul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură la Cabinetul de avocat K. I. din mun……….., prin apărătorul său ales, în temeiul art. 418, coroborat cu art. 460 din Codul de procedură penală, a solicitat modificarea măsurii de supraveghere de a se prezenta trimestrial la Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Covasna, la care a fost obligat pe durata termenului de încercare, prin sentința penală nr. 31 din data de 21.06.2012 a Tribunalului Covasna, în sensul extinderii perioadei de prezentare la Serviciului de Probațiune Covasna din 3 în 3 luni la perioada de 6 în 6 luni.
Totodată, condamnatul a solicitat "în condițiile art. 863 alin. 3 C.pr.pen.";, înlăturarea din hotărârea menționată a obligației stabilite de a nu-și schimba domiciliul sau reședința în afara țării doar după înștiințarea instanței.
În motivarea contestației, condamnatul O. M. a arătat că, până în prezent, a respectat întru-totul măsurile de supraveghere și obligațiile impuse de instanță, însă a rămas fără loc de muncă în România și are oferte de muncă în străinătate, respectiv din Anglia, situație în care obligația de a nu-și stabili domiciliul sau reședința în afara granițelor țării a devenit deosebit de împovărătoare, fiind astfel o împiedicare la executare, în sensul art. 461 al. 1 lit. c din C.pr.pen., text de lege pe care se întemeiază contestația la executare.
În probațiune, apărătorul inculpatului a solicitat instanței să dispună ca Serviciul de Probațiune Covasna să depună la dosarul cauzei planul de supraveghere stabilit pentru perioada cuprinsă între 23.05.2013 - 28.06.2017, iar în cazul în care instanța va admite contestație, să dispună și modificarea planului de supraveghere, conform celor solicitate prin contestație.
Totodată, condamnatul a arătat că este de observat că, nici în momentul actual, nu există o dispoziție legală expresă care să prevadă procedura de urmat, totuși prin existența tezei finale a art. 863 al. 3 lit. b din C.pen., se deschide și posibilitatea procedurală de a fi soluționată o astfel de cerere, chiar dacă această cerere nu ar putea fi circumscrisă cazurilor de contestație la executare.
De asemenea, condamnatul a arătat că, prin aplicarea dispozițiilor art. 6 din C.E.D.O., având în vedere necesitățile de ordin subiectiv și obiectiv arătate în cerere, în special cea de găsire a unui loc de muncă în străinătate, în condițiile economico-sociale actuale din țară, cererea sa devine și este admisibilă, în caz contrar s-ar putea ajunge la încălcarea unor drepturi fundamentale ale sale, precum dreptul la muncă și la supunerea sa la suportarea unor sancțiuni mult mai severe decât pedeapsa ce i s-a aplicat, respectiv punerea sa în situația de nu-și putea asigura cele necesare traiului.
Pentru aceste motive, condamnatul a solicitat admiterea contestației și să dispună în consecință, invocând ca practică judiciară decizia penală nr. 34/A din data de 08.02.2011 a Tribunalului Mureș și decizia penală nr. 198/R/8.03.2012 a Curții de Apel Târgu Mureș.
Anexat contestației, condamnatul a depus la dosar xerocopie actul de identitate, extrasul din dispozitivul sentinței penale nr. 31/21.06.20l2 a Tribunalului Covasna, minuta deciziei penale nr. 120/Ap/7.11.2012 a Curții de Apel Brașov și minuta deciziei penale nr. 1753/23.05.2013 al Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, toate pronunțate în dosarul penal nr. 1726/119/2010, precum și xerocopia împuternicirii avocațiale seria CV000533 din data de 30.06.2017.
După înregistrarea contestației la executare și repartizarea aleatorie a dosarului, președintele completului de judecată, prin rezoluția din 5.07.2017 (f.9), a dispus citarea condamnatului și încunoștințarea apărătorului ales al acestuia, ambii cu mențiunea să-și precizeze temeiul legal al contestației (f.12,14).
Anterior termenului de judecată fixat pentru rezolvarea contestației la executare, apărătorul ales al condamnatului a depus la dosar precizare privind temeiul de drept al contestației, prin care a arătat că, prealabil învestirii instanței de judecată, a sesizat în scris Serviciul de Probațiune Covasna, urmând ca, în termen rezonabil consilierul de probațiune să-și exprime punctul de vedere în scris, raportat la dispozițiile art. 48, art. 73 și art. 103 din Legea nr. 253/2013, solicitând totodată, ca pe baza rolului activ, instanța de judecată să solicite referatul consilierului de probațiune, menționând totodată că își însușește motivele de drept indicate prin articolele enumerate mai sus, precum și faptul că dispozițiile art. 57 din Legea nr. 253/2013, cu modificările ulterioare, nu sunt incidente în prezenta cauză (f.15).
În vederea rezolvării contestației la executare, s-a atașat prezentei dosarul nr. 1726/119/2010 a Tribunalului Covasna, în care s-a pronunțat hotărârea la care se referă contestația la executare.
Din actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 31 din 21 iunie 2012 a Tribunalului Covasna, pronunțată în dosarul nr. 1726/119/2010, modificată prin decizia penală nr. 120/Ap din 7.11.2012 a Curții de Apel Brașov - Secția penală și pentru cauze cu minori, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1753 din 23.05.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală (f.4-5,6,7), alături de inculpatul O. M. (CNP ………….), contestatorul - condamnat O. M. a fost condamnat la pedeapsa de 4(patru) ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 al. 1 lit. a teza a-II-a, b și c C.pen., pe o durată de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 215 al. 1, 3, 4 și 5 C.pen., cu aplicarea art. 41 al. 2 C.pen., art. 74 lit. a și al. 2 C.pen. și art. 76 al. 2 C.pen.
În baza art. 86/1 C.pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și s-a stabilit termen de încercare de 8 ani.
În baza art. 86/3 C.pen., condamnatul a fost obligat ca pe durata termenului de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
- să se prezinte, trimestrial, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Covasna;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.
Totodată, s-a atras atenția condamnatului asupra dispozițiilor art. 86/4, rap. la art. 83 și 84 C.pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul neîndeplinirii, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau în cazul comiterii de noi infracțiuni.
Sentința fiind definitivă, la data de 24.05.2013, instanța de executare a înaintat-o Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Covasna, pentru punerea în executare a măsurilor de supraveghere (f-147 d.f.).
Prin adresa nr. 872/29.05.2013, Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Covasna, a informat instanța de executare despre faptul că numitul O. M. se află în evidența serviciului, din data de 28.05.2013, cu dosarul de supraveghere nr. 42/2013, acesta fiind convocat pentru data de 10.06.2013 în vederea întocmirii Planului de supraveghere (f.157 d.f.).
Așa fiind, examinând contestația la executare formulată de condamnatul O. M., prin apărătorul său ales, în baza actelor și lucrărilor din dosar și în lumina dispozițiile art. 598 al. 1 C.pr.pen., raportat la motivul de contestație invocat, instanța constată că aceasta este inadmisibilă și urmează a o respinge ca atare, pentru următoarele considerente.
În primul rând, sub aspectul cazului de contestație invocat de condamnat, respectiv art. 461 al. 1 lit. c C.pr.pen., respectiv când se ivește vreo împiedicare la executare, precum și cu privire la temeiul legal privind procedura de rezolvare a contestației, și anume art. 460 și 418 C.pr.pen., instanța constată că aceste dispoziții legale erau prevăzute în Codul de procedură penală din 1968, care, prin art. 108 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, a fost abrogată la data intrării în vigoare a Legii nr. 135/2010 - 1 februarie 2014 (art.103 din Legea nr. 255/2013).
Însă, se constată că dispozițiile legale menționate au corespondent și în Noul Cod de procedură penală. Astfel, dispozițiile art. 461 al. 1 lit. c C.pr.pen. din 1968 au fost preluate în art. 598 al. 1 lit. c N.C.pr.pen. și dispozițiile art. 418 C.pr.pen. din 1968 privind instanța de executare în art. 553 din N.C.pr.pen., iar procedura la instanța de executare prev. de art. 460 C.pr.pen. din 1968 este reglementată în art. 597 N.C.pr.pen.
Apoi, condamnatul a invocat și dispozițiile art. 863 al. 3 C.pr.pen., ca procedură de soluționare a contestației, arătând că chiar dacă cererea sa nu se încadrează în cazurile de contestație la executare, acest text legal deschide posibilitatea procedurală de a fi soluționată contestația sa, care astfel devine admisibilă, însă, instanța constată că nici Codul de procedură penală din 1968 și nici Noul Cod de procedură penală nu au în cuprinsul lor atâtea articole, primul fiind structurat pe 524 articole, iar secundul pe 603 articole. În realitate, apărătorul condamnatului invocă în mod eronat art. 863 din codul de procedură civilă privind "Desființarea măsurilor asigurătorii sau de executare";, care nu sunt aplicabile în prezenta cauză penală.
Așa fiind, instanța constată în cauză a fost invocat cazul de contestație prev. de art. 598 al. 1 lit. c N.C.pr.pen., respectiv că s-a ivit o împiedicare la executare, însă apreciază că, motivul de contestație invocat de condamnatul O. M., nu poate constitui acest caz de contestație, neîncadrându-se nici în celelalte cazuri prevăzute în mod limitativ de art. 598 N.C.pr.pen.
Astfel, instanța apreciază că, faptul că o persoana supravegheată - în speță condamnatul O. M., trebuie să se prezinte, trimestrial, la Serviciul de Probațiune Covasna, chiar și în situația în care ar avea un loc de muncă în străinătate, nu reprezintă o împiedicare la executare.
Mai mult, solicitarea condamnatului privind "înlăturarea din sentința de condamnare a obligației de a nu-și schimba domiciliul sau reședința în afara țării, doar după înștiințarea instanței";, este lipsită de obiect, din moment ce, astfel cum s-a arătat mai sus, prin sentința de condamnare nu i s-a impus condamnatului această obligație, ci doar obligația "să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea";, care de asemenea nu poate constituii o împiedicare la executare.
Totodată, văzând că sentința de condamnare a fost pronunțată sub imperiul Codului penal din 1969, în baza dispozițiilor căruia a fost stabilită și modalitatea de executare a pedepsei, raportat și la prevederile art. 16 al. 1 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, întrat în vigoare la data de 1 februarie 2014, potrivit cărora "Măsura suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicată în baza Codului penal din 1969 se menține și după intrarea în vigoare a Codului penal, până la împlinirea termenului de încercare stabilit prin hotărârea de condamnare.";, precum și la faptul că nici vechiul Cod penal și nici Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, în Titlul III. Executarea măsurilor de supraveghere și a obligațiilor dispuse de instanță potrivit Codului penal (art. 8-10), nu prevăd posibilitatea modificării sau încetării, pe parcursul termenului de încercare, a măsurilor de supraveghere și a obligațiilor stabilite prin sentința de condamnare, instanța constată că contestația la executare promovată de condamnatul O. M. este inadmisibilă.
În consecință, constată că dispozițiile art. 95 din Noul Cod penal, și cele prev. de art. 57 al. 2 și art. 48 din Legea nr. 253/2013 nu pot fi aplicate în cauză, cum de altfel corect se menționează de apărătorul condamnatului în precizarea depusă, nefiind aplicabile nici dispozițiile art. 73 din aceeași lege, la care se face referire prin aceeași precizare, având în vedere că, la data pronunțării și rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, Legea nr. 253/2013 nu era în vigoare, aceasta intrând în vigoare doar la data de 1 februarie 2014.
Pentru aceste considerentele, urmează ca, în baza art. 597 al. 4 C.pr.pen, instanța să respingă, ca inadmisibilă, contestația la executare, formulată de condamnatul O. M. privind executarea măsurilor de supraveghere stabilite prin sentința penală nr. 31 din 21 iunie 2012 a Tribunalului Covasna, modificată prin decizia penală nr. 120/Ap din 7.11.2012 a Curții de Apel Brașov - Secția penală și pentru cauze cu minori, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1753 din 23.05.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală, conform dispozitivului de mai jos.
Văzând că, potrivit art. 275 al. 2 C.pr. pen., persoana căreia i s-a respins contestația suportă cheltuielile judiciare avansate de stat, urmează ca instanța să-l oblige pe contestatorul - condamnat să plătească statului suma de 100 lei cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația la executare, formulată de condamnatul O. M., fiul lui M. și I., născut la data de ……….. în mun. ………., CNP …………, domiciliat în mun. ………., cu domiciliul procesual ales în vederea comunicării actelor de procedură la Cabinetul de avocat K. I. din mun. ………., privind executarea măsurilor de supraveghere stabilite prin sentința penală nr. 31 din 21 iunie 2012 a Tribunalului Covasna, modificată prin decizia penală nr. 120/Ap din 7.11.2012 a Curții de Apel Brașov - Secția penală și pentru cauze cu minori, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1753 din 23.05.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția penală.
În baza art. 275 al. 2 C.pr.pen., obligă contestatorul-condamnat să plătească statului 100 lei cheltuieli judiciare.
Cu drept de contestație în termen de 3 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 iulie 2017.
PREȘEDINTE GREFIER
